1ra-349/15 — art. 264 alin. 4 CP

1ra-349/15 — art. 264 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-349/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 aprilie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș și Vladimir

Timofti,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar prin care se solicită, casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie 2014, declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, în cauza

penală în privința lui

Tabără Valeriu Gheorghe, născut la 03 iunie

1971, originar și domiciliat s. Vărzărești, r-nul

Nisporeni,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.07.2012 - 19.11.2013;

Instanța de apel: 16.01.2014 - 04.12.2014;

Instanța de recurs: 20.02.2015 - 28.04.2015.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, iar în baza art. 90

Cod penal, executarea pedepsei aplicate, a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 2 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

posesor a permisului de conducere cu nr. 995100050, la 27 noiembrie 2011,

aproximativ la ora 20.00, fiind în stare de ebrietate alcoolică și deplasîndu-se în direcția

or. Strășeni, pe traseul Chișinău - Nisporeni, cu automobilul personal model

„Mercedes C 200”, cu n/î NS AM 671 și ajungînd în centrul s. Vorniceni, r-nul

Strășeni, a staționat pe acostament pe partea dreaptă a traseului.

Tot atunci, Tabără Valeriu, fără a ține cont de situația rutieră și fără a se asigura că

pe traseu se deplasează cu prioritate alte mijloace de transport, a început deplasarea

manevrînd în partea stîngă și ieșind pe traseu, a creat spontan obstacol motocicletei

model „MT”, cu n/î NS AB 409, care era condusă regulamentar de către Ursu

Constantin și care avea ca pasageri pe Iarovoi Pavel și Castraveț Andrei, ca rezultat a

cărui fapt a tamponat lateral mijlocul de transport menționat.

În rezultatul accidentului rutier, conducătorului motocicletei model „MT”,

cu n/î NS AB 409, Ursu Constantin, i-au fost cauzate fractura oaselor

craniene - temporo - parietal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta, care se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, iar pasagerilor Iarovoi Pavel i-a

fost cauzată contuzia cutiei toracice, care se califică ca vătămare corporală fără

1

cauzarea prejudiciului sănătății și lui Castraveț Andrei i-a fost cauzată comoție

cerebrală, care se califică ca vătămare corporală ușoară.

numele inculpatului, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care Tabără Valeriu să fie condamnat la 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport

pe un termen de 5 ani, invocînd că pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blîndă.

- avocatul Hîncu Sergiu în numele inculpatului, casarea sentinței, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatul Tabără Valeriu să fie achitat.

În motivarea apelului a indicat că, acuzarea nu a prezentat careva probe

pertinente și concludente care ar proba culpa inculpatului în săvârșirea faptei penale,

din care motiv rezultă că, Tabără Valeriu nu a încălcat regulile de securitate a

circulației rutiere și exploatare a mijloacelor de transport, astfel lipsind latura obiectivă,

precum și cea subiectivă a infracțiunii incriminate.

În cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că Tabără Valeriu a condus

regulamentar autoturismul, unde Ursu Constantin, fără a ține cont de situația rutieră și

de regulile de circulație rutieră, fără a se asigura că pe traseu se deplasează mijloace de

transport cu prioritate, s-a tamponat cu autoturismul condus regulamentar de Tabără

Valeriu care se deplasa în direcția mun. Chișinău prin s. Vorniceni, r-nul Strășeni.

Apelantul a mai invocat că, la emiterea sentinței de condamnare nu s-au luat în

considerare declarațiile depuse de către martorii apărării, Gorciag Ion și Tabără Violeta,

care s-au aflat la fața locului, la momentul comiterii accidentului rutier și au fost

martori oculari.

Un alt argument invocat este și lipsa legăturii cauzale între fapta criminală și

rezultatul infracțional care semnifică lipsa componenței de infracțiune.

2014, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procuror și de avocatul Hîncu

Sergiu în numele inculpatului, cu menținerea sentinței.

4.1. La pronunțarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, starea de

fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și

probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 394 alin.

(1) și (2) Cod de procedură penală.

Astfel, probele puse la baza condamnării inculpatului Tabără Valeriu, sunt

pertinente, concludente, utile și veridice, și anume: declarațiile părții vătămate Ursu

Constantin, martorului Castraveț Andrei, martorului ocular Budu Ion, expertului

Voitiuc Ludmila;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27 noiembrie 2011, cu planșa

fotografică și schița accidentului rutier (f.d. 30-40, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 60 din 11 martie 2012, potrivit căruia

s-a stabilit că părții vătămate Ursu Constantin i-au fost cauzate fractura oaselor

craniene - temporo - parietal pe dreapta, hematom epidural pe dreapta, care se califică

ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, consecințe care sunt în legătură

directă cu accidentul rutier (f.d. 119, Vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 73 din 30 martie 2012, potrivit căruia

s-a stabilit că lui Castraveț Andrei i-a fost cauzată comoție cerebrală, care se califică ca

vătămare corporală ușoară (f.d. 126, Vol. I);

2

- raportul de expertiză medico-legală nr. 149 din 28 iunie 2012, potrivit căruia

s-a stabilit că lui Iarovoi Pavel i-a fost cauzată contuzie a cutiei toracice, care se califică

ca vătămare corporală fără cauzarea prejudiciului sănătății (f.d. 113, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a stării de ebrietate din 27 noiembrie 2011, cu

aparatul ,,Dranger Alcotest 8510 RO”, ca rezultat a căruia la Tabără Valeriu s-a

depistat concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l (f.d. 43-44,

Vol.I);

- raportul de constatare toxico-narcologică nr. 1993 din 02 decembrie 2011,

potrivit căruia, în sîngele cet. Tabără Valeriu s-a depistat alcool etilic în cantitate de 0,3

0/ , echivalent a 0,3 g/l, care reprezintă stare de ebrietate alcoolică cu grad minim (f.d.

00

50-51, Vol. I);

- raportul de expertiză nr. 1990 din 01 iunie 2012, potrivit căruia, s-a stabilit că

poziția motocicletei model „MT”, cu n/î NS AB 409 și automobilului model „Mercedes

C 200”, cu n/î NS AM 671, condus de Tabără Valeriu, în momentul tamponării se aflau

sub un unghi de 25-30° conform axelor acestora, (f.d. 136-146, Vol. I).

Instanța de apel a reținut că, declarațiile martorilor Tabără Violeta și Gorceag

Ion nu sunt pertinente, concludente și nu se pot bucura de credibilitate de vreme ce

Tabără Violeta este sora inculpatului, iar Gorceag Ion, vărul acestuia, care au dat

declarații în scopul ușurării situație în care se află inculpatul Tabără Valeriu.

Totodată, instanța de apel a menționat că, răspunsul nr. 92 din 23 octombrie

2014 eliberat de către S.A. ,,Drumuri Strășeni“, potrivit căruia ,,marcajul rutier

longitudinal 1.1.1 – linia îngustă continuă, care desparte direcția fluxului de transport

este executat pe d/a R25 Bucovăț - Nisporeni - Bărboieni, în centrul s. Vorniceni, r-nul

Strășeni, direcția Vorniceni – Chișinău” nu confirmă nevinovăția inculpatului și ca

probă nu este relevantă pentru cauza dată.

Instanța de apel a reținut că în speță, se reține legătura cauzală între fapta

săvîrșită de către inculpat și leziunile corporale grave primite de către Ursu Constantin.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este

dovedită cu certitudine de probatoriul administrat în cauză, în sensul că între leziunile

traumatice și accidentul produs de către inculpat exista legătură directă, fără a fi

interpretată careva condiție sau cauză care ar fi putut întrerupe cursul cauzal.

Astfel, în rezultatul accidentului rutier, părții vătămate Ursu Constantin i-au fost

cauzate fractura oaselor craniene - temporo - parietal pe dreapta, hematom epidural pe

dreapta, care se califică ca vătămări corporale grave, periculoase pentru viață,

consecințe care sunt în legătură directă cu accidentul rutier (f.d. 119, Vol. I).

Din punct de vedere al laturii subiective, instanța de apel a reținut că, forma de

vinovăție o constituie imprudența.

Astfel, s-a reținut că fapta a fost săvîrșită din imprudență ca urmare a

nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, iar urmările

constau în vătămarea integrității corporale și a sănătății părții vătămate prin leziunile

grave produse.

Totodată, s-a constatat și agravanta comiterii accidentului rutier în stare de

ebrietate, fapt confirmat prin procesul - verbal de examinare a stării de ebrietate din 27

noiembrie 2011 cu aparatul ,,Dranger Alcotester 8510 RO”, ca rezultat, la Tabără

Valeriu s-a depistat concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l (f.d.

43-44, Vol. I), iar potrivit raportului de constatare toxico-narcologică nr. 1993 din 02

decembrie 2011, s-a stabilit că în sîngele cet. Tabără Valeriu s-a depistat alcool etilic în

cantitate de 0,3 0/ , ce constituie 0,3 g/l, care se referă la stare de ebrietate alcoolică cu

00

grad minim potrivit pct. 4 al Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și

3

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărîrea Guvernului nr. 296 din 16.04.2009. (f.d. 50-51, Vol. I).

Instanța de apel a menționat că, declarațiile expertului Voitiuc Ludmila, nu au

confirmat nevinovăția inculpatului Tabără Valeriu și declarațiile acesteia nu pot

diminua răspunderea penală a inculpatului or, în cazul dat, este suficient stabilirea stării

de ebrietate prin metoda testării alcoolscopice, adică stabilirea concentrației de alcool

în aerul expirat la persoana testată, efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice verificate și

omologate metrologic.

Probele administrate la dosar, verificate sub aspectul pertinenței și concludenței,

atît cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată și

care în ansamblu coroborează între ele, au confirmat faptul că Tabără Valeriu,

conducând mijlocul de transport a încălcat regulile de securitate a circulației, încălcare

ce a cauzat din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății lui

Ursu Constantin, săvîrșită în stare de ebrietate, fiind astfel, corectă determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvîrșite de inculpatul Tabără Valeriu și semnele componenței de infracțiune

incriminate acestuia.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei inculpatului Tabără Valeriu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7,

61, 75, 90 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, fiind o infracțiune

gravă, săvîrșită din imprudență, de personalitatea celui vinovat, lipsa antecedentelor

penale, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află, este caracterizat pozitiv,

are un copil minor la întreținere, precum și de lipsa circumstanțelor agravante,

întemeiat a aplicat pedeapsă, în termenul minim prevăzut de sancțiunea legii penale și

anume 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 4 ani.

Totodată instanța de apel a reținut ca întemeiată dispoziția primei instanțe

privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, deoarece au fost întrunite condițiile prevăzute în

acest articol, pedeapsa stabilită fiind una echitabilă.

contestat cu recurs decizia pronunțată, solicitînd casarea parțială a acesteia în partea

stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie excluse prevederile

art. 90 Cod penal, invocînd că pedeapsa stabilită lui Tabără Valeriu este prea blîndă.

invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi admis din

următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 435 alin. (2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărîre, dacă nu se agravează situația condamnatului, sau, după caz,

dispune rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu prevederile art. art. 414 - 417 Cod de procedură penală,

instanța de apel, urma să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept,

inclusiv: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept

procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi constatat încălcări ale

prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea primei instanțe urma a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

4

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținînd

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

În speța de referință, Colegiul penal lărgit susține că obiect al contestării

hotărîrilor judecătorești, atît în instanța de apel cît și în instanța de recurs, a constituit

revocarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Suspendarea condiționată este o măsură de individualizare a executării pedepsei

numită de către instanța de judecată prin hotărîre de condamnare de a se suspenda pe o

anumită perioadă de timp executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru

acordarea suspendării executării pedepsei se mai cere ca instanța de judecată să

aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În cazul infracțiunilor săvîrșite din imprudență, aprecierea conduitei persoanei

vinovate depinde de atitudinea sa față de fapta săvîrșită, față de victimă ori de partea

vătămată, de compasiunea ce o manifestă în privința ultimilor, cărora, deși neintenționat,

însă li s-au produs daune materiale și în special, morale.

În cazul cînd vinovatul nu manifestă părerea de rău față de suferințele aduse prin

acțiunile sale ilegale, convingerea că acesta nu trebuie să execute real pedeapsa

închisorii, nu are temei.

Din materialele cauzei, Colegiul penal lărgit reiterează că, deși au fost îndeplinite

cerințele de iure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanțele urmau să

efectueze o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului, urmărind în

acest sens comportarea sa în viața socială, la locul de muncă, înainte și după săvîrșirea

infracțiunii și numai în măsura în care se dovedește că săvîrșirea faptei se datorează unui

concurs accidental de împrejurări și că, pentru îndreptarea sa, nu este necesară

executarea efectivă a pedepsei.

Relevante în sensul vizat sunt argumentele acuzatorului de stat care a indicat în

recursul declarat, că atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată

inculpatul nu a recunoscut vina și nu a recuperat prejudiciul material cauzat victimei.

Stările de fapt, dar și circumstanțele în care a fost săvîrșită infracțiunea

incriminată inculpatului, pun în vizorul Colegiului penal lărgit incorectitudinea aplicării

unei pedepse nonprivative de libertate.

Aceasta deoarece inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, care atentează la

valoarea primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei.

În prezenta cauză, instanța de recurs, găsește întemeiate motivele recursului

declarat de procuror și constată că, concluzia instanțelor inferioare, precum că, corijarea

inculpatului este posibilă prin aplicarea prevederii art. 90 Cod penal - suspendarea

condiționată a pedepsei, a fost una greșită, neîntemeiată și din aceste considerente o va

5

exclude, nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situația

condamnatului.

Ca agravare a situației condamnatului se subînțeleg situațiile de schimbare a

soluției din achitare în condamnare, de încadrare juridică la o infracțiune mai gravă, sau

un alt aliniat nou, literă, de înlocuire a sancțiunii cum ar fi a măsurii educative în

pedeapsă prevăzută de sancțiune, din amendă în închisoare, prin mărirea cuantumului

aceleiași pedepse ori adăugarea la pedeapsa principală a pedepsei complementare, de

aplicarea unor măsuri de siguranță la care nu fusese inițial condamnat, de reținere în

recurs a stării de recidivă, a concursului de infracțiuni în loc de infracțiune continuată;

situații de învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început

ori orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate

anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat,

caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare.

Cele menționate în acest aliniat nu se referă la situația din speță, iar din

considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, recursul declarat de procuror

urmează a fi admis, casate parțial hotărîrile în partea numirii pedepsei cu excluderea

aplicării art. 90 Cod penal.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Cojocaru Tudor, casează parțial sentința Judecătoriei Strășeni din 19

noiembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 decembrie

2014, în latura stabilirii pedepsei, în cauza penală în privința lui Tabără Valeriu

Gheorghe, rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărîre, prin care:

Tabără Valeriu Gheorghe se consideră condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod

penal, la 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Termenul de executare a pedepsei lui Tabără Valeriu Gheorghe se calculează

din momentul reținerii acestuia.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 mai 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6