ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 20.11.2015

1ra-979/15 — art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP

HOTĂRÂRE
20.11.2015
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-979/15 — art. 166 alin. 2 lit. b, d, 152 alin. 2 lit. e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-979/2015

Curtea Supremă de Justiție

21 octombrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 17 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 18 februarie 2015, declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș în cauza penală în privința lui

Laiciuc Constantin Piotr, născut la 15 octombrie

1986, originar din or. Jitomir, Republica Ucraina,

domiciliat mun. Bălți, str. Parhomenco 2,

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 25.02.2014 - 17.05.2014;

Instanța de apel: 08.09.2014- 18.02.2015;

Instanța de recurs: 03.07.2015 - 21.10.2015;

în faza de urmărire penală, Constantin Laiciuc a fost condamnat în baza:

- art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani închisoare;

- art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa 5 ani închisoare, iar în baza

art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, a fost suspendată condiționat pe un

termen de probă de 2 ani.

la 10 ianuarie 2014, aproximativ la ora 19:00, împreună cu Andrei Laiciuc, în privința

căruia cauza penală a fost disjungată, venind în ospeție la Victor Vasiliev pe str. Sorocii

36/3, mun. Bălți, unde le-au întîlnit pe Maria Cocimari și Alina Cozearscaia, fapt după

care, acționînd în scopul de a le cauza vătămări corporale, ilegal le-au privat de libertate

pe ultimele, reținîndu-le în casa nominalizată.

Tot el, la 11 ianuarie 2014, aproximativ la ora 22:00, împreună cu Victor Reaboi,

în privința căruia cauza penală a fost disjungată, aflîndu-se în încăperea auxiliară,

situată în ograda casei amplasată pe str. Parhomenco 2, mun. Bălți, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut între ei și Serghei Osoianu, acționînd de

comun acord, l-au doborît pe ultimul la pămînt fapt după care, Victor Reaboi l-a

imobilizat, iar Constantin Laiciuc i-a aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale

corpului, după ce, cu ajutorul unei foarfece de curățat vița de vie, i-a tăiat degetul mezin

de la mîna dreaptă, căuzîndu-i lui Serghei Osoianu vătămări medii a integrității

corporale.

1

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Constantin Laiciuc să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod

penal, la 4 ani închisoare și în baza art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivare a invocat că, pedeapsa stabilită de prima instanță este prea blîndă,

eronat fiind aplicate prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, deoarece astfel, pedeapsa

penală nu își v-a atinge scopul.

Prima instanță a reținut faptul că, inculpatul a recunoscut vina în săvârșirea

faptelor imputate și a recuperat prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite, însă a ignorat

faptul că inculpatul se caracterizează negativ, anterior a mai fost în conflict cu legea

cînd i-a fost acordată o șansă, fiindu-i suspendată condiționat executarea pedepsei

stabilite, a fost neglijat faptul aprecierii gravității infracțiunilor săvîrșite în coroborare

cu motivele de săvîrșire a faptelor ilicite, faptul că infracțiunile au fost săvîrșite cu

cruzime, fără a fi luate în considerație gradul de pericol social sporit al acestora și

circumstanțele cauzei.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că, prima instanță

constatînd ca fiind dovedite faptele penale săvîrșite de către inculpat, ținînd cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal, i-a stabilit inculpatului Constantin Laiciuc

pedeapsa în limitele sancțiunii legii penale prevăzute de art. art. 166 alin. (2) lit. b), d),

152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal.

Instanța de apel a specificat că măsura de pedeapsă stabilită de prima instanță este

adecvată faptelor săvîrșite de inculpat, fiind, totodată, respectate prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală și art. 84 alin. (1) Cod penal.

contestat cu recurs hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora în latura stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul

Constantin Laiciuc să fie condamnat în baza art. 152 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, la

4 ani închisoare și în baza art. 166 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, la 3 ani închisoare, iar

conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al

pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă 5 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel incorect a aplicat

față de inculpatul Constantin Laiciuc prevederile art. 90 Cod penal, deoarece în speță

lipsesc circumstanțe, care ar permite instanței de a aplica prevederile normei date, iar

scopul pedepsei penale nu va fi atins.

Menționează că, inculpatul Constantin Laiciuc a acționat cu cruzime, la săvîrșirea

infracțiunii a folosit un obiect periculos, în consecință părții vătămate i-au fost cauzate

vătămări corporale medii, nu s-a luat în considerare că inculpatul se caracterizează

negativ, anterior a mai fost în conflict cu legea, cînd i-a fost acordată o șansă, fiindu-i

suspendată condiționat executarea pedepsei stabilite, precum și nu s-a luat în

considerație gravitatea infracțiunilor săvîrșite în coroborare cu motivele de săvîrșire a

faptelor ilicite.

2

Totodată, prima instanță nu a indicat în hotărîre motivele condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilită lui Constantin Laiciuc.

A mai menționat recurentul că, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara

paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Recurentul este de opinie că, termenul de probă stabilit de 2 ani este mic în raport

cu gravitatea infracțiunilor săvîrșite.

inculpatului Constantin Laiciuc, care a solicitat respingerea acestuia, deoarece instanțele

de fond corect au individualizat pedeapsa penală reieșind din personalitatea și

comportamentul inculpatului la momentul săvîrșirii infracțiunii, precum și în fazele de

desfășurare a procesului penal.

De către instanțele de judecată a fost luat în considerare faptul că inculpatul la

momentul săvîrșirii infracțiunii a avut antecedentul penal stins și faptul că ultimul a

recunoscut fapta imputată de la bun început, ulterior a acceptat încheierea unei

proceduri speciale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, contribuind la

examinarea rapidă a cauzei.

Încă la etapa de desfășurare a urmăririi penale a recuperat integral prejudiciul

material și moral cauzat părților vătămate, fapt confirmat prin cererile ultimilor privind

împăcarea cu inculpatul și solicitarea de a înceta careva investigații asupra cazului dat.

La fel, procurorul participant care a susținut acuzarea de stat, Marian Ramașcan, a

solicitat aplicarea art. 90 Cod penal, ultimul fiind convins despre necesitatea aplicării

unei pedepse cu suspendare.

Subsidiar avocatul a menționat că, inculpatul are la întreținere doi copii minori,

soția acestuia nu este încadrată în cîmpul muncii, inculpatul fiind unicul întreținător al

familiei.

materialele cauzei, luînd în considerație și argumentele expuse în referință, Colegiul

penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este

în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Procurorul, în recursul declarat invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Raportînd norma de drept citată la circumstanțele cauzei, Colegiul constată că

aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

3

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul declarat, în care nici nu

sunt indicate concrete erori de drept și clar definite, se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărârilor instanțelor de fond, inclusiv cele reproduse

în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, denotă că ambele instanțe au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind aplicarea pedepsei inculpatului în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținând cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal și 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu

dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei închisorii, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra motivelor în

latura pedepsei penale, invocate în apelul de pe rol.

Cît ține de argumentul referitor la blîndețea pedepsei aplicate inculpatului, și

anume aplicarea în privința acestuia a art. 90 Cod penal, a fost anterior expus, fiind

obiect de examinare în instanța de apel, care, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, a

respectat întocmai prevederile art. art. 414 și 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

Totodată, la individualizarea pedepsei, instanțele de fond corect au ținut cont de

prevederile art. art. 7, 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunilor săvîrșite, de

motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, care la momentul săvîrșirii

infracțiunilor a avut antecedentul penal stins, a recunoscut faptele imputate din start,

ulterior a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

contribuind la o examinare rapidă a cauzei, a recuperat integral prejudiciul material și

moral cauzat părților vătămate, fapt confirmat prin cererile ultimilor privind împăcarea

cu inculpatul și solicitarea de a înceta procesul penal, are la întreținere doi copii minori,

este unicul întreținător al familiei, lipsa circumstanțelor agravante, astfel, ajungînd just

la concluzia, că corectarea lui Constantin Laiciuc este posibilă fără a fi izolat de

societate.

Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod

penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului;

stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba

pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

4

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un

caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvîrșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de săvîrșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

- natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii;

- motivul săvîrșirii infracțiunii și scopul urmărit;

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului;

- conduita după săvîrșirea faptei și în cursul procesului penal;

- nivelul de educație, vîrsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale.

Totodată, Colegiul penal reține ca neîntemeiat argumentul recurentului referitor la

faptul că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei inculpatului Constantin Laiciuc nu au

luat în considerație faptul că acesta se caracterizează negativ, deoarece la materialele

cauzei nu a fost anexată nici o probă care ar confirma acest fapt.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5

din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată

în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei

legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond nu au

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile contestate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că i-au aplicat inculpatului o

pedeapsă individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este vădit

neîntemeiat.

În același context, Colegiul penal reține că, în recursul ordinar procurorul

menționează că – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, însă în recursul respectiv, nu este specificat care ar fi acele motive asupra cărora

instanța de apel nu s-a expus, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens (pct. 5. din decizie), iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica.

5

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432

alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrilor adoptate în cauza penală în privința inculpatului Constantin Laiciuc și, prin

urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de procuror, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 18 februarie 2015, în cauza penală în privința lui Laiciuc

Constantin Piotr, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-12-07
0,97
1ra-1862/2016 — art.187 alin.2, 201 prim alin.1, 166 alin.2, 166 alin.2, 167 CP
Dosarul nr.1ra-1862/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 07 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte: Petru Ursache Judecători: Nadejda Toma şi Vladimir Timofti examinând admisibilitatea în p
CSJ 2015-11-11
0,94
1ra-981/2015 — art.190 al.5 CP
Dosarul nr. 1ra-981/2015 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 11 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte: Ursache Petru, Judecători: Toma Nadejda, Nicolaev Ghenadie, examinînd admisibilitatea în
CSJ 2016-07-07
0,94
1ra-876/2016 — art.287 alin. 3 si art.151 alin. 1 CP
Dosarul nr.1ra-876/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 15 iunie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte - Ursache Petru, Judecători - Timofti Vladimir și Toma Na
CSJ 2019-04-17
0,94
1ra-682/2019 — art. 152 al. 2 lit. d, 187 a. 2 lit. d CP
Dosarul nr. 1ra-682/2019 Curtea Supremă de Justiţie D E C I Z I E 17 aprilie 2019 mun. Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Iurie Diaconu, Judecători – Ion Guzun şi Victor Boico, examinând admisi
CSJ 2016-03-01
0,94
1ra-217/2016 — art.145 al.2 lit.j CP, art. 264-1 al.4 CP
Dosarul nr. 1ra-217/2016 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 01 martie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte – Gordilă Nicolae, Judecători – Guzun Ion, Covalenco Elena, Catan Liliana
Sursă