1ra-672/14 — art.217 alin.3 lit.c, art.217-5 alin.1 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Bălți 30 noiembrie 2012, Curdoglo Dionis a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute la art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Procesul penal privind învinuirea lui Curdoglo Dionis de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217/5 alin. (1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu existența altor circumstanțe prevăzute de lege care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

În fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul Curdoglo Dionis este învinuit că el, ispășindu-și pedeapsa cu închisoarea în penitenciarul nr.11, mun. Băți, str. Ștefan cel mare 71, celula nr. 60, printr-o metodă nestabilită de organul de urmărire penală a procurat substanțe narcotice sub formă de marihuană, în scop de folosire personală și le păstra în celula sa. La 01 iulie 2011, în rezultatul efectuării percheziției în celula nr. 60 a penitenciarului nr. 11, mun. Bălți, unde își ispășea pedeapsa deținutul Curdoglo Dionis, a fost depistat dispozitivul pentru întrebuințarea substanțelor narcotice, pe pereții căruia erau depuneri de rășină de cannabis în care a fost depistat componentul narcotic activ tetreghinacanabinol, cu masa de 0,073 gr., și un pachet cu o masă vegetală uscată, fărîmițată de culoare verde închis, care conform raportului de expertiză reprezenta marihuană cu cantitatea de 6,52 gr și constituie substanțe narcotice în proporții mari. Tot el, a fost învinuit că, ispășindu-și pedeapsa cu închisoarea în penitenciarul nr. 11, mun. Băți, str. Ștefan cel mare 71, celula nr. 60, știind cu certitudine că circulația substanțelor narcotice pe teritoriul Penitenciarului este interzisă, printr-o metodă nestabilită de organul de urmărire penală ilegal a procurat o cantitate nestabilită de substanțe narcotice, sub formă de marihuană pe care a transportat-o în celula nr. 60, iar la 01 iulie 2011, cu ajutorul unui dispozitiv pentru întrebuințarea substanțelor narcotice le consuma, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 650 din 01 iulie 2011 al examinării medico-legale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, cu concluzia „consecințele consumului de droguri, cînepa”. Acțiunile inculpatului au fost calificate conform art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice, adică procurarea, transportarea și păstrarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții mari, fără scop de înstrăinare, a căror circulație este interzisă în scopuri medicinale, și în baza art. 217/5 alin.(1) Cod penal, ca consumul ilegal de substanțe narcotice pe teritoriul penitenciarului. Instanța a reținut că procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, a fost întocmit în 2 limba de stat, pe care inculpatul nu o înțelege și fără a i se aduce la cunoștință conținutul acestuia și dreptul de a contesta în 3 zile rezultatul analizei. Dat fiind că, procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei drept inadmisibilă, a fost obținut cu încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, dreptului la interpret, aceasta nu poate fi pusă la baza sentinței și procesul penal pe capătul de acuzare pe art. 217/5 alin. (l) Cod penal urmează a fi a fost încetat, în legătură cu existența unor circumstanțe prevăzute de lege care exclud pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală. Totodată, probele pe capătul de învinuire în baza art. 217 alin. (3) Cod penal, constau din declarațiile a 3 colaboratori ai penitenciarului și 1 colaborator de poliție, care urmează a fi apreciate critic, rezumînd că acuzarea nu a prezentat probe suficiente care să confirme că drogurile depistate aparțin anume inculpatului. Deoarece inculpatul a negat conținutul și faptul semnării explicației de la f. d. 17, dată de o persoană bănuită, în lipsa apărătorului și fără aducerea la cunoștință a drepturilor – ultima nu constituie probă admisibilă într-un proces penal.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (2), art. 217/5 alin. (1), 84, 87 Cod penal la 1 an și 4 luni închisoare. Apelantul a invocat că inculpatul și avocatul nu au invocat încălcări a dreptului la apărare la faza finisării urmăririi penale și, astfel, au pierdut dreptul să facă referire la această circumstanță în instanțele judecătorești. Argumentul inculpatului că ar fi primit medicamente este lipsit de logică, deoarece folosirea medicamentelor nu a fost confirmată prin careva documente medicale. Potrivit concluziilor medicului narcolog la examinarea medicală a inculpatului s-au constatat consecințe ale consumului de cînepă, adică substanță narcotică care nu se conține în careva medicament folosit pe teritoriul R. Moldova. Nu au fost depistate și ridicate careva medicamente cu conținutul substanțelor narcotice nici din celula unde se deținea inculpatul. Declarațiile inculpatului prezintă o metoda de apărare, cu scopul eschivării de la răspunderea penală. Totodată, anterior el a fost condamnat pentru comiterea infracțiunilor analogice, iar cumul de probe administrat pe caz dovedește vinovăția comiterii infracțiunilor incriminate.

Potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 decembrie 2013, apelul a fost respins ca nefondat. Instanța de apel a reținut că învinuirea adusă inculpatului nu și-a găsit confirmare. Din materialele cauzei rezultă că la 01.07.2011 a fost efectuată cercetarea la fața locului a celulei nr. 60, în urma cărui fapt în celulă s-a depistat o substanță vegetală. Conform procesului-verbal din 01.07.2011, al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, la inculpat s-a depistat consecințele consumului de drog (cînepă) treaz. Dosarul penal pe art. 217/5 alin. (1) Cod penal, a fost pornit la 25.07.2011. 3 Dispunerea și efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei a avut loc în afara procesului penal, adică până la pornirea dosarului penal, fiind grav încălcate prevederile art. 279 Cod de procedură,ce prevede că acțiunile procesuale se efectuează numai după înregistrarea sesizării cu privire la infracțiune, sesizare, ce a fost înregistrată, potrivit materialelor dosarului, pe acest capăt de acuzare la data de 22.07.2011, pe primul capăt de acuzare la data de 15.07.2011, în acel timp când procesul verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului stării de ebrietate și naturii ei nr. 650 este din 01.07.201 l. Prin urmare, procesul-verbal de examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, în conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, coraportat la art. 279, nu poate fi admis ca probă de confirmare a vinovăției inculpatului. Acuzarea nu a administrat și nu a prezentat probe concludente și pertinente, atât la faza urmării penale cît și în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului. Totodată lipsesc elementele obligatorii ale laturii obiective, adică consumul ilegal public de substanțe narcotice, nefiind prezent un raport medico-legal, obținut cu respectarea cerințelor legii procesuale, ce ar confirma faptul consumului substanțe narcotice. Prin urmare, lipsește temeiul juridic și de fapt pentru ca inculpatul să fie tras la răspunderea penală. Probele acuzării cu referire la capătul de acuzare de art. 217 alin. 3) lit. c) Cod penal, constau din declarațiile a trei colaboratori ai penitenciarului și doi colaboratori de poliție, declarațiile căror urmează a fi apreciate critic, ca fiind contradictorii, iar procurorul nu a prezentat probe suficiente, care să confirme că drogurile depistate aparțin inculpatului.

Procurorul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurentul a indicat că la adoptarea sentinței instanța a neglijat probele acuzării și anume: procesul-verbal de percheziție și ridicare din 01.07.2011, procesul verbal de cercetare la fața locului din 01.07.2011, raportul de expertiză nr. 671 din 13.07.2011, procesul-verbal de examinare a obiectului din 19.07.2011, procesul-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura ei nr. 650, adeverința nr. 1672 din 04.11.2013, eliberată de directorul liceului teoretic din s. Baurci, UAT Gagauzia, G. Pamijac, copia adeverinței de absolvire a instituției nominalizate sub nr. 000684, depozițiile martorilor Lungu I., Toma A., Jidovanu I. și a medicului narcolog E. Nenescu. Instanța de apel a transcris în decizie concluziile instanței de fond, fără a da vre-o apreciere probelor prezentate de acuzare. Astfel, instanța nu a rezolvat fondul cauzei și a emis o hotărîre ilegală, concluziile expuse în ea nu corespund circumstanțelor cauzei, iar probele administrate în cadrul ședințelor instanțelor judecătorești dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor imputate. 4 În drept, recursul este fondat prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Judecînd recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au comis următoarele erori de drept. În primul rînd, conform art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 1) – 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvîrșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvîrșirea acestei infracțiuni. În corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța de fond: a) nu a apreciat fiecare probă administrată pe caz din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor (f.d. 196, pct. 2 din decizie); b) indicînd că apreciază critic declarațiile a 3 colaboratori a-i penitenciarului și 1 colaborator de poliție, nu și-a argumentat concluzia în raport cu prevederile Codului de procedură penală; c) invocînd că a fost încălcat dreptul la apărare a inculpatului în cazul procesului-verbal nr. 650 din 01 iulie 2011 al examinării medico-legale, nu a raportat această împrejurare la probele conținute în dosar cu privire la limbile pe care le posedă inculpatul, cît și la faptul că el a argumentat concluzia din acest act nu prin necunoașterea limbii în care acesta a fost întocmit, dar prin administrarea medicamentelor care puteau să influențeze testele respective; d) specificînd existența unor circumstanțe prevăzute de lege care exclud pornirea urmăririi penale și tragerea la răspunderea penală nu a nominalizat și care ar fi aceste circumstanțe la concret, cît și de care lege sunt ele prevăzute. Prin urmare, instanța de fond nu a judecat cauza penală în condițiile legii și a adoptat o sentință care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. 5 În al doilea rînd, potrivit art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. În corespundere cu art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu jurisprudența națională, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de apel sînt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă. În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sînt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece: a) a repetat erorile de drept comise de prima instanța (f.d. 337, pct. 4 din decizie); b) nu a apreciat în nici un fel probele suplimentare prezentate de acuzator în ședința instanței de apel și consemnate în respectivul proces-verbal (f.d. 236-327); c) a raportat concluzia că „lipsesc elementele obligatorii ale laturii obiective, adică consumul ilegal public de substanțe narcotice” la circumstanțe de fapt și de drept neincriminate inculpatului în rechizitoriu depășind limitele învinuirii în acest sens (f.d. 98, 342); d) invocînd că dispunerea și efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei a avut loc în afara procesului penal, adică până la pornirea dosarului penal, a ignorat art. 93 alin (2) pct. ), 274 alin. (1) Cod de procedură penală, care prevăd că în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul constatărilor medico-legale. Organul de urmărire penală dispune, prin ordonanță, începerea urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvîrșită o infracțiune. Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat apelul procurorului în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția. Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) 6 pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în privința inculpatului Curdoglo Dionis Ilia, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată va fi pronunțată la 08 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Vladimir Timofti Liliana Catan Ion Guzun 7 Dosarul nr. 1ra-672/14 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E D I S P O Z I T I V 17 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Nicolae Gordilă, Judecători Iurie Diaconu, Vladimir Timofti, Liliana Catan, Ion Guzun, cu participarea: procurorului Dumitru Graur, avocatului Valentina Arnaut, a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procuror împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în privința inculpatului Curdoglo Dionis Ilia, născut la 15 martie 1982, originar și locuitor al r-nului Ceadîr-Lunga, s. Baurci, str. 1 Mai 6, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat: 3) la 22 decembrie 2000, prin sentința Tribunalului de circumscripție Comrat, în baza art. 102 alin. 5, 103/1 alin. 2, 39 Cod penal (1961) la 13 ani închisoare; 4) la 29 martie 2010, prin sentința judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în baza art. 217 alin. (3) lit. c), e), 85 Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități privind circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 2 ani. În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, 8 D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, în privința inculpatului Curdoglo Dionis Ilia, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată va fi pronunțată la 08 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Vladimir Timofti Liliana Catan Ion Guzun 9