1ra-1785/2014 — Art.187 alin.2 lit.c,e,f CP

Prima instanță: 31.12.2013 – 11.03.2014,

Instanța de apel: 04.04.2014 – 03.07.2014,

Instanța de recurs: 13.11.2014 – 17.12.2014. C ON ST ATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Cahul din 11 martie 2014 Acriș I. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. c), e), f) Cod penal și stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, fără amendă. În baza art. 84 alin. (4) și art. 87 Cod penal în termenul pedepsei a fost inclusă parțial durata pedepsei neexecutate de 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, stabilite prin sentința Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani și (una) lună închisoare fără amendă cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Termenul de executare a pedepsei s-a calculat din 11.03.2014, cu includerea termenului ținerii în arest preventiv de la 05.12.2013 pînă la 08.12.2013. Acțiunea civilă înaintată a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Acriș I. în beneficiul părții vătămate Cotelnic N. a prejudiciul material în sumă de 440 lei 80 bani, precum și a prejudiciul moral în sumă de 5000 lei. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 22 octombrie 2013 în jurul orelor 23:00 Acriș I., aflîndu-se în orașul Cahul, pe str. Ștefan cel Mare, în apropiere de Liceul Teoretic „Ioan Vodă”, fiind în stare de ebrietate alcoolică și mascat, avînd scopul 1 sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, a aplicat violență nepericuloasă pentru viața și sănătatea cet. Cotelnic N., sărind în spatele acesteia și apucînd-o cu mîina de gît a doborît-o la pămînt, după ce a sustras deschis de la ea bunuri în sumă de 2293 lei, astfel cauzîndu-i vătămare corporală neînsemnată și daune în proporții considerabile. Acțiunile inculpatului Acriș I. au fost calificate în baza art.187 alin.(2) lit. c), e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșită de o persoană mascată cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei cu cauzarea de daune în proporții considerabile. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Moraru S. în numele inculpatului Acriș I., solicitînd casarea acesteia, în latura penală, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri potrivit modului, stabilit pentru prima instanță, cu aplicarea art. 79, 90 Cod penal, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate. În motivarea apelului a indicat că, instanța de fond n-a analizat sub toate aspectele circumstanțele cauzei în ansamblu lor și a stabilit o pedeapsă prea aspră față de inculpatul Acriș I., deoarece în cadrul ședinței de judecată s-a constatat un șir de circumstanțe atenuante, și anume, că inculpatul a recunoscut vina pe deplin, se căiește sincer, a achitat părții vătămate prejudiciul material, are loc permanent de trai, este căsătorit, la întreținere doi copii minori și este unicul întreținător al familiei, deoarece soția se află în concediu pentru îngrijirea copilului. Totodată a menționat că, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Acriș I. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. c), e), f), Cod penal înainte de sentința de condamnare din 23.12.2013 și nu s-a eschivat de la executarea pedepsei cu munca neremunerată în folosul comunității, considerînd că aceasta ținea de formalitățile ce trebuiau îndeplinite de Biroul de Probațiune Cahul. A considerat că pedeapsa stabilită de instanța de fond va genera o adevărată tragedie nu doar pentru inculpat, care este un tînăr în vîrtă de 20 ani, dar și pentru întreaga familie a acestuia (copii, soție, părinți).

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe prin рrisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionînd asupra vinovăției inculpatului Acriș I. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. c), e), f) Cod penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de apel a conchis că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de 2 persoana celui vinovat, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, stabilindu-i pedeapsă cu închisoare în limitele legii. Motivele invocate de apelant precum că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă prea aspră și solicitarea de a fi pronunțată o nouă hotărîre, prin care să fie stabilită o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea art. 79, 90 Cod penal, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, deoarece instanța de fond a ținut cont de circumstanțele atenuante și i-a stabilit pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal de 5 ani închisoare, fără amendă, luînd în considerație starea materială a inculpatului. Totodată, a menționat că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, deoarece a constatat că inculpatul Acriș I. nu este la prima sa abatere, dînsul fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2013 în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 180 de ore, iar în cauza dată infracțiunea a fost săvîrșită la data de 22 octombrie 2013, adică înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. La fel, corect au fost aplicate și prevederile art.87 alin. (l) Cod penal, deoarece, cumulînd 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, care constituie 90 zile de închisoare, cu pedeapsa închisorii de 5 ani, corect i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și una lună închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Astfel, în circumstanțele enunțate, Colegiul judiciar a relevat că, Acriș I. nu întrunește condițiile necesare pentru aplicarea art. 79, 90 Cod penal, nefiind constatate circumstanțe excepționale ale cauzei, iar faptele că inculpatul recunoaște vina, are la întreținere copilul din prima căsătorie a soției, nu constituie temei de a-i aplica inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă. În atare situație, instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond referitor la faptul că corectarea lui Acriș I. nu este posibilă fără izolarea acestuia de societate.

Decizia instanței de apel este atacată în termen cu recurs ordinar de inculpatul Acriș I., care solicită casarea acesteia, în baza temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, cu indicarea în recurs a unor motive identice cu cele expuse de către apărătorul său în cererea de apel, prin care insistă asupra solicitării de stabilire a unei pedepse neprivative de libertate cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 3 Deși în recursul declarat, inculpatul Acriș I. invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel dacă nu au fost întrunite elementele infracțiunii, dar nu este motivat în acest sens, însă din conținutul recursului, Colegiul penal constată că se întrevede temeiul prevăzut de pct. 10) al aceluiași articol – s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, deoarece își exprimă dezacordul cu stabilirea pedepsei de către instanțele ierarhic inferioare. Din aceste considerente, Colegiul penal se va expune doar privitor la argumentele recurentului cu privire la temeiul prevăzut de pct. 10) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală. Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 75 Cod penal, prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și, efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avînd în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului. În această ordine de idei, instanța de recurs consideră că instanțele ierarhic inferioare i-au stabilit inculpatului Acriș I. o pedeapsă echitabilă în corespundere cu prevederile legale, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, motivîndu-și soluția în acest sens, indicată în pct. 5 al prezentei decizii. Instanța de recurs conchide că, temeiul invocat de recurent prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-a comis, prin urmare, hotărîrea atacată este legală și întemeiată. 4 Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de inculpatul Acriș I. se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Acriș Ivan Valeri împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 03 iulie 2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 21 ianuarie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Nadejda Toma Ghenadie Nicolaev 5