1ra-770/2015 — 264 al. 3 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 29 decembrie 2014, Gorun Cristina Valentin a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani. Prin aceeași sentință, acțiunea civilă intentată de către Jenescu Vadim a fost admisă parțial în partea prejudiciului moral, fiind dispusă încasarea de la Gorun Cristina Valentin în beneficiul lui Jenescu Vadim a sumei de 15 000 (cincisprezece mii) lei. Cerința referitoare la încasarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. De la Gorun Cristina Valentin au mai fost încasate în beneficiul lui Jenescu Vadim cheltuielile de judecată în sumă de 4604,60 lei, în beneficiul CNEJ suma de 1350 lei și în beneficiul CEML, pentru efectuarea expertizei medico-legale suma de 1317 lei. 1

Potrivit sentinței s-a stabilit că Gorun Cristina, la 28.11.2012, în jurul orei 17:00, încălcînd regulile de securitate a circulației, a cauzat din imprudență decesul unei persoane în următoarele circumstanțe: conducînd autoturismul personal de model „Opel Corsa”, cu n/î COC 267 prin or. Șoldănești, la intersecția cu sens giratoriu între străzile Moldova și Victoriei, neținînd cont de limita vizibilității „pe timp de întuneric”, încălcînd astfel prevederile pct. 45) subpct. (2) al Regulamentului Circulației Rutiere, încălcînd prevederile pct. 46) lit. a) a aceluiași Regulament, neisprăvindu-se cu situația creată, a tamponat pietonul Ciobanu Elizaveta Grigore, născută la 02.09.1951, care traversa drumul în loc interzis, ca rezultat, cauzîndu-i pietonului Ciobanu Elizaveta, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 14-2382 „D” din 05.03.2013 vătămări corporale GRAVE care au legătură cauzală directă cu survenirea decesului.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocat în numele succesorului legal al părții vătămate, care a solicitat casarea parțială a acesteia în latura civilă, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte, prin care să fie admisă integral acțiunea civilă. În motivarea cerințelor sale apelantul a indicat că instanța de fond neîntemeiat a diminuat cuantumul prejudiciului moral, odată ce pierderea unei rude apropiate a provocat suferințe morale enorme în familia succesorului legal al părții vătămate. Referitor la soluția cu privire la încasarea prejudiciului material, avocatul a considerat că cuantumul acestuia a fost probat pe deplin, nefiind necesară soluționarea chestiunii în cauză separat în ordinea procedurii civile. Cu referire la termenul de declarare a apelului, s-a indicat că din motive întemeiate avocatul nu s-a putut prezenta la data pronunțării sentinței în ședința de judecată din 29.12.2014, primind sentința ulterior, prin poștă, respectînd de la acea dată termenul de declarare a apelului.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015, care a fost pronunțată integral la 22 aprilie 2015, apelul a fost respins ca fiind depus peste termen, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 18.12.2014 instanța de fond, în prezența avocatului S. Lefter și succesorului părții vătămate V. Jenescu a stabilit următoarea ședință de judecată la 29.12.2014, anunțînd părțile, că la respectiva ședință urmează a fi oferit ultimul cuvînt inculpatei. La ședința judiciară din 29.12.2014 avocatul S. Lefter și succesorul părții vătămate nu s-au prezentat și nu au comunicat instanței motivele neprezentării, instanța dispunînd continuarea judecării cauzei în lipsa acestora și la data respectivă sentința a fost pronunțată și înmînată părților prezente (f.d. 30, v.2). Potrivit prevederilor art. 404 alin. (l) Cod de procedură penală, participantul la proces care a lipsit atît la judecarea, cît și la pronunțarea sentinței și nu a fost informat despre adoptarea sentinței poate declara apel și peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data începerii executării pedepsei sau încasării despăgubirilor materiale. Instanța de apel a constatat că avocatul Stela Lefter și succesorul legal al părții vătămate au fost informați în conformitate cu normele procesuale despre data 2 adoptării sentinței - 29.12.2014 ora 14:00 și fară careva motive justificate au depus apelul cu omiterea termenului de atac, acest termen expirind la 14.01.2015. Motivul invocat de avocat în ședința instanței de apel referitor la atacarea sentinței instanței de fond cu omiterea termenului, ținînd seama de faptul că copia sentinței a fost recepționată de aceasta la 06.01.2015, nu putea servi drept temei de repunere în termen a apelului. Avocatul apelant, cunoscînd cu certitudine data adoptării sentinței, a omis termenele de atac a acesteia fară careva motive întemeiate și temeiuri de a repune în termen apelul declarat, de către instanța de apel nu au fost constatate.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocat în numele succesorului părții vătămate, care a fost depus la 19 mai 2015 și care, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. În motivarea cerințelor sale avocatul indică asupra netemeiniciei concluziilor instanței de apel precum că motivul omiterii termenului de apel a fost faptul primirii copiei sentinței la 06.01.2015, odată ce prima a explicat că în instanța de fond ședința a fost numită pentru 29.12.2014, fără a se lua în considerație faptul că ea avea programată din timp pentru acea dată ședință pe un alt dosar. Se mai invocă că în perioada 01.01.2015-11.01.2015 practic au fost doar 2 zile lucrătoare (05.01.2015 și 06.01.2015) și tocmai la 06.01.2015 a avut posibilitatea să facă cunoștință cu sentința, termenul limită al apelului fiind 13 ianuarie 2015, însă la 11.01.2015 s-a îmbolnăvit, adresîndu-se la medic la 12.01.2015 – o zi lucrătoare după sărbătorile de crăciun. Se indică și faptul că instanța de apel nu a apreciat drept temei de repunere în termen nici faptul că în perioada 12.01.2015-16.01.2015, avocatul a prezentat dovada faptului că a fost bolnavă, probată prin fișa medicală a bolnavului.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. În sensul celor expuse supra, Colegiul penal reține corectitudinea soluției instanței de apel cu privire la respingerea apelului succesorului părții vătămate, ca fiind depus peste termen. Aceasta pentru că din materialele cauzei, rezultă că succesorul părții vătămate și avocatul său au fost prezenți la ședința de judecată din 18.12.2014 și cunoșteau despre faptul că următoarea ședință de judecată a fost stabilită pentru data de 29.12.2014, urmînd a i se oferi ultimul cuvînt inculpatei, cu ulterioara pronunțare a sentinței, însă din motive necunoscute părțile indicate nu s-au prezentat. Astfel, aceștia aveau dreptul de a contesta sentința în termen de 15 zile din momentul pronunțării ei (29.12.2014), știind despre data ședinței de judecată, adică pînă la data de 14.01.2015. Însă, apelul a fost depus cu omiterea termenului de atac, la 17.01.2015, iar motivele invocate, de omitere a termenului de declarare a apelului, erau neîntemeiate, or, chiar și luîndu-le în considerație, nu au fost constatate temeiuri care ar împiedica succesorul părții vătămate de a se 3 prezenta în ședința de judecată din 29.12.2014 pentru a participa la pronunțarea sentinței și a primi o copie de pe aceasta. Cu referire la aceste argumente, Colegiul penal mai indică și faptul că un apel declarat peste termen nu poate fi considerat un apel nedeclarat, astfel încît părții, care nu a utilizat apelul în termenul prevăzut de art. 402 Cod de procedură penală, nu i se poate îngrădi dreptul de a declara recurs împotriva deciziei instanței de apel cu privire la soluția de respingere a apelului ca fiind declarat peste termen. În cazul dat, instanța de recurs este obligată să verifice dacă instanța de a apel a constatat că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, în caz contrar recursul poate fi apreciat ca fiind vădit neîntemeiat. Astfel, odată ce s-a stabilit că întîrzierea depunerii apelului nu a fost determinată de motive întemeiate, recursul declarat urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat. În consecință, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care se constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Lefter Stela în numele succesorului părții vătămate Jenescu Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 martie 2015,în cauza penală în privința lui Gorun Cristina Valentin, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 iulie 2015. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Constantin Alerguș 4