1ra-979/15 — art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
1ra-979/15 — art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra-979/2015
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
21 octombrie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită
casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 17 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Bălți din 18 februarie 2015, declarat de procurorul în procuratura de nivelul
Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș în cauza penală în privința lui
Laiciuc Constantin Piotr, născut la 15 octombrie
1986, originar din or. Jitomir, Republica Ucraina,
domiciliat mun. Bălți, str. Parhomenco 2,
Termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond: 25.02.2014 - 17.05.2014;
Instanța de apel: 08.09.2014- 18.02.2015;
Instanța de recurs: 03.07.2015 - 21.10.2015;
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 17 mai 2014, pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, Constantin Laiciuc a fost condamnat în baza:
- art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani închisoare;
- art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani închisoare, iar în baza
art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, a fost suspendată condiționat pe un
termen de probă de 2 ani.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Constantin Laiciuc,
la 10 ianuarie 2014, aproximativ la ora 19:00, împreună cu Andrei Laiciuc, în privința
căruia cauza penală a fost disjungată, venind în ospeție la Victor Vasiliev pe str. Sorocii
36/3, mun. Bălți, unde le-au întîlnit pe Maria Cocimari și Alina Cozearscaia, fapt după
care, acționînd în scopul de a le cauza vătămări corporale, ilegal le-au privat de libertate
pe ultimele, reținîndu-le în casa nominalizată.
Tot el, la 11 ianuarie 2014, aproximativ la ora 22:00, împreună cu Victor Reaboi,
în privința căruia cauza penală a fost disjungată, aflîndu-se în încăperea auxiliară,
situată în ograda casei amplasată pe str. Parhomenco 2, mun. Bălți, fiind în stare de
ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut între ei și Serghei Osoianu, acționînd de
comun acord, l-au doborît pe ultimul la pămînt fapt după care, Victor Reaboi l-a
imobilizat, iar Constantin Laiciuc i-a aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale
corpului, după ce, cu ajutorul unei foarfece de curățat vița de vie, i-a tăiat degetul mezin
de la mîna dreaptă, căuzîndu-i lui Serghei Osoianu vătămări medii a integrității
corporale.
1
Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Constantin Laiciuc să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod
penal, la 4 ani închisoare și în baza art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani
închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip semiînchis.
În motivare a invocat că, pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blîndă,
eronat fiind aplicate prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, deoarece astfel, pedeapsa
penală nu își v-a atinge scopul.
Prima instanță a reținut faptul că, inculpatul a recunoscut vina în săvârșirea
faptelor imputate și a recuperat prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite, însă a ignorat
faptul că inculpatul se caracterizează negativ, anterior a mai fost în conflict cu legea
cînd i-a fost acordată o șansă, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei
stabilite, a fost neglijat faptul aprecierii gravității infracțiunilor săvîrșite în coroborare
cu motivele de săvîrșire a faptelor ilicite, faptul că infracțiunile au fost săvîrșite cu
cruzime, fără a fi luate în considerație gradul de pericol social sporit al acestora și
circumstanțele cauzei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2015, a
fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță
constatînd ca fiind dovedite faptele penale săvîrșite de către inculpat, ținînd cont de
prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Constantin Laiciuc
pedeapsa în limitele sancțiunii legii penale prevăzute de art. art. 166 alin. (2) lit. b), d),
152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.
Instanța de apel a specificat că măsura de pedeapsă stabilită de prima instanță este
adecvată faptelor săvîrșite de inculpat, fiind, totodată, respectate prevederile art. 3641
alin. (8) Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod penal.
Procurorul, în temeiul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a
contestat cu recurs hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora în latura stabilirii
pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul
Constantin Laiciuc să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la
4 ani închisoare și în baza art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar
conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu executarea
în penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel incorect a aplicat
față de inculpatul Constantin Laiciuc prevederile art. 90 Cod penal, deoarece în speță
lipsesc circumstanțe, care ar permite instanței de a aplica prevederile normei date, iar
scopul pedepsei penale nu va fi atins.
Menționează că, inculpatul Constantin Laiciuc a acționat cu cruzime, la săvîrșirea
infracțiunii a folosit un obiect periculos, în consecință părții vătămate i-au fost cauzate
vătămări corporale medii, nu s-a luat în considerare că inculpatul se caracterizează
negativ, anterior a mai fost în conflict cu legea, cînd i-a fost acordată o șansă, fiindu-i
suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite, precum și nu s-a luat în
considerație gravitatea infracțiunilor săvîrșite în coroborare cu motivele de săvîrșire a
faptelor ilicite.
2
Totodată, prima instanță nu a indicat în hotărîre motivele condamnării cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită lui Constantin Laiciuc.
A mai menționat recurentul că, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90
Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea
infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire
penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta
social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a
infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara
paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.
Recurentul este de opinie că, termenul de probă stabilit de 2 ani este mic în raport
cu gravitatea infracțiunilor săvîrșite.
Asupra recursului a prezentat referință avocatul Tatiana Guțu în numele
inculpatului Constantin Laiciuc, care a solicitat respingerea acestuia, deoarece instanțele
de fond corect au individualizat pedeapsa penală reieșind din personalitatea și
comportamentul inculpatului la momentul săvîrșirii infracțiunii, precum și în fazele de
desfășurare a procesului penal.
De către instanțele de judecată a fost luat în considerare faptul că inculpatul la
momentul săvîrșirii infracțiunii a avut antecedentul penal stins și faptul că ultimul a
recunoscut fapta imputată de la bun început, ulterior a acceptat încheierea unei
proceduri speciale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, contribuind la
examinarea rapidă a cauzei.
Încă la etapa de desfășurare a urmăririi penale a recuperat integral prejudiciul
material și moral cauzat părților vătămate, fapt confirmat prin cererile ultimilor privind
împăcarea cu inculpatul și solicitarea de a înceta careva investigații asupra cazului dat.
La fel, procurorul participant care a susținut acuzarea de stat, Marian Ramașcan, a
solicitat aplicarea art. 90 Cod penal, ultimul fiind convins despre necesitatea aplicării
unei pedepse cu suspendare.
Subsidiar avocatul a menționat că, inculpatul are la întreținere doi copii minori,
soția acestuia nu este încadrată în cîmpul muncii, inculpatul fiind unicul întreținător al
familiei.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul
penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este
în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Procurorul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)
Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și
s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Raportînd norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată că
aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
3
Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul declarat, în care nici nu
sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările
menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond, inclusiv cele reproduse
în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, denotă că ambele instanțe au constatat și apreciat
circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă
conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept
material, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de
procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu
dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului.
Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a
solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală
beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul
pedepsei închisorii, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra motivelor în
latura pedepsei penale, invocate în apelul de pe rol.
Cît ține de argumentul referitor la blîndețea pedepsei aplicate inculpatului, și
anume aplicarea în privința acestuia a art. 90 Cod penal, a fost anterior expus, fiind
obiect de examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii
atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, a
respectat întocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală.
Totodată, la individualizarea pedepsei, instanțele de fond corect au ținut cont de
prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de
motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care la momentul săvîrșirii
infracțiunilor a avut antecedentul penal stins, a recunoscut faptele imputate din start,
ulterior a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,
contribuind la o examinare rapidă a cauzei, a recuperat integral prejudiciul material și
moral cauzat părților vătămate, fapt confirmat prin cererile ultimilor privind împăcarea
cu inculpatul și solicitarea de a înceta procesul penal, are la întreținere doi copii minori,
este unicul întreținător al familiei, lipsa circumstanțelor agravante, astfel, ajungînd just
la concluzia, că corectarea lui Constantin Laiciuc este posibilă fără a fi izolat de
societate.
Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod
penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,
atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de
judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social
periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului;
stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba
pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.
Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să
înjosească demnitatea persoanei condamnate.
4
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un
caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea
infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
- împrejurările și modul de săvîrșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;
- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;
- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale
infractorului;
- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;
- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.
Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului
în corespundere cu prevederile legale.
Totodată, Colegiul penal reține ca neîntemeiat argumentul recurentului referitor la
faptul că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului Constantin Laiciuc nu au
luat în considerație faptul că acesta se caracterizează negativ, deoarece la materialele
cauzei nu a fost anexată nici o probă care ar confirma acest fapt.
Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5
din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat
circumstanțele cauzei în latura pedepsei.
Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură
penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată
în urma cercetării tuturor probelor administrate.
Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza
penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă
apreciere probelor din dosar.
Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea
circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune
procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie
un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,
astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei
legal.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond nu au
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate
conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că i-au aplicat inculpatului o
pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit
neîntemeiat.
În același context, Colegiul penal reține că, în recursul ordinar procurorul
menționează că – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, însă în recursul respectiv, nu este specificat care ar fi acele motive asupra cărora
instanța de apel nu s-a expus, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii
atacate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar instanța de recurs nu este competentă să
completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept,
care l-ar justifica.
5
Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu
exprimă alte interese decît interesele legii.
În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432
alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a
hotărîrilor adoptate în cauza penală în privința inculpatului Constantin Laiciuc și, prin
urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca
fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Laiciuc
Constantin Piotr, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Petru Moraru
Ghenadie Nicolaev
6