1ra-941/2015 — art.151 alin.2 lit.b,d,j CP

1ra-941/2015 — art.151 alin.2 lit.b,d,j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-941/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

19 august 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 22 aprilie 2015, în cauza penală în privința lui

Traghira Vasile Vasile,

născut la 15 iulie 1976, originar și domiciliat în r-

nul Ocnița, or. Otaci, str. S. Lazo 14, ap. 16,

și

Gaiciuc Dmitrii Alexandr,

născut la 10 iulie 1985, originar și domiciliat în r-

nul Ocnița, or. Otaci, str. Muncitorilor 45.

Date referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

2015 (instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

condamnați:

- Traghira Vasile și Gaiciuc Dmitrii în baza art. 151 alin.(2) lit.b), d), j) Cod

penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani, fiecăruia.

1

Vasile, împreună cu Gaiciuc Dmitrii și Moșulupa Serghei, în privință căruia

cauza penală a fost disjungată într-o procedură separată, la 04 mai 2008,

aproximativ la ora 2200, au venit la domiciliul lui Oleg Bezdetnîi, situat în or.

Otaci, str. Nagornaia 21, cu scopul de a obține de la ultimul substanța

narcotică opium.

Aflîndu-se în camera de locuit, unde se mai afla și concubina lui

Bezdetnîi O., Gumenaia T., inculpații Traghira V., Gaiciuc D. și Moșulupa S.,

cunoscînd cu certitudine despre posibilitățile reduse de a se deplasa ca

consecință a handicapului lui O. Bezdetnîi, amenințîndu-l cu aplicarea

violenței asupra lui și a rudelor prezente, insistau ca Bezdetnîi O. să le

transmită substanță narcotică - opiu.

Primind refuzul, Traghira V., Moșulupa S. și Gaiciuc D., i-au aplicat lui

Bezdetnîi O. lovituri cu pumnii, picioarele și alte obiecte aflate în odaie pe

diferite părți ale corpului, pînă el a rămas inconștient.

Ulterior, în scopul realizării intențiilor sale criminale, îndreptate la

vătămarea corporală, la încercarea lui Gumenaia T. de a împiedica acțiunile

privind maltratarea lui Bezdetnîi O., inculpații i-au aplicat și acesteia lovituri

cu pumnii, picioarele și alte obiecte aflate în odaie peste diferite regiuni ale

corpului.

Apoi, din odaia vecină a ieșit tatăl lui Bezdetnîi O., Bezdetnîi Mihail,

care a încercat să curme acțiunile ilegale ale lui Traghira V., Moșulupa S. și

Gaiciuc D., însă a fost lovit și el de către Moșulupa S. cu piciorul, căzînd la

podea, iar inculpații au continuat maltratarea victimelor.

În urma leziunilor cauzate Bezdetnîi O. și Gumenaia T. au fost internați

în instituțiile medicale, iar lui Bezdetnîi M. i-a fost acordată asistența medicală

de urgență.

La data de 16 mai 2008, Gumenaia T. a decedat.

Astfel, lui Bezdetnîi Mihail conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 33 “D” din 11.06.2008 i-au fost cauzate vătămări neînsemnate, iar lui

Bezdetnîi Oleg și Gumenaia Tatiana potrivit rapoartelor de expertiză medico-

legale nr. 34 “D” și 35 “D” din 11.06.2008 – vătămări corporale grave

periculoase pentru viață.

Însă, conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 358

din 08 decembrie 2014, s-a constatat că între cauza decesului și leziunile

2

corporale descrise la examinarea medico-legală pe documentele medicale a

cet. Gumenaia T. în timpul aflării în staționar (raport nr.266/106 din

27.05.2008) și autopsia cadavrului (raport nr. 40 din 17.05.2008), nu există

careva legătură de cauzalitate. Decesul lui Gumenaia T. a survenit în urma

meningoencefalitei purulente cu abscedare, cauzată de generalizarea infecției

pulmonare, ca consecință a pneumoniei crupoase pe fundal de sindrom

imunodeficienței dobîndite (SIDA) și narcomaniei.

Astfel, potrivit rechizitoriului Traghira V. și Gaiciuc D. au fost puși sub

învinuire în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, însă pe baza stării de fapt expuse

mai sus, confirmată de probele administrate, și anume potrivit raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr. 358 din 08.12.2014, s-a stabilit că între

cauza decesului lui Gumenaia T. și leziunile corporale nu există careva

legătură de cauzalitate, instanța a reținut că în drept, faptele inculpaților

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (2)

lit. b), d), j) Cod penal, adică, vătămarea intenționată gravă a integrității corporale

și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, săvîrșită profitînd de starea de

neputință evidentă a victimei, care se datorează handicapului fizic, de mai multe

persoane, asupra a două persoane.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Traghira V. și Gaiciuc D. să fie

condamnați în baza art. 151 alin. (2) lit. b), d), j) Cod penal la 11 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip închis, fiecare.

În argumentarea apelului a invocat:

- nu poate fi considerată ca circumstanță atenuantă și respectiv instanța

de fond urma să aprecieze critic faptul că inculpații au fost caracterizați

pozitiv la locul de trai și că aceștia merg pe faptul corijării, deoarece

caracteristicile au fost eliberate de Primăria Otaci, r-nul Ocnița, care au fost

semnate de tatăl inculpatului Traghira V., care la moment ocupă funcția de

primar al or. Otaci;

- este greșită și contrară prevederilor legii, aprecierea instanței calificată

drept circumstanță atenuantă, faptul că inculpații au comis infracțiunea în

stare de ebrietate narcotică, în cazul în care potrivit art. 77 alin.(1) lit. j) Cod

penal, starea de ebrietate narcotică este considerată ca circumstanță

agravantă.

3

La individualizarea pedepsei, instanța de fond greșit a reținut faptul că

infracțiunea a fost săvîrșită ca rezultat al comportamentului neadecvat al

părții vătămate, care a refuzat să le elibereze substanțe narcotice inculpaților,

iar faptul că întreținea o speluncă și realiza substanțe narcotice, în condițiile în

care refuzul de a înfăptui o acțiune ilegală, nu poate fi considerat ca un

comportament imoral sau ilegal al victimei, prevăzut la art. 76 alin. (1) lit. g)

Cod penal.

Faptul că Gumenaia T. întrebuința substanțe narcotice, iar în a. 2007 a

fost condamnată în baza art. 217 alin. (2) CP, nu poate fi considerată nici ca

circumstanță atenuantă, nici ca agravantă în cauza penală privind învinuirea

lui Gaiciuc D. și Traghira V.

Astfel, la individualizarea pedepsei instanța de judecată eronat a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal, neindicînd nici o circumstanță excepțională

prevăzută în norma data, precum și greșit a aplicat art. 90 alin. (1) Cod penal,

neținînd cont de circumstanțele cauzei, persoana celui vinovat și faptul că

inculpații vina nu au recunoscut.

În acțiunile inculpaților sunt prezente un șir de circumstanțe agravante

pe care instanța de fond nu le-a luat în considerație și anume: săvîrșirea

infracțiunii prin orice formă de participație, cu bună știință profitînd de starea

de neputință cunoscută și evidentă a victimei, precum și că infracțiunea a fost

săvîrșită în stare de ebrietate.

2015, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care.

- Traghira Vasile și Gaiciuc Dmitrii au fost condamnați în baza art. 151

alin. (2) lit. b), d), j) Cod penal la 5 ani închisoare, fiecare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani, fiecăruia.

fond corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost

apreciate în modul corespunzător, acțiunile inculpaților corect au fost

încadrate în baza art. 151 alin.(2) lit. b), d), j) Cod penal - vătămarea intenționată

gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață,

săvîrșită profitînd de starea de neputință evidentă a victimei, care se datorează

handicapului fizic, de mai multe persoane, asupra a două persoane.

4

Referitor la pedeapsa aplicată, instanța de apel a conchis că aceasta a

fost stabilită greșit de către instanța de fond menționînd următoarele.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa

pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvîrșirii

faptei.

Art. 10 alin. (1), (2) Cod penal stipulează că, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv,

adică se extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută

pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea

penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Potrivit legii penale în redacția nr. 985-XV din 18.04.2012, sancțiunea

normei art. 151 alin. (2) Cod penal, prevedea închisoare pe un termen de la 6

la 12 ani.

Prin Legea nr. 277 din 18.12.2008, pentru modificarea și completarea

Codului penal, în vigoare din 24.02.2009, în sancțiunea art. 151 alin. (2) CP,

cuvintele de la 6 la 12 ani, au fost înlocuite cu cuvintele de la 5 la 12 ani.

Ulterior, a intrat în vigoare Legea nr.119 din 23.05.2013, potrivit căreia

sancțiunea art. 151 alin. (2) a fost modificată, și anume prevede închisoare de

la 10 la 12 ani.

Astfel, reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, instanța de fond urma

să stabilească pedeapsa ținînd cont de prevederile Legii nr. 277 din 18.12.2008.

La fel, instanța a conchis că instanța de fond greșit a aplicat prevederile

art. 79 Cod penal, indicînd că la aplicarea normei date, instanța a reținut în

sarcina inculpaților ca fiind circumstanțe excepționale: - refuzul părții

vătămate de a elibera substanțe narcotice în schimbul banilor primiți și -

faptul că inculpații au stat pe calea corijării și din data comiterii infracțiunii nu

au comis alte fapte prejudiciabile prevăzute de Legea penală.

Astfel, instanța de apel a menționat că circumstanțele nominalizate, nu

pot fi reținute ca fiind excepționale, deoarece acestea contravin explicațiilor

aduse în pct. 11 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11

noiembrie 2013 “Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei

penale”, conform cărora, “stabilirea pedepsei sub limita minimă sau a unei pedepse

5

mai blînde a sancțiunii, cu aplicarea art. 79 Cod penal, se admite numai luînd în

considerație personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor

excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia

pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea infracțiunii. Potrivit

acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în împrejurările în care s-a

derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea infractorului,

circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care constituie

excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului”.

Prin urmare, refuzul părții vătămate de a elibera substanțe narcotice nu

poate fi considerat drept un comportament imoral sau ilegal al victimei, care a

provocat inculpații de a comite fapte infracționale, acțiunea victimei în cazul

dat fiind una legală. Cît privește argumentul că inculpații din momentul

comiterii infracțiunii incriminate nu au comis alte fapte infracționale, instanța

de apel a conchis că această circumstanță ar fi relevantă în cazul aplicării art.

90 Cod penal, dar nicidecum a art. 79 Cod penal.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Conform art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa

luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite,

motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea

daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează și agravează răspunderea,

ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ținînd cont de cele nominalizate, precum și de faptul că inculpații

Traghira V. și Gaiciuc D. anterior nu au fost judecați, au comis pentru prima

dată o infracțiune, sunt caracterizați pozitiv la locul de trai, au recunoscut

vina, căindu-se de cele comise, de situația că Traghira V. are la educație și

întreținere 3 copii, iar Gaiciuc D. doi copii, instanța a ajuns la concluzia că

scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în privința inculpaților poate

fi atins prin stabilirea pedepsei sub formă de închisoare, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la argumentul procurorului, precum că de către instanță nu au

6

fost reținute circumstanțe agravante: săvîrșirea infracțiunii prin orice formă

de participație, cu bună știință, profitînd de starea de neputință cunoscută și

evidentă a victimei, săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate, instanța de

apel le-a respins, ca neîntemeiate, deoarece potrivit pct. 6 al Hotărîrii Plenului

CSJ nr. 8 din 11.11.2013 „Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea

pedepsei penale”, este stipulat că, „În conformitate cu art. 77 Cod penal, enumerarea

circumstanțelor agravante are caracter exhaustiv. Pot fi recunoscute drept

circumstanțe agravante numai acele împrejurări, care sînt strict prevăzute de lege,

stabilite de organele de urmărire penală și incluse în conținutul rechizitoriului”.

Astfel, circumstanțele enumerate de către procuror, care în opinia

acestuia urmau a fi luate în considerație de către instanța de fond, nu au fost

indicate în rechizitoriu, prin urmare, nu puteau fi reținute de către instanță în

speță.

care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală solicită, casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei

la rejudecare.

A menționat că instanța de apel nu s-a pronunțat în deplină măsură

asupra principiilor generale de aplicare a pedepsei, prevăzute în art. 61 și 75

Cod penal și anume referitor la scopul pedepsei, indicînd doar că instanța de

fond incorect a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, fără a se expune asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Or, potrivit art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

La fel, instanța de apel greșit a concluzionat și aplicat prevederile

sancțiunii art. 151 alin. (2) Cod penal, modificate prin Legea nr. 985-XV din

18.04.2002, care nu erau în vigoare nici la momentul comiterii faptei

infracționale, precum nici la momentul judecării cauzei.

Ținînd cont de cele nominalizate, nu putea fi aplicat retroactivitatea

legii penale, conform art. 10 CP, deoarece potrivit Legii din redacția nr. 985-

XV din 18.04.2002, sancțiunea art. 151 alin. (2) CP, la momentul comiterii

faptei prevedea închisoare de la 6 la 12 ani. Ulterior, prin Legea nr. 119 din

23.05.2012, în vigoare din 21.06.2013, sancțiunea normei date a fost modificată

și prevede ca pedeapsă de la 10 la 12 ani închisoare.

7

Astfel, instanța de apel incorect a aplicat prevederile art. 90 Cod penal.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Procurorul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, menționînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, argumentînd prin faptul că nu s-a expus în

deplină măsură asupra principiilor generale de aplicare a pedepsei, prevăzute

la art. 61 și 75 Cod penal, și anume referitor la scopul pedepsei penale, solicitînd

remiterea cauzei la rejudecare.

Colegiul penal conchide că, argumentele recurentului, sunt

neîntemeiate și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece un asemenea

motiv că nu s-a pronunțat asupra scopului pedepsei penale, nu se regăsește în

norma art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, ca temei de drept pentru

declararea recursului ordinar.

Astfel, instanța de recurs reține că, în conformitate cu prevederile art.

414 Cod de procedură penală, instanța de apel, examinînd apelul acuzatorului

de stat, a supus unei cercetări suplimentare și minuțioase toate probele

8

administrate la dosar, inclusiv a audiat inculpații, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță și

conform materialelor din dosar, au permis instanței de apel de a conchide că

vina inculpaților Traghira V. și Gaiciuc D. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (2) lit. b), d), j) Cod penal, este dovedită și că sentința urmează

a fi casată parțial, în partea individualizării pedepsei, cu pronunțarea unei noi

soluții în acest aspect.

Reieșind din temeiurile reflectate mai sus, instanța conchide că, autorul

recursului contestă decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei, pe

care o consideră prea blîndă în coraport cu circumstanțele cauzei, referitor la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, susținînd că pedeapsa stabilită de

instanța de apel este una neechitabilă, pe măsură de a nu contribui la evitarea

comiterii de noi infracțiuni de către inculpați, dar și la corectarea acestora.

Astfel, instanța de recurs consideră legală soluția instanței de apel care a

concluzionat că prima instanță greșit a aplicat prevederile art. 79 Cod penal,

deoarece în cauză nu au fost reținute careva circumstanțe excepționale.

Sub acest aspect se atestă că, împrejurările menționate în partea

descriptivă a deciziei contestate, relevă că instanța de apel corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpaților, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de

prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei

și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de toate circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului.

Lui Traghira Vasile și Gaiciuc Dmitrii în baza art. 151 alin. (2) lit. b), d),

j) Cod penal, le-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fiecăruia,

executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 5

ani.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

9

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5

ani.

Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin. (4) al art. 90 Cod penal fac

doar infracțiunile deosebit de grave, excepțional de grave, cît și în cazul

recidivei.

Infracțiunea de comiterea căreia inculpații au fost condamnați (art. 151

alin.(2) lit. b), d), j) Cod penal), se pedepsea la momentul comiterii infracțiunii

cu închisoare de la 6 la 12 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din

categoria infracțiunilor grave.

Astfel, instanța menționează că, infracțiunea a fost comisă în anul 2008,

iar sancțiunea normei art. 151 alin. (2) Cod penal, la acel moment prevedea

închisoare de la 6 la 12 ani. La 24 februarie 2009, a intrat în vigoare Legea nr.

277 din 18.12.2008 pentru modificarea și completarea Codului penal, potrivit

căreia, în sancțiunea art. 151 alin. (2) Cod penal cuvintele „de la 6 la 12 ani” au

fost înlocuite cu cuvintele „de la 5 la 12 ani”.

Ulterior, prin Legea nr. 119 din 23.05.2013, în vigoare din 21 iunie 2013,

sancțiunea art. 151 alin. (2) Cod penal a fost modificată, în urma cărora norma

respectivă prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 12 ani.

Reieșind din prevederile art. 10 Cod penal, precum și ținînd cont de

Legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa or, în alt mod, ameliorează situația persoanei care a comis

infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi. Astfel,

instanța de apel corect a stabilit pedeapsa lui Traghira V. și Gaiciuc D., luînd

în considerație Legea nr. 277 din 18.12.2008, în vigoare din 24 februarie 2009,

neagravînd situația inculpaților.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau

să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

10

persoane.

Instanța de recurs reține că pedeapsa numită inculpaților în baza art.

151 alin. (2) lit. b), d), j) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 5

ani, cu suspendarea condiționată a executării ei, este una legală și întemeiată

ținînd cont de circumstanțele nominalizate mai sus.

Lipsa circumstanțelor agravante, comiterea unei infracțiuni pentru

prima dată, ambii fiind caracterizați pozitiv, au recunoscut vina integral,

căindu-se sincer de cele săvîrșite, de la momentul comiterii infracțiunii (mai

mult de 7 ani) nu au comis alte fapte infracționale, precum și faptul că

Traghira V. are la educație și întreținere 3 copii, iar Gaiciuc D. doi copii

minori, au permis instanței de apel, să le aplice inculpaților o pedeapsă

echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, hotărîre,

pe care Colegiul penal o apreciază ca fiind corectă și legală.

Cu atît mai mult că în recursul ordinar declarat autorul acestuia critică

corectitudinea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, iar aceasta ține nu de

individualizarea pedepsei, ci de executarea ei.

Prin urmare, analizînd materialele cauzei, Colegiul penal nu constată

vre-o eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrii judecătorești contestate

de către procuror și, potrivit legii, decide inadmisibilitatea recursului declarat,

fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22 aprilie 2015, în cauza

penală în privința lui Traghira Vasile Vasile și Gaiciuc Dmitrii Alexandr, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 26 august 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

11