1re-105/15 — 91 CP

Prin sentința Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 21 ianuarie 2011, Cimpoeș Valerii a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 12 (doisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 1.1. Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 29.11.2011, au fost admise apelurile avocatului în numele inculpatului și al inculpatului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, prin care Cimpoeș Valerii a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită, cu aplicarea art. 79 Cod penal, pedeapsa cu închisoare pe 6 (șase) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Instituția penitenciară nr. 1 Taraclia a înaintat un demers privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen a condamnatului Cimpoeș Valerii.

Prin încheierea Judecătoriei Taraclia din 18 noiembrie 2014, demersul a fost respins, ca neîntemeiat. În motivarea hotărârii sale, instanța a stabilit că condamnatul a fost stimulat o singură dată, după ce a fost admisă, de către Comisia penitenciarului nr. 1 Taraclia, cererea condamnatului de a fi expediat în Judecătoria Taraclia demersul privind liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, depus de șeful penitenciarului. Anterior acestui moment, condamnatul nu a fost stimulat. Suplimentar, instanța a stabilit că inculpatul a fost de două ori sancționat disciplinar pentru încălcarea regimului de ispășire a pedepsei, iar executarea reală a muncii neremunerate a început abia în iulie 2014, când condamnatul ispășise deja ¾ din termenul stabilit drept pedeapsă, fapt confirmat prin tabelul de evidență al orelor de muncă neremunerată, efectuată de condamnat.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către condamnat, care a solicitat aplicarea față de sine a instituției liberării condiționate de pedeapsă înainte de termen, menționând că întrunește condițiile pentru aplicarea acesteia. 1

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 martie 2015 a fost respins, ca nefondat, recursul condamnatului și menținută încheierea contestată. 5.1. Instanța de recurs a indicat că soluția instanței de fond era una corectă, întrunirea condiției formale de ispășire a unui anumit termen al pedepsei fiind insuficiente în prezența caracteristicii satisfăcătoare a condamnatului, care a avut două abateri disciplinare și a fost o singură dată stimulat.

În recursul în anulare declarat de condamnat, fără a se invoca vreun temei concret de casare prevăzut de art. 453 Cod de procedură penală, se solicită casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința sa să fie aplicate prevederile art. 91 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată prevederile art. 3 alin. (l), 453 alin. (l), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5) Cod de procedură penală indică la faptul că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond,adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, adică în legătură cu chestiunile care urmează să fie soluționate de către instanță la executarea pedepsei, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul în anulare de pe rol, declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute la art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Conform art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală. Respectiv, dat fiind faptul că recursul în anulare nu îndeplinește cerințele impuse de prevederile nominalizate, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

Din considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 1), alin. (3), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 2 D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 martie 2015, declarat de condamnatul Cimpoeș Valerii Dmitrii, în propria cauză, ca fiind necorespunzător cerințelor de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iulie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev 3