1ra-495/15 — art. 217 alin 3 lit. c CP

1ra-495/15 — art. 217 alin 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-495/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma și Constantin

Alerguș,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014,

declarate de avocatul Tatiana Razdorojnaia în numele inculpatului

Iordachi Vitalii Mitrofan, născut la 31 mai 1971,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Grătiești 37.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.05. - 11.12.2013;

Instanța de apel: 11.11.- 16.12.2014;

Instanța de recurs: 19.03.- 02.06.2015.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Vitalii Iordachi a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții în domeniul farmaceutic pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.

Vitalii Iordachi, avînd scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice fără scop de

înstrăinare, pentru consum propriu, în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală a procurat substanță psihotropă – dextromethorphan, pe care a

păstrat-o la sine pînă la 14 martie 2013, cînd, în cadrul percheziției corporale a fost

depistat și ridicat un pachețel din staniol în care se conținea o substanță solidă sub

formă de praf de culoare albă, care conform raportului de expertiză nr. 965 din 15

martie 2013, reprezintă substanță psihotropă – dextromethorphan, cu masa totală de

0,56 grame.

cu apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile

inculpatului să fie reîncadrate din prevederile art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal în

cele ale art. 217 alin. (2) Cod penal, care prevede pedeapsa închisorii de pînă la un

1

an, iar la stabilirea pedepsei să fie luat în considerație termenul de pedeapsă deja

executat de inculpat.

Totodată, remarcă apărarea, că la judecarea cauzei pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi mai mare de 8

luni, termenul dat fiind deja ispășit de inculpat, care s-a aflat sub arest începînd cu

14 martie 2013 pînă la 18 noiembrie 2013.

16 decembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul avocatului

Tatiana Razdorojnaia în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

La adoptarea soluției date instanța de apel a statuat că instanța de fond corect

a determinat circumstanțele de fapt și de drept, just ajungînd la concluzia că

inculpatul a săvîrșit infracțiunea imputată, acțiunile acestuia corect fiind încadrate în

baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a reținut că legalitatea sentinței atacate urmează a fi verificată

sub aspectele de drept și anume dacă există erori procesuale și dacă măsura de

pedeapsă este stabilită în limitele legii, din motiv că în prima instanță, judecata s-a

desfășurat pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale.

La acest capitol, instanța de apel a remarcat, că în cadrul ședinței primei

instanțe, inculpatul Vitalii Iordachi, prin scris autentic, în prezența apărătorului său,

a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

indicînd că recunoaște în totalitate faptele incriminate în rechizitoriu, probele

prezentate de procuror, nu solicită administrarea de probe noi, cunoaște faptul că nu

mai poate interveni cu cereri de cercetare a altor probe, fapt acceptat prin încheierea

judecătorească din 11 decembrie 2013 (f. d. 100-101, vol. VIII).

Astfel, instanța de apel a constatat, că prima instanță a îndeplinit strict

cerințele dispozițiilor art. 3641 alin. (1), (4) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, la fel, în cadrul urmăririi

penale nu au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală,

respectiv instanța de apel a conchis, că nu este în drept a reține o altă situație de fapt

decît cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Cu referire la argumentele invocate de către avocat în cererea de apel,

instanța de apel a constatat netemeinicia acestora, motivînd că hotărîrea primei

instanțe corespunde tuturor prevederilor legii procesual penale.

Respectiv, instanța de apel a menționat că prima instanță întemeiat a stabilit

categoria și termenul pedepsei penale, luînd în considerație prevederile art. art. 61,

75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, de restabilire a echității sociale

și corijare a infractorului, întru prevenirea săvîrșirii de către acesta a unor noi

2

infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținîndu-se

cont de gravitatea faptei penale și consecințele survenite.

În același context, instanța de apel a considerat că pedeapsa stabilită

inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, corespunde cerințelor art.

61 Cod penal, și anume, va fi eficace și va atinge scopul pedepsei, echitatea socială

și corectarea inculpatului și prevenirea săvîrșirii unor noi infracțiuni ținînd cont că

din materialele cauzei și declarațiile inculpatului, acesta anterior, pe o perioadă de 2

ani a fost consumator de substanțe narcotice, s-a aflat la evidența medicului

narcolog, deja de 5 ani nu mai întrebuințează substanțe narcotice, a recunoscut vina

și se căiește sincer de acțiunile săvîrșite, anterior nu a fost judecat și careva urmări

grave în urma acțiunilor acestuia nu au survenit.

alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, a contestat decizia instanței de apel cu

recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu

limitarea la termenul de privațiune de libertate deja executat.

În motivarea recursului, apărarea a invocat aceleași argumente ca și în cererea

de apel, menționînd că potrivit Recomandării nr. 29 a Curții Supreme de Justiție, la

examinarea cauzei în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală, este posibilă

recalificarea.

5.1 Avocatul Tatiana Razdorojnaia în numele inculpatului, ulterior, a depus

recurs suplimentar prin care a indicat, că acțiunile inculpatului au avut loc la 14

martie 2013, respectiv pînă la adoptarea hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție

nr. 13 din 16 decembrie 2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală de către instanțele judecătorești”.

Cu referire la prevederile art. 10 Cod penal, a indicat că Legea penală care

înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod,

ameliorează situația persoanei ce a săvîrșit infracțiunea are efect retroactiv, adică se

extinde asupra persoanelor care au săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în

vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care au

executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penală care înăsprește

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

nu are efect retroactiv.

Cod de procedură penală, procurorul a depus referință, pronunțîndu-se pentru

inadmisibilitatea acestora deoarece, motivele apărării privind încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului și pedeapsa stabilită au constituit obiect de judecare în

instanța de apel.

verificînd argumentele invocate în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal

lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele motive.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea cauzei

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

3

corect legea la faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă

fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu

art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual

penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate

motivele invocate.

Ținînd cont de cele mai sus relatate, Colegiul penal lărgit constată că, instanța

de apel la examinarea prezentei cauze penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod

de procedură penală, situație ce impune soluția rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele

de fond nu pot fi corectate de instanța de recurs.

Astfel, din materialele cauzei se constată că Vitalii Iordachi a fost învinuit de

către organul de urmărire penală în circulația ilegală a substanțelor narcotice prin

producerea, prepararea, extragerea, prelucrarea, transportarea și păstrarea ilegală a

substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții mari, cu utilizarea substanțelor

narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulație în scopuri medicinale

este interzisă, fapta fiind încadrată în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Instanța de recurs relevă, că la examinarea prezentei cauze penale instanța de

fond pripit a admis cererea inculpatului Vitalii Iordachi privind examinarea cauzei

în procedura simplificată fără a ține cont de explicațiile date în pct. 17 din Hotărîrea

Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 „Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești” care stipulează că „pînă

la adoptarea soluției privind admiterea sau respingerea cererii inculpatului, prin care

se solicită judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, judecătorul este obligat să verifice dacă (…) fapta imputată

inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul

penal”.

Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul constată că, instanța de fond

pînă la admiterea sau respingerea cererii inculpatului privind examinarea cauzei în

procedura simplificată, urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

precum și să verifice dacă încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului corespunde

cu fapta săvîrșită de acesta.

Prin urmare, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la

procedura instituită de dispoziția art. 3641 Cod de procedură penală și declarația

4

formală de recunoaștere a faptei nu conduc automat la aplicarea acestei proceduri,

instanța de judecată fiind cea care, verificînd condițiile impuse de dispozițiile art.

3641 Cod de procedură penală, dispune de a aplica această procedură sau de a

respinge solicitarea inculpatului de a judeca cauza în procedură simplificată.

Analizînd textul deciziei contestate Colegiul penal lărgit menționează, că

instanța de apel a comis aceeași eroare ca și prima instanță, a omis respectarea

prevederilor imperative ale legii privind judecarea cauzelor penale în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală în procedura simplificată prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală.

În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că la examinarea

prezentului dosar instanța de apel nu a luat în considerație, că prima instanță a

examinat cauza în procedură simplificată (art. 3641 Cod de procedură penală), iar în

situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură

penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor,

dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală, iar în cazul în care se

constată că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii

simplificate a fost viciată din motivul că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate

grav normele imperative din Codul de procedură penală, care în cadrul procedurii

precedente au afectat hotărîrea atacată, urma, conducîndu-se de prevederile art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, să caseze sentința și să judece cauza după

regulile generale prevăzute pentru prima instanță.

Tot aici, Colegiul penal relevă că reieșind din explicațiile date în pct. 4.17 din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 26.12.2011 „Cu privire la

practica judiciară de aplicare a legislației penale ce reglementează circulația

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor” de care

urmau să țină cont instanțele de fond, prin utilizarea substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor acestora a căror circulație în scopuri medicale este

interzisă se înțelege folosirea substanțelor menționate la producerea, prepararea,

experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea lor în diferite scopuri: spre

exemplu, producerea unor noi preparate, medicamente, adaosul lor în produse etc.,

iar procurarea, păstrarea, expedierea sau transportarea acestor substanțe nu

echivalează cu utilizarea lor în sensul art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal.

În speță însă, instanța de apel, fără a ține cont de prevederile art. art. 409 alin.

(2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 113 Cod penal, pripit și fără

o argumentare cuvenită a conchis că „instanța de fond corect a determinat

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvîrșit

infracțiunea imputată, acțiunile acestuia corect au fost încadrate de către instanța de

judecată în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, circulația ilegală a substanțelor

narcotice prin producerea, prepararea, extragerea, prelucrarea, transportarea și

păstrarea ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții mari, cu utilizarea

substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor, a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă.”

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit menționează, că procedînd în

asemenea mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. art. 409 alin. (2), 414, 417

Cod de procedură penală, a adoptat o hotărîre nemotivată și neîntemeiată, motiv

pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu dispunerea

5

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, deoarece erorile juridice nu pot fi

corectate de către instanța de recurs.

Rezumînd cele menționate, instanța de recurs constată că în speță sunt

prezente temeiurile pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de

procedură penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, ceea ce duce

la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să verifice și să aprecieze minuțios probele administrate și examinate în

instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să cerceteze amănunțit aspectele

învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive a infracțiunii incriminate prin rechizitoriu,

ținînd cont de motivele expuse în pct. 7 al prezentei decizii de Hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 2 din 26.12.2011 „Cu privire la practica judiciară de

aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice,

psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor” și de pct. 30 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 13 din 16.12.2013 „Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală de către instanțele judecătorești” și

ca urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă

prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Se admit recursurile ordinare, declarate de avocatul Tatiana Razdorojnaia în

numele inculpatului Iordachi Vitalii, se casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 decembrie 2014, în cauza penală în privința lui

Iordachi Vitalii Mitrofan și se dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac, pronunțată integral la 16 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Constantin Alerguș

6