1ra-973/15 — art. 264 alin. 3 CP

1ra-973/15 — art. 264 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-973/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

judecînd în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

inculpatul Bejenaru Victor și avocatul acestuia, Pelin Valeriu, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 18 decembrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, în cauza

penală în privința lui:

Bejenaru Victor Petru, născut la

24.02.1959, originar din s. Pepeni, r-nul

Sîngerei, viza de domiciliu în or. Călărași,

str. Bojole 25, ap. 47, locuitor în mun.

Chișinău, str. Măceșilor 10,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2013 - 18.12.2014;

Instanța de apel: 28.01.2014 - 25.03.2015;

Instanța de recurs: 02.07.2015 - 13.10.2015.

C O N S T A T Ă :

2014, Bejenaru Victor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă și dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului material în sumă din 6

770,79 (șase mii șapte sute șaptezeci) lei 79 bani cheltuieli pentru tratamentul

medical, 4 750 (patru mii șapte sute cincizeci) lei - salariul ratat pe perioada de

1

cinci luni și cheltuieli pentru asistență juridică acordată în sumă de 3 000 (trei mii)

lei și prejudiciul moral 20 000 (douăzeci mii) lei, iar în total suma de 34 520,79

(treizeci și patru mii cinci sute douăzeci) lei 79 bani.

În rest, acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

2013, aproximativ ora 12.10, Bejenaru Victor conducînd autoturismul de model

„SAAB 900" cu numărul de înmatriculare LV AG 255 cu permis de conducere

valabil categoriei mijlocului de transport pe care îl ghida, se deplasa în mun.

Chișinău pe str. Nicolae Milescu Spătaru din direcția str. Petru Zadnipru spre str.

Vadul lui Vodă.

În timpul deplasării, ghidînd mijlocul de transport specificat, conducătorul

auto Bejenaru Victor nu a ținut permanent seama de împrejurări, nu a apreciat

corect situația reală pe drum în care se afla vehiculul în momentul respectiv, prin

ce a încălcat cerințele pct. 45) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care

prevede că, „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: h) dexteritatea în conducere care

i-ar permite să prevadă situațiile periculoase: c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii: d) situația rutieră, 2) în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" nu a

permis efectuarea completă a manevrei de depășire a mijlocului de transport pe

care îl conducea de către un alt vehicul din trafic, prin ce a încălcat cerințele pct.

53) alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care prevede, că

„conducătorului de vehicul ce urmează a fi depășit îi este interzis să creeze

obstacole depășirii prin mărirea vitezei sau alte acțiuni " și contrar revederilor pct.

52) alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care stipulează expres

că, „vehiculele se depășesc numai pe partea stîngă" s-a angajat în depășirea pe

partea dreaptă, avînd viteza de deplasare de 85 km/h, concomitent depășind limita

permisă de viteză pentru tronsonul respectiv de drum, astfel încălcînd și

prevederile pct. 47) alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere (RCR), care

stipulează expres că „ limitele maxime de viteză a vehiculelor pe drumurile publice

sunt: a) în localități de 5 km/h", iar în scurt timp, manifestînd neglijența criminală

în circumstanțele sus-expuse, cu partea din față-stîngă a mijlocului de transport de

model „SAAB 9000" cu numărul de înmatriculare LV AG 255 a comis tamponarea

pietonului Amurov Andrei Dumitru, care traversa regulamentar partea carosabilă a

str. Nicolae Milescu Spătaru de la stînga la dreapta relativ sensului de deplasare al

automobilului condus de Bejenaru Victor.

Conform raportului de expertiză auto-tehnică nr. 2341 din 05 aprilie 2013,

2

conducătorul automobilului de model „SAAB 9000" cu numărul de înmatriculare

LV AG 255, Bejenaru Victor deplasîndu-se cu viteza de 50-85 km/h dispunea de

posibilitatea tehnică de evitare a tamponării obstacolului (pietonului), aplicînd

frînarea.

În rezultatul impactului, pietonul Amurov Andrei s-a ales conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 488/D din 18 martie 2013, cu leziuni corporale sub

forma fracturii deschise a femurului drept, fracturii închise a gambei stîngi, luxației

umărului drept, care prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală gravă.

Bejenaru Victor, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare și respingerea acțiunii.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- declarațiile părții vătămate Amurov Andrei urmează a fi apreciate critic,

deoarece partea vătămată se afla în stare de ebrietate gravă (0,3 mg);

- însuși Amurov Andrei a creat pericol pentru traficul de transport, ieșind de

după obstacol. Microbuzul condus de Poluactov Iurie, cu gabarite mari, i-a creat un

obstacol lui Bejenaru Victor și Amurov Andrei, care era în stare de ebrietate

avansată (0,3 mg) și traversa strada în locul strict interzis pentru pietoni, nu era în

cîmpul de vizibilitate;

- învinuirea din 07.05.2013 a fost înaintată lui Bejenaru Victor fără a-i fi

explicate drepturile, prin ce este ilegală și urmează a fi exclusă (de fapt, nu i s-au

lămurit drepturile lui Bejenaru Victor, ce este o încălcare flagrantă, care duce la

anularea învinuirii);

- la fel, lui Bejenaru Victor nu i s-a explicat art. 66 alin. (2) pct. 8 Cod de

procedură penală în acel text (redacția) în care prevede legea, iar pct. 181, pct. 35

din alin. (2) art. 66 și alin. (21) art. 66 Cod de procedură penală, în general nu i-au

fost explicate (f. d. 102);

- nu este componența elementelor constitutive ale infracțiunii: încălcare -

depășirea vitezei, consecințe - trauma lui Amurov Andrei, legătura cauzală dintre

încălcare și consecință lipsește. De aici rezultă că, vinovăția lui Bejenaru Victor pe

cauza dată lipsește;

- acțiunea civilă înaintată de Amurov Andrei trebuie să fie respinsă din lipsa

vinovăției lui Bejenaru Victor și invers, în accidentul rutier este vinovat Amurov

Andrei, care era în stare de ebrietate avansată:

- la aplicarea pedepsei instanța de judecată trebuie să ia în considerație atît

circumstanțele agravante, cît și circumstanțele atenuante, care sunt strict prevăzute

de lege;

3

2015 a fost respins apelul declarat ca nefondat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Instanța de apel a menționat că, necătînd la faptul că inculpatul vina

nu a recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor infracționale imputate este dovedit

prin declarațiile părții vătămate Amurov Andrei, a martorului Poluăctov Iurie, a

expertului Timuș Andrei, prin procesul- verbal de cercetare a locului accidentului

rutier din 17.02.2013, prin schița accidentului rutier, prin procesul- verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, prin

ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din

20.02.2013, prin raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2341 din 05.04.2013, prin

raportul de expertiză medico-legală nr. 488/D din 18.03.2013.

Prin urmare, Colegiul a constatat că instanța de fond analizînd probele

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești a stabilit o

corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina inculpatului Bejenaru

Victor încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 264 alin. (3), lit. a) Cod

penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății.

Colegiul penal nu a reținut argumentele apărării referitor la faptul că,

declarațiile părții vătămate Amurov Andrei urmau să fie apreciate critic din motiv

că, partea vătămată se afla în stare de ebrietate, or, din materialele cauzei s-a

constat că, acesta traversa regulamentar partea carosabilă a str. Nicolae Milescu

Spătaru de la stînga la dreapta relativ sensului de deplasare al automobilului

condus de inculpatul Bejenaru Victor.

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul care se afla la volanul

automobilului de model „SAAB 9000", cu numărul de înmatriculare LV AG 255,

deplasîndu-se cu viteza de 85 km/h nu ar fi putut evita tamponarea pietonului prin

frînare, ori acesta nu a respectat norma privind viteza prescrisă pe acel segment de

drum, astfel ultimul a avut posibilitatea de a se deplasa regulamentar cu viteza

minimă, în acest caz obstacolul ar fi putut fi văzut, aplicată frînarea și evitată

tamponarea pietonului Amurov Andrei.

La fel, nu au fost reținute afirmațiile apărării referitor la faptul că,

microbuzul condus de Poluactov Iurie, cu gabarite mari, i-a creat un obstacol lui

Bejenaru Victor și partea vătămată Amurov Andrei care era în stare de ebrietate

avansată și traversa strada în locul strict interzis pentru pietoni, nu era în cîmpul de

vizibilitate a lui Bejenaru Victor, deoarece inculpatul în timpul deplasării urma să

atragă atenție la pieton, care reprezintă un obstacol, respectiv, inculpatul urma să

frîneze sau să oprească, dar să nu accelereze.

4

Astfel, instanța de apel a precizat că, în urma încălcării regulilor de circulație

de către inculpatul Bejenaru Victor a fost tamponat Amurov Andrei, iar conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 488/D din 18 martir 2012 la Amurov

Andrei s-a stabilit: „fractura deschisă a femurului drept, fractura închisă a gambei

stîngi, luxația umărului drept, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice

a unui obiect contondent dur, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală gravă”.

Critica adusă de către apărare referitor la faptul că, învinuirea din 07.05.2013

a fost înaintată lui Bejenaru Victor fără a-i fi explicate drepturile, prin care fapt

învinuirea este ilegală și urmează a fi exclusă, nu a fost acceptată de către instanța

de apel, or, la materialele cauzei penale este anexat procesul-verbal de comunicare

a drepturilor și obligațiilor învinuitului din 07.05.2013 care a fost semnat de către

procuror, de apărătorul Valeriu Pelin și de inculpatul Bejenaru Victor (f.d. 102).

Totodată, a fost adus la cunoștință procesul-verbal de informare despre finisarea

urmăririi penale și prezentare a materialelor din 07.05.2013, iar învinuitul Bejenaru

Victor și apărătorul său Valeriu Pelin careva cereri sau demersuri nu au formulat

(f.d. 109).

Referitor la acțiunea civilă, Colegiul penal a considerat că, solicitarea

apărării privind respingerea acesteia din lipsa vinovăției lui Bejenaru Victor,

respectiv, în producerea accidentului rutier este vinovat Amurov Andrei, care era

în stare de ebrietate avansată este una neîntemeiată, or, vinovăția inculpatului

Bejenaru Victor în comiterea infracțiunii incriminate prevăzute de art. 264 alin.

(3), lit. a) Cod penal a fost demonstrată pe deplin prin materialul probatoriu

administrat la cauza penală, respectiv, instanța de fond just a soluționat și acțiunea

civilă iar, în conformitate cu prevederile art. 219 Cod de procedură penală,

respectiv, art. art. 1398, 1410, 1422, 1423 Cod Civil.

Colegiul penal a reținut că, instanța de fond la stabilirea pedepsei penale

inculpatului a ținut cont de prevederile art. art. 7, 75 Cod penal și anume, de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite că, infracțiunea săvîrșită

de inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, de personalitatea celui

vinovat, de rolul acestuia la săvîrșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care

atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului.

Circumstanțele care atenuează sau care agravează răspunderea inculpatului

Bejenaru Victor conform art. art. 76, 77 Cod penal, instanța de fond nu a stabilit.

De asemenea, Colegiul penal a respins ca fiind neîntemeiată critica apărării

referitor la faptul că, în conformitate cu art. 33 alin. (2) pct. 5) și 6) Cod de

procedură penală, instanța de judecată nu putea examina cauza, or, recuzarea

înaintată de avocatul Valeriu Pelin instanței de judecată a făcut obiectul examinării

5

de către instanța de judecată, respectiv, prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 07 noiembrie 2013 s-a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a

judecătorului Ion Bulhac înaintată de inculpatul Bejenaru Victor și avocatul

acestuia, Pelin Valeriu de la examinarea cauzei penale.

avocatul acestuia, Pelin Valeriu, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare sau prin care să-i fie aplicată o pedeapsă

mai blîndă, cu respingerea acțiunii civile.

În motivarea recursului inculpatul indică că vina în săvîrșirea infracțiunii

incriminate o recunoaște și solicită aplicarea unei pedepse fără privațiune de

libertate, însă avocatul acestuia are o poziție separată, prin care solicită pronunțarea

unei hotărîri de achitare în privința lui Bejenaru Victor.

Avocatul menționează că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor

invocate în apel, că declarațiile părții vătămate trebuie apreciate critic, deoarece se

afla în stare de ebrietate avansată și nu traversa strada în locul destinat pentru

trecerea pentru pietoni, creînd pericol pentru traficul de transport și conform pct. 4

din expertiză se indică direct că inculpatul nu dispunea de posibilitatea tehnică să

evite accidentul rutier.

Mai mult, recurentul invocă faptul că inculpatului i-a fost înaintată

învinuirea fără a i se explica drepturile. De asemenea, instanțele de fond nu au luat

în considerație circumstanțele atenuante și agravante.

prin care s-a expus pentru respingerea acestuia ca fiind nefondat și neîntemeiat,

deoarece acțiunile inculpatului corect au fost calificate în baza articolului

încriminat.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

respins din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost

declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este

întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat atunci cînd hotărîrea atacată

este legală, întemeiată și motivată.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

6

Recurenții invocă drept temei de declarare a recursului prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă din textul acestuia rezultă și pct. 8)

al aceluiași articol, deoarece avocatul precizează că în acțiunile inculpatului lipsesc

elementele infracțiunii incriminate.

Colegiul lărgit, verificînd argumentele recursului, în raport cu materialele

cauzei și decizia instanței de apel care este recurată, constată că instanța de apel și-

a motivat decizia în conformitate cu exigențele stipulate exhaustiv în art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de avocat.

La fel, Colegiul reține că, în conformitate cu prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, instanța de apel judecînd apelul a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia corectă de menținere a

sentinței instanței de fond, care este expusă desfășurat și argumentat în pct. 4.1. din

prezenta decizie.

Hotărîrile instanțelor ierarhic inferioare corespund tuturor prevederilor legii

de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele

invocate de avocat în apel, precum și de partea acuzării în cadrul ședinței de

judecată în instanța de apel (f.d. 13-18, Vol. II), specificînd motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată, la caz, de respingere a apelului declarat de avocat în

numele inculpatului, pronunțînd o hotărîre legală.

Asupra celor constatate se impune și mențiunea că, chestiunea de apreciere a

probelor dată de instanța de apel invocată de recurenți în cererea de recurs, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond și

apel. Prin urmare, Colegiul penal lărgit reține că regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Așa dar, instanța de recurs pornind de la temeiul invocat de recurenți pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și anume că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și analizîndu-l în raport cu

textul deciziei atacate, constată că instanța de apel și-a motivat decizia conform

prevederilor legislației procedurale penale.

Mai mult ca atît, Colegiul lărgit menționează că motivarea hotărîrii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în

mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atît timp cît sunt valorificate

toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate

componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s-a procedat,

7

de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, just a concluzionat că instanța de fond,

analizînd probele administrate corect a stabilit și a reținut în sarcina lui Bejenaru

Victor încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal.

Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la examinarea cauzei a

ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios,

dîndu-le o reapreciere proprie, justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității

și veridicității, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii încriminate. Decizia instanței de apel cuprinde răspunsul la

toate argumentele invocate de avocat, fiind specificate motivele pe care se

întemeiază soluția adoptată.

Privitor la pretinsa încălcare a pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, Colegiul relevă că potrivit dispoziției punctului respectiv:

„hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost

întrunite elementele infracțiunii", însă nici acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea cauzei, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de către

recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii", se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

La caz, se constată că atît instanța de fond cît și instanța de apel a cercetat

toate probele administrate în cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în

ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului de cele imputate. Conținutul

probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată minuțios în textul prezentei

decizii și temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de

recurs nu a stabilit.

Deși avocatul pe întreg procesul penal are o poziție separată de cea a

clientului său invocînd faptul că inculpatul nu este vinovat de săvîrșirea infracțiunii

incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea

acestuia precum s-a solicitat în cererea de apel și recurs, or în cursul judecării

cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu judiciar

și dovedesc cu certitudine vinovăția lui Bejenaru Victor în cele imputate.

Versiunea avocatului este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și

veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanțele de judecată a fost stabilit

8

cu certitudine că acțiunile lui Bejenaru Victor întrunesc elementele constitutive ale

componenței de infracțiune prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Mai mult ca atît, cu toate că recurenții critică declarațiile părții vătămate,

Colegiul menționează că acestea sunt confirmate prin: schița accidentului rutier

anexată la procesul verbal de cercetare la fața locului din 17.02.2013 (f.d. 10,

Vol. I), raportul de expertiză nr. 2341 din 05.04.2013 (f.d. 77-80, Vol. I), prin

care s-a concluzionat că urmele de frînare de 37,0 metri proiectate în condițiile

producerii accidentului rutier dat, corespund vitezei automobilului condus de

Bejenaru Victor, pînă la frînare 85 km/h. Doar pentru cazul cînd pietonul s-a

deplasat din momentul apariției obstacolului pentru mișcare în cîmpul de

vizibilitate a conducătorului și pînă la locul tamponării, timp de 6 secunde

(conform datelor din ordonanță) conducătorul automobilului de model „SA AB

9000" cu numărul de înmatriculare LV AG 255, Bejenaru Victor deplasîndu-se cu

viteza de 50, 85 km/h, dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării

obstacolului (pietonului) aplicînd frînarea și raportul de expertiză medico-legală nr.

488/D din 18.03.2013, prin care s-a constatat că partea vătămată s-a ales cu

vătămări corporale sub forma fracturii deschise a femurului drept, fracturii închise

a gambei stîngi, luxației umărului drept, care prezintă pericol pentru viață și în

baza acestui criteriu se califică ca vătămare corporal gravă.

Colegiul atestă faptul că conform probelor enumerate mai sus în acțiunile

inculpatului este prezentă latura obiectivă, deoarece dînsul a încălcat regulile de

securitate a circulației, care au cauzat din imprudență vătămarea corporală gravă a

părții vătămate, iar fapta acestuia a dus și la încălcarea cerințelor pct. 45) al

Regulamentului Circulației Rutiere.

Totodată, este prezentă și latura subiectivă, care se caracterizează prin

vinovăție sub forma imprudenței (atît în modalitatea neglijenței, cît și în cea a

încrederii exagerate în sine). La calificarea faptei săvîrșite din neglijență, se i-a în

considerare faptul că în fiecare caz urmează să se stabilească nu doar obligația de a

respecta regulile de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport, dar și posibilitatea persoanei de a le respecta și prevedea consecințele

prejudiciabile. Or, această posibilitate ar putea fi limitată de anumite circumstanțe

obiective sau subiective.

De asemenea, instanța de recurs menționează că poziția avocatului nu este

una legată de poziția inculpatului, deoarece solicită achitarea acestuia pe motiv că

nu este vinovat, însă inculpatul în recursul ordinar înaintat declară că își recunoaște

vina în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, se

căiește sincer și solicită o pedeapsă fără privațiune de libertate.

Și la acest capitol Colegiul lărgit precizează că instanța de apel corect a

menținut soluția instanței de fond referitor la stabilirea pedepsei, luîndu-se în

9

considerație prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume, caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite care face parte din categoria infracțiunilor

grave, personalitatea celui vinovat, rolul acestuia la săvîrșirea infracțiunii,

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, iar careva

circumstanțe care atenuează sau care agravează răspunderea lui Bejenaru Victor

conform art. art. 76, 77 Cod penal, nu au fost stabilite.

Prin urmare, în acest context, Colegiul susține atitudinea instanței de apel și

conchide că pedeapsa penală aplicată în privința lui Bejenaru Victor corect a fost

individualizată, reieșind din faptul că, ultimul în cadrul ședințelor de judecată în

instanța de fond și de apel nu și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, nu a

recuperat paguba materială părții vătămate Amurov Andrei, fiindu-i stabilită o

pedeapsă echitabilă în coraport cu fapta săvîrșită, pedeapsă de natură să atingă

scopul pedepsei penale privind restabilirea echității sociale, corectarea vinovatului,

precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît

și a altor persoane.

Referitor la motivul recurenților precum că inculpatului i-a fost înaintată

învinuirea fără a i se explica drepturile, Colegiul menționează că la materialele

cauzei penale este anexat procesul-verbal de comunicare a drepturilor și

obligațiilor învinuitului din 07.05.2013, care a fost semnat de către procuror, de

apărătorul Valeriu Pelin și de inculpatul Bejenaru Victor (f.d. 102). Totodată, prin

procesul-verbal de informare despre finisarea urmăririi penale și prezentare a

materialelor din 07.05.2013 învinuitului Bejenaru Victor și apărătorului Valeriu

Pelin, careva cereri sau demersuri nu au fost formulate (f.d. 109).

Prin urmare, criticele formulate de recurenți menționate la pct. 5 din decizie

sunt identice cu cele invocate în cererea de apel, iar instanța de apel nu era obligată

de a face o motivare asupra fiecărui argument, limitîndu-se doar la verificarea

legalității și temeiniciei hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, verificînd suplimentar probele cercetate

în instanța de fond în raport cu motivele apelului declarat, adoptînd o decizie care

corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, soluție, pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs constată că temeiurile invocate

de recurenți se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență

presupusele erori de drept, astfel încît, hotărîrile atacate cuprind motivele pe care

se întemeiază soluția, fiind descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de

apel, acceptate și de către instanța de recurs care în totalitatea lor resping

argumentele recursului.

10

În acest context, Colegiul concluzionează că argumentele invocate

de către recurenți în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce impune incontestabil

concluzia de respingere a recursului ordinar declarat, ca inadmisibil, cu menținerea

deciziei instanței de apel.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Bejenaru

Victor și avocatul acestuia, Pelin Valeriu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Bejenaru Victor, cu menținerea deciziei instanței de apel.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 10 noiembrie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

11