1ra-639/15 — Art. 264 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 noiembrie 2014, Mihail Melenciuc a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce constituie 3.000 lei.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, Mihail Melenciuc, la 18 iunie 2014, aproximativ la ora 10:05 min., în timp ce conducea autobuzul model „MAN” cu n/î C LE 928 pe ruta nr. 3 de circulație municipală Chișinău, pe str. Alba Iulia, din direcția str. Octavian Ghibu, spre str. Ion Creangă, ajungînd la stația transportului public „Strada Paris”, a oprit autobuzul pentru efectuarea îmbarcării pasagerilor. După efectuarea îmbarcării închizând ușile, nu a manifestat prudență sporită la trafic, prin ce a ignorat cerințele pct. 80.1) lit. c) și d) al Regulamentului circulației rutiere și ca urmare a favorizat la căderea în afara autobuzului, pe carosabil, a pasagerului Maria Capes. În rezultatul accidentului rutier, lui Maria Capes, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1731/D din 24 iulie 2014, i-a fost cauzată vătămare corporală medie.

Avocatul Maxim Gonța în numele inculpatului Mihail Melenciuc, a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare pe motiv că nu există fapta infracțiunii, iar probele puse la baza sentinței de condamnare nu dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea faptei incriminate.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2015, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței. 1 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a menționat că, starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței și cuprind elementele definitorii condamnării, prevăzute de art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală. Probele prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute legal, fiind admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură penală și apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură penală. Astfel, instanța de apel a reținut ca pertinente, concludente, utile și veridice probele puse la baza condamnării inculpatului, și anume: declarațiile părții vătămate Maria Capes și martorului Nicolai Corbu; schema accidentului rutier întocmită la 18 iunie 2014, din care rezultă, că accidentul s-a produs pe str. Alba Iulia 15 - Ion Creangă, mun. Chișinău, la oprirea pentru transportul public, stația ,,Strada Paris” (f.d.5); procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 18 iunie 2014 (f.d.6); raportul de expertiză medico-legală nr. 1731/D din 24 iulie 2014, potrivit căruia Mariei Capes, i-au fost cauzate fractura închisă capului os humeral pe stânga Nerr 2 cu 2 părți, edem și echimoză la nivelul umărului stâng, ce condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și se califică ca vătămare corporală medie (f.d.24-25). Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului, date în ședința de judecată, și anume că, nu a închis ușile autobuzului și după care nu le-a deschis, deoarece, declarațiile sunt în contradicție cu materialele cauzei, și anume cu depozițiile învinuitului date în timpul urmăririi penale, fiind asistat de apărătorul ales - avocatul Maxim Gonța (care la fel a semnat procesul-verbal de audiere și nu au înaintat careva obiecții) care a comunicat că ,,...în momentul cînd închidea ușile prin oglinda retrovizorie dreaptă a observat, că pe ușa din mijloc cobora o doamnă, după care din nou imediat a apăsat butonul de deschidere a ușilor. Ușile s-au deschis și în acest moment doamna care cobora din autobuz pe ușa din mijloc a căzut în afara autobuzului” (f.d.52-53), iar versiunea, că ar fi fost dus în eroare de către organul de urmărire penală, a fost apreciată critic, fiind considerată drept o metodă de apărare. 4.2. Cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel a reținut că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61 și 75 Cod penal, fiind stabilită pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

Avocatul Maxim Gonța în numele inculpatului Mihail Melenciuc, la 14 aprilie 2015, în temeiul pct. 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de achitare pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. În motivare a invocat că, instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel, și anume că nevinovăția inculpatului a fost demonstrată prin ansamblul de probe administrat la cauza penală, cît și în ședința de judecată, dintre care procesul-verbal de audiere a inculpatului în ședința de judecată, potrivit căruia ultimul a pledat pentru nevinovăția sa, declarații care au fost confirmate în ședința de judecată de partea vătămată Maria Capes, care a declarat că: ”cauza accidentului a fost produsă de ea personal, fiindcă, la momentul cînd a dorit să coboare din autobuz, sacoșele care le ținea în mînă, s-au 2 agățat de bara autobuzului, iar încercînd să le tragă brusc, nu a reușit să-și mențină echilibrul și a căzut din autobuz pe carosabil, ușile autobuzului au fost deschise permanent, pretenții față de inculpat nu are”, și de martorul Nicolai Corbu, care a declarat, că pînă la cădere și în momentul căderii părții vătămate, ușile autobuzului au fost deschise. A menționat cu certitudine că, în timpul cît autobuzul se afla la stație ușile au fost deschise și închise o singură dată. Totodată, declarațiile părții vătămate Maria Capes și a martorului Nicolai Corbu, au fost depuse sub jurămînt, fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor vădit false.

Pe marginea recursului a prezentat referință procurorul în Procuratura de nivelul Curții Supreme de Justiție, Suvac Nicolae, care a solicitat inadmisibilitatea recursului motivînd că, argumentele invocate nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, recurentul critică modalitatea de apreciere a probelor, care ține de competența instanțelor ierarhic inferioare.

Verificînd argumentele invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Din materialele dosarului rezultă că, dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 06 februarie 2015 în prezența avocatului Maxim Gonța și inculpatului Mihail Melenciuc, fapt ce direct rezultă din procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.115-118), iar odată cu pronunțarea dispozitivului, ultimii au fost înștiințați despre faptul că decizia motivată va fi pronunțată la 06 martie 2015, ora 14:00. Cu toate că avocatul inculpatului a fost înștiințat în mod legal despre data și ora pronunțării deciziei motivate, instanța de recurs atestă că la data și ora stabilită, avocatul Maxim Gonța nu s-au prezentat, din motive necunoscute. Totuși, conform materialelor dosarului, decizia instanței de apel a fost pronunțată integral la 06 martie 2015 în prezența procurorului și inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.119), fiind în aceiași zi înmînată copia acesteia, contra semnătură inculpatului Mihail Melenciuc (f.d.126). Prin urmare, Colegiul penal constată că recursul în cauză a fost declarat după mai mult de o lună de la data pronunțării deciziei motivate, adică recursul vizat este declarat peste termenul legal stabilit de lege. Nu poate fi reținut faptul că recurentul a primit decizia motivată a instanței de apel la 13 martie 2015, după cum rezultă din copia plicului anexată la recurs, în care cu pixul a fost indicată data de 13 martie 2015, deoarece, după cum rezultă din rigorile impuse de legea procesual penală și anume din conținutul art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La acest segment, se va menționa că termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a 3 exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv. Deci, nu poate fi interpretat că expedierea deciziei prin intermediul poștei echivalează cu începerea curgerii termenului de prescripție pentru depunerea recursului. Pe cale de consecință, avînd în vedere că în situația cînd instanța de recurs respinge recursul ca fiind tardiv, nu se expune asupra circumstanțelor de drept ale cauzei și legalității hotărîrii adoptate, din acest punct de vedere, nu există temei de a se expune asupra legalității deciziei instanței de apel referitor la vinovăția stabilită inculpatului Mihail Melenciuc. Raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. art. 422, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de avocatul Maxim Gonța în numele inculpatului Mihail Melenciuc, este inadmisibil, deoarece este declarat peste termen.

În corespundere cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Maxim Gonța în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 februarie 2015, în cauza penală privindu-l pe Melenciuc Mihail Vladimir, deoarece este declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 august 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 4