1ra-524/2015 — art.190 alin.5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.5 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6,8 CPP
1ra-524/2015 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. 1ra- 524/2015
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
24 iunie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de
inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău
din 21 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
decembrie 2014, în cauză penală în privința lui
Manolii Andrian Mina, născut la 14.09.1986,
originar și domiciliat mun. Chișinău, str.
Voluntarilor 18/3, ap.3.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 27.01.2014 – 21.05.2014;
Instanța de apel: 24.06.2014 – 08.12.2014;
Instanța de recurs: 26.03.2015 – 24.06.2015.
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 mai 2014, Manolii
Andrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal
la 9 (nouă) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități de
administrarea bunurilor altor persoane pe un termen de 4 (patru) ani.
În baza art. 84 alin.(4) Cod penal, i-a fost adăugat parțial la pedeapsa stabilită,
partea neexecutată aplicată prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău
din 21.03.2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 9 (nouă) ani și 2 (două) luni
închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități de administrare a
bunurilor altor persoane pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cibotărică Victor privind
încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra
cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordinea civilă.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, inculpatul Manolii Andrian, acționînd cu
intenție directă, avînd calitatea de autor, prin participație complexă cu Nasaev
Ruslan și alte persoane neidentificate, în calitate de organizatori, și Dubalari Andrei
în calitate de autor, la data de 27.04.2011, în jurul orei 21:45, urmărind scopul
dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe str. Alba Iulia, 81/4, mun.
1
Chișinău, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii unui contract de locațiune cu
cet. Cibotărică Victor a automobilului de model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul
de înmatriculare K AN 120, anul fabricării 2010, a achitat suma de 100 dolari SUA
și 1000 lei pentru locațiunea automobilului, primindu-l în folosință, după care nu a
respectat obligațiile asumate în contractul de locațiune a mijlocului de transport nr.
23 din 27.04.2011 încheiat cu Cibotărică Victor, ilegal însușind automobilul de
model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul de înmatriculare K AN 120, la preț de 15
000 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie echivalentul a 253 350
lei, cauzînd astfel părții vătămate Cibotărică Victor o daună materială în proporții
deosebit de mari.
În drept, aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către instanța de
fond în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a
bunurilor altor persoane prin înșelăciune, săvîrșită de mai multe persoane, cu
cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.
Sentința a fost atacată în termen cu apeluri de către inculpatul și
apărătorului acestuia, Brăteanu V., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Manolii Andrian să fie achitat de învinuirea înaintată, invocînd că sentința de
condamnare se bazează doar pe presupuneri, fiind grav încălcat principiul
prezumției nevinovăției.
În opinia apelanților instanța de fond nu a examinat minuțios circumstanțele
cauzei și nu a apreciat probele administrate și cercetate în cadrul instanței de
judecată prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, deoarece cumulul de probe
prezentate de către procuror în sprijinul învinuirii nu demonstrează vina
inculpatului în cele incriminate, ci dimpotrivă nevinovăția acestuia (indicînd în
acest sens asupra depozițiilor martorilor și faptul că contractul de locațiune a fost
încheiat cu Dubălari A. și nu cu Manolii A.). Astfel, menționînd că în acțiunile
inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie
2014 au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Manolii A. și a
apărătorului acestuia Brăteanu V., menținînd sentința Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 21 mai 2014, ca legală și întemeiată.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța de
fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul
de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd
asupra vinovăției inculpatului Manolii Andrian de săvîrșirea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin. (5) Cod penal.
Vinovăția acestuia, fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate Cibotărică
V., martorilor Nasaev R., Crăciun I., Ciobanu Al., Diacenco I., Dubălari A., date în
cadrul urmăririi penale și în ședința instanței de fond, fiind verificate prin darea
citirii lor în cadrul ședinței instanței de apel, precum și prin probele materiale
administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării judecătorești,
cum ar fi:
2
procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.12.2011,
prin care martorul (părții vătămate) Creciun I. l-a recunoscut pe Nasaev R. (f.
d. 191, vol. I);
procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.01.2012,
prin care Nasaev R. l-a recunoscut pe Manolii A., ca fiind persoana care a luat
automobilul de model „CHRYSLER SEBRING” (f. d. 221, vol. I,);
contractul de locațiune nr. 23 din 27.04.2011, încheiat între Cibotărică V. și
Dubalari A. (f. d. 172-173, vol. I).
Instanța de apel a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat,
urmează a fi apreciată ca libertate de mărturisire împotriva sa, consfințită la art. 21
Cod de procedură penală, care nu echivalează cu achitarea inculpatului, deoarece în
cursul judecării cauzei au fost prezentate probe, care dovedesc cu certitudine
vinovăția inculpatului Manolii A. în săvîrșirea escrocheriei cu cauzarea de daune în
proporții mari părții vătămate.
Colegiul penal a menționat că, la judecarea apelurilor, apărarea nu a solicitat
reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile cărora le invocă ca fiind
confirmatoare a nevinovăției inculpatului Manolii A., totodată nu a solicitat
administrarea și nici nu a prezentat alte probe, ce ar dovedi nevinovăția
inculpatului, iar în caz de imposibilitate a administrării lor, nu a solicitat acordarea
de ajutor de către instanță în acest sens.
Astfel, argumentele apelanților în ce privește declarațiile martorilor și a părții
vătămate, care confirmă nevinovăția inculpatului, au fost considerate de instanța
de apel declarative și lipsite de suport probatoriu, deoarece cele relatate în apelul
declarat de partea apărării sunt niște fraze rupte din contextul declarațiilor date de
martorii Nasaev R., Ciobanu Al., Diacenco I., Creciun I. și partea vătămată
Ciubotărică V., declarațiile cărora dimpotrivă demonstrează indubitabil vina
inculpatului Manoli A. în săvîrșirea infracțiunii incriminate.
Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului Brăteanu
V. cu referire la faptul lipsei în acțiunile incriminate inculpatului Manoli A. a
elementelor constitutive al infracțiunii de escrocherie, astfel că în sensul dat s-a
constatat cu certitudine, că fapta inculpatului Manoli A. conține latura subiectivă,
adică, urmărind scopul de cupiditate, la momentul primirii automobilului de la
partea vătămată, asumîndu-și un angajament declarativ și fictiv, inculpatul avea
intenția să-l sustragă ilicit, ceea ce a și făcut. La fel, fapta conține latura obiectivă a
infracțiunii imputate, adică s-a constatat cu desăvîrșire înșelăciunea din partea
inculpatului, care sub pretextul încheierii unui contract de locațiune cu partea
vătămată, a prezentat vădit fals realitatea, a ascuns faptele și circumstanțele care
trebuiau comunicate în cazul săvîrsirii cu bună-credință și în conformitate cu legea
a tranzacției patrimoniale, astfel fiind transmis automobilul benevol inculpatului
de către victima, indusă în eroare prin înșelăciune.
Instanța de apel de asemenea a conchis că Manoli A. în baza unei legături
subiective cu acțiuni de executare, a contribuit în mod nemijlocit, la deposedarea
părții vătămate de automobilul ce-i aparținea, acțiuni organizate și dirijate de
inculpatul Nasaev R., în cauza dată avînd calitatea de martor, și de alte persoane
3
privitor la care cauzele penale sînt disjunse, astfel existînd la caz o operare
intenționată la săvîrșirea escrocheriei imputate acestuia.
Instanța de apel a mai reținut și faptul că, după realizarea intenției de către
Manolii A. și complicii săi, Nasaev R., Covalschii V., Bujor V., Pașa I. și Dubalari A., și
depunerea plîngerii de către partea vătămată de sesizare a acțiunilor ilegale
organelor competente, inculpatul Manolii A. a părăsit teritoriul țării, fapt confirmat
prin ordonanța procurorului din 31 mai 2012 (f. d. 1, vol. I) privind disjungarea
cauzei penale în privința acestuia și a complicilor săi, și numai după ce a fost
reținut și diferit justiției a declarat că nu a avut ca scop eschivarea de la organele de
urmărire penală și nu a participat la săvîrșirea infracțiunii imputate.
Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat că
instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, ținînd cont de criteriile generale
ale individualizării pedepsei, și anume, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face
parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de faptul că inculpatul nu și-a
recunoscut vina. Circumstanțe atenuante nu au fost reținute, dar drept
circumstanță agravantă a fost reținută - săvîrșirea infracțiunii de către persoană
care anterior a fost condamnată.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat,
care solicită casarea acesteia, precum și a hotărîrii primei instanțe, rejudecarea
cauzei și adoptarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd drept temei art. 427
alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală și indicînd motive identice celor din
cererea de apel (f. d . 55-60, Vol. II).
Suplimentar, recurentul consideră că instanța de apel eronat a constatat că
apărarea nu a solicitat reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile
cărora le invocă ca fiind confirmare a nevinovăției inculpatului Manolii A.,
menționînd faptul că în apelurile declarate cît și în cadrul ședințelor în instanța de
apel s-a motivat clar că aceste probe, reținute de instanța de fond la baza sentinței,
nu pot constitui temei de condamnare, deoarece nu sunt pertinente, concludente și
utile.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,
solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și
întemeiată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța
de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
8.1. Recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin.(1) al art. 427
Cod de procedură penală, însă nu face trimitere la vreun temei concret pentru
declararea recursului din cele patru prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel,
că Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că toate temeiuri prevăzute de
norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
4
declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat
prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în
hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile
declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.
În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența
în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414
alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi
prezentate instanței de apel.
Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de
apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia
instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după
caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției
date.
8.2. Referitor la temeiul invocat de către recurent în sensul prevederilor art.
427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței
de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de
instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuni,
Colegiul penal menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită
fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de
probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au
fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale
infracțiunii.
În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Manolii Andrian a fost pus
sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art.
190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altor
persoane prin înșelăciune, săvîrșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în
proporții deosebit de mari.
Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut
hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit
circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma
art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,
veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului
Manolii Andrian de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest
sens (pct.5 din prezenta decizie).
Instanța de recurs reiterează că cumulul de probe administrate de către
organul de urmărire penală, cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța
de fond, și verificate în instanța de apel, confirmă cu certitudine că în acțiunile
inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod
penal.
5
În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că potrivit dispoziției
art. 190 alin.(1) Cod penal, ca escrocherie se consideră faptele de dobîndire ilicită a
bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.
Prin dobîndire ilicită a bunurilor se prezumă un act opus celui licit, efectuat cu
rea- credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul)
transmiterea voită în proprietate, posesiune, a bunului mobil sau imobil, a altor
valori străine sau dreptului asupra acestora.
Prin înșelăciune se înțeleg acțiunile (mai rar inacțiunea) făptuitorului de a
duce în eroare, de a amăgi proprietarul prin prezentarea ca adevărate a unor fapte,
evenimente sau prezentarea ca mincinoase a unor fapte, evenimente, dar care
corespund adevărului sau prin tăinuirea (necomunicarea) unor împrejurări care
făptuitorul era obligat să le comunice.
Prin abuz de încredere făptuitorul folosește, în scop de a obține un bun
material (bani), relațiile de încredere, de bunăvoință, de sinceritate, de siguranță a
proprietarului ori a altei persoane cu drept de-a dispune de bunuri. Încrederea
poate fi rezultatul diferitor circumstanțe, împrejurări în legătură cu serviciul
făptuitorului, de rudenie ori de prietenie cu partea vătămată. Încrederea mai poate
rezulta și din relațiile contractuale a proprietarului cu făptuitorul.
În speța dată, s-a constatat cu certitudine că inculpatul Manolii Andrian,
acționînd cu intenție directă, avînd calitatea de autor, prin participație complexă cu
Nasaev Ruslan și alte persoane neidentificate, în calitate de organizatori, și
Dubalari Andrei în calitate de autor, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor
altei persoane, prin înșelăciune, a încheiat cu cet. Cibotărică Victor contract de
locațiune a automobilului de model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul de
înmatriculare K AN 120, și ulterior, primindu-l în folosință, nu a respectat
obligațiile asumate în contractul de locațiune a mijlocului de transport și ilegal l-a
însușit.
Colegiul penal reține faptul că, temeiurile invocate de recurent au fost obiect
de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de apel, deoarece
sunt identic formulate în cererea de apel și în cererea de recurs.
8.3. Referitor la argumentul recurentului în ce privește faptul expunerii
eronate de către instanța de apel prin constatarea că la judecarea apelurilor,
apărarea nu a solicitat reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile
cărora le invocă ca fiind confirmare a nevinovăției inculpatului Manolii A., Colegiul
penal reține că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 08 decembrie
2014, întocmit în instanța de apel, nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au
făcut cereri, demersuri, nu au invocat probe noi, declarînd că nu doresc să fie
cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță (f. d. 112;114-115,
Vol. III), careva obiecții ale apărării asupra procesului-verbal al ședinței de
judecată n-au fost formulate.
Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent prevăzute
la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit
confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite careva erori de drept în speța
examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.
6
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.
414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul
Manolii A., se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Manolii Andrian
Mina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08
decembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 24 iulie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Toma Nadejda
Timofti Vladimir
7