1ra-1269 — Art. 190 alin. 5; 190 alin. 2 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 22 decembrie 2017, Golub Alexei, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de antreprenor pe un termen de 5 ani; - art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de antreprenor pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Golub Alexei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 ani 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de antreprenor pe un termen de 5 ani. 1 A fost dispusă încasarea de la Golub Alexei în beneficiul lui Profir Nicolae, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 14.150 euro, în lei conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii și 22.000 lei. A fost dispusă încasarea de la Golub Alexei în beneficiul lui Corobeinicov Igor, prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă de 800 euro, în lei conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii.

Potrivit sentinței s-a constatat că, Golub Alexei, la data de XXXXX, aflându-se la domiciliul lui Profir Nicolae amplasat pe XXXXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul răscumpărării apartamentului, ce era gajat la bancă și care aparținea mamei sale, prin înșelăciune și abuz de încredere a dobândit ilicit de la ultimul suma de 7.500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 128.145 lei. Continuând acțiunile sale criminale, Golub Alexei, la XXXXX, aflându- se la domiciliul lui Profir Nicolae amplasat pe XXXXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul procurării utilajului tehnic pentru canalul de televiziune ”Patrula 24”, prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobândit ilicit de la ultimul suma de 4.150 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 76.111 lei. Ulterior, acționând cu același scop, Golub Alexei, la XXXXX, aflându- se la domiciliul lui Profir Nicolae, amplasat pe XXXXX, sub pretextul unui împrumut de bani pentru Tatarin Alexandru, a dobândit ilicit de la Profir Nicolae suma de 2.500 euro, care conform cursului oficial al BNM constituia 48.125 lei. Tot el, Golub Alexei, XXXXX, aflându-se la domiciliul lui Profir Nicolae, amplasat pe XXXXX, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, sub pretextul achitării salariului angajaților canalului ”Patiula 24”, unde Golub Alexei a activat în calitate de director, a dobândit ilicit de la Profir Nicolae suma de 22.000 lei. În rezultatul acțiunilor ilegale ale lui Golub Alexei, părții vătămate Profir Nicolae i-a fost cauzată o daună materială în proporții deosebit de mari în sumă totală de 274.381 lei. De asemenea, Golub Alexei, la data de XXXXX, având intenția directă de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere și înșelăciune, sub pretextul perfectării actelor pentru redobândirea cetățeniei Române, a însușit în curtea restaurantului „McDonald's”, amplasat pe str. XXXXX, de la Corobeinicov Igor, prin intermediul lui Martiușiunas Dmitrii, bani în sumă de 800 euro, care conform cursului valutar BNM, constituia suma de 15.051,28 lei, astfel cauzându-i lui Corobeinicov Igor o 2 pagubă materială considerabilă. Faptele inculpatului Golub Alexei, au fost calificate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal – escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții deosebit de mari, precum și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal– escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel, la data de 02 ianuarie 2018, de către avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Golub Alexei să fie achitat de comiterea infracțiunilor imputate. 3.1. În motivarea apelului a invocat că: - inculpatului i-a fost încălcat grav dreptul la apărare și la un proces echitabil din motivul examinării cauzei în lipsa lui, care nu a cunoscut despre data și ora ședințelor de judecată, fiind în deplasare peste hotarele țării conform unui contract de muncă. În acest context, se constată încălcarea prevederilor art. 66 alin. (2) pct. 23, 24, 25, 31, 32, 33 Cod de procedură penală; - inculpatul Golub Alexei nu recunoaște vina incriminată, după cum reiese din materialele cauzei penale, participarea acestuia la ședințele de judecată, era obligatorie. 3.2. Avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatului, la data de 02.07.2018, a înaintat apel suplimentar, unde a invocat că: - cercetând declarațiile părților vătămate și a martorului, precum și înscrisurile anexate la materialele cauzei penale, se ajunge la concluzia că Golub Alexei este acuzat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă urmează a fi achitat pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunilor imputate; - declarațiile inculpatului, date în cadrul urmăririi penale și confirmate prin confruntarea făcută cu partea vătămată, urmează a fi considerate corespunzătoare adevărului, iar pe parcursul judecării cauzei nu au fost aduse careva probe, ce ar corobora între ele și ar demonstra că Golub Alexei a comis faptele incriminate; - acuzatorul de stat nu a adus probe incontestabile care în ansamblu ar dovedi că, inculpatul a săvârșit infracțiunile de escrocherie. Versiunea inculpatului nu este combătută prin probele prezentate de partea învinuirii, totodată sentința nu cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei 3 constatate de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru condamnarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care se resping probele aduse în sprijinul acuzării; - cu certitudine s-a constatat că, între inculpat și părțile vătămate există relații litigioase de natură juridică civilă și faptul că, inculpatul nu recunoaște învinuirea adusă, precum și faptul că a fost în imposibilitate de a întoarce la timp o parte din sumele de bani împrumutate nu poate servi temei pentru a fi acuzat în dobândirea ilicită a sumelor bănești pretinse de părțile vătămate, prin înșelăciune și abuz de încredere, în proporții mari și deosebit de mari. Caracterul civil al acestor pretenții a fost stabilit în speță, iar acuzarea nu a prezentat probe, ce ar confirma natura juridică penală a relațiilor stabilite între inculpat și părțile vătâmate. Mai mult ca atât, potrivit declarațiilor părții vătămate și martorului audiat, partea vătămată i-a acordat aceste sume cu titlu de împrumut, adică între părți există relații civile; - probele prezentate de către acuzare se exprimă sub forma unor situații de fapt prin care se subînțelege o altă împrejurare, care la rândul său nu dovedește direct vinovăția inculpatului și nici nu se coroborează cu alte probe, din care ar rezulta participarea acestuia la săvârșirea faptei imputate, astfel învinuirea inculpatului este întemeiată pe presupuneri, iar învinuirea provoacă dubii cu privire la vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei imputate; - martorul nominalizat în sentință a făcut declarații, ce nu conține circumstanțe de constatare asupra inculpatului privind săvârșirea faptei incriminate; - intenția inculpatului ar putea fi demonstrată prin situația financiară extrem de neprielnică a persoanei, care-și asuma angajamentul la momentul încheierii tranzacției, lipsa de fundamentare economică și caracterul nerealizabil al angajamentului asumat; lipsa unei activități aducătoare de beneficii necesare onorării angajamentului, însă la momentul împrumutului inculpatul avea o stare financiară bună.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2019, a fost admis, din alte motive, apelul declarat, casată parțial sentința în latura penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Golub Alexei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare. Au fost menținute dispozițiile privind condamnarea lui Golub Alexei în baza art. 190 alin. (5) Cod penal. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin 4 cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Golub Alexei i-a fost fixată pedeapsă definitivă cu închisoare, pe un termen de 8 ani 1 lună, cu executare în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea de antreprenor pe un termen de 5 ani. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 4.1. În motivarea hotărârii adoptate, instanța de apel a menționat că, prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498 din 17.08.2018, la articolul 190 Cod penal, în dispoziția alineatului (1), textul ”înșelăciune sau abuz de încredere” s-a substituit cu textul ”inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile”; în dispoziția alineatului (2), litera c) s-a exclus. Instanța de apel analizând și apreciind probele, în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, conform cărora, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței utilității și veridicității ei iar toate probele în ansamblu - din , , punct de vedere al coroborării lor ținând cont de prevederile 190 Cod , penal, a constatat că: Golub Alexei, la data de XXXXX, având intenția directă de dobândire ilicită a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere și înșelăciune, sub pretextul perfectării actelor pentru redobândirea cetățeniei Române, a însușit în curtea restaurantului „McDonald's”, amplasat pe XXXXX, de la Corobeinicov Igor, prin intermediul lui Martiușiunas Dmitrii, bani în sumă de 800 euro, care conform cursului valutar BNM, constituie suma de 15.051,28 lei, astfel cauzându-i lui Corobeinicov Igor o pagubă materială considerabilă. Astfel, instanța de apel a constata că, prin acțiunile sale intenționate Golub Alexei a săvârșit escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii actului juridic, încheierea căruia a fost determinată de comportament dolosiv și viclean, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (1) Cod penal. În continuare, instanța de apel a stabilit că, în partea ce vizează escrocheria comisă de inculpat față de partea vătămată Profir Nicolae, 5 prima instanță a analizat corespunzător circumstanțele cauzei și a pronunțat o soluție întemeiată și motivată. În opinia instanței de apel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, este confirmată prin declarațiile părții vătămate Profir Nicolae, martorului Tatarin Alexandru, precum și materialele cauzei penale și anume procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Profir Nicolae și învinuitul Golub Alexei din XXXXX, unde partea vătămată a comunicat că, suma totală a banilor însușiți de la el ilegal de către Golub Alexei constituie 14.150 euro și 22.000 lei, fapt confirmat de către ultimul (v. I, f.d. 71-72). Cu referire la stabilirea vinovăției pe episodul de escrocherie în privința părții vătămate Corobeinicov Igor, instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei se atestă că în ședința primei instanțe, prezentarea părții vătămate menționate a fost în imposibilitate din motivul că, acesta era plecat peste hotarele Republicii Moldova și locul aflării acestuia nu este cunoscut, iar amânarea examinării cauzei constituia o încălcare a termenului rezonabil de examinare a acesteia. De asemenea, depozițiile părții vătămate Corobeinicov Igor nu constituie în principiu unica probă a acuzării sau proba decisivă, fiind prezente elemente probatorii în ansamblul său care compensează suficient inconvenientele privind admiterea unei astfel de probe, pentru a permite o apreciere corecta și echitabila a circumstanțelor faptei, astfel, instanța a acceptat să fie date citirii în ședința de judecată declarațiile acestei părți vătămate, date în cadrul urmăririi penale, reieșind din faptul că este plecat peste hotarele Republicii Moldova. De către instanța de apel în susținerea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal au fost reținute declarațiile date de către partea vătămată Corobeinicov Igor, în cadrul urmăririi penale, de către martorii Martiușiunas Dmitrii, Vrabii Oleg, precum și materialele cauzei penale și anume: procesul verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie, prin care martorul Vrabii Oleg l- a recunoscut pe Golub Alexei (v. 2, f.d. 23-24); ordonanța și procesul verbal de ridicare, prin care au fost ridicate de la Corobeinicov Igor înregistrările audio și sms „Viber”, fixate pe un stic (v. 2, f.d. 28); ordonanța de recunoaștere și anexare a corpului delict la cauza penală, prin care înregistrările audio și sms „Viber”, fixate pe un stic, au fost recunoscute ca corp delict și anexate la cauza penală (volumul 2, f.d. 28). Nu au fost reținute de către instanța de apel, ca plauzibile și motivate argumentele apărătorului expuse în apelul declarat, deoarece pe de o parte acesta solicită achitarea inculpatului pe motivul lipsei în acțiunile lui a 6 elementelor infracțiunii de escrocherie, însă nu a indicat care elemente anume lipsesc. La fel, instanța de apel nu a reținut argumentul apărătorului în partea în care a indicat că, prima instanță eronat a examinat cauza în lipsa inculpatului, deoarece din materialele cauzei se atestă că instanța a întreprins toate posibilitățile legale în vederea aducerii la cunoștință a inculpatului despre data, locul și ora ședințelor de judecată în vederea asigurării prezenței lui, însă nu a fost posibilă citarea ultimului, care ulterior a fost anunțat în căutare. În acest context, instanța de apel a relevat că, însăși apărătorul a indicat că inculpatul se află la muncă peste hotarele țării și în situația în care acesta nu este de acord cu învinuirea adusă lui, urma să se prezinte în instanța de judecată, să ofere explicații, să combată probele procurorului. Mai mult, această concluzie rezultă și din statutul procesual al inculpatului, care în esență era obligat să se prezinte în fața instanței, deoarece a cunoscut despre intentarea cauzelor penale. Consecvent, instanța de apel a respins ca nefondate și argumentele expuse în apel privitor la lipsa probelor ce indică la vina inculpatului, deoarece în viziunea instanței a fost constatat cu certitudine că, din probele analizate și apreciate la caz s-a stabilit cert faptul că, banii au fost transmiși de Profir Nicolae și de Corobeinicov Igor, ce au fost primiți de către Golub Alexei și care ulterior nu i-a restituit, după cum a promis proprietarilor, în conformitate cu obligațiunile asumate. Prin urmare, în cazul încheierii unei astfel de tranzacții, nu sunt oportune întocmirea unor recipise. Instanța de apel a constatat cu certitudine că, probele din dosar confirmă și intenția directă, cu scop de profit a inculpatului, prin ce a și fost realizată latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, iar versiunea părții apărării a fost apreciată ca înaintată în scop de evitare a pedepsei de către inculpat. În aceiași ordine de idei, instanța de apel a menționat că, în acțiunile ce i se incriminează lui Golub Alexei, se regăsesc și elementele laturii obiective a componenței de infracțiune prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal și art. 190 alin. (1) Cod penal. La acest capitol, instanța de apel a remarcat că, banii au fost transmiși inculpatului, care nu i-a restituit proprietarilor în conformitate cu obligațiunile rezultate din convențiile încheiate. Totodată, probele confirmă și intenția directă cu scop de profit a inculpatului, prin ce a și fost realizată latura subiectivă a escrocheriei. În speță, acțiunile inculpatului au depășit limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului. Chiar dacă, inițial între părți au existat niște acorduri civile, 7 ca urmare a comportamentului viclean al inculpatului, care după ce a primit banii a avut intenția să se eschiveze de la onorarea acestora și să nu-i restituie părții vătămate, asemenea acord întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie. La capitolul, individualizării, stabilirii categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care conform art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria celor grave și mai puțin grave, de faptul că inculpatul prejudiciul cauzat nu l-a recuperat, cauzând daune în proporții considerabile și în proporții deosebit de mari, din care motiv s-a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea lui va fi posibilă doar în condițiile de închisoare, pedeapsă ce corespunde caractemlui și gradului prejudiciabil al acțiunilor săvârșite, personalității celui vinovat și circumstanțelor concrete ale cauzei. Luând în considerație în ansamblu toate circumstanțele cauzei la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și art.190 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a considerat că, restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea inculpatului Golub Alexei, este posibilă doar cu izolarea de societate. Totodată, ținând cont de faptul că, a fost stabilit cu certitudine că inculpatul prin acțiunile sale a cauzat prejudicii pecuniare părților vătămate, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat a dispus încasarea de la Golub Alexei în beneficiul lui Profir Nicolae și Corobeinicov Igor a prejudiciului material cauzat prin infracțiune.

Hotărârile judecătorești sunt atacate cu recurs ordinar de către avocatul Aftenii Marin în numele inculpatului, la data de 13.05.2019, care solicită casarea acestora, cu dispunerea achitării lui Golub Alexei de învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 190 alin. (1) Cod penal, deoarece nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. În motivarea recursului invocă: - instanțele de fond au analizat unilateral probele și eronat au adoptat hotărâri de condamnare, în privința inculpatului, fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor imputate; - instanțele de fond, condamnându-l pe Golub Alexei s-au bazat doar pe declarațiile exclusive ale părților vătămate, fără a fi cercetate minuțios și obiectiv cumulul probelor din dosar, ce demonstrează nevinovăția inculpatului. Probele administrate impun concluzia că, între inculpat și părțile vătămate sunt niște relații civile, ce urmau a fi soluționate exclusiv pe cale civilă și nicidecum în cadrul procesului penal; - cercetând declarațiile părților vătămate, a martorilor și a înscrisurilor 8 anexate la materialele cauzei penale, cum ar fi recipisele întocmite de inculpat la momentul primirii sumelor de bani, se ajunge la concluzia că Golub Alexei urmează a fi achitat pe motivul că, fapta nu întrunește elementele infracțiunilor imputate; - declarațiile date de inculpat în cadrul urmăririi penale corespund adevărului, fapt confirmat și prin procesul-verbal de confruntare, efectuat cu partea vătămată, iar în ședințele de judecată nu au fost aduse careva probe, ce ar corobora între ele și ar demonstra vinovăția lui Golub Alexei în comiterea infracțiunilor imputate. Nu au fost prezentate probe incontestabile, ce ar dovedi că condamnatul a săvârșit infracțiunile de escrocherie; - s-a constatat cu certitudine prezența relațiilor civile între condamnat și părțile vătămate, iar faptul că inculpatul nu recunoaște învinuirea înaintată și imposibilitatea ultimului de a-și onora obligațiile ce au survenit în urma împrumutării sumelor de bani, nu poate servi drept temei pentru a fi acuzat de dobândirea ilicită a sumelor bănești pretinse de părțile vătămate, prin inducerea în eroare și în proporții deosebit de mari. Caracterul civil, prezent în speță, nu a fost combătut cu probe de către acuzare, ce ar demonstra latura penală a acțiunilor admise de inculpat; - partea vătămată Profir Nicolae a acordat împrumuturi inculpatului de mai multe ori, iar recipisele prezente la dosar, fără îndoială demonstrează faptul că litigiul între aceștia este exclusiv de natură civilă; - din probele administrate în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată nu s-a dovedit faptul că, inculpatul a urmărit scopul de a însuși sumele de bani împrumutați, constatându-se și faptul că ultimul a încercat, și chiar a întors anumite sume de bani; - la momentul luării banilor în împrumut, starea financiară a inculpatului era bună, fapt confirmat de partea vătămată și martorul audiat în ședința de judecată. Nu a fost inculpatul în situație financiară extrem de rea, la momentul când și-a asumat angajamentul încheierii tranzacției, ce ar demonstra intenția de a comite o infracțiune din cele imputate. În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat și a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece la judecarea cauzei în instanța de apel au fost respectate prevederile art. 414 Cod de procedură penală. 9

Judecând recursul declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din considerentele ce urmează. Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Din cuprinsul recursului ordinar se reține că autorul acestuia invocă ca temei de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Verificând legalitatea hotărârii atacate prin prisma temeiului invocat de recurent, Colegiul penal lărgit, în urma cercetării materialelor cauzei reține că acesta nu este incident speței, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415 alin. (21 ), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul declarat, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar, instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de drept. Colegiul penal lărgit constată că temeiul dat la care sa referit autorul recursului nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că probele administrate au fost analizate obiectiv și a fost dat răspuns la toate argumentele expuse în apel. Argumentele esențiale a apărătorului expuse în apelul declarat, a primit aprecierea instanței care le-a respins și a menționat că avocatul a solicitat achitarea inculpatului pe motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor infracțiunii de escrocherie, însă nu a indicat care elemente anume lipsesc și care sunt temeiurile unei asemenea concluzii. De asemenea a primit apreciere în instanța de apel faptul examinării cauzei în lipsa inculpatului în prima instanță întrucât din materialele cauzei a fost constatat cu certitudine că instanța a întreprins toate posibilitățile legale în vederea aducerii la cunoștință a inculpatului despre data, locul și ora ședințelor de judecată în vederea asigurării prezenței lui, însă nu a fost posibilă citarea ultimului, care ulterior a fost anunțat în căutare. 10 Opozant criticilor recurentului cu privire la aprecierea eronată a probelor de către instanța de apel, instanța de recurs consideră oportun de a reitera suplimentar unele constatări esențiale ale instanței de apel care a stabilit cert asupra existenței intenției inculpatului Golub Alexei, inclusiv a scopului de cupiditate, din startul derulării stării de fapt, întrucât din probele analizate și apreciate la caz s-a stabilit cert faptul că, banii au fost transmiși de Profir Nicolae și de Corobeinicov Igor, ce au fost primiți de către Golub Alexei și care ulterior nu i-a restituit, după cum a promis proprietarilor, în conformitate cu obligațiunile asumate, prin ce a și fost realizată latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, acțiunile inculpatului depășind limitele cadrului civil, trecând în sfera penalului, în pofida faptului că inițial între părți au existat niște acorduri civile, ca urmare a comportamentului viclean al inculpatului, care după ce a primit banii a avut intenția să se eschiveze de la onorarea acestora și să nu-i restituie părții vătămate, asemenea acord întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie. În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit conchide, că instanța de apel nu a comis erorile de drept invocate de către recurent deoarece eroarea gravă de fapt constă în stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerație a probelor, care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor și ea trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o stare de fapt. Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o susține. Tot la acest capitol, Colegiul penal lărgit reieșind din criticile apărătorului invocate în recurs, reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se constată că autorul face o proprie evaluare a materialului probator, considerând că acesta nu confirmă vinovăția inculpatului Golub Alexei în comiterea infracțiunilor imputate. Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția 11 ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora. Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului ordinar nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Ținând cont de cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în privința inculpatului Golub Alexei, nefiind identificată de instanța de recurs ordinar prezența unei erori grave de fapt, ce ar putea servi drept temei de casare a hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiului de casare invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal lărgit apreciază că criticile recurentului în această parte sunt neîntemeiate și declarative. Prin urmare, se relevă că potrivit art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8) și 419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul a îndeplinit obligația legală de a supune verificării legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, drept urmare decizia instanței de apel cuprinde raționamente, care au dus la admiterea apelului părții apărării inclusiv cu aplicarea prevederilor art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală din motivul că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018, pentru modificarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova, 309-320/498 din 17.08.2018, articolul 190 Cod penal a suferit modificări, și în urma constatării faptei inculpatului Golub Alexei pe episodul cu partea vătămată Corobeinicov Igor, instanța de apel a recalificat acțiunile inculpatului de la art. 190 alin.(2) lit. c) la art. 190 alin. (1) Cod penal, Golub Alexei beneficiind de reducerea pedepsei. Concluziile instanței de apel pe acest capăt de acuzare au fost bazate pe probele cercetate în ședința de judecată, ce au primit aprecierea corespunzătoare conform art. 101 Cod de procedură penală, prin urmare la acest capitol instanța de recurs nu a stabilit careva erori. 12 Cele consemnate supra, evidențiază că instanța de apel a acordat o atenție sporită materialelor cauzei, înlăturând justificat și prin argumente temeinice versiunea părții apărării despre nevinovăția inculpatului Golub Alexei. Astfel, instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia atacată, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influenta autenticitatea concluziilor formulate de instanțe. Respectiv, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a menționa că, potrivit statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a evidențiat cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994, §29). Totuși, instanțele nu sunt obligate să ofere un răspuns detaliat la fiecare argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei, or, în opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski vs. Polonia din 02.11.2010). Având ca reper cele expuse mai sus, Colegiul penal lărgit apreciază ca justificate concluziile instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpatului Golub Alexei pe ambele capete de acuzare. Așa cum reiese în mod evident din lucrările dosarului, instanța de apel a dat deplină eficiență probelor cercetate, evaluându-le în mod unitar și evidențiind aspectele concordante, ce confirmă vinovăția inculpatului Golub Alexei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 190 alin. (1) Cod penal. La fel, reieșind din analiza textuală a deciziei instanței de apel, Colegiul lărgit constată că, au fost apreciate în mod obiectiv atât declarațiile părților vătămate, martorilor audiați la caz, cât și ale inculpatului, declarațiile părților vătămate Corobeinicov Igor și Profir Nicolae și-au găsit confirmarea și prin alte probe cercetate, și verificate în cadrul ședințelor de judecată, inclusiv prin declarațiile martorilor și probele materiale. 13 Generalizând cele enunțate, Colegiul penal lărgit, apreciază ca justificate concluziile instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpatului Golub Alexei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin. (5) și art. 190 alin. (1) Cod penal, nefiind stabilite careva erori de drept, ce ar justifica necesitatea intervenirii în hotărârea instanței de apel, în sensul casării acesteia, recursul declarat de către apărătorul inculpatului urmând a fi respins ca inadmisibil, deoarece este neîntemeiat.

În conformitate cu art. art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Se respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Aftenii Marin în numele inculpatului, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2019, în cauza penală în privința lui Golub Alexei Igor. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 27 decembrie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Boico Victor Toma Nadejda Țurcan Anatolie Cobzac Elena 14