1ra-218/14 — art. 42 alin. 3, art.116 C P red.1961, 42 alin.3 și art. 88 pct. 4, 7, 9 C P red.1961

1ra-218/14 — art. 42 alin. 3, art.116 C P red.1961, 42 alin.3 și art. 88 pct. 4, 7, 9 C P red.1961 (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-218/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Liliana Catan,

Ion Guzun,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

inculpatului Druță Ion,

avocatului Andrei Beruceașvili,

succesorului

părții vătămate Mihail Plămădeală,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013, declarat de avocatul Andrei

Beruceașvili, în numele inculpatului

Druță Ion Anton, născut la

01 februarie 1971 în s. Țibirica, r-nul Călărași,

domiciliat mun. Chișinău, str. Grenoble 128/3,

ap.136, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 08 octombrie 2010 – 08 aprilie 2011,

în instanța de apel: 13 mai 2011 – 15 iunie 2012,

în instanța de recurs: 17 august – 27 noiembrie 2012,

în instanța de apel: 23 ianuarie – 12 iulie 2013,

în instanța de recurs: 06 noiembrie 2013– 18 martie 2014

1

Procedura de citare legal îndeplinită.

Inculpatul și avocatul au solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursului.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 42 alin. (3), art.116 Cod

Penal (1961), 42 alin.(3) și art. 88 pct. 4), 7), 9) Cod Penal (1961), pe motiv că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

16.12.2000, intenționat, avînd scopul privării ilegale de libertate al cet. Buruiană Ilie,

Guzun Mihai și Plămădeală Andrei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Gîrleanu Robert, Vîrtos Vitalie, Banaru Serghei și Catruc Dumitru, împărțind între ei

rolurile conform cărora, la indicația lui Druță Ion, Gîrleanu Robert și Banaru Serghei

sub pretextul clarificării unui conflict au invitat pe Buruiană Ilie, Guzun Mihai și

Plămădeală Andrei să se întîlnească în apropierea or. Ialoveni.

Cunoscînd cu certitudine că Buruiană Ilie deține un pistol, sub pretextul de a-i

arăta un automobil, l-au invitat mai întîi pe el cu ei în mașină, unde, cu un automat de

model nestabilit, l-au amenințat, deposedîndu-1de pistolul pe care acesta îl deținea

legal, după care Catruc Dumitru, în comun cu Vîrtos Vitalie, i-au legat mîinile cu

bandă adezivă de tip „scotch" și l-au condus la o casă din r-nul Ialoveni, adresa

precisă nefiind stabilită de organul de urmărire penală, astfel, privîndu-1 ilegal de

libertate pe cet. Buruiană Ilie.

În continuarea intențiilor sale criminale, conform planului pregătit din timp,

Gîrleanu Robert și Banaru Serghei i-au condus pe cet. Guzun Mihai și Plămădeală

Andrei la aceeași casă din r-nul Ialoveni, cu adresa nestabilită, unde iarăși

amenințîndu-i cu un automat de model nestabilit i-au imobilizat, apoi Catruc

Dumitru, împreună cu Vîrtosu Vitalie, le-au legat mîinile cu bandă adezivă de tip

„scotch'', astfel privîndu-i ilegal de libertate pe cet. Guzun Mihai și Plămădeală

Andrei, după care l-au telefonat pe Druță Ion ca să vină.

Tot el, a fost învinuit și că la 16.12.2000, în scopul reglării unor conflicte,

intenționat a organizat și dirijat omorul cet. Buruiană Ilie și Guzun Mihai dînd

indicația lui Gîrleanu Robert de a-i omorî pe Buruiană Ilie și Guzun Mihai, iar pentru

a ascunde săvîrșirea acestei infracțiuni a-l omorî și pe Plămădeală Andrei. Astfel, la

16.12.2000 Gîrleanu Robert, la indicația lui Druță Ion, în comun cu Banaru Serghei

și Vîrtos Vitalie, profitînd de faptul că Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală

Andrei sînt în imposibilitate de a se apăra deoarece erau legați, dintr-un pistol

automat de model necunoscut a efectuat mai multe împușcături în cet. Guzun Mihai

și Buruiană Ilie, provocîndu-le decesul, după aceasta, în scopul ascunderii săvîrșirii

2

acestei infracțiuni, a efectuat mai multe împușcături și în Plămădeală Andrei,

provocîndu-i decesul ultimului.

Ulterior, în scopul ascunderii urmelor acestei infracțiuni, Gîrleanu Robert,

Banaru Serghei, Vîrtos Vitalie și Catruc Dumitru au transportat cadavrele lui

Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei într-o fîșie forestieră din apropierea

traseului Chișinău-Hîncești, unde le-au îngropat, în prealabil incinerîndu-le.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza prevederilor art. 42 alin. (3)

Cod penal (2003) și art. 116 Cod penal (1961), adică participație în calitate de

organizator la privațiunea ilegală de libertate a lui Buruiană Ilie, Guzun Mihai și

Plămădeală Andrei, precum și de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (3)

Cod penal (2003) și art. 88 pct. 4), 7), 9) Cod penal (1961), adică participație în

calitate de organizator la omorul premeditat în privința a trei persoane, în scopul

ascunderii unei alte infracțiuni, profitînd de neputința victimei de a se apăra.

În ședința de judecată inculpatul nu a recunoscut vina, declarînd că a cunoscut

toate persoanele figurante pe caz, că în luna decembrie 2000 a fost telefonat de

Gîrleanu Robert și Catruc Dumitru să vină la rugămintea lui Guzun Mihail în s.

Mileștii Mici. Aici, în curtea unei case i-a găsit pe Gîrleanu, Catruc, Vîrtos, Banaru,

Guzun, Buruiană și Plămădeală, discutînd despre pretenția lui Catruc față de

Buruiană, care a vîndut un automobil cu 12.000 dolari dar a dclarat că l-a vîndut cu

7000 dolari. Buruiană și Guzun l-au rugat ca pe un prieten să garanteze față de

Catruc și Gîrleanu că ei le vor restitui datoria, dar ultimii să nu-i deposedeze de un

automobil. El i-a spus lui Gărleanu că garantează pentru băieți, însă acesta l-a

întrebat dacă ei nu-l vor denunța la poliție, zicînd și cuvîntul „cazlit”. El i-a răspuns

lui Gîrleanu că aceștea nu se vor duce la poliție și că garantează pentru ei. Apoi el a

plecat din acel loc și nu cunoaște cum au derulat în continuare evenimentele. El s-a

aflat în acea curte vre-o 10 minute, nu a văzut la cineva din ei arme sau ca cineva din

ei să fie legat.

Martorul Catruc Dunitru a declarat că în luna decembrie 2000, împreună cu

Gîrleanu, Banaru și Vîrtos la-u ademenit pe Buruiană în automobilul lor, aici,

utilizănd un automat cu amorsor, l-au dezarmat de pistolul pe care îl avea asupra sa,

l-au legat și l-au transportat la o casă. Ulterior, Gîrleanu și Banaru i-au adus aici pe

Plămădeală și Guzun. Amenințîndu-i cu automatul, i-au legat pe cei trei, iar Gîrleanu

și Banaru au început să discute cu ei despre mașini furate. Peste un timp a venit

inculpatul Druță I. a discutat ceva cu victimile și peste 5-10 minute a plecat. A auzit

că, cînd discuta cu Gîrleanu, Druță a zis „cazliți” sau „cazniți”, nu știe precis

deoarece era departe de cei doi, și a dat din mînă de sus în jos, după ce a plecat. Apoi,

Gîrlenu a intrat în casă și a împușcat victimele din automat. Mai tîrziu, el, Gîrleanu,

Vîrtos și Banaru au transportat cadavrele în pădure, au săpat o groapă, au pus în ea

cadavrele le-au stropit cu benzină, le-au dat foc și au astupat groapa cu pămînt.

Instanța a reținut că părțile vătămate și martori din partea acuzării n-au relatat

instanței de judecată careva fapte, care ar fi confirmat vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunilor imputate.

Analizînd învinuirea adusă inculpatului organul de urmărire penală n-a stabilit

cu certitudine data comiterii omorului de săvîrșirea căruia este învinuit Druță I.

3

Organul de urmărire penală n-a stabilit data precisă și locul săvîrșirii

infracțiunilor, în rechizitoriu fiind indicat că acestea au avut loc „într-o casă din r.

Ialoveni, adresa precisă n-a fost stabilită de organul de urmărire penală", n-a fost

stabilit cu certitudine care a fost cauza decesului victimelor. Aceste fapte avînd o

importanță primordială la examinarea dosarelor privind comiterea omorului

intenționat.

Potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală osemintele din pachetul nr. 3

pot să aparțină lui Guzun Mihail, din pachetul nr. 2 pot să aparțină lui Buruiană I.,

din pachetul nr. 1 pot să aparțină lui Plămădeală A., însă determinarea cauzei morții

este imposibilă.

Organul de urmărire penală n-a stabilit cu certitudine care a fost arma cu căre

au fost săvîrșite infracțiunile, indicînd că infracțiunile au fost săvîrșite „cu un

automat de model nestabilit sau „un pistol automat de model necunoscut".

Inculpatul este învinuit de săvîrșirea unei infracțiuni prevăzute de art. 116 Cod

penal (1961) fără a indica aliniatul acestui articol, ceea ce constituie o gravă eroare

procedurală.

Învinuirea, se bazează exclusiv pe declarațiile martorului Catruc D.

Însă, martorul Catruc D., potrivit declarațiilor lui, a participat la privarea

ilegală de libertate a victimelor, la dezarmarea lui Buruiană L, la legarea victimelor,

le-a păzit să nu evadeze, nu le-a dezlegat și nu le-a eliberat, deși a avut această

posibilitate, precum și a asistat la omorul acestora, a ascuns urmele infracțiunii.

Participarea sa la evenimentele despre care a relatat și rolul său în aceste evenimente

a fost stabilit de către organul de urmărire penală tot numai în baza declarațiilor

însăși a lui Catruc D. Ultimul, la 02.09.2010, a fost pus sub învinuire în baza

prevederilor art. 116 Cod penal (1961) și 323 Cod penal, iar peste o zi, prin ordonanța

din 03.09.2010 a fost încetată urmărirea penală în privința lui, astfel că la 21.09.2010

Catruc D. deja este interogat avînd calitatea procesuală de martor.

Organul de urmărire penală incorect a calificat acțiunile lui Catruc D. avînd ca

scop scoaterea acestuia de sub urmărirea penală. De fapt, Catruc D. este unul din

complicii la comiterea infracțiunilor care sunt imputate inculpatului. Prin aceasta se

confirmă faptul că organul de urmărire penală, încetînd neîntemeiat urmărirea penală

în privința lui Catruc D., a avut drept scop obținerea în mod artificial a probelor

împotriva inculpatului.

Declarațiile martorului Catruc D. nu confirmă faptul că Druță I. a dat indicații

pentru că victimele Guzun Mihai, Plămădeală Andrei și Buruiană Ilie să fie private

ilegal de libertate, că el a organizat și a dirijat ulterior omorul lor.

În ședința de judecată s-a stabilit că între inculpat și victime relațiile erau

normale, nu existau careva conflicte, iar organul de urmărire penală n-a stabilit și

procurorul n-a prezentat probe care ar fi indicat motivul și scopul inculpatului la

comiterea infracțiunilor de care este învinuit. Indicarea în rechizitoriu ca motiv și

scop „reglarea unor conflicte" este una generală, abstractă și declarativă, nefiind

confirmată prin careva probe concrete.

Astfel, urmărirea penală a fost înfăptuită superficial, cu încălcarea gravă a

normelor materiale și procedurale, învinuirea este abstractă, neconcretă și bazată doar

pe presupuneri.

4

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 42

alin.(3), art.116 Cod penal la 5 ani închisoare, cu încetarea procesului penal în

legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, în

baza art. 42 alin. (3), art. 88 pct.4), 7), 9) Cod penal (1961) la 20 de ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că instanța de fond a apreciat eronat declarațiile martorului

Catruc D., acestea au fost coerente și consecutive pe tot parcursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, el benevol a arătat locul înhumării cadavrelor și a conlucrat

cu organul de urmărire penală, participînd activ la descoperirea infracțiunii.

Declarațiile inculpatului că n-a fost implicat în omor, dar a fost chemat la

insistența uneia din victime, Guzun Mihai, să vină să garanteze, sînt combătute de

Catruc D. care a explicat că inculpatul a fost chemat de către Gîrleanu Robert sau

Banaru Serghei, iar Guzun Mihai nu ar fi solicitat că să fie chemat Druță Ion.

Totodată, instanța nu a dat o apreciere declarațiilor părților vătămate Buruiană

Ion, Plămădeală Mihai și Guzun Elena.

Organul de urmărire penală a stabilit cu certitudine toate circumstanțele cauzei,

învinuirea fiind bazată pe toate elementele de fapt stabilite în cadrul efectuării

urmăririi penale. Respectiv, din declarațiile părților vătămate cît și a martorilor s-a

stabilit cu certitudine că victimele Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei

au dispărut la 16.12.2000. Martorul Catruc D. a indicat că victime au fost omorîte tot

în aceași zi, în care s-au întîlnit cu ei, adică la 16.12.2000.

Conform declarațiilor inculpatului, el a fost chemat să se întîlnească și a venit

într-un sat din raionul Ialoveni, aceste date au fost confirmate și de martorul Catruc

D., care a mai declarat că în casa acea au fost omorîți Buruiană Ilie, Guzun Mihai și

Plămădeală Andrei.

Mai mult, în cadrul cercetării judecătorești inculpatul a declarat că casa cea se

afla în sat. Mileștii Mici, r-nul Ialoveni.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 07.10.2009, osemintele

prezentate pentru examinare din pachetele nr. l pot să aparțină lui Plămădeală A.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 07.10.2009, osemintele

prezentate pentru examinare din pachetele nr. 3 sunt de origine umană, aparțin unui

schelet de gen masculin în vîrstă de 35-40 ani cu talia de 175 cm. Au fost depistate

două orificii de intrare în regiunea osului parietal stîng posterior și multiple fracturi

ale craniului la nivelul părții anterioare drepte, fracturi la trei coaste pe dreapta.

Fracturile menționate puteau fi produse prin armă de foc

încărcate cu glonte. Dacă ele au fost produse intra vital, atunci ele puteau fi cauza

morții. Au fost observate urme de acțiune ale temperaturii înalte. Osemintele din

pachetul nr. 3 pot să aparțină lui Guzun Mihail.

Conform raportului de expertiză medico-legală din 07.10.2009, osemintele

prezentate pentru examinare din pachetele nr. 2 sunt de origine umană, aparțin unui

schelet de gen masculin în vîrstă de 25-30 ani și talia de 169 cm. Au fost depistate

fracturi pe o coastă pe dreapta și trei fracturi marginale la trei coate pe dreapta.

Fracturile marginale la coastele de pe dreapta puteau fi produse prin armă de foc

încărcată cu glonte. Dacă ele au fost produse intra vital și au lezat inima și plămînii,

5

puteau fi cauza morții. Au fost depistate urme ale acțiunii temperaturii înalte.

Osemintele din pachetul nr. 2 pot să aparțină lui Buruiană Ilie.

Totodată, instanța de judecată a depășit limitele judecării cauzei în raport cu

prevederile art. 325 Cod de procedură penală, statuînd „inter alia" că martorul Catruc

Dumitru este unul din complicii la comiterea infracțiunilor imputate inculpatului, cu

c

toate că în privința acestuia există o hotărîre neanulată a organului de urmărire

penală, referitor la aceste circumstanțe, care nu a fost atacată de către părți.

Necătînd că organul de urmărire penală a acumulat suficiente probe ce

dovedesc vinovăția inculpatului, acestea fiind administrate corect în ședințele

judiciare, instanța le-a ignorat și nu le-a luat în considerație la emiterea sentinței,

fiind prezentate de către acuzare probe suficiente ce dovedesc vinovăția lui Druță Ion

în comiterea infracțiunilor incriminate.

3.1 A declarat apel și avocatul Bularu S., în numele succesorului părții

vătămate Plămădeală Mihai, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat potrivit învinuirii

formulat, cu încasarea prejudiciului material și moral.

Apelantul a invocat că prima instanță a apreciat incorect probele administrate

pe caz.

apelurile au fost respinse ca fiind nefondate.

Instanța de apel a reținut că vina inculpatului nu este confirmată prin probe

pertinente, utile, veridice concludente procesului de stabilire a adevărului, concluzia

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu poate fi întemeiată pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii se interpretează în favoarea

persoanei acuzate.

și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a specificat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel.

2012, recursul a fost admis, casată decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Instanța de recurs a reținut că, potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de procuror în apel, dar s-a limitat la

preluarea motivării primei instanțe.

În descriptivul deciziei atacate lipsește analiza și aprecierea declarațiilor

martorului Catruc Dumitru privind evenimentele la care a fost ocular, în coroborare

cu materialul probant avut în cauză.

Instanța de apel s-a expus superficial asupra declarațiilor divergente ale

inculpatul, dînd o soluție pripită și neargumentată.

2013, apelurile au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

6

Procesul penal în privința lui Druță Ion în baza art. 42 alin. (3), art. 116 Cod

penal (1961) a fost încetat, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de

atragere la răspundere penală prevăzut de art. 60 Cod penal.

Druță Ion a fost condamnat în baza art. 42 alin. (3), art. 88 pct. 4, 7, 9 Cod

penal (1961) la 20 de ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Druță Ion, la data de 16 decembrie

2000, intenționat, avînd scopul privării ilegale de libertate al cet. Buruiană Ilie,

Guzun Mihai și Plămădeală Andrei, împreună și prin înțelegere prealabilă cu

Gîrleanu Robert, Vîrtos Vitalie, Banaru Serghei și Catruc Dumitru, împărțind între ei

rolurile, conform cărora, la indicația lui Druță Ion, Gîrleanu Robert și Banaru Serghei

sub pretextul clarificării unui conflict au invitat pe cet. Buruiană Ilie, Guzun Mihai și

Plămădeală Andrei să se întîlnească în apropierea or. Ialoveni.

Cunoscînd cu certitudine că Ilie Buruiană deține un pistol, sub pretextul de a-i

arăta un automobil, l-au invitat mai întîi pe el cu ei în mașină, unde cu un automat de

model nestabilit, l-au amenințat, deposedîndu-1 pe Buruiană Ilie de pistol pe care

numitul îl deținea legal, ulterior, Catruc Dumitru în comun cu Vîrtos Vitalie i-au

legat mîinile cet. Buruiană Ilie cu bandă adezivă de tip „scotch", și l-au condus la o

casă din r-nul Ialoveni, adresa precisă nu a fost stabilită de organul de urmărire

penală, astfel, privîndu-1 ilegal de libertate pe cet. Buruiană Ilie.

În continuarea intențiilor sale criminale, conform planului pregătit din timp,

Gîrleanu Robert și Banaru Serghei l-au condus pe cet. Guzun Mihai și Plămădeală

Andrei la aceeași casă din r-nul Ialoveni, cu adresa nestabilită, unde iarăși,

amenințîndu-i cu un automat de model nestabilit i-au imobilizat, apoi Catruc

Dumitru, împreună cu Vîrtosu Vitalie le-au legat mîinile cu bandă adezivă de tip

„scotch", astfel privîndu-i ilegal de libertate pe cet. Guzun Mihai și Plămădeală

Andrei, după care l-au telefonat pe Druță Ion ca să vină pentru clarificare.

Tot Druță Ion, la data de 16 decembrie 2000, în scopul reglării unor conflicte,

inclusiv și din interes material în scopul sustragerii unui automobil de model

„Mercedes", intenționat a organizat și dirijat omorul cet. Ilie Buruiană și Mihai

Guzun dînd indicația lui Gîrleanu Robert de a-i omorî pe Ilie Buruiană și Mihai

Guzun, iar pentru a ascunde săvîrșirea acestei infracțiuni a-1omorî și pe Andrei

Plămădeală. Astfel, la 16.12.2000, Gîrleanu Robert, la indicația lui Druță Ion, în

comun cu Banaru Serghei și Vîrtos Vitalie, profitînd de faptul că Ilie Buruiană, Mihai

Guzun și Andrei Plămădeală sînt în imposibilitate de a se apăra deoarece erau legați,

dintr-un pistol automat de model necunoscut a efectuat mai multe împușcături în cet.

Guzun Mihai și Ilie Buruiană, provocîndu-le decesul, după aceasta în scopul

ascunderii săvîrșirii acestei infracțiuni a efectuat mai multe împușcături și în Andrei

Plămădeală, provocîndui decesul ultimului.

Ulterior, în scopul ascunderii urmelor acestei infracțiuni, Gîrleanu Robert,

Banaru Serghei, Vîrtos Vitalie și Catruc Dumitru au transportat cadavrele cet. Ilie

Buruiană, Mihai Guzun și Andrei Plămădeală într-o fîșie forestieră din apropierea

traseului Chișinău Hîncești, unde le-au îngropat, prealabil incinerîndu-le.

Instanța de apel a concluzionat că vinovăția inculpatului este dovedită integral

și a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 42 alin. (3), art. 116 Cod penal (1961)

7

adică organizarea privațiunii ilegale de libertate, art. 42 alin. (3), art. 88 pct. 4, 7,

9 Cod penal (1961), adică organizarea omorului premeditat săvârșit asupra a două

sau mai multe persoane cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, profitând de

neputința victimei de a se apăra.

Instanța a reținut că declarațiile inculpatului sunt contradictorii, incerte și

lipsite de precizie. Astfel, în ședința instanței de fond el a comunicat că a fost în luna

decembrie 2008 la o casă din s. Mileștii Mici, r-nul Ialoveni. Acolo eraau Catruc D.,

Vîrtos V., Banaru S., Guzun M., Buruiană I. și Plămădeală A.

Au discutat despre o pretenție cu privire la bani a lui Catruc către Buruiană, i-a

spus lui Gîrleanu că garantează că banii vor fi restituiți lui Catruc D., după care a

plecat în Chișinău. Nu a văzut ca cineva să aibă arme de foc, nu a văzut la victime

leziuni corporale, nu a observat dacă victimele erau legate, după ce a plecat nu a auzit

împușcături sau alte zgomote. La solicitarea rudelor victimelor s-a interesat la

Gîrleanu unde sunt victimele și acesta i-a spus că totul este normal, despre omor nu a

auzit nimic. La momentul descris, i-a spus lui Gîrleanu cuvântul ,,kazliți” în

sensul „lămuriți -vă singuri”, pe cînd fiind audiat în ședință.

În instanța de apel a comunicat că cunoștea despre mașina furată, de aceea s-a

deplasat la locul faptei ca un garant în soluționare de conturi.

Această afirmație din start demonstrează autoritatea inculpatului în fața

celorlalți făptași, ca rezultat al sustragerilor comise și neînțelegerile 1-a împărțirea

sumelor ce considerau că li se revin lui Buruiană și altor participanți. Alogică ar fi

fost prezența lui Druță ca autoritate în fața unor persoane unde ar fi fost lipsa

intereselor acestui din urmă inculpat, inclusiv cel autoritar și nu în ultimul rînd

material sau alt interes de gen - conducător.

Instanța a concluzionat că declarațiile date de martorul Catruc Dumitru în

raport cu celelalte materiale ale cauzei, dovedesc vinovăția lui Druță Ion în

organizarea omorului cet. Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei.

Faptul existenței unui conflict între victima Buruiană Ilie și Druță Ion legat de

afaceri este confirmat atît de Druță Ion cît și din declarațiile date de către Catruc

Dumitru, totodată gestul cu mîina de sus în jos și declarația „kazniții/kazliții”,

confirmată nemijlocit de inculpat, urmează a fi apreciată ca o indicație directă dată

lui Gîrleanu Robert pentru săvîrșirea omorului cet. Buruiană Ilie, Guzun Mihai și

Plămădeală Andrei. Mai mult decât atât însuși inculpatul a confirmat indicația

dată lui Gîrleanu sub formă de „kazliți,, care nu poate fi tălmăcită în sensul

indicat de Druță Ion ,,lamuriti-vă singuri", mai ales că imediat după această

indicație părțile vătămate au fost împușcate.

Astfel s-a dovedit că între autorul propriu-zis al omorului Gîrleanu Robert și

Druță Ion ar exista un raport de subordonare. După privațiunea ilegală de libertate

a cet. Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei de către Gîrleanu Robert,

Banaru Serghei, Catruc Dumitru, Vîrtos Vitalie nu au fost întreprinse careva

acțiuni pînă la momentul cînd a venit Druță Ion, care a discutat numai el cu victimele

(pe un ton ridicat), inclusiv și de unul singur, alungîndu-i pe ceilalți din încăperea

unde se aflau victimele, iar ulterior a ieșit afară și dînd indicația lui Gîrleanu Robert

de a săvîrși omorul. Imediat după aceasta (după indicație) Gîrleanu Robert a și

săvîrșit omorul celor trei persoane. Totodată faptul că inculpatul Druță Ion ar fi avut

8

o oarecare autoritate asupra participanților la săvîrșirea infracțiunii date a fost

confirmat și de declarațiile date de însuși Druță Ion, care a arătat că el a fost chemat

acolo ca să garanteze prin autoritatea sa că victimele nu-i vor denunța pe făptuitorii

infracțiunii.

Din declarațiile părților vătămate și a martorilor s-a stabilit cu certitudine

că victimele Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei au dispărut la

16.12.2000. Martorul Catruc D. a indicat că victimele au fost omorîte tot în aceeași zi

în care ei s-au întîlnit cu ei, adică la 16.12.2000. Conform declarațiilor inculpatului,

el a fost chemat să se întîlnească și a venit într-un sat din raionul Ialoveni, aceste date

au fost confirmate și de către martorul Catruc Dumitru care a mai declarat că în casa

acea au fost omorîți Buruiană Ilie, Guzun Mihai și Plămădeală Andrei. Mai mult, în

cadrul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că casa cea se afla în sat. Mileștii

Mici, r-nul Ialoveni.

Declarațiile date de Catruc Dumitru, martorul principal, au fost coerente și

consecutive pe tot parcursul urmăririi penale, și menținute în instanțele judecătorești

de fond și apel, acesta din urmă benevol a arătat locul înhumării cadavrelor și a

conlucrat cu organul de urmărire penală și a participat activ la descoperirea

infracțiunii. Martorul Catruc D. cu lux de amănunte a explicat instanței despre

acțiunile tuturor participanților în momentul săvîrșirii omorului a trei persoane.

În baza acestor date și în vederea confirmării declarațiilor martorului Catruc D.

au fost efectuate expertizele medico-legale de identificate a victimelor.

Instanța a reținut drept circumstanțe agravante – comiterea infracțiunii asupra

a două sau mai multe persoane, cu scopul de a ascunde o altă infracțiune, profitînd de

neputința victimelor de a se apăra.

În privința apelului avocatului Sergiu Bularu, declarat în numele succesorului

părții vătămate Plămădeală Mihail, în latura civilă, instanța de apel a menționat că

ultimul la urmărirea penală și în instanța de fond nu a depus acțiune civilă. O

asemenea cerere nu a fost depusă nici în instanța de apel, nici verbal acesta nu a

pledat pentru încasarea căruiva prejudiciu moral sau material.

inculpatului, în care solicită casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței

instanței de fond.

Recurentul a invocat că instanța de apel în decizia contestată a admis mai

multe erori grave de fapt, deoarece eronat a stabilit existența faptelor prin neluarea în

considerare a probelor prezentate inclusiv și de partea apărării.

Acuzarea a indicat că motivul omorului ar fi constituit ,,reglarea unor

conflicte” fără a descrie aceste conflicte, martorii Sagin Corneliu și Catlabuga

Arcadie, prin declarațiile făcute fac referire la motivul omorului ca ,,reglarea de

conturi", or Druță Ion și Gîrleanu Robert făceau parte dintr-o grupare criminală, iar

victimele Guzun Mihail și Buruiană Ilie cât și martorii Catruc Dumitru și Vîrtos

Vitalie. din alta.

Martorul ocular Catruc Dumitru menționează ,,neînțelegeri", motivul omorului

apărând spontan.

Totodată, în rechizitoriul întocmit la 22.12.2011 de către Procurorul Șef

Biroului Criminalistică în cadrul Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a

9

Parchetului de pe lângă înaltă Curte de Casației și Justiție în privința lui Gîrleanu

Robert, prezentat instanței de apel ca probă suplimentară, se indică că motivul

omorului celor trei victime rezultă din faptul că martorul de bază a cauzei penale

Catruc Dumitru, la 11.08.2000, împreună cu victima Buruiană Ilie, prin amenințarea

cu un pistol și prin exercitarea violenței, l-au deposedat pe cetățeanul italian Manzoli

Zcljko care se afla în vizită la cetățeanul moldovean Sultan Dumitru din Orhei,

Republica Moldova de un autoturism Mercedes Benz Jeep cu număr de înmatriculare

YA 377 KG și de sume mare de bani, lei moldovenești și valută. Ulterior acest

automobil a fost înstrăinat lui Plămădeală Andrei, iar martorului Catruc Dumitru nu i

s-a atribuit o parte din bani, motiv pentru aere acesta s-a simțit lezat și a apelat

împreună cu Vîrtos Vitalie la Gîrleanu Robert.

Astfel, în situația în care partea acuzării nu a prezentat probe prin care s-ar fi

constatat motivul triplului omor învinuit în comiterea căruia, de către autoritățile

române, este Gîrleanu Robert, nu poate fi reținut motivul invocat de acuzare, cu atât

mai mult că din probele prezentate și cercetate s-a stabilit că între inculpatul Druță

Ion și victimele Guzun Mihail, Buruiană Ilie și Plămădeală Andrei relațiile erau

normale, nu existau careva conflicte. Deci, motivul și scopul inculpatului la

comiterea infracțiunilor ce i se incriminează nu a fost confirmat prin careva probe

concludente, pertinente, veridice ce ar corobora în ansamblu.

Instanța de apel, în mod intenționat nu s-a expus asupra rechizitoriului

întocmit la data de 22.12.2011 de către Procurorul Șef Biroului Criminalistică în

cadrul Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului de pe lângă înaltă

Curte de Casației și Justiție privința lui Gîrleanu Robert, care urma să fie reținut ca

probă în vederea constatării superficialității efectuării urmăririi penale de către partea

acuzării din R. Moldova, în sensul că cercetarea în prezenta cauză penală nu a avut

loc sub toate aspectele, nu este completă, obiectivă, fapt ce contravine art. 19 alin. (3)

Cod de procedură penală și care duce la atingerea drepturilor și intereselor

inculpatului.

Învinuirea adusă lui nu este clară, concretă și amănunțită, cum prevede art.

281 Cod de procedură penală. Pentru verificarea informației reflectate în rechizitoriu

autorităților române, de către partea apărării la 13.02.2013 a fost înaintat demers de

administrare a probelor suplimentare. Demersul a fost admis de instanța de apel, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată din 13.02.2013. Procurorul a

prezentat informația solicitată, precum și un set de documente procesuale, care au

fost examinate în ședința de judecată, nefiind însă analizate prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală în decizia instanței de apel. Pe cînd, în cazul cercetării probelor

suplimentare instanța de apel a fost obligată prin lege să se expună asupra admiterii

sau respingerii acestor probe, or prevederile pct. 22.2 al Hotărîrii Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.22 din 12.12.2005 Cu privire la practica examinării cauzelor

penale în ordine de apel, expres stipulează că în cazul cînd instanța de apel, la cererea

părților, a administrat probe noi, ea urmează să le descrie în textul deciziei, cu

aprecierea lor. De facto, instanța de apel nu a descris și nu s-a expus în decizia

contestată asupra nici unei probe invocate de către partea apărării.

10

Lipsa motivului și scopului infracțiunilor duc la lipsa intenției criminale de

comitere a vreunei infracțiuni. Deci, în acțiunile condamnatului lipsește latura

subiectivă a componențelor de infracțiune incriminate.

Conform art. 42 alin. (3) Cod penal, se consideră organizator persoana care a

organizat săvîrșirea unei infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana

care a creat un grup criminal organizat sau o organizație criminala ori a dirijai

activitatea acestora. Însă, nici în rechizitoriu și nici în decizie contestată nu se

menționează prin ce s-au manifestat acțiunile inculpatului de organizare a privării

ilegale de libertate și omorului victimelor.

Din învinuirea formulată nu este clar cînd, în ce condiții și ce acțiuni a

întreprins inculpatul pentru a organiza în prealabil și a dirija privarea de libertate și

omorul victimelor. În acest sens, de către acuzarea de stat au fost încălcate

prevederile imperative ale art. 281 alin. (2) și art. 296 alin. (2) Cod de procedură

penală.

Declarațiile martorului Catruc Dumitru nu pot fi puse în baza unei sentințe de

condamnare, deoarece acesta are interes personal în ascunderea circumstanțelor reale

în care au fost omorîte victimile. Martorul Catruc Dumitru a ascuns de instanțele de

judecată ca anume el a avut confiict cu victimă Buruiană I. din cauza automobilului

furat în r-1 Orhei (adică a avut motiv real pentru comiterea omorului victimelor),

anume el nemijlocit a participat la privarea ilegală de libertate a victimelor, la

dezarmarea lui Buruiană I., la legarea victimelor, le-a păzit să nu evadeze, precum și

a asistat la omorul acestora, iar în continuare a ajutat la ascunderea urmelor

infracțiunii.

În acest sens, sunt importante declarațiile martorului Pînzari Alexandru, care a

declarat că Catruc Dumitru a fost de acord să arate locul îngropării cadavrelor cu

condiția că declarațiile lui nu vor fi folosite în instanța de judecată. Declarațiile

martorului Pînzari A., deși au fost invocate de către partea apărării în susținerea

poziției, așa și nu au fost examinate și apreciate de către instanța de apel prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală.

Rostirea cuvîntului „cazliți” nu poate fi în legătura cauzală cu omorul

victimelor. Cum nu poate fi în legătura cauzală cu omorul victimelor nici semnul

făcut cu mîină de sus în jos de condamnat la plecarea de la locul faptei, or în cazul

dat acest semn nu se echivalează cu darea indicației de a omorî pe cineva.

Partea învinurii nu a constatat cu certitudine nici așa componente a laturei

obiective ca timpul, locul comiterii infracțiunii, armă cu ajutorul căreia au fost

săvîrșite infracțiunile, cauza decesului victimilor. Conform prevederilor art. 325 alin.

(1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai

în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii înaintate.

Partea acuzării n-a stabilit în învinuire și în rechizitoriu locul săvîrșirii infracțiunilor,

determinarea cauzei morții victimelor, care a fost arma cu care s-a săvîrșit

infracțiunea.

După o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel n-a

avut drept să pronunțe o hotărîre de condamnare bazîndu-se exclusiv pe dosarul din

prima instanță, în temeiul căruia inculpatul fusese achitat.

11

Instanța de apel urma să procedeze la o nouă audiere atît a inculpatului, cît și a

anumitor martori ai acuzării solicitați de părți. În cadrul rejudecării cauzei anume

procurorului îi revinea obligația de a prezenta probele necesare în susținerea

învinuirii, însă partea acuzării a cerut interogarea numai a unui martor - Catruc

Dumitru, restul declarațiilor martorilor și succesorilor victimelor fiind-verificate prin

citirea în ședința de judecată de instanța de apel. Astfel, instanța de apel a cercetat

direct numai o singură probă - declarațiile martorului Catruc Dumitru, ceia ce, în

mod evident, nu este suficient pentru casarea unei sentințe de achitare și pronunțarea

unei hotărîri noi, de condamnare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru

o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, cînd motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, cînd

acesta este expus neclar, cînd instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, dar fără a agrava situația

inculpatului.

În corespundere cu art. 6 pct. 11/1 Cod de procedurî penală, eroarea gravă de

fapt prezintă stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

În primul rînd, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Potrivit art. 26 alin. (3)

Cod de procedură penală, sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine

procurorului. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Conform

art. 384 alin. (3) și (4) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de judecată

trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Instanța își întemeiază sentința numai pe

12

probele care au fost cercetate în ședința de judecată. Potrivit art. 414 alin. (2) și (6)

Cod de procedură penală, instanța de apel verifică declarațiile și probele materiale

examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în

procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe

probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de

judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în procesul-verbal. Conform art.

415 alin. (2/1) Cod de procedură penală, judecînd apelul declarat împotriva sentinței

de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare

fără audierea martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se audiază din

nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să

întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra

Belgiei din 13 ianuarie 2005, a constatat că, în domeniul penal, problema

administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2

și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

Nerespectarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și

încălcarea prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală, care îl obligă

pe acuzatorul de stat, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să

prezinte în ședința de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse

inculpatului, urmează să fie apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința

inculpatului în cadrul examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea acestei jurisprudențe lezează dreptul inculpatului la un proces

echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale.

Aceste prevederi de drept nu au fost respectate de către instanța de apel.

Or, în pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în

procesul penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-

verbal al ședinței de judecată a instanței de apel, procurorul, în cadrul rejudecării

cauzei potrivit regulilor generale, nu a solicitat să fie cercetate direct și nemijlocit

probele scrise, decisive ale acuzării, inclusiv declarațiile martorilor acuzării.

Este adevărat că instanța de apel a dat citirii probelor scrise, examinate de

prima instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de judecată, dar din

propria inițiativă, încălcînd astfel principiul contradictorialității procesului penal,

deoarece a selectat și invocat din oficiu probe pe care le-a utilizat și pus la baza

hotărîrii de condamnare a inculpatului, adică în defavoarea lui, subminînd

competența exclusivă a acuzatorului de stat în aspectul vizat (v. 5, f. d. 2-36).

Mai mult, instanța de apel și-a fundamentat soluția de condamnare a

inculpatului pe probe neconsemnate în procesul-verbal al ședinței de judecată, cum ar

fi cele de la f.d. 164, v.3.

Prin urmare, argumentul indicat de recurent că instanța de apel nu a luat în

considerare că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața instanței de apel sarcina

prezentării probelor, iar instanța de apel nu era în drept să invoce din oficiu probe în

defavoarea inculpatului, sau să-și întemeieze concluziile pe probe neverificate în

ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, este

întemeiat (pct. 8 din decizie).

13

În al doilea rînd, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform rechizitoriului, inculpatul este acuzat că: „în scopul reglării unor

conflicte, intenționat a organizat și dirijat omorul…, după care l-au telefonat pe

Druță Ion ca să vină.” (v. 2 f.d. 170)

Totodată, instanța de apel a constatat altă faptă decît cea invocată în actul de

învinuire, adică că inculpatul: „în scopul reglării unor conflicte, inclusiv și din

interes material în scopul sustragerii unui automobil de model „Mercedes",

intenționat a organizat și dirijat omorul…, după care l-au telefonat pe Druță Ion ca

să vină pentru clarificare” (v. 5 f.d. 21, pct. 7 din decizie).

Totodată, art. 8 alin. (3), 389 alin. (2) Cod de procedură penală, prevăd că

concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii și sentința de

condamnare nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea

învinuirii se interpretează doar în favoarea inculpatului.

Astfel, instanța de judecată nu este în drept să completeze din oficiu învinuirea

cu circumstanțe în fapt care ar justifica-o și care ar agrava situația inculpatului, și să-

și întemeieze soluțiile pe presupuneri și dubii.

Aceste împrejurări atestă că instanța de apel nu a judecat cauza numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și a completat învinuirea din oficiu cu

circumstanțe de fapt neincriminate inculpatului și care modifică esențial învinuirea în

sensul agravării situației ultimului, nerespectînd, astfel, prescripțiile de drept

enunțate, inclusiv a principiului contradictorialității procesului penal.

În al treilea rînd, conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare

a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între

semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute

de norma penală. Potrivit art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, sentința

de condamnare se adoptă cu liberarea de pedeapsă în cazul expirării termenului de

prescripție. În corespundere cu art. 394 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea învinuirii dacă la judecată s-a

efectuat așa ceva. Conform art. 395 alin. (1) pct. (2) și 3) Cod de procedură penală, în

dispozitivul sentinței de condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul

este vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea

pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea constatată ca dovedită. În caz dacă

instanța îl găsește pe inculpat vinovat, dar îl liberează de pedeapsă pe baza

prevederilor respective ale Codului penal, ea este datoare să menționeze aceasta în

dispozitivul sentinței.

În pofida acestor prevederi legale, în dispozitivul deciziei adoptate, instanța de

apel l-a recunoscut vinovat pe inculpat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 116

Cod penal (1961). Dar, fără a indica aliniatul din acest articol, fără a-i aplica pedeapsa

concretă și liberarea ulterioară de pedeapsă, a încetat procesul penal.

14

Prin urmare, pe acest capăt de acuzare formulat inculpatului, cauza nu a fost

judecată în condițiile legii.

În al patrulea rînd, potrivit art. 101 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală,

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. Instanța de judecată este obligată să motiveze în hotărîre

admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Conform art. 24

alin. (3), 315 Cod de procedură penală, apărătorul și inculpatul beneficiază de

drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește administrarea probelor,

participarea la cercetarea acestora și formularea cererilor și demersurilor. În

corespundere cu art. 413 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța de apel, la

cererea părților, poate cerceta suplimentar probele administrate în primă instanță și

poate administra probe noi. Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Conform art. 417 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date.

Însă, instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate.

Astfel, instanța de apel:

a) nu a consemnat în procesul verbal și nu a apreciat în niciun fel în

descriptivul deciziei adoptate probele scrise de la f.d. 1-3, 194-224, 226-235 v. 4,

invocate, administrate și anexate la demersul apărării, care prezintă acte procesuale

efectuate în procedurile disjungate în privința celorlalți coparticipanți.

Mai mult, printre aceste probe există procesul verbal de audiere a

coparticipantuli, B.S, (v. 4 f.d. 228), care nu a confirmat versiunea expusă de martorul

Catruc Dumitru privind împrejurările comiterii crimei imputate inculpatului și

procesul verbal de audiere a altui martor ocular, S.O, (v. 4 f.d. 198), din care rezultă că

victimile au fost omorîte în alte circumstanțe decît cele constatate de instanța de apel.

În legătură cu administrarea acestor probe scrise, apărarea a solicitat instanței

audierea suplimentară a martorului Catruc Dumitru, însă instanța de apel, printr-o

încheiere protocolară, a dispus respingerea acestui demers dar fără să-și motiveze

soluția adoptată (v. 5 f.d. 14, pct. 7 din decizie).

Pe lîngă aceasta, instanța de apel constatînd că „amenințîndu-i cu un automat

de model nestabilit i-au imobilizat, apoi Catruc Dumitru, împreună cu Vîrtosu

Vitalie le-au legat mîinile cu bandă adezivă de tip „scotch", astfel privîndu-i ilegal

de libertate pe cet. Guzun Mihai și Plămădeală Andrei, după care l-au telefonat pe

Druță Ion ca să vină pentru clarificare”, nu a audiat martorul Catruc Dumitru,

privind aceste constatări, aducă cu ce ocazie tot el l-a telefonat pe inculpat ca să vină

la locul faptei și pentru ce fel de clarificare urma să se vină ultimul (v. 5 f.d. 21, pct. 7

din decizie).

b) nu a apreciat în genere declarațiile martorului apărării Pînzari Alexandru și

în special în aspectul invocat de apărare și recurent, că „Catruc Dumitru a fost de

acord să arate locul îngropării cadavrelor cu condiția că declarațiile lui nu vor fi

15

folosite în instanța de judecată”, nu a analizat și apreciat separat și în coroborare

toate probele cercetate în cadrul ședinței de judecată și consemnate în procesul

verbal, concluzionînd la general că vinovăția inculpatului este dovedită de

„declarațiile părților vătămate și a martorilor”, fără a le da nume și a specifica

esența acuzatorie a acestor declarații (v. 5 f.d. 9-13, pct. 7, 8 din decizie);

c) a reprodus în descriptivul deciziei contestate în mod absolut divergent

declarațiile inculpatului depuse în instanța de fond și cea de apel, indicînd că

inculpatul a confirmat indicația dată lui Gîrleanu sub formă de „kazliți,, care nu

poate fi tălmăcită în sensul indicat de Druță Ion ,,lamuriti-vă singuri”. Or,

potrivit proceselor-verbale de audiere a inculpatului, în fața ambelor instanțe ultimul

a declarat că, invers, Gîrleanu l-a întrebat pe el dacă victimele nu-l vor denunța

poliției, tot acesta utilizînd expresia „cazliti” în vederea definitivării anume a acestei

situații (v. 3 f.d. 123, v. 5 f.d. 18 pct. 7 din decizie).

Mai mult, instanța de apel, indicînd în descriptivul deciziei adoptate că

„declarațiile inculpatului sunt contradictorii, incerte și lipsite de precizie. Astfel, în

ședința instanței de fond el a comunicat că...,”, iar ulterior menționînd că: „pe cînd

fiind audiat în ședință.”, aici analiza neavînd o continuare de text, nu și-a mai

argumentat esența faptului că mărturiile inculpatului sunt contradictorii, lipsind și

soluția dacă le admite sau respinge.

Rezultă că instanța de apel a stabilit eronat faptele în existența lor, adică prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmă sau infirmă, cît prin denaturarea

conținutului acestora.

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

apelul procurorului în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii contestate, acesta este expus neclar și a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția pronunțată.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului declarat, casării totale a deciziei instanței de

apel și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

16

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Andrei Beruceașvili, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013 în privința

inculpatului Druță Ion Anton și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Druță Ion Anton urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu execută alte

hotărîri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată în ședința publică

din 15 aprilie 2014, ora 09.50.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Liliana Catan

Ion Guzun

17

Dosarul nr. 1ra-218/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

18 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Liliana Catan,

Ion Guzun,

cu participarea:

procurorului Dumitru Graur,

inculpatului Druță Ion,

avocatului Andrei Beruceașvili,

succesorului

părții vătămate Mihail Plămădeală,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013, declarat de avocatul Andrei

Beruceașvili, în numele inculpatului

Druță Ion Anton, născut la

01 februarie 1971 în s. Țibirica, r-nul Călărași,

domiciliat mun. Chișinău, str. Grenoble, 128/3, ap.

136, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curț ii Supreme de Justiț ie,

18

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Andrei Beruceașvili, casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iulie 2013 în privința

inculpatului Druță Ion Anton și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Druță Ion Anton urmează a fi eliberat din Penitenciar, dacă nu execută alte

hotărîri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2014, ora

09.50.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Liliana Catan

Ion Guzun

19