1ra-1229/2014 — art. 217-1 alin. 4 CP

1ra-1229/2014 — art. 217-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1229/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2013 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014, declarat de avocatul Tatiana

Lozovscaia, în numele inculpatului

Ciornîi Vitalie Iacob, născut la

07 decembrie 1981, originar și locuitor al or. Drochia, str.

Burebista 6/2, ap. 38, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 03 decembrie 2012 – 01 august 2013,

în instanța de apel: 08 octombrie 2013 – 03 februarie 2014,

în instanța de recurs: 17 iunie – 16 iulie 2014;

C O N S T A T Ă :

inculpatul Ciornîi Vitalie a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d), 79 Cod

penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o activitate legată de

circulația substanțelor narcotice pe un termen de 5 ani, cu includerea în termenul

executării pedepsei perioada aflării sub arestul preventiv de la 12 noiembrie 2012

pînă la 01 august 2013.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 4 ani.

ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, pentru preparare, păstrare,

prelucrare și vînzare, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală, a

obținut plante vegetale de cînepă, pe care le-a uscat, fărîmițat și păstrat la sine pînă la

06.08.2012, cînd, aflîndu-se în or. Durlești, mun. Chișinău o parte din cantitatea de

1

substanță narcotică, marihuană, obținută artizanat din părțile superioare ale plantei de

cînepă și a căror utilizare în scopuri medicinale este interzisă, masa uscată a căreia

constituie 438 grame, i-a înstrăinat-o lui Alexandru Bîzgu, la prețul de 10 mii lei,

substanță care ulterior de către ultimul a fost predată benevol organului de urmărire

penală, care conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3019 din

11.08.2012 reprezintă marihuană - substanță narcotică care se obține artizanal din

părțile superioare ale plantei de cînepă și a căror utilizare în scopuri medicinale este

interzisă, masa uscată a căreia constituie 438 grame.

Tot el, urmărind același scop, în circumstanțe nestabilite de organul de

urmărire penală, a obținut plante vegetale de cînepă, pe care le-a uscat, fărîmițat și

păstrat la sine pînă la 13.09.2012, cînd, aflîndu-se în mun. Chișinău o parte din

cantitatea de substanță narcotică, marihuană, obținută, în cantitate de 336,19 grame,

repetat i-a înstrăinat-o lui A. Bîzgu, la prețul de 10 mii lei, substanță care ulterior de

către ultimul fost predată benevol organului de urmărire penală.

Tot el, urmărind scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, pentru preparare, păstrare, prelucrare și vînzare, în circumstanțe

nestabilite de organul de urmărire penală a obținut plante vegetale de cînepă, pe care

1e-a uscat, fărîmițat și păstrat la sine pînă la 12.11.2012, aproximativ ora 19.00,

moment în care a fost reținut în flagrant delict de colaboratorii de poliție, în timp ce

realiza o parte din cantitatea de substanță narcotică, marihuană, în cantitate de 391,75

grame, lui A. Bîzgu la prețul de 10 mii lei.

Astfel, inculpatul a înstrăinat ilegal substanța narcotică - marihuană, în

proporții deosebit de mari, cu masa totală de 1165,94 grame.

Instanța a reținut că inculpatul, în general vina în comiterea crimei a

recunoscut și a declarat că a fost pus în asemenea situație, dar nu se gîndea să facă

așa ceva. S-a împrietenit cu cine nu trebuia, cu A. Bîzgu, îi datora bani, a fost pusă

condiție, dacă nu va da banii, va fi pedepsit, el l-a impus ca să se ocupe cu aceasta. A

cules marihuană dintr-un sat, ea crește peste tot. A vîndut lui A. Bîzgu de trei ori, dar

nu a fost în pachețele un kilogram de cînepă, mai puțin.

Instanța a indicat că vina inculpatului în comiterea infracțiunii este dovedită de

declarațiile martorului A. Bîzgu, materialele dosarului penal, corpurile delicte și a

încadrat acțiunile lui în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal, ca circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, prin producerea, prepararea, extragerea,

prelucrarea, transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,

distribuirea și înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții

deosebit de mari, cu utilizarea substanțelor narcotice a căror circulație în scopuri

medicinale este interzisă.

La numirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut vina,

regretă de cele săvîrșite, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite, fiind posibilă

aplicarea față de el a prevederilor art. 79 și 90 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 2171

alin. (4) lit. d) Cod penal la 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții legate de circulația substanțelor

narcotice pe un termen de 5 ani.

2

Apelantul a invocat că, în privința inculpatului nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale.

În cadrul urmăriri penale, ultimul și-a recunoscut vina parțial și a încercat să

ducă organul de urmărire penală în eroare, cu scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală pentru acțiunile sale criminale. Inculpatul anterior a mai săvîrșit

infracțiune analogică și prin ordonanța procurorului sect. Centru mun. Chișinău din

30.07.2012 a fost eliberat de răspunderea penală pe art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal

în conformitate cu art. 6, 162 alin. (l) pct. 2), 255, 512 Cod de procedură penală.

Concluzii necesare pentru sine nu și-a făcut, pe calea corectării nu a stat și din

nou a săvîrșit un concurs de infracțiuni și anume, circulația ilegală a substanțelor

narcotice. El se află la evidență medicului narcolog ca consumator de droguri, nu este

angajat în cîmpul muncii, este celibatar și nu este unicul întreținător al familiei, nu

are persoane la întreținere, nu este invalid, minor sau pensionar.

Mai mult, instanța a încălcat prevederile art. 90 alin. (4) Cod penal, conform

căror persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebii de grave, condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

Potrivit art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiuni deosebit de grave se consideră

infracțiunile săvîrșite cu intenție pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă

cu închisoare pe un termen ce depășește 12 ani.

Sancțiunea art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal prevede închisoare de la 7 pînă la

15 ani închisoare, deci această infracțiune este deosebit de gravă.

Instanța nu a stabilit careva circumstanțe atenuante și nu a numit o pedeapsă

echitabilă inculpatului, cum prevede art. 61 Cod de procedură penală.

3.1. Avocatul Tatiana Lozovscaia și inculpatul la fel au declarat apel, solicitînd

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care ultimul

să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Apelanții au indicat că probe ce ar confirma vinovăția inculpatului lipsesc.

În cadrul ședinței de judecată nu au fost prezentate pentru cercetare corpurile

delicte: o bancnotă cu nominalul de 200 lei cu seria G.0054 nr. 566921, depistată și

ridicată, chipurile, în cadrul percheziției corporale a inculpatului; pachetul din

polietilenă de culoare neagră sigilat cu seria nr. 013 RCTȘ 3019, în care se conține

substanța narcotică marihuană, cu masa de 438 grame; pachetul din polietilenă de

culoare albă sigilat cu sigla nr. 709 nr. 209 din 18.09.2012, în care se conține

substanță narcotică marihuană cu masa de 336,19 grame; pachetul din polietilenă de

culoare neagră sigilat cu sigla nr. 287 din 15.11.2012 în care se conține substanța

narcotică marihuană cu masa de 391,75 grame fiind transmise în camera de păstrare a

CGP mun. Chișinău.

Prin neprezentarea corpurilor delicte se încalcă prevederile art. 6 par. 1 CEDO,

dreptul la un proces echitabil, or, partea apărării este egală cu partea învinuirii, și, ca

urmare, are dreptul de a lua cunoștință cu probele acuzării, de a înainta demersuri și

cererii cu privire la verificare probelor acuzării.

În cadrul ședinței de judecată nu au fost prezentate materialele activității

operative de investigații, ceea ce constituie un viciu și contravine prevederilor alin.

(4) art. 93 Cod de procedură penală.

3

La etapa de urmărire penală probele dobîndite au fost acumulate fără a fi

acordat inculpatului traducător, deoarece ultimul nu posedă limba de stat, în cadrul

ședinței de judecată fiind asigurat cu traducător.

Inculpatul nu a recunoscut cantitățile marihuanei incriminate în rechizitoriu.

2014, apelul avocatului Tatiana Lozovscaia și a inculpatului a fost respins ca fiind

depus peste termen.

Apelul procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre.

Ciornîi Vitalie a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. d) Cod penal la 7

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, de la reținere, cu includerea

în termenul executării pedepsei perioada aflării sub arestul preventiv de la 12

noiembrie 2012 pînă la 01 august 2013.

În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, conform art. 402 Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale.

Sentința a fost pronunțată la 01 august 2013, în prezența inculpatul, căruia i-a

fost înmînată copia de pe sentință, contra semnătură.

Apelul inculpatului și apărătorului T. Lozovscaia datează cu 10 și 13 ianuarie

2014.

Prin urmare, apelul apărării este depus peste termenul legal și motive

întemeiate de repunere în termen a acestuia nu s-au constatat. Or, inculpatului i-a fost

înmînată copia sentinței care, chiar dacă era în limba de stat, nu a constituit un

impediment în atacarea în termen a sentinței, el fiind vorbitor și de limba de stat.

În asemenea circumstanțe, nu este necesar a se expune asupra fondului acestui

apel.

Totodată, instanța de fond nu a motivat suficient aplicarea art. 79 Cod penal,

făcînd referire la circumstanțe ce sînt caracteristice pentru majoritatea cetățenilor și

exprimă un comportament obișnuit al fiecăruia.

Astfel, circumstanțele reținute de instanța de fond nu pot fi considerate ca

excepționale, de vreme ce potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal ca excepționale,

circumstanțele pot fi considerate atunci cînd sînt ieșite din comun și țin de

personalitatea vinovatului, de starea sănătății, a familiei acestuia ori aflate în strînsă

legătură cu circumstanțele cauzei, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii.

La aplicarea pedepsei inculpatului pentru infracțiunea comisă, prima instanță

nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal și pripit a ajuns la

concluzia aplicării art. 79 Cod penal, neargumentînd care sunt circumstanțele

excepționale ale cauzei, ce ar permite aplicarea pedepsei mai blînde decît cea

prevăzută de lege.

Mai mult, prin prisma art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea comisă de

inculpat se atribuie la categoria celor deosebit de grave. Deci, art. 90 Cod penal nu se

aplică, interdicția conținîndu-se în alin. (4) a articolului nominalizat.

4

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 7 și 75 Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, care

atentează la relațiile sociale referitoare la ocrotirea sănătății publice, că el anterior a

mai săvîrșit o infracțiune analogică și prin ordonanța procurorului din 30.07.2012 a

fost eliberat de răspunderea penală în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, în

conformitate cu art. 6, 162 alin. (1) pct. 2), 255, 512 Cod de procedură penală, însă

concluzii necesare pentru sine nu a făcut și pe calea corectării nu a stat și din nou a

săvîrșit un concurs de episoade a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (4) lit. d)

Cod penal, că el nu este angajat în cîmpul muncii, are o vîrstă tînără, este celibatar și

nu are persoane la întreținere, că circumstanțe ce atenuează sau agravează

răspunderea penală lipsesc și a concluzionat că corectarea lui, precum prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea ultimului cît și de alte persoane, sunt

posibile prin stabilirea pedepsei cu închisoare, în cuantum situat la limita minimă a

sancțiunii.

hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că:

a) probele acumulate în cadrul urmăririi penale, în nici un mod nu dovedesc

vinovăția inculpatului în faptele pentru care a fost pus sub învinuire, încadrarea

juridică a faptei comise urmînd a fi alta.

Dat fiind că inculpatul a recunoscut parțial vinovăția, el urmează a fi

condamnat în baza art. 2171 alin. (2) Cod penal, deoarece cantitatea substanței

înstrăinate la 12.11.2012, singura dată cînd substanța narcotică a fost ridicată în mod

legal de la inculpat, reprezintă conform Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006

proporții mari și nu deosebit de mari.

În pofida acestui fapt, prima instanță nu a apreciat și analizat probele care

dezvinovățesc inculpatul;

b) În cadrul judecării cauzei în ordine de apel, instanța nu a dorit să intre în

esența fondului materialului probator și a acceptat, fără a-și motiva viziunea, apelul

procurorului care a fost depus peste termenul prevăzut de lege, agravîndu-i situația

inculpatului.

Sentința a fost pronunțată la 01.08.2013, însă cererea de apel a fost depusă de

procuror la 16.08.2013, adică peste termen.

Mai mult, cererea de apel a fost semnată de procurorul O. Kelsa, iar dispoziția

privind reprezentarea acuzării de stat de către ea pe cauza dată a fost semnată la 13

august 2013.

La pronunțarea sentinței nu a participat nici un procuror, iar pe parcursul

examinării dosarului nu a parvenit nici o dispoziție cu privire la înlocuirea

acuzatorului de stat.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 7), 10), 11), 12)

Cod de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

5

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se pronunță

doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de

procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5)

Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Conform art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie

stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în

considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora.

Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar este întemeiat pe art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10) 11) Cod de procedură penală, dar fără a fi specificat vreun temei

concret din cele conținute în dispozitivul acestor norme de drept (pct. 5 din decizie).

Totodată, aceste norme prevăd următoarele temeiuri pentru recursul ordinar -

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, persoana condamnată a fost judecată

anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de

un act de amnistie, a intervenit decesul inculpatului, a intervenit împăcarea părților în

cazul prevăzut de lege, faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat

care este esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii,

că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, raportate la exigențile art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, că persoana

condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă, că există o

cauză de înlăturare a răspunderii penale, că aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o

nouă lege sau anulată de un act de amnistie, că a intervenit decesul inculpatului, că a

intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege, omițîndu-se totalmente

motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu indicarea unor concrete

erori de drept la compartimentul dat (pct. 5 din decizie).

Rezultă, că acest recurs ordinar nu întrunește condițiile legale de conținut în

această parte, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

6

Însă, conform art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu

recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art.401 nu au folosit calea

apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de atac. În corespundere

cu art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi invocate doar acele

temeiuri care au fost indicate și în apel.

În această consecutivitate și cu referire la argumentele specificate în recursul

ordinar la pct. 5 lit. a) din prezenta decizie, se atestă că apelul apărării a fost respins

de instanța de apel ca fiind depus peste termen, ceia ce echivalează cu nefolosirea

căii apelului și neinvocarea și în apel a acestor temeiuri (pct. 3.1 și 4 din decizie).

Prin urmare, recursul ordinar în sensul vizat nu are suport legal, adică este

vădit neîntemeiat.

În al treilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 7) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanța de apel, inclusiv și în temeiul cînd apelul a fost introdus tardiv. În

corespundere cu art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin.(1) pot fi invocate în recurs în cazul în care încălcarea a avut loc în instanța de

apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și cu referire la argumentele din recursul ordinar menționate

la pct. 5 lit. b) din prezenta decizie, se relevă că, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de

procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale.

Conform art. 231 alin. (3) și (5) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua

în care acesta se împlinește. Dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare,

termenul expiră la sfîrșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Din materialele cauzei rezultă că sentința integrală a fost pronunțată la 01

august 2013, adică termenul de declarare a apelului urma să expire la sfîrșitul zilei de

luni, 19 august 2013 (v. 2, f.d. 220-225).

Totodată, apelul procurorului a fost înregistrat la Judecătoria Centru, mun.

Chișinău la 16 august 2013, deci în termenul prevăzut de lege (v. 2, f.d. 228).

Pe lîngă aceasta, este de menționat că chiar dacă dispoziția privind

reprezentarea acuzării de stat pe cauza dată de către procurorul O. Kelsa a fost

semnată la 13 august 2013, acest procuror avea deja împuterniciri să declare apelul la

16 august 2013.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu au

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că apelul procurorului

a fost declarat în termen, că recursul ordinar este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

7

Prin urmare, odată ce recursul ordinar declarat de avocat nu îndeplinește

condițiile legale de conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat

inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tatiana Lozovscaia

împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 februarie 2014, în privința

inculpatului Ciornîi Vitalie Iacob, pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de

conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 22 august 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

8