1ra-1785/2014 — art.187 alin.2 lit.c,e,f CP

Dosarul nr. 1ra- 1785/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 03 iulie 2014, în cauza penală în privința lui

Acriș Ivan Valeri, născut la 05.07.1993,

originar din s. Cîmpeni, r-nul Vulcănești,

domiciliat în s. Alexanderfeld, r-nul Cahul.

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

C ON ST ATĂ :

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. c),

e), f) Cod penal și stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fără amendă.

În baza art. 84 alin. (4) și art. 87 Cod penal în termenul pedepsei a fost

inclusă parțial durata pedepsei neexecutate de 180 ore muncă neremunerată în

folosul comunității, stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul din 23 decembrie

2013, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani și (una) lună închisoare fără

amendă cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei s-a calculat din 11.03.2014, cu includerea

termenului ținerii în arest preventiv de la 05.12.2013 pînă la 08.12.2013.

Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Acriș I.

în beneficiul părții vătămate Cotelnic N. a prejudiciul material în sumă de 440 lei

80 bani, precum și a prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

Acriș I., aflîndu-se în orașul Cahul, pe str. Ștefan cel Mare, în apropiere de Liceul

Teoretic „Ioan Vodă”, fiind în stare de ebrietate alcoolică și mascat, avînd scopul

1

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a aplicat violență nepericuloasă

pentru viața și sănătatea cet. Cotelnic N., sărind în spatele acesteia și apucînd-o cu

mîina de gît a doborît-o la pămînt, după ce a sustras deschis de la ea bunuri în

sumă de 2293 lei, astfel cauzîndu-i vătămare corporală neînsemnată și daune în

proporții considerabile.

Acțiunile inculpatului Acriș I. au fost calificate în baza art.187 alin.(2) lit. c),

e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,

săvîrșită de o persoană mascată cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața

sau sănătatea persoanei cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatului Acriș I., solicitînd casarea acesteia, în latura penală, în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri potrivit

modului, stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea art. 79, 90 Cod penal, prin

care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond n-a analizat sub toate

aspectele circumstanțele cauzei în ansamblu lor și a stabilit o pedeapsă prea

aspră față de inculpatul Acriș I., deoarece în cadrul ședinței de judecată s-a

constatat un șir de circumstanțe atenuante, și anume, că inculpatul a recunoscut

vina pe deplin, se căiește sincer, a achitat părții vătămate prejudiciul material, are

loc permanent de trai, este căsătorit, la întreținere doi copii minori și este unicul

întreținător al familiei, deoarece soția se află în concediu pentru îngrijirea

copilului.

Totodată a menționat că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Acriș I.

a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. c), e), f), Cod penal înainte

de sentința de condamnare din 23.12.2013 și nu s-a eschivat de la executarea

pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunității, considerînd că aceasta

ținea de formalitățile ce trebuiau îndeplinite de Biroul de Probațiune Cahul.

A considerat că pedeapsa stabilită de instanța de fond va genera o adevărată

tragedie nu doar pentru inculpat, care este un tînăr în vîrtă de 20 ani, dar și

pentru întreaga familie a acestuia (copii, soție, părinți).

apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul

de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd

asupra vinovăției inculpatului Acriș I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de apel a conchis că

instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

2

persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele legii.

Motivele invocate de apelant precum că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă

prea aspră și solicitarea de a fi pronunțată o nouă hotărîre, prin care să fie

stabilită o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea art. 79, 90 Cod penal, au fost

apreciate ca fiind neîntemeiate, deoarece instanța de fond a ținut cont de

circumstanțele atenuante și i-a stabilit pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea

art. 187 alin. (2) Cod penal de 5 ani închisoare, fără amendă, luînd în considerație

starea materială a inculpatului.

Totodată, a menționat că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 84

alin. (4) Cod penal, deoarece a constatat că inculpatul Acriș I. nu este la prima sa

abatere, dînsul fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Cahul din 23

decembrie 2013 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 de ore, iar în cauza dată

infracțiunea a fost săvîrșită la data de 22 octombrie 2013, adică înainte de

pronunțarea sentinței în prima cauză.

La fel, corect au fost aplicate și prevederile art.87 alin. (l) Cod penal,

deoarece, cumulînd 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, care

constituie 90 zile de închisoare, cu pedeapsa închisorii de 5 ani, corect i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și una lună închisoare, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Astfel, în circumstanțele enunțate, Colegiul judiciar a relevat că, Acriș I. nu

întrunește condițiile necesare pentru aplicarea art. 79, 90 Cod penal, nefiind

constatate circumstanțe excepționale ale cauzei, iar faptele că inculpatul

recunoaște vina, are la întreținere copilul din prima căsătorie a soției, nu

constituie temei de a-i aplica inculpatului o pedeapsă sub limita minimă

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă.

În atare situație, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de

fond referitor la faptul că corectarea lui Acriș I. nu este posibilă fără izolarea

acestuia de societate.

inculpatul Acriș I., care solicită casarea acesteia, în baza temeiului prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, cu indicarea în recurs a unor motive

identice cu cele expuse de către apărătorul său în cererea de apel, prin care

insistă asupra solicitării de stabilire a unei pedepse neprivative de libertate cu

aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

Deși în recursul declarat, inculpatul Acriș I. invocă temeiul prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii, dar nu este

motivat în acest sens, însă din conținutul recursului, Colegiul penal constată că se

întrevede temeiul prevăzut de pct. 10) al aceluiași articol – s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, deoarece își exprimă dezacordul cu

stabilirea pedepsei de către instanțele ierarhic inferioare.

Din aceste considerente, Colegiul penal se va expune doar privitor la

argumentele recurentului cu privire la temeiul prevăzut de pct. 10) alin.(1) al art.

427 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin

criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la

aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea

penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a

principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont

de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile

legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate

cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele

fixate în partea specială.

Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în

dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77

Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește

avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de

dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa

antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea

infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului.

În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic

inferioare i-au stabilit inculpatului Acriș I. o pedeapsă echitabilă în corespundere

cu prevederile legale, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, motivîndu-și soluția în acest sens, indicată în pct. 5 al prezentei decizii.

Instanța de recurs conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut în art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-a comis,

prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată.

4

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de

inculpatul Acriș I. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Acriș Ivan Valeri

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 21 ianuarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Ghenadie Nicolaev

5