1ra-791/2015 — 190 al. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-791/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Vladimir Timofti, Constantin Alerguș

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Natalia Creciun în numele inculpatei Olevschi Maria, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015, în

cauza penală în privința lui

Olevschi Maria Alexandru, născută la 07 iunie 1992,

originară din Bender și domiciliată în sat. Bahmut, r-nul

Călărași.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

C O N S T A T Ă :

Olevschi Maria Alexandru a fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 2 (doi) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

răspundere pe un termen de 3 ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Prin aceeași sentință, de la Olevschi Maria Alexandru a fost încasat în

beneficiul părții vătămate Țurcanu Liviu, cu titlu de prejudiciu material, suma de

2300 (două mii trei sute) euro, care urmează a fi convertită în lei conform cursului

oficial al BNM la data achitării, cu titlu de prejudiciu moral, suma de 3000 (trei

mii) lei și cheltuieli de judecată suportate în legătură cu asistența juridică în sumă

de 2000 (două mii) lei. În rest, cerința referitoare la încasarea prejudiciului moral

în sumă de 95 000 lei a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la ora 13:00, urmărind scopul dobîndirii prin înșelăciune a bunurilor

altei persoane, aflîndu-se în salonul automobilului de model „BMW 530d” cu n/î

B20RWZ, ce staționa pe str. Trandafirilor 15/1, mun.Chișinău, susținînd față de

1

Țurcanu Liviu că o să-l ajute să obțină un credit în sumă de 150 000 euro de la o

instituție bancară aflată în Republica Benin, Africa, l-a convins pe ultimul să-i

transmită pentru servicii un comision în sumă de 2300 euro, care conform cursului

valutar oficial al BNM, constituie 36800 lei, cauzînd astfel victimei o daună

materială în proporții considerabile.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care aceasta să fie achitată din motiv că fapta sa nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că inculpata nu a recunoscut

vina sa în cele comise, explicînd că între ea și partea vătămată există niște raporturi

juridice civile de împrumut, iar soluția de condamnare se baza doar pe probe

indirecte.

2015, care a fost pronunțată integral la 21 aprilie 2015, apelul a fost admis parțial,

casată parțial sentința în latura civilă în partea încasării prejudiciului moral și

pronunțată o nouă hotărîre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care au fost respinse ca nefondate pretențiile înaintate de partea

vătămată Țurcanu Liviu privind încasarea prejudiciului moral din contul inculpatei.

În rest, sentința a fost menținută.

administrate în cadrul cercetărilor judecătorești erau pertinente, concludente și

veridice, iar în ansamblu coroborau între ele completîndu-se unele pe altele și

dovedeau cert că inculpata a comis infracțiunea de escrocherie.

Instanța de apel a apreciat că instanța de fond a reținut o stare de fapt bazată

pe probe concludente și just interpretate și că în raport cu aceasta, corect s-a stabilit

vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii incriminate.

S-a mai indicat că fapta inculpatei conținea elementele laturii obiective a

infracțiunii imputate și anume că ea, sub pretextul obținerii unui credit în sumă de

150 000 euro de la o instituție bancară aflată în Republica Benin, Africa pentru

partea vătămată Țurcanu Liviu, a prezentat vădit fals realitatea, prin comunicarea

că lucrează administrator public-hotelier la „Poiana Bradului" și că se ocupă de

contabilitate, și că pe parcursul a mai mult timp a ajutat administrația ”Poiana

Bradului” și alte persoane pentru care a dobîndit sume bănești, prin ce a căpătat

încrederea părții vătămate Țurcanu Liviu, astfel fiindu-i transmisă de către partea

vătămată suma de 2300 Euro ca comision pentru serviciile sale la obținerea

creditului.

Instanța de apel a apreciat că vinovăția inculpatei rezulta și din declarațiile

părții vătămate Țurcanu Liviu care au fost consecutive pe întregul proces penal,

potrivit cărora la 14.03.2013 pe str.Trandafirilor 15/1, lîngă magazinul

„Unimarket", aflîndu-se în automobilul personal de model „BMW 530d", în

prezența cet. Buga Victoria, i-a transmis inculpatei bani în sumă de 2300 euro în

calitate de comision pentru serviciile sale la obținerea creditului.

Faptul dat fiind confirmat și de către martorul Buga Victoria, potrivit căreia,

la data de 14.03.2013, a asistat la transmiterea banilor în sumă de 2300 euro de

către partea vătămată către inculpată în mun.Chișinău, pe str.Trandafirilor și în alte

2

zile, la unele discuții purtate între aceștia privind condițiile de acordare a creditului

și despre necesitatea restituirii banilor.

S-a apreciat că înșelarea părții vătămate a avut un rol determinant la

transmiterea comisionului în sumă de 2300 euro, fară această eroare partea

vătămată nu ar fi transmis banii inculpatei. Folosirea unei calități mincinoase de

către inculpată, constituie înșelăciune, deoarece a surprins buna credință a părții

vătămate. Mai mult ca atît, din declarațiile martorului Antofică Igor rezulta că și

acesta a fost indus în eroare de către inculpată, care i-a spus că poate să-l ajute să

obțină un credit în condiții favorabile pentru procurarea unui automobil. Pentru

aceste servicii el trebuia să-i achite inculpatei suma de 1000 Euro, însă din diferite

motive inventate de către inculpată el nu a mai primit creditul promis.

În acțiunile inculpatei s-a constatat și prezența laturii subiective a infracțiunii

de escrocherie, care constă în intenție directă, inculpata dîndu-și seama că

desfășura o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta producea o pagubă,

rezultat al cărui împlinire îl urmărea în vederea realizării unui folos material injust

(intenție calificată prin scop). Un alt aspect constatat de către instanța de apel, ce

demonstra intenția inculpatei de a însuși banii primiți, era și conduita acesteia,

care, ulterior primirii banilor, nu mai răspundea la apelurile telefonice și evita

contactele cu partea vătămată, sau în cazul în care răspundea la apeluri inventa

diferite motive de imposibilitate de a restitui banii.

Astfel, contrar opiniei avocatului, răspunderea penală a intervenit deoarece

inculpata și-a folosit capacitatea de înțelegere și prevedere a faptelor, în scopul

unui rezultat fraudulos. Argumentul apărării precum că inculpata era dispusă să

restituie suma primită nu schimba situația de fapt sau încadrarea juridică dată

acțiunilor acesteia, putând fi valorificată, la individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a mai indicat că, invocarea faptului precum că inculpata a

fost condamnată în lipsa elementelor infracțiunii, nu era susținut de actele

dosarului, întrucât sentința era motivată, în cuprinsul acesteia fiind prezentate pe

larg situația de fapt, probele administrate, precum și analiza elementelor

constitutive ale infracțiunii față de care s-a dispus condamnarea inculpatei.

Instanța de apel nu a relevat temei de a interveni în sentința instanței de fond

nici în partea stabilirii pedepsei inculpatei, deoarece la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei a fost acordată deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61,

75, 90 Cod penal.

În sentință, se cuprindeau datele privind persoana inculpatei și

circumstanțele care influențau asupra pedepsei, astfel instanța de fond motivat a

stabilit categoria și măsura de pedeapsă, relevând în cuprinsul sentinței

circumstanțele cauzei, persoana inculpatei, gravitatea infracțiunii săvârșite și, în

așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin

aplicarea pedepsei cu închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

fixându-i termenul de probă de 2 ani..

S-a mai indicat că și acțiunea civilă, în partea încasării prejudiciului

material, a primit o justă soluționare în cauză, prin obligarea inculpatei la plata în

favoarea părții vătămate a sumei cu care acesta a fost prejudiciat ca efect al

înșelăciunii. Însă, cu referire la soluția instanței privind încasarea

prejudiciului moral în favoarea părții vătămate, instanța de apel a considerat-o

3

nejustificată, deoarece pornind de la prevederile art. 41 CEDO, cererea cu privire

la încasarea prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o

îmbogățire fără temei, iar repararea prejudiciului moral prin acordarea sumei de

3000 lei nu putea fi acceptată deoarece nu a fost demonstrată prezența carorva

suferințe de ordin fizic sau moral, cu atît mai mult că condamnarea inculpatei

aducea în sine o satisfacție pentru partea vătămată.

numele inculpatei, care a fost depus la 16 mai 2015 (prin poștă) și care,

întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare a inculpatei, din motiv că fapta acesteia nu întrunește elementele

infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale avocatul indică asupra lipsei în acțiunile

inculpatei a laturii obiective a escrocheriei deoarece ultima nu a avut intenția de a

însuși careva bunuri de la partea vătămată nici în momentul primirii lor și nici

ulterior, deoarece ea a primit de la acesta, cu titlu de împrumut, suma de 1300 Euro

și nu 2300, după cum indică partea vătămată, care îi erau necesare pentru niște

cheltuieli curente de ordin personal, fapt ce a fost anunțat de la bun început de

către inculpată, lipsind astfel necesitatea prezentării unei realități deformate de

către aceasta pentru obținerea banilor.

Se mai indică și faptul că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra

argumentelor inculpatei cu privire la studierea de către aceasta a posibilității

obținerii creditelor internaționale pentru sine, înainte de a-l cunoaște pe partea

vătămată. Suplimentar se indică și faptul că vinovăția inculpatei s-a constatat doar

în baza unor probe indirecte.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal atestă că din conținutul recursului s-a evidențiat că

recurentul nu este de acord cu modalitatea de apreciere a probelor și a concluziilor

de vinovăție a inculpatei. În acest sens, este de menționat că motivele de

reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, astfel, criticele formulate de recurent nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării hotărîrii instanței de apel, ca fiind ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, apoi verificate de

instanța de apel, prin continuarea judecării cauzei în fond, instanță, care la fel a

conchis că probatoriul administrat cu participarea părților confirma vinovăția

inculpatei în fapta incriminată, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

La fel, criticile formulate au constituit obiect de discuție la judecarea cauzei

în instanța de apel și cărora aceasta le-a dat o motivare corespunzătoare,

4

argumentată și expusă în pct. 5 al prezentei decizii, pe care instanța de recurs o

consideră justă și a cărei reluare nu se mai impune.

În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea instanței de

apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, fiind necesară dispunerea inadmisibilității recursului declarat, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Natalia

Creciun în numele inculpatei Olevschi Maria împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Olevschi Maria Alexandru, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

5