1ra-53/2015 — art. 326 al. 2 lit. b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 326 al. 2 lit. b CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 16 CPP
1ra-53/2015 — art. 326 al. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-1807/14
1ra-53/15
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
DDEECCIIZZIIEE
21 ianuarie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Ion Guzun și Iurie Diaconu,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Braniște Vitalie împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți
din 08 octombrie 2014 în cauza penală privindu-l pe
Braniște Vitalie Trofim, născut la 06
iunie 1968, originar și domiciliat în sat.
Racovăț, r-nul Soroca.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 25.09.2013 pînă la 04.07.2014;
Instanța de apel de la 21.07.2014 pînă la 08.10.2014;
Instanța de recurs de la 26.11.2014 pînă la 21.01.2015.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 04 iulie 2014, Braniște Vitalie a fost
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunei prevăzute de:
- art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 4 ani;
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Braniște Vitalie prin
înțelegere prealabilă cu o persoană, la moment nestabilită de organul de urmărire
penală și în privința căreia cauza penală este disjungată, dându-și seama de caracterul
prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient
survenirea acestora, susținând că are influență asupra organului de urmărire penală, la
17 august 2012, ziua, s-a adresat la Ursache Dorin, spunând că dacă ultimul dorește
ca cauza penală nr. 2012320419, pornită în baza art. 164 alin. (2) lit. e) și art. 287
alin. (2) lit. b) CP, să fie încetată, este strict necesar de a transmite organului de
urmărire penală, suma de 600 Euro.
La 17 august 2012, în jurul orelor 2100-2200, Braniște Vitalie și Ursache Dorin au
mers pe str. D. Cantemir din or. Soroca, lângă magazinul „Prima”, unde la indicația
lui Braniște Vitalie, Ursache Dorin i-a transmis 500 Euro unei persoane care se afla în
alt automobil. Banii menționați au fost transmiși în scopul încetării urmăririi penale
1
în privința lui Ursache Dorin.
A doua zi, la 18 august 2012, în jurul orelor 1300-1400, la prima intersecție de la
intrarea în satul Racovăț r-nul. Soroca, Ursache Dorin, i-a transmis lui Braniște
Vitalie, suma de 100 Euro, a doua tranșă, în scopul încetării urmăririi penale în
privința sa.
La 30 august 2012, pe la orele mesei, Braniște Vitalie, s-a întâlnit cu Ursache
Dorin, lângă comisariatul de poliție Soroca, unde i-a spus că este strict necesar de
transmis ofițerului de urmărire penală a IP Soroca, Cetulean Artiom, suma de 1200
Euro, cu scopul, ca prietenii săi reținuți să fie eliberați și ca urmărirea penală în
privința lor să fie încetată. Suma de 600 Euro, urma să fie transmisă a doua zi.
La 31 august 2012, în jurul orelor 1400, Braniște Vitalie, s-a întâlnit cu Ursache
Dorin, împreună s-au deplasat spre ieșirea din or. Soroca, unde o persoană nestabilită
la moment de organul de urmărire penală, l-a informat pe Braniște Vitalie, că este
urmărit de organele operative, pentru estorcare de bani. Din frică că va fi reținut de
către colaboratorii organelor de drept Braniște Vitalie, a refuzat acceptarea sumei
cerute.
Sentința menționată a fost atacată cu apel de către inculpatul Braniște
Vitalie, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei
hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie
achitat în baza art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală sau șă fie încetat
procesul penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 octombrie 2014 a
fost respins ca nefondat apelul inculpatului și menținută fără modificări sentința
instanței de fond.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpatul
Braniște Vitalie, prin care, invocând, ca temei art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 16) Cod de
procedură penală solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei
hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care procesul penal în
privința sa să fie încetat sau să fie pronunțată o hotărâre de achitare, invocând
următoarele motive:
- inculpatul a prezentat instanței de judecată motivele sale argumentate
defășurat, acestea fiind ignorate în mare majoritate;
- fapta incriminată inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, iar
concluziile despre vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii nu pot fi
intemeiate pe presupuneri;
- organul de urmărire penală a omis termenul de 3 luni de punere sub învinuire a
bănuitului, acesta acesta aflându-se în calitate de bănuit mai mult decât termenul
limită stabilit de art. 63 alin. (2), (5) Cod de procedură penală.
Verificînd argumentele invocate în recursurile declarate în raport cu actele
cauzei, Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil reieșind
din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinînd inadmisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
2
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Conform art. 424 alin. (2) Cod procedură penală, instanța de recurs examinează
cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod procedură penală, care
în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Autorul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16) Cod de
procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazurile în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau norma de drept aplicată în
hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a aceleiași norme date anterior
de către Curtea Supremă de Justiție - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea în speța
dată.
Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecând apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima
instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de
apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond, fiind
obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Colegiul constată, că lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că
decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția. În fapt, decizia
instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind
legală și întemeiată, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiului prevăzut de
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.
De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată aprecierea de
către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă argumentul invocat nu este
prevăzut de lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de
fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu excepția cazurilor când
instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis încălcarea anumitor prevederi
ale legii procesuale penale, ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar
dezacordul unei părți cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o
eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.
Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației „neîntrunire a
elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea
persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau
subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.
101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la
dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în
procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și
ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Braniște Vitalie privind
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, să fie
întemeiată și legală.
3
La fel, Colegiul consideră că faptei comise de inculpat i s-a dat o încadrare
juridică corectă, argumentele recurentului în acest sens, fiind declarative și
neîntemeiate.
Mai mult, Colegiul penal enunță, că argumentele expuse în recurs referitoare la
unele divergențe în declarațiile martorilor sunt neîntemeiate și se resping, deoarece
instanța de apel, dând o apreciere cuvenită cumulului de probe, just a considerat că
vinovăția inculpatului Braniște Vitalie de comiterea infracțiunii imputate este pe
deplin dovedită prin cumulul de probe, descris amănunțit și analizat în hotărârile
atacate cum sunt:
- declarațiile martorilor - Grincu Radu (f.d. 226-228 Vol. I); Banaru Vasile (f.d.
4-7 Vol. II); Stasiuc Vladimir (f.d. 229-231 Vol. I); Cazacu Alexei (f.d. 9-13 Vol. II);
Bogarciuc Igor (f.d. 14-16 Vol. II); Strună Feodor (f.d. 17-18 Vol. II); Ursache Dorin
(f.d. 233-243 Vol. II); Ursu Ion (f.d. 51-53 Vol. II);
- denunțul din 31 august 2012, în care cet. Ursache Dorin indică circumstanțele
și modalitatea acțiunilor infracționale a inculpatului Braniște Vitalie Trofim (f.d. 14
Vol. I);
- acte procesuale de autorizare a măsurilor operative de investigație și a
acțiunilor de urmărire penală (f.d. 16-17, 23-24 Vol. I);
- proces verbal privind marcarea bancnotelor din 31 august 2012 (f.d. 18 Vol. I);
- proces verbal privind înzestrarea cu tehnică specială din 31 august 2012 (f.d. 20
Vol. I);
- proces verbal de ridicare din 31 august 2012, prin care se confirmă faptul
ridicării tehnicii speciale cu care a fost înzestrat Ursache Dorin (f.d. 22 Vol. I);
- proces verbal de examinare a înregistrărilor efectuate la 31 august 2012 prin
care se constată că Braniște Vitalie la 31 august, a extorcat bani de la Ursache Dorin
în scopul încetării urmării penale, fiind anexată stenograma discuțiilor petrecute între
aceștia (f.d. 25-29 Vol. I);
- proces verbal de examinare a înregistrărilor din 31 august 2012 (f.d. 35-36 Vol.
I);
- proces verbal de examinare a descifrărilor telefonice ridicate de la compania
„Orange” (f.d. 59, 63-104);
- ordonanță de începere a urmării penale din 17 august 2012 (f.d. 116, 119-120
Vol. I);
- corpurile delicte (f.d. 62 Vol. I);
Totodată, conform pct. 16) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, hotărîrea
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel în cazul în care norma de drept aplicată în hotărîrea
atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de către
Curtea Supremă de Justiție.
Acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit confirmare la
examinarea recursului înaintat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de
recurent, mai mult ca atât, în motivarea recursului avocatul nu face o careva motivare
ce ar ține de eroarea invocată.
Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de apel și invocarea
unor divergențe în declarații, nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de
4
drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o
apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sunt prevăzute ca
temei pentru recurs, în art. 427 Cod de procedură penală.
O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi
efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică
numai chestiunile de drept.
Prin urmare, Colegiul conchide că motivele invocate în recursul ordinar declarat
de către inculpat, ține de aprecierea probelor, iar temeiurile indicate de acesta nu sunt
aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz și potrivit
legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de inculpatul Braniște Vitalie
Trofim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 octombrie
2014, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Publicată integral la 18 februarie 2015.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Ion Guzun
Iurie Diaconu
Copia corespunde originalului Ion Guzun
5