1ra-808/2015 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-808/2015

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Plăcintă Arcadie Andrei, născut la 07 mai

1976, originar din s. Hăsnășenii Mari, or.

Drochia și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Alecu Russo 3/2, ap. 109.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.06.2013 – 23.01.2015;

Instanța de apel: 27.02.2015 – 03.04.2015;

Instanța de recurs:09.06.2015 – 15.07.2015.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Plăcintă A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c)

Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a gestiona mijloace

bănești pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe

un termen de probă de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mihailiuc Roman a fost

admisă și s-a dispus încasarea din contul lui Plăcintă A. în beneficiul lui Mihailiuc

R. prejudiciul material în sumă de 5 261 (cinci mii două sute șaizeci și unu) lei.

1

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

11.02.2010, Plăcintă A., aflîndu-se în oficiul de pe str. Kiev 5, mun. Chișinău

acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzînd urmările lor și dorind conștient survenirea acestora, urmărind

scopul dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane,

sub pretextul reparării calculatorului cet. Mihailiuc R., a însușit de la el suma de

130 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data comiterii infracțiunii

constituia echivalentul a 1661 lei și procesorul la prețul de 3600 lei, cauzîndu-i

prin aceasta o daună materială în proporții considerabile, estimată la suma de 5 261

lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de

încredere cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către

avocatul Moloșag Natalia în numele inculpatului Plăcintă A., care a solicitat

casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Plăcintă A. să-i fie

stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale,

echivalentul a 7 500 lei.

În apelul său avocatul inculpatului a criticat soluția adoptată de prima

instanță în partea stabilirii pedepsei inculpatului, considerînd că instanța de fond

contrar prevederilor art. 75 Cod penal a individualizat pedeapsa aplicată

inculpatului, aceasta rezultînd a fi inechitabilă și neproporțională faptelor comise,

deoarece creează familiei inculpatului condiții nefavorabile de trai și riscul

permanent de a se pomeni fără surse de existență.

apelul declarat de către avocatul inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței în

partea stabilirii pedepsei lui Plăcintă A., cu rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Plăcintă A. i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 750

unități convenționale, echivalentul a 15 000 lei în beneficiul statutului.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd

argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns

2

la concluzia că apelul declarat de către avocatul inculpatului este întemeiat și

urmează a fi admis în partea stabilirii pedepsei inculpatului.

Astfel, instanța de apel, a specificat că inculpatul, prin înșelăciune și abuz

de încredere, avînd scopul de a dobîndi bunurile altei persoanei, a acționat cu

intenție directă sub pretextul reparării calculatorului părții vătămate și a însușit de

la ultimul suma totală de 5 261, cauzîndu-i acestuia o daună materială

considerabilă.

Prin urmare instanța de apel a reținut faptul că instanța de fond a stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare

probatoriului administrat și cercetat.

Însă, în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei, instanța de

apel a statuat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului, incorect a

aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu

a ținut cont de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al

faptei săvîrșite, reflectat de împrejurările în care a fost săvîrșită fapta, poziția

procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și de personalitatea

infractorului.

Totodată s-a constatat că, pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea

executării pe un termen de probă de trei ani este una inechitabilă și neproporțională

infracțiunii comise, luând în considerație că, inculpatul Plăcintă Arcadie Andrei și-

a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii imputate, sincer se căiește de

cele săvârșite, conștientizat pericolul social al acțiunilor infracționale și a stat ferm

pe calea corijării, nu are antecedente penale, este încadrat în câmpul muncii, la

evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, are la întreținere doi copii

minori și soția care se află în concediu de maternitate.

Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că instanța

de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a

aplicat față de acesta o pedeapsă prea aspră, în raport cu circumstanțele sus-

indicate, iar argumentele apelantului invocate în acest sens sunt întemeiate.

nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, care invocînd temei pentru

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În susținerea cerințelor înaintate, recurentul menționează că instanța de apel

eronat a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, ignorînd prevederile art. 75

Cod penal, și drept consecință, a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă, care este

una inechitabilă în coraport cu personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise,

indiferența acestuia față de prejudiciul cauzat părții vătămate, iar toate aceste

3

împrejurări în cumul, denotă faptul că pedeapsa amenzii este una prea blîndă, care

înfrînge principiul proporționalității pedepsei penale.

Totodată, a menționat că nu a fost restituit prejudiciul cauzat, iar această

împrejurare demonstrează repetat că pedeapsa aplicată inculpatului nu va avea

rezultatul scontat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței ori atunci cînd s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, Colegiul penal conchide că,

recurentul contestă decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, pe care o

consideră prea blîndă în coraport cu circumstanțele cauzei, dar și cu scopul urmărit

de legea penală, susținînd că pedeapsa stabilită de instanța de fond este una pe

măsura de a contribui la evitarea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, dar

și la corectarea acestuia.

Colegiul penal, din analiza faptei reținute pe cauza dată, a circumstanțelor în

care s-a consumat fapta, a personalității inculpatului, conchide că pedeapsa sub

formă de amendă, este una echitabilă, avînd în vedere că inculpatul se află pentru

prima dată pe banca de acuzați, și-a recunoscut integral vina, este încadrat în

cîmpul muncii și are la întreținere doi copii minori.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a

deciziei contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat

și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului,

fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

4

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului.

Aceste circumstanțe, justificat au fost reținute de către instanța de apel, care

a considerat necesar de a-i schimba categoria de pedeapsă inculpatului, fiind

convinsă că aceasta este echitabilă, iar mărimea acesteia a fost stabilită ținîndu-se

cont de scopul educativ și coercitiv al pedepsei penale, care a conturat convingerea

fermă a instanței de apel referitor la oportunitatea stabilirii pedepsei sub formă de

amendă și la mărimea acesteia, făcîndu-se uz de prevederile art. 61, 75 Cod penal.

Nu în ultimul rînd, este de remarcat că la stabilirea mărimii pedepsei s-a

ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ceea ce a

contribuit la formarea convingerii inculpatului cu privire la legalitatea și temeinicia

soluției adoptate.

În această ordine de idei, Colegiul penal constată că motivele invocate de

recurent în recursul declarat, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, în cauza

penală în privința lui Plăcintă Arcadie Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 august 2015.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru

5