1ra-176/15 — art.264 alin. 3 lit. a CP

1ra-176/15 — art.264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-176/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

25 februarie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie

2014 și de avocatul Mihail Conțescu în numele inculpatului Dumitru Macari,

împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 iunie 2014 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, în cauza penală

în privința lui

Macari Dumitru Mihail,

născut la 08 noiembrie 1958, originar din s. Pitușca, r-ul Călărași,

domiciliat în com. Dobrogea, str. I. Creangă, nr. 1, ap. 68, mun.

Chișinău,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 14 august 2013 - pînă la 27 iunie 2014; (instanța de fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

Macari Dumitru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul reprezentantului legal

al părții vătămate Mereuță Andrei prejudiciul material în sumă de 2472,18 lei, prejudiciul

moral în sumă de 40 000 lei și 2000 lei cheltuieli de judecată.

26 mai 2013, aproximativ la 2030, conducînd autobuzul de model „Liaz 525625” cu

n/ î C JP - 691 de pe ruta nr. 33, în care se aflau pasageri, ajungînd în stația situată în

preajma blocului locativ de pe str. Ismail - 106/2, mun. Chișinău, a stopat autobuzul

1

pentru debarcarea și îmbarcarea pasagerilor, după care fără a se asigura că toți

pasagerii au finisat coborîrea și urcarea în autobuz, intenționînd să continue

deplasarea în direcția spre str. Ismail, a repus mijlocul de transport în mișcare din

stație, unde nu a manifestat prudență sporită la trafic și nu a luat măsurile necesare

de precauție pentru a evita accidentul în traficul rutier, încălcînd astfel prevederile

pct.80. alin. (1) lit. c), d) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia

„Conducătorul vehiculului de rută este obligat: c) să închidă ușile numai după ce pasagerii

au coborît ori au urcat; d) să repună în mișcare vehiculul din stație după ce a luat măsurile

necesare de precauție pentru a evita accidentul în traficul rutier” și prevederile pct.39

alin. (1) al RCR, conform căruia „Înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la

trafic” precum și prevederile pct.45 alin. (1) și (2) al Regulamentului nominalizat,

care prevede că „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de

viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră; iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate

de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol

siguranța traficului”, și ca urmare cu roata dreaptă din spate a autobuzului a mers

peste piciorul stîng al cet. Mereuța Eugenia, care în acel moment cobora la stație din

autobuzul în cauză.

În rezultatul accidentului rutier cet. Mereuța E. i-au fost cauzate conform

raportului de expertiză medico - legală nr.1697/D din 24.07.2013 vătămări corporale

grave, vătămări ce s-a soldat cu amputarea membrului inferior stîng.

- procurorul, care, invocînd blîndețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a lui Macari Dumitru în baza art. 264

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că, instanța de fond la stabilirea

pedepsei inculpatului nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii comise,

precum și nu a ținut cont de faptul că Macari D., atît la faza de urmărire penală, cît

și în cadrul cercetării judecătorești, nu a recunoscut vinovăția în cele încriminate,

astfel neconștientizînd faptul că acțiunile sale infracționale au provocat urmări

2

grave. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu va atinge scopurile propuse

de art. 61 alin. (2) Cod penal, iar la stabilirea acesteia instanța de fond nu a luat în

considerație că inculpatul pînă în prezent nu a restituit părții vătămate prejudiciul

material și moral cauzat prin infracțiune;

- avocatul Conțescu Mihail în numele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare sau încetare a procesului penal în

baza art. 391 Cod de procedură penală .

În argumentarea soluției solicitate apelantul a invocat că procesul penal

urmează a fi încetat în legătură cu faptul că urmărirea penală a fost efectuată de

către o persoană care nu era în drept să efectueze urmărirea penală,deoarece atît

ordonanța privind pornirea urmăririi penale cît și de fixare a termenului urmăririi

penale nu conțin rezoluția conducătorului organului de urmărire penală despre

împuternicirea d-lui A. Soroceanu cu atribuția de a exercita urmărirea penală în

prezenta cauză, prin urmare raportul cu propunerea de punere sub învinuire este

nul, iar în consecință este nulă și ordonanța de punere sub învinuire.

Totodată, a menționat că instanța de judecată a dat o apreciere eronată

declarațiilor martorului Mereuță Ion, care nu a văzut momentul căderii victimei,

martorului Braga Ștefan, din care rezultă că în momentul cînd autobuzul s-a pornit,

ușile erau închise. La fel, instanța nu a ținut cont de faptul că Mereuță E. suferea de

astmă, fapt care nu exclude că căderea ei cu piciorul sub roata autobuzului s-a

produs în rezultatul accesului de astmă urmare a forțării fizice după o călătorie în

autobuz, sau în rezultatul oscilației tensiunii arteriale;

- succesorul părții vătămate Mereuță Andrei, care a solicitat casarea parțială a

sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să fie dispusă încasarea din contul inculpatului

suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, argumentînd că instanța de fond

neîntemeiat a considerat că prejudiciul moral solicitat este unul excesiv, fără a ține

cont de consecințele care au survenit în urma accidentului.

2014, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută hotărîrea

contestată.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Instanța de apel a respins ca fiind nefondate solicitările avocatului privind

3

achitarea inculpatului dat fiind faptul că acestea se combat de probele administrate.

La fel, Colegiul penal a respins solicitarea avocatului privind încetarea

procesului penal pe motiv că urmărirea penală a fost efectuată de o persoană

neîmputernicită, argumentînd că conform normelor de procedură penală ofițerul

de urmărire penală este împuternicit cu astfel de drepturi.

La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond a ținut cont de

prevederile art. 7, 61,75, 90 Cod penal, aceasta fiind echitabilă în raport cu fapta

comisă.

Cît privește apelul succesorului părții vătămate, instanța de apel a considerat

că acesta urmează a fi respins, argumentînd că mărimea prejudiciului moral

încasat de instanța de fond este echitabil, ținînd cont de suferințele psihice și fizice

care i-au fost provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale

inculpatului.

contestat-o acuzatorul de stat, care, invocînd temeiul de drept prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei

contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță în alt complet de

judecată invocînd că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de

explicațiile Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 “Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, de art. 61, 75 Cod penal,

precum și de faptul că inculpatul vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o,

iar paguba materială cauzată părții vătămate nu a restituit-o. Consideră că instanța

neîntemeiat a aplicat în privința lui Macari D. prevederile art. 90 Cod penal, fără

a ține cont că iresponsabilitatea pe care a manifestat-o inculpatul la trafic a

generat survenirea consecințelor grave și anume traumarea unei bătrîne în stația

de autobuse;

6.1. Împotriva hotărîrilor pronunțate în cauză a declarat recurs ordinar

avocatul Conțescu Mihail în numele inculpatului, care, invocînd temeiurile de

drept prevăzute la pct. 6), 10) alin. 1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită

casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal, ori

stabilirea unei pedepse mai blînde cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal, cu

excluderea pedepsei complimentare privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume: asupra faptului

că ofițerul de urmărire penală A. Soroceanu, nu a fost împuternicit cu atribuția de a

4

efectua urmărirea penală așa cum prevede art. 56 alin(21) lit. c) Cod de procedură

penală. Prin urmare, reieșind din prevederile art. 94 alin. (1) pct. 4) Cod de

procedură penală, toate probele acumulate nu pot fi puse la baza sentinței și

urmează a fi excluse din dosar, pe motiv că au fost obținute de o persoană care nu a

avut dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală.

Astfel, consideră că reieșind din faptul că urmărirea penală a fost efectuată de

către o persoană neîmputernicită, raportul cu propunerea de punere sub învinuire

este nul, iar pe cale de consecință este nulă și ordonanța de punere sub învinuire.

Totodată, consideră, că instanțele de fond incorect i-au aplicat lui

Macari D. pedeapsa complementară, fără a lua în considerație toate circumstanțele

cauzei și anume: persoana celui vinovat și condițiile de viață ale acestuia, care este

angajat în cîmpul muncii, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale,

permisul de conducere este unica sursă de existență a familiei sale, iar privarea de

permisul de conducere ar pune în dificultate materială familia inculpatului. A mai

invocat că, excluderea pedepsei complimentare ar facilita recuperarea mai rapidă a

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție decide inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt vădit neîntemeiate, din

următoarele considerente.

7.1.Cu referire la recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat

Potrivit textului recursului, acuzatorul de stat invocă ca temei de casare a

deciziei instanței de apel pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd sau

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

făptuitorului, însă critică hotărîrile contestate în partea pedepsei, nefiind de acord

cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, lui Macari Dumitru în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, i-a fost

5

stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani, executarea pedepsei închisorii fiind suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea

pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5 ani. Excepție de la aceasta

regulă, potrivit alin.(4) al art. 90 Cod penal fac doar infracțiunile deosebit de grave,

excepțional de grave, cît și în cazul recidivei.

Infracțiunea de comiterea căreia Macari D. a fost recunoscut vinovat și

condamnat (art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal), prevede pedeapsa închisorii de la 3 la

7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave.

Generalizînd cele expuse mai sus, instanța de recurs reține, că pedeapsa

numită lui Macari Dumitru, este în limitele sancțiunii prevăzute în art. 264 alin. (3)

Cod penal, iar la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu au fost stabilite

impedimente. Astfel, în speță lipsesc careva circumstanțe agravante, inculpatul a

comis o infracțiune din imprudență pentru prima dată, este caracterizat pozitiv,

precum și faptul că inculpatul are o vîrstă înaintată, au permis instanței de

judecată, să-i aplice lui Macari Dumitru o pedeapsă echitabilă, care corespunde

prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, hotărîre, pe care Colegiul penal o

apreciază ca fiind corectă și legală.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate de

către procuror.

7.2. Cu referire la recursul avocatului Conțescu Mihail în numele

inculpatului Macari Dumitru

Colegiul penal, constată că la cercetarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în

plină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-

a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a dedus

concluzia că, fapta inculpatului, întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

6

În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar și este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și minuțioase

a acestora în textul deciziei instanței de apel, precum și s-a pronunțat asupra

tuturor motivele invocate în apeluri.

Colegiul ține să remarce că Curtea de Apel întemeiat a respins solicitarea

avocatului Conțescu M. în partea ce ține de încetarea procesului penal din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 4) Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și prin urmare nu pot fi puse la baza

sentinței sau altor hotărîri judecătorești datele care au fost obținute de o persoană

care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza dată.

Reieșind din prevederile art. 57 Cod de procedură penală și art. 3 pct. 6) din

Legea privind statutul ofițerul de urmărire penală nr. 333-XVI din 10.11.2006

ofițerul de urmărire penală, este persoana care în numele statului are obligația de a

porni, în limitele competenței, urmărirea penală în cazul în care este sesizat, în

modul prevăzut de legislație, că s-a săvîrșit o infracțiune și de a efectua acțiunile

necesare în vederea constatării faptei penale și a persoanei vinovate.

7

Prin urmare, alegațiile avocatului referitor la faptul că urmărirea penală a

fost efectuată de o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în

cauza dată, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Totodată, Colegiul penal conchide că deși se constată că la materialele cauzei

lipsește rezoluția conducătorului organului de urmărire penală privind

repartizarea cauzei ofițerului A. Soroceanu pentru efectuarea urmăririi penale,

această eroare nu este suficientă pentru a desființa o hotărîre judecătorească și a

înceta procesul penal.

În opinia instanței de recurs, nu sînt întemeiate nici motivele de critică

referitor la prezența în speță a temeiurilor prevăzute în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, prin care se tinde la faptul că: „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul avocatului că

instanțele ierarhic inferioare au aplicat inculpatului o pedeapsă nemotivată în baza

prevederilor art. 75 Cod penal, se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 5 din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel corect au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 și 90 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului.

Totodată, Colegiul penal respinge ca fiind nefondată solicitarea recurentului

în partea ce ține de posibilitatea excluderii pedepsei complimentare privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

La acest capitol, Colegiul reține că, în Hotărîrea explicativă al Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013, “Cu privire la unele chestiuni ce

vizează individualizarea pedepsei penale” în pct. 10 este specificat că, “potrivit

prevederilor art.78 alin.(2) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată

circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii, pedeapsa complementară care nu este

obligatorie („cu sau fără”) prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi

înlăturată, iar în cazul în care pedeapsa complementară este obligatorie aceasta poate fi

8

înlăturată numai în condițiile art.79 alin.(1) Cod penal”.

Astfel, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, prevede pedeapsa

complementară obligatorie – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de pînă la 4 ani.

Prin urmare, circumstanțele la care face trimitere avocatul, și anume -

persoana inculpatului, circumstanțele atenuante, a comis pentru prima data o

infracțiune din imprudență, lipsa circumstanțelor agravante, sunt împrejurări

obișnuite, care caracterizează inculpatul, împrejurări de fapt care nici într-un mod

nu micșorează esențial gravitatea infracțiunii comise și consecințele acesteia, astfel

nu se încadrează în cele excepționale, deoarece nu corespund cerințelor de

apreciere descrise în art.79 alin.(1) Cod penal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărîrile atacate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată conform prevederilor

legale, prin urmare recursul ordinar declarat de avocat în numele inculpatului

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014 și de avocatul Mihail

Conțescu în numele inculpatului Dumitru Macari, împotriva sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 27 iunie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 06 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui Macari

Dumitru Mihail, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată la 19 martie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9