1ra-524/2015 — art.190 alin.5 CP

1ra-524/2015 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 524/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

24 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău

din 21 mai 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

decembrie 2014, în cauză penală în privința lui

Manolii Andrian Mina, născut la 14.09.1986,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str.

Voluntarilor 18/3, ap.3.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T:

Andrian a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal

la 9 (nouă) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități de

administrarea bunurilor altor persoane pe un termen de 4 (patru) ani.

În baza art. 84 alin.(4) Cod penal, i-a fost adăugat parțial la pedeapsa stabilită,

partea neexecutată aplicată prin încheierea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 21.03.2014, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 9 (nouă) ani și 2 (două) luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități de administrare a

bunurilor altor persoane pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cibotărică Victor privind

încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordinea civilă.

intenție directă, avînd calitatea de autor, prin participație complexă cu Nasaev

Ruslan și alte persoane neidentificate, în calitate de organizatori, și Dubalari Andrei

în calitate de autor, la data de 27.04.2011, în jurul orei 21:45, urmărind scopul

dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe str. Alba Iulia, 81/4, mun.

1

Chișinău, prin înșelăciune, sub pretextul încheierii unui contract de locațiune cu

cet. Cibotărică Victor a automobilului de model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul

de înmatriculare K AN 120, anul fabricării 2010, a achitat suma de 100 dolari SUA

și 1000 lei pentru locațiunea automobilului, primindu-l în folosință, după care nu a

respectat obligațiile asumate în contractul de locațiune a mijlocului de transport nr.

23 din 27.04.2011 încheiat cu Cibotărică Victor, ilegal însușind automobilul de

model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul de înmatriculare K AN 120, la preț de 15

000 euro, care conform cursului oficial al BNM constituie echivalentul a 253 350

lei, cauzînd astfel părții vătămate Cibotărică Victor o daună materială în proporții

deosebit de mari.

În drept, aceste acțiuni ale inculpatului au fost încadrate de către instanța de

fond în baza art. 190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altor persoane prin înșelăciune, săvîrșită de mai multe persoane, cu

cauzarea de daune în proporții deosebit de mari.

apărătorului acestuia, Brăteanu V., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Manolii Andrian să fie achitat de învinuirea înaintată, invocînd că sentința de

condamnare se bazează doar pe presupuneri, fiind grav încălcat principiul

prezumției nevinovăției.

În opinia apelanților instanța de fond nu a examinat minuțios circumstanțele

cauzei și nu a apreciat probele administrate și cercetate în cadrul instanței de

judecată prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, deoarece cumulul de probe

prezentate de către procuror în sprijinul învinuirii nu demonstrează vina

inculpatului în cele incriminate, ci dimpotrivă nevinovăția acestuia (indicînd în

acest sens asupra depozițiilor martorilor și faptul că contractul de locațiune a fost

încheiat cu Dubălari A. și nu cu Manolii A.). Astfel, menționînd că în acțiunile

inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii imputate.

2014 au fost respinse ca nefondate apelurile inculpatului Manolii A. și a

apărătorului acestuia Brăteanu V., menținînd sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 21 mai 2014, ca legală și întemeiată.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd

asupra vinovăției inculpatului Manolii Andrian de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Vinovăția acestuia, fiind dovedită prin declarațiile părții vătămate Cibotărică

V., martorilor Nasaev R., Crăciun I., Ciobanu Al., Diacenco I., Dubălari A., date în

cadrul urmăririi penale și în ședința instanței de fond, fiind verificate prin darea

citirii lor în cadrul ședinței instanței de apel, precum și prin probele materiale

administrate la urmărirea penală și examinate în cadrul cercetării judecătorești,

cum ar fi:

2

 procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 05.12.2011,

prin care martorul (părții vătămate) Creciun I. l-a recunoscut pe Nasaev R. (f.

d. 191, vol. I);

 procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.01.2012,

prin care Nasaev R. l-a recunoscut pe Manolii A., ca fiind persoana care a luat

automobilul de model „CHRYSLER SEBRING” (f. d. 221, vol. I,);

 contractul de locațiune nr. 23 din 27.04.2011, încheiat între Cibotărică V. și

Dubalari A. (f. d. 172-173, vol. I).

Instanța de apel a considerat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat,

urmează a fi apreciată ca libertate de mărturisire împotriva sa, consfințită la art. 21

Cod de procedură penală, care nu echivalează cu achitarea inculpatului, deoarece în

cursul judecării cauzei au fost prezentate probe, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului Manolii A. în săvîrșirea escrocheriei cu cauzarea de daune în

proporții mari părții vătămate.

Colegiul penal a menționat că, la judecarea apelurilor, apărarea nu a solicitat

reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile cărora le invocă ca fiind

confirmatoare a nevinovăției inculpatului Manolii A., totodată nu a solicitat

administrarea și nici nu a prezentat alte probe, ce ar dovedi nevinovăția

inculpatului, iar în caz de imposibilitate a administrării lor, nu a solicitat acordarea

de ajutor de către instanță în acest sens.

Astfel, argumentele apelanților în ce privește declarațiile martorilor și a părții

vătămate, care confirmă nevinovăția inculpatului, au fost considerate de instanța

de apel declarative și lipsite de suport probatoriu, deoarece cele relatate în apelul

declarat de partea apărării sunt niște fraze rupte din contextul declarațiilor date de

martorii Nasaev R., Ciobanu Al., Diacenco I., Creciun I. și partea vătămată

Ciubotărică V., declarațiile cărora dimpotrivă demonstrează indubitabil vina

inculpatului Manoli A. în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului Brăteanu

V. cu referire la faptul lipsei în acțiunile incriminate inculpatului Manoli A. a

elementelor constitutive al infracțiunii de escrocherie, astfel că în sensul dat s-a

constatat cu certitudine, că fapta inculpatului Manoli A. conține latura subiectivă,

adică, urmărind scopul de cupiditate, la momentul primirii automobilului de la

partea vătămată, asumîndu-și un angajament declarativ și fictiv, inculpatul avea

intenția să-l sustragă ilicit, ceea ce a și făcut. La fel, fapta conține latura obiectivă a

infracțiunii imputate, adică s-a constatat cu desăvîrșire înșelăciunea din partea

inculpatului, care sub pretextul încheierii unui contract de locațiune cu partea

vătămată, a prezentat vădit fals realitatea, a ascuns faptele și circumstanțele care

trebuiau comunicate în cazul săvîrsirii cu bună-credință și în conformitate cu legea

a tranzacției patrimoniale, astfel fiind transmis automobilul benevol inculpatului

de către victima, indusă în eroare prin înșelăciune.

Instanța de apel de asemenea a conchis că Manoli A. în baza unei legături

subiective cu acțiuni de executare, a contribuit în mod nemijlocit, la deposedarea

părții vătămate de automobilul ce-i aparținea, acțiuni organizate și dirijate de

inculpatul Nasaev R., în cauza dată avînd calitatea de martor, și de alte persoane

3

privitor la care cauzele penale sînt disjunse, astfel existînd la caz o operare

intenționată la săvîrșirea escrocheriei imputate acestuia.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că, după realizarea intenției de către

Manolii A. și complicii săi, Nasaev R., Covalschii V., Bujor V., Pașa I. și Dubalari A., și

depunerea plîngerii de către partea vătămată de sesizare a acțiunilor ilegale

organelor competente, inculpatul Manolii A. a părăsit teritoriul țării, fapt confirmat

prin ordonanța procurorului din 31 mai 2012 (f. d. 1, vol. I) privind disjungarea

cauzei penale în privința acestuia și a complicilor săi, și numai după ce a fost

reținut și diferit justiției a declarat că nu a avut ca scop eschivarea de la organele de

urmărire penală și nu a participat la săvîrșirea infracțiunii imputate.

Verificînd legalitatea stabilirii pedepsei, instanța de apel a concluzionat că

instanța de fond i-a stabilit o pedeapsă echitabilă, ținînd cont de criteriile generale

ale individualizării pedepsei, și anume, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face

parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, de faptul că inculpatul nu și-a

recunoscut vina. Circumstanțe atenuante nu au fost reținute, dar drept

circumstanță agravantă a fost reținută - săvîrșirea infracțiunii de către persoană

care anterior a fost condamnată.

care solicită casarea acesteia, precum și a hotărîrii primei instanțe, rejudecarea

cauzei și adoptarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd drept temei art. 427

alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală și indicînd motive identice celor din

cererea de apel (f. d . 55-60, Vol. II).

Suplimentar, recurentul consideră că instanța de apel eronat a constatat că

apărarea nu a solicitat reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile

cărora le invocă ca fiind confirmare a nevinovăției inculpatului Manolii A.,

menționînd faptul că în apelurile declarate cît și în cadrul ședințelor în instanța de

apel s-a motivat clar că aceste probe, reținute de instanța de fond la baza sentinței,

nu pot constitui temei de condamnare, deoarece nu sunt pertinente, concludente și

utile.

solicitînd respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și

întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

8.1. Recurentul invocă drept temei pentru recurs pct. 6) alin.(1) al art. 427

Cod de procedură penală, însă nu face trimitere la vreun temei concret pentru

declararea recursului din cele patru prevăzute exhaustiv în punctul indicat, astfel,

că Colegiul penal, analizînd decizia atacată, conchide că toate temeiuri prevăzute de

norma menționată supra, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

4

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în

hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

În aceste condiții instanța de recurs consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

În această ordine de idei, Colegiul remarcă că potrivit normelor art. 414

alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecînd apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de

apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

8.2. Referitor la temeiul invocat de către recurent în sensul prevederilor art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiuni,

Colegiul penal menționează că, acest temei include cazurile cînd nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpatul Manolii Andrian a fost pus

sub învinuire, recunoscut vinovat și condamnat de instanța de fond în baza art.

190 alin. (5) Cod penal - escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altor

persoane prin înșelăciune, săvîrșită de mai multe persoane, cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari.

Colegiul penal consideră că instanța de apel legal și întemeiat a menținut

hotărîrea primei instanțe, constatînd că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului

Manolii Andrian de săvîrșirea infracțiunii imputate, motivîndu-și soluția în acest

sens (pct.5 din prezenta decizie).

Instanța de recurs reiterează că cumulul de probe administrate de către

organul de urmărire penală, cercetate în cadrul dezbaterilor judiciare în instanța

de fond, și verificate în instanța de apel, confirmă cu certitudine că în acțiunile

inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod

penal.

5

În această ordine de idei, Colegiul penal menționează că potrivit dispoziției

art. 190 alin.(1) Cod penal, ca escrocherie se consideră faptele de dobîndire ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se prezumă un act opus celui licit, efectuat cu

rea- credință, prin care făptuitorul obține (pentru sine sau pentru altul)

transmiterea voită în proprietate, posesiune, a bunului mobil sau imobil, a altor

valori străine sau dreptului asupra acestora.

Prin înșelăciune se înțeleg acțiunile (mai rar inacțiunea) făptuitorului de a

duce în eroare, de a amăgi proprietarul prin prezentarea ca adevărate a unor fapte,

evenimente sau prezentarea ca mincinoase a unor fapte, evenimente, dar care

corespund adevărului sau prin tăinuirea (necomunicarea) unor împrejurări care

făptuitorul era obligat să le comunice.

Prin abuz de încredere făptuitorul folosește, în scop de a obține un bun

material (bani), relațiile de încredere, de bunăvoință, de sinceritate, de siguranță a

proprietarului ori a altei persoane cu drept de-a dispune de bunuri. Încrederea

poate fi rezultatul diferitor circumstanțe, împrejurări în legătură cu serviciul

făptuitorului, de rudenie ori de prietenie cu partea vătămată. Încrederea mai poate

rezulta și din relațiile contractuale a proprietarului cu făptuitorul.

În speța dată, s-a constatat cu certitudine că inculpatul Manolii Andrian,

acționînd cu intenție directă, avînd calitatea de autor, prin participație complexă cu

Nasaev Ruslan și alte persoane neidentificate, în calitate de organizatori, și

Dubalari Andrei în calitate de autor, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune, a încheiat cu cet. Cibotărică Victor contract de

locațiune a automobilului de model „CHRYSLER SEBRING" cu numărul de

înmatriculare K AN 120, și ulterior, primindu-l în folosință, nu a respectat

obligațiile asumate în contractul de locațiune a mijlocului de transport și ilegal l-a

însușit.

Colegiul penal reține faptul că, temeiurile invocate de recurent au fost obiect

de studiu la judecarea cauzei în instanța de fond și în instanța de apel, deoarece

sunt identic formulate în cererea de apel și în cererea de recurs.

8.3. Referitor la argumentul recurentului în ce privește faptul expunerii

eronate de către instanța de apel prin constatarea că la judecarea apelurilor,

apărarea nu a solicitat reaudierea martorilor și a părții vătămate, declarațiile

cărora le invocă ca fiind confirmare a nevinovăției inculpatului Manolii A., Colegiul

penal reține că potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 08 decembrie

2014, întocmit în instanța de apel, nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au

făcut cereri, demersuri, nu au invocat probe noi, declarînd că nu doresc să fie

cercetate suplimentar probele administrate de prima instanță (f. d. 112;114-115,

Vol. III), careva obiecții ale apărării asupra procesului-verbal al ședinței de

judecată n-au fost formulate.

Astfel, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de recurent prevăzute

la art. 427 alin. (1) pct. 6) și pct. 8) Cod de procedură penală, nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilite careva erori de drept în speța

examinată. Prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

6

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul

Manolii A., se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Manolii Andrian

Mina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

decembrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 24 iulie 2015.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

7