1ra-736/2015 — art.351 alin. 1, 179 alin. 1 CP

Dosarul 1ra-736/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

01 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea

vătămată Onică Vladimir, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei

Ungheni din 19 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

18 martie 2015, în cauza penală în privința lui

Gheorghița Victor Victor,

născut la 06 octombrie 1992, originar și domiciliat pînă la

reținere în s. Pîrlița, r-nul Ungheni,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 10 decembrie 2014 - pînă la 19 ianuarie 2015; (instanța

de fond);

apel);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Gheorghița Victor a fost

condamnat în baza art. 351 alin. (1) Cod penal, la 1 an și 6 luni închisoare iar în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

la 10 iulie 2014, aproximativ la orele 1300, urmărind scopul pătrunderii și rămînerii

ilegale în domiciliul altei persoane, a sărit gardul de plasă și a pătruns în domiciliul

cet. Onică Vladimir, din s. Zazulenii Noi, r-nul Ungheni, iar la cerințele

proprietarului a refuzat să-l părăsească.

Tot el, Gheorghița Victor, la aceiași dată aproximativ la 1320, continuîndu-și

1

acțiunile infracționale, a revenit la domiciliul părții vătămate, unde fiind îmbrăcat

în uniformă de însoțitor de tren al ÎS ”CFM” oferită de cet. Popa Anatolie,

prezentîndu-se ca colaborator al MAI, încălcînd ordinea stabilită și neavînd atribuții

speciale legalizate în modul cuvenit, atribuindu-și drepturile și obligațiile privind

exercitarea funcției reprezentantului puterii, motivînd că are dreptul conform

atribuțiilor sale de serviciu de a intra în gospodăria acestuia, a pătruns ilegal în

domiciliul persoanei fără permisiunea proprietarului, iar la cerințele repetate ale

ultimului de a părăsi domiciliul său, a refuzat, motivînd că-și onorează obligațiile

sale de serviciu, efectuînd percheziția în vederea depistării substanțelor narcotice.

vătămată Onica Vladimir, care au solicitat:

- inculpatul casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă non

privativă de libertate, argumentînd că a recunoscut vina și s-a căit de cele comise,

conștientizînd pe deplin gravitatea faptelor comise;

- partea vătămată, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care

lui Gheorghița Victor să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, invocînd că pedeapsa

numită inculpatului nu va atinge scopul propus de legea penală și nu corespunde

cerințelor prevăzute la art. 61 Cod penal.

Totodată, partea vătămată și-a exprimat dezacordul cu faptul că la

răspundere penală nu au fost atrași și ceilalți coparticipanți, Vîrlan Eduard și Popa

Anatolii.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută, sentința contestată.

În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, în limitele legii, ținîndu-se cont

de scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei

prevăzute la art. 61, 75 Cod penal, precum și de persoana inculpatului care a comis

o nouă infracțiune avînd antecedente penale nestinse.

partea vătămată Onică Vladimr, care a invocat blîndețea pedepsei și a solicitat

casarea acestora și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Gheorghița Victor să fie

condamnat conform învinuirii formulate prin rechizitoriu cu stabilirea unei

pedepse mai aspre. În argumentarea cererii de recurs recurentul a invocat motive

similare cu cele menționate în cererea de apel.

2

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

În speță, recurentul în motivarea recursului său nu invocă careva eroare

prevăzută la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia

rezultă că dînsul nu este de acord cu pedeapsa aplicată inculpatului, temei

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care prevede că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal consideră că temeiul semnalat nu este prezent în speță, iar

instanța de fond și-a motivat just soluția adoptată, cu atît mai mult că cauza a fost

examinată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, adică în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

În acest context instanța de recurs relevă că, potrivit alin. (8) al art. 3641 Cod

de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor imputate în

rechizitoriu (în speță art. 179 alin. (1) și art. 351 alin. (1) Cod penal) și a solicitat

judecarea cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă în cazul

pedepsei cu amendă ori cu muncă neremunerată în folosul comunității.

3

Analizînd sintagma “limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce

cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei

inculpatului.

În această ordine de idei instanța de recurs precizează, că la aplicarea

pedepsei în privința lui Gheorghița Victor s-a acordat deplină eficientă prevederilor

art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Totodată, în

cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis acea infracțiune, avînd deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținînd seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în

baza căruia a fost condamnat inculpatul.

Sancțiunea art. 179 alin. (1) și art. 351 alin. (1) Cod penal, în baza cărora a

fost condamnat Gheorghița Victor, prevede pedeapsa închisorii de pînă la 2 ani și

respectiv de pînă la 3 ani. Reieșind din cele menționate, Colegiul penal conchide că,

în speță pedeapsa maximă nu poate depăși 1 an și 4 luni închisoare în baza art. 179

alin. (1) Cod penal și respectiv 2 ani închisoare în baza art. 351 alin. (1) Cod penal.

Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului de 1 an închisoare în baza art. 179 alin. (1)

Cod penal, se încadrează în limitele sancțiunii normei penale date, precum și

pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare se încadrează în limitele sancțiunii 351 alin. (1)

Cod penal.

Ținînd cont de cele menționate, Colegiul penal conchide că, instanțele ierarhic

inferioare a căror hotărîri se contestă, luînd în considerație gradul pericolului social

al infracțiunilor comise, persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat, însă

nu și-a făcut concluziile necesare, continuînd să comită noi infracțiuni, corect au

conchis că, în atare circumstanțe, reeducarea și corijarea inculpatului este

imposibilă fără izolare de societate, definitiv fiindu-i numită pedeapsa de 2 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Referitor la argumentul invocat de partea vătămată precum că Gheorghița

Victor împreună cu Popa Anatolie și Vîrlan Eduard au comis infracțiunile

4

incriminate, însă a fost condamnat doar primul, Colegiul penal relevă că, potrivit

materialelor cauzei, dosarul penal a fost intentat în privința lui Gheorghița Victor,

Popa Anatolie și Vîrlan Eduard, iar la 02 decembrie 2014 prin ordonanța

procurorului Basoc Ghenadie, s-a dispus scoaterea lui Popa Anatolie și Vîrlan

Eduard de sub urmărire penală, pe motiv ca fapta nu întrunește elementele

infracțiunilor incriminate.

Ordonanța nominalizată nu a fost contestată în termenul și modul prevăzute

de lege de către partea vătămată. Reieșind din aceste considerente instanța de

recurs respinge argumentul dat ca fiind neîntemeiat.

Prin urmare, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format obiect

de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de apel și cărora li s-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie,

soluție pe care instanța de recurs consideră corectă și întemeiată și a cărei reluare nu

se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrile atacate în raport cu

prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acestora

nu s-au stabilit.

Din aceste considerent se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea

de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și susținută de instanța

de apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Onică

Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie

2015, în cauza penală în privința lui Gheorghița Victor Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 30 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5