1ra-808/2015 — Art. 190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 ianuarie 2015, Plăcintă A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a gestiona mijloace bănești pe un termen de 2 (doi) ani. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei închisorii a fost suspendată pe un termen de probă de 3 (trei) ani. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mihailiuc Roman a fost admisă și s-a dispus încasarea din contul lui Plăcintă A. în beneficiul lui Mihailiuc R. prejudiciul material în sumă de 5 261 (cinci mii două sute șaizeci și unu) lei. 1

Cauza a fost examinată în procedură simplificată cu respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, la 11.02.2010, Plăcintă A., aflîndu-se în oficiul de pe str. Kiev 5, mun. Chișinău acționînd cu intenție directă, dîndu-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și dorind conștient survenirea acestora, urmărind scopul dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, sub pretextul reparării calculatorului cet. Mihailiuc R., a însușit de la el suma de 130 dolari SUA, care conform cursului oficial al BNM la data comiterii infracțiunii constituia echivalentul a 1661 lei și procesorul la prețul de 3600 lei, cauzîndu-i prin aceasta o daună materială în proporții considerabile, estimată la suma de 5 261 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul prevăzut de art. 401- 402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Moloșag Natalia în numele inculpatului Plăcintă A., care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Plăcintă A. să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 375 unități convenționale, echivalentul a 7 500 lei. În apelul său avocatul inculpatului a criticat soluția adoptată de prima instanță în partea stabilirii pedepsei inculpatului, considerînd că instanța de fond contrar prevederilor art. 75 Cod penal a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta rezultînd a fi inechitabilă și neproporțională faptelor comise, deoarece creează familiei inculpatului condiții nefavorabile de trai și riscul permanent de a se pomeni fără surse de existență.

Prin decizia Colegiului penal Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, apelul declarat de către avocatul inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei lui Plăcintă A., cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Plăcintă A. i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 15 000 lei în beneficiul statutului. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

În partea descriptivă a deciziei adoptate, instanța de apel a menționat că, audiind participanții la proces, raportînd situația de fapt la cea de drept, cercetînd argumentele invocate de părți, în coraport cu materialele dosarului penal, s-a ajuns 2 la concluzia că apelul declarat de către avocatul inculpatului este întemeiat și urmează a fi admis în partea stabilirii pedepsei inculpatului. Astfel, instanța de apel, a specificat că inculpatul, prin înșelăciune și abuz de încredere, avînd scopul de a dobîndi bunurile altei persoanei, a acționat cu intenție directă sub pretextul reparării calculatorului părții vătămate și a însușit de la ultimul suma totală de 5 261, cauzîndu-i acestuia o daună materială considerabilă. Prin urmare instanța de apel a reținut faptul că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dînd faptei săvîrșite încadrarea juridică corespunzătoare probatoriului administrat și cercetat. Însă, în partea ce ține de chestiunea individualizării pedepsei, instanța de apel a statuat că instanța de fond la stabilirea pedepsei inculpatului, incorect a aplicat prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvîrșite, reflectat de împrejurările în care a fost săvîrșită fapta, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului penal, dar și de personalitatea infractorului. Totodată s-a constatat că, pedeapsa sub formă de închisoare cu suspendarea executării pe un termen de probă de trei ani este una inechitabilă și neproporțională infracțiunii comise, luând în considerație că, inculpatul Plăcintă Arcadie Andrei și- a recunoscut pe deplin vina în comiterea infracțiunii imputate, sincer se căiește de cele săvârșite, conștientizat pericolul social al acțiunilor infracționale și a stat ferm pe calea corijării, nu are antecedente penale, este încadrat în câmpul muncii, la evidența medicului psihiatru și narcolog nu se află, are la întreținere doi copii minori și soția care se află în concediu de maternitate. Din considerentele menționate supra, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de cerințele legislației în vigoare și a aplicat față de acesta o pedeapsă prea aspră, în raport cu circumstanțele sus- indicate, iar argumentele apelantului invocate în acest sens sunt întemeiate.

Împotriva deciziei a declarat recurs ordinar procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, care invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În susținerea cerințelor înaintate, recurentul menționează că instanța de apel eronat a individualizat pedeapsa aplicată inculpatului, ignorînd prevederile art. 75 Cod penal, și drept consecință, a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă, care este una inechitabilă în coraport cu personalitatea inculpatului, gravitatea faptei comise, indiferența acestuia față de prejudiciul cauzat părții vătămate, iar toate aceste 3 împrejurări în cumul, denotă faptul că pedeapsa amenzii este una prea blîndă, care înfrînge principiul proporționalității pedepsei penale. Totodată, a menționat că nu a fost restituit prejudiciul cauzat, iar această împrejurare demonstrează repetat că pedeapsa aplicată inculpatului nu va avea rezultatul scontat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței ori atunci cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, Colegiul penal conchide că, recurentul contestă decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, pe care o consideră prea blîndă în coraport cu circumstanțele cauzei, dar și cu scopul urmărit de legea penală, susținînd că pedeapsa stabilită de instanța de fond este una pe măsura de a contribui la evitarea comiterii de noi infracțiuni de către inculpat, dar și la corectarea acestuia. Colegiul penal, din analiza faptei reținute pe cauza dată, a circumstanțelor în care s-a consumat fapta, a personalității inculpatului, conchide că pedeapsa sub formă de amendă, este una echitabilă, avînd în vedere că inculpatul se află pentru prima dată pe banca de acuzați, și-a recunoscut integral vina, este încadrat în cîmpul muncii și are la întreținere doi copii minori. Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile din art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține 4 cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Aceste circumstanțe, justificat au fost reținute de către instanța de apel, care a considerat necesar de a-i schimba categoria de pedeapsă inculpatului, fiind convinsă că aceasta este echitabilă, iar mărimea acesteia a fost stabilită ținîndu-se cont de scopul educativ și coercitiv al pedepsei penale, care a conturat convingerea fermă a instanței de apel referitor la oportunitatea stabilirii pedepsei sub formă de amendă și la mărimea acesteia, făcîndu-se uz de prevederile art. 61, 75 Cod penal. Nu în ultimul rînd, este de remarcat că la stabilirea mărimii pedepsei s-a ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ceea ce a contribuit la formarea convingerii inculpatului cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate. În această ordine de idei, Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent în recursul declarat, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar constitui temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În corespundere cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui Plăcintă Arcadie Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 august 2015. Președinte Judecător Judecător Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Petru Moraru 5