1ra-960/2014 — art. 152 alin. 2 CP

1ra-960/2014 — art. 152 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-960/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 07 martie 2012 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, declarat de

inculpații:

Brînză Anatolie Victor, născut la 26

aprilie 1987, originar și locuitor al mun. Chișinău,

str. Băcioi Noi 14/3, ap. 75;

și

Brînză Iurie Victor, născut la 10 iunie

1988, originar și locuitor al mun. Chișinău, str.

Băcioi Noi 14/3, ap. 75;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 16.07.2012 – 07.03.2013;

- instanța de apel: 18.05.2013- 30.01.2014;

- instanța de recurs: 16.04.2014- 18.06.2014;

C O N S T A T Ă :

Brînză Anatolie Victor și Brînză Iurii Victor au fost recunoscuți vinoveți și

condamnați în baza art.152 alin.(2), lit. e) Cod penal la cîte 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul articolului 90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de cîte 2 (doi) ani.

aproximativ la orele 21.30, Brînză Anatolie împreună cu Brînză Iurii, aflîndu-se în

curtea casei amplasate pe str. Băcioii Noi, 14/1, mun. Chișinău, au inițiat un

conflict cu Arnăut Sergiu și ca rezultat Brînză Anatolie a aplicat acestuia o lovitură

cu pumnul peste față, după care Brînză Anatolie, continuînd acțiunile sale criminale,

împreună cu Brînză Iurii au aplicat lui Arnăut Sergiu mai multe lovituri cu pumnii

și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico - legală nr.3079/D, fractura coastei a X pe dreapta, edem al

1

țesuturilor moi și echimoză pe cap, care condiționează o dereglare a sănătății de

lungă durată și în baza acestui criteriu în comun se califică ca vătămare corporală

medie, iar la intervenția lui Arnăut Alina și Scurtu Parascovia de a întrerupe

acțiunile agresorilor, Brînză Iurii le-a aplicat cîte o lovitură cu piciorul în regiunea

abdominală, cauzîndu-le dureri fizice.

2.1. Fapta constatată de prima instanță este calificată în baza articolului 152

alin. (2) lit. e) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a

sănătății care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute

la art. 151, dar care a fost urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvîrșită de

două persoane.

prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare.

În susținerea apelului s-a invocat, că urmărirea penală și acumularea probelor

au fost efectuate unilateral, superficial și nu s-au soldat cu stabilirea adevărului real

și cert, iar acuzațiile înaintate inculpaților Brînză Iurie și Anatolie nu și-au găsit

confirmarea atît la urmărirea penale cît și în cadrul cercetării judecătorești.

2014 s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de către inculpați și menținută

sentința .

4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța soluționînd chestiunea cu

privire la judecarea apelului în absența părții vătămate Arnăut Sergiu, inculpaților

Brînză Iurii și Brînză Anatolie, care fiind legal citați, nu s-au prezentat în ședința

de judecată și n-au înștiințat instanța de apel despre motivele absenței, conform

articolelor 319, alin.(5) și 312, alin.(5) CPP, a dispus judecarea apelului în absența

acestora, interesele inculpaților fiind reprezentate de avocații Slabu Viorel și

Scripnic Roman.

Instanța de apel a constatat că starea de fapt și drept stabilită de către instanța

de fond concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în

cuprinsul sentinței, care au fost obținute legal și apreciate conform prevederilor art.

101 CP acestea fiind:

- declarațiile părții vătămate Arnăut Sergiu David, date la urmărirea penală

și în instanța de fond (f.d.30-31, 201-202);

- declarațiile martorului Arnăut Alina Andrei, date la urmărirea penală și în

instanța de fond (f.d.39-40, 203-205);

- declarațiile martorului Scurtu Parascovia Efim, date la urmărirea penală și

în instanța de fond (f.d.41-42, 206-207);

- declarațiile martorului Chiorescu Irina, date la urmărirea penală si în

instanța de fond (f.d.43, 214-216);

2

- declarațiile martorului Bulat Larisa, date la urmărirea penală si în instanța

de fond (f.d.44-45, 210-211);

- informația prezentată de Spitalul de Copii nr.1, din care rezultă, că Arnăut

Alina a fost spitalizată prin intermediul serviciul AMU, în secția patologia sarcinii

nr.1l, cu diagnosticul „Sarcina 34-35 săptămîni", iminență de naștere prematură,

cicatrice pe uter". La examinare pacienta a comunicat că, a fost lovită de un vecin

într-o ceartă. La insistența pacientei, motivînd că, acasă a rămas un copil minor

de un an de zile, Arnăut Alina a fost externată (f.d.101-103);

- procesul - verbal de confruntare dintre Brînză A. și Arnăut S., din care

rezultă, că a fost maltratat de către frații Brînză A. si Brînză Iu. (f.d.67-68);

- procesul - verbal de confruntare dintre Brînză I. și Arnăut S., din care

rezultă, că a fost maltratat de către frații Brînză A. și Brînză Iu. (f.d.73-74);

- procesul - verbal de confruntare dintre Brînză A. și Arnăut Alina, din care

rezultă, că soțul Arnăut S. a fost maltratat de către frații Brînză A. și Brînză Iu.

td.71-72);

- procesul - verbal de confruntare dintre Brînză I. și Arnăut Alina, din care

rezultă, că soțul Arnăut S. a fost maltratat de către frații Brînză A. și Brînză I.

f.d.71-76);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 5796 din 07.11.2011, din care

rezultă, că în rezultatul examenului medico-legal la cet. Arnăut S. și documentelor

medicale prezentate s-a constatat fractura coastei a X-a pe dreapta, edem al

țesuturilor moi și echimoză pe cap, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent - dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestuia criteriu,

în comun se califică ca vătămări corporale medii (f.d.36);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 3079/D din 23.11.2011, din care

rezultă, că la cet. Arnăut Sergiu, în urma cercetării medico-legale a datelor

documentelor medicale, s-a constat: fractura coastei a X-a pe dreapta, edem al

țesuturilor moi și echimoză pe cap, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a

unui obiect contondent - dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

condiționează o dereglare a sănătății de lungă durată și în baza acestuia criteriu,

în comun se califică ca vătămare corporală medie (f.d.37).

Instanța de apel a reiterat, că nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea probelor

puse la baza sentinței de condamnare, iar nerecunoașterea vinei de către inculpați

nu echivalează cu achitarea acestora, devreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul

sentinței, verificate în ședința instanței de apel, au dovedit cu certitudine săvîrșirea

infracțiunii imputate de către inculpați.

3

La stabilirea pedepsei s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7,

61, 75, 90 Cod penal, astfel, pedeapsa fiind aplicată în limitele prevăzute de lege.

au declarat recurs ordinar invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare.

În motivarea recursului se invocă:

- partea acuzării nu a reușit să prezinte suficiente probe care ar confirma cu

certitudine că anume ei au comis infracțiunea;

- instanțele de judecată nu au acordat deplină eficiență prevederilor art.26

p.3 art.27, 99-101 Cod de procedură penală, nu a cercetat probele administrate sub

toate aspectele, nu le-a verificat, nu le-a dat aprecieri la justa lor valoare, bazîndu-

se doar pe declarațiile părții vătămate, martorului Arnaut Alina și Scurtu

Parascovia, iar declarațiile martorului Bulat Larisa au fost apreciate incorect, deși

sunt cele mai veridice și confirmă că inculpații nu au aplicat lovituri părții

vătămate;

- nu au avut nici un motiv pentru a-i aplica leziuni corporale părții vătămate,

toate leziunile corporale depistate la partea vătămată au fost provocate de către

soția acestuia cu o bîtă;

- partea vătămată cînd era lovită, avea scurta trasă pe cap, astfel presupune

că inculpații i-au aplicat lovituri, nu a indicat concret cine l-a lovit și i-a fracturat

coasta.

5.1. Asupra recursului declarat procurorul a depus referință, pronunțîndu-

se pentru respingerea recursului ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece probele

administrate la caz dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților, iar motivul

invocat de inculpați referitor la aprecierea probelor nu este prevăzut pentru a

judeca cauza în ordine de recurs.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurenții solicită achitarea din motiv că

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fata lor nu

întrunește elementele infracțiunii, încadrarea greșită a acțiunilor, erori prevăzute

la pct.6), 8) și 12) alin.1) art. 427 Cod de procedură penală, dar de fapt referindu-se

la dezacordul cu aprecierea probelor.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată

că temeiurile la care se referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel, or, instanța de apel a verificat

4

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, fiind respectate prevederile art. 413,414,

417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și

se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de

probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea

prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită.

La soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în deplină măsură de

prevederile art. 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat cauza sub toate as-

pectele, probele prezentate de părți verificîndu-le și apreciindu-le just, prin prisma

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punctul de

vedere al coroborării lor și în mod întemeiat a confirmă vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute la art.152 alin. (2) lit. e) Cod penal - vătămarea

intenționată medie a integrității corporale și a sănătății care nu este periculoasă

pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar careta fost

urmată de dereglarea îndelungată a sănătății, săvîrșită de două persoane.

Potrivit prevederilor art. 394 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel în decizie a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză și

toate probele prezentate au primit o apreciere la justa valoare, concluziile făcute de

instanța de apel rezultă din materialul factologic acumulat, argumentînd detaliat și

aplicarea pedepsei.

În recurs, recurenții invocă absolut aceleași motive ca și în apel și la care,

după cum rezultă din textul hotărîrilor contestate, s-a dat răspuns, inclusiv ce ține

de declarațiile martorului Bulat Larisa și Chiorescu Cristina, care și-au modificat

declarațiile în cadrul instanței de fond, iar contradicțiile în declarațiile ultimelor

instanțele le-au considerat ca o încercare de a ușura situația inculpaților, fiind

modifcate și din teama de răzbunarea din partea inculpaților, situație ce rezultă din

declarațiile acestora date în cadrul urmării penale, care au menționat că „….. solicit

ca pe viitor să nu fie invitați pentru a da declarații și despre cele declarate

solicită să nu afle inculpații, care au o reputație negativă și că pricep riscul unei

răzbunări din partea lor.”(f.d.43-44).

Prin urmare, Colegiul conchide, că instanțele de judecată corect au pus la

baza hotărîrilor declarațiile martorilor menționați mai sus, date în cadrul urmării

penale, care au fost audiați în codiții de confidențialitate, în absența inculpaților cu

respectarea procedurii penale, care sunt în coroborare cu declarațiile părții

vătămate Arnaut Sergiu, martorilor Arnaut Alina și Scurtu Parascovia și probele

enumerate la p. 4.1 a prezentei decizii, confirmîndu-se cu certitudine că între

inculpați și partea vătămată a avut loc o cerată care a generat într-o bătaie cu

implicarea martorilor Arnaut Alina și Scurtu Parascovia, motivul fiind că partea

5

vătămată le-a făcut observație inculpaților cînd aceștia î-l băteau pe un alt băiat

necunoscut.

Colegiul nu v-a reține nici argumentul recurenților referitor la faptul că toate

leziunile corporale depistate la partea vătămată au fost provocate de către soția

acestuia cu o bîtă, deoarece acest fapt nu a fost confirmat prin probele administrate

la caz.

Nu și-a găsit confirmare nici argumentul recurenților referitor la faptul că

partea vătămată cînd era lovită, avea scurta trasă pe cap și nu a indicat concret cine

l-a lovit și i-a fracturat coasta, presupunînd că a fost lovit de către inculpați,

deoarece partea vătămată fiind audiat a confirmat: „...că am fost lovit în primul

rînd de către Brînză Anatolie, cu pumnul în față, la care eu i-am răspuns….., drept

rezultat s-a apropiat și Iurie, mi-au tras ambii scurta peste cap și au începu să mă

lovescă cu pumnii și picioarele peste tot corpul….”(f.d.30-31). Prin urmare careva

presupuneri din partea pătimitului nu s-au stabilit, deoarece pînă a fi trasă scurta

peste cap acesta mai întîi a fost lovit de unul din inculpați, ulterior apropiindu-se și

al doilea inculpat, fiind trasă scurta peste cap și lovit în continuare de ultimii.

Colegiul reține că recurenții critică hotărîrile atacate, considerînd că acestea

au preluat ca probe declarațiile părții vătămate și a martorilor la care s-a făcut

referire mai sus. Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de

drept, Colegiul menționează că, în conformitate cu art.93 alin.(2) CPP, declarațiile

inculpatului și ale părții vătămate se consideră probe egale; legea nu stipulează că

depozițiile părții vătămate au prioritate față de cele ale inculpatului. Instanța de

judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să asigure

cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probelor prezentate de părți, în egală

măsură, ca ulterior să le dea acestora o apreciere obiectivă, sub toate aspectele.

Colegiul consideră, că în speță instanțele de fond au respectat această

obligație, au apreciat în mod obiectiv declarațiile părții vătămate și ale inculpaților,

care și-au găsit confirmare prin alte probe, cum sînt declarațiile martorilor Arnaut

Alina, Scurtu Parascovia, Bulat Larisa și Chiorescu Cristina, în ședința instanței de

fond divirgențe a conținutului acestora nu au fost stabilite.

În virtutea celor menționate, Colegiul reiterează, că instanța de apel, printr-o

apreciere justă a probelor, corect a menținut hotărîrea instanței de fond, iar

motivele aduse de recurent precum că instanța de apel nu a dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs

în art. 427 Cod de procedură penală. Cu atît mai mult, aceste motive au fost

obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au adus la pronunțarea

hotărîrii judiciare.

6

Avînd în vedere cele menționate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de

recurenți nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîririlor adoptate

pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei.

Botanica, mun. Chișinău din 07 martie 2012 și a deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2014, declarat de inculpații Brînză Anatolie și

Brînza Iurie, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 16 iulie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Iurie Diaconu

7