1ra-645/2014 — 287 al. 2

Dosarul nr. 1ra-645/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători –Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpații Sîtnic Adrian și Ivlev Eugeniu împotriva sentinței judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 12 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

decembrie 2013 și părțile vătămate Cîrchelan Victor și Luchianiuc Denis împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013 în cauza

penală privindu-i pe,

Sîtnic Adrian Nicolae, născut la 05 noiembrie 1980,

originar din Ocnița și domiciliat în mun. Chișinău,str.

Zelinski nr. 22, ap. 38 ,

Ivlev Eugeniu Mihail, născut la 22 decembrie 1986,

originar din Cahul și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Gh. Cașu, 20/2, ap. 48.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

(instanța de apel)

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

Adrian Nicolae și Ivlev Eugeniu Mihail au fost condamnați în baza infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, fiecare, iar în baza art. 90

Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2

(doi) ani pentru fiecare.

Prin aceeași sentință de la inculpați s-a încasatat în mod solidar, în beneficiul lui

Cîrchelan Victor și Luchianiuc Denis, cîte 10 000 lei, pentru fiecare, cu titlu de prejudiciu

moral.

15.07.2012, aproximativ la orele 01:40, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea

1

publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, aflându-se în apropierea

clubului de noapte "Fashion" amplasat pe bd. Decebal 2, mun. Chișinău, i-au aplicat

multiple lovituri pe diferite părți ale corpului cet. Cîrchelan Victor Vasile, a.n.30.04.1980

și cet.Luchianiuc Denis Victor, a.n.07.12.1979, în urma cărora le-au fost provocate

vătămări corporale ușoare.

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

procesul penal în privința acestora să fie încetat din motiv că acțiunile acestora nu

întrunesc elementele infracțiunii incriminate ci constituie contravenția prevăzută de art.

354 Cod contravențional.

În motivarea apelului înaintat, inculpații au indicat că instanța de fond a pus la baza

sentinței declarațiile părților vătămate și a martorilor acuzării, fără a lua în considerație

declarațiile martorilor apărării, precum și nu a apreciat divergențele apărute între

declarațiile martorilor acuzării. La fel, aceștia au indicat asupra necesității aprecierii critice

a declarațiilor martorilor acuzării din motiv că aceștia erau interesați de a da declarații

favorabile acuzării. În același context s-a menționat că instanța de fond a omis să se

pronunțe și asupra faptului că inculpații tot au fost agresați fizic, fapt confirmat prin

rapoartele de examinare medico-legală și care denotă lipsa intenției inculpaților de a

comite un act de huliganism.

Cu referire la calificarea acțiunilor inculpaților și părților vătămate, primii au

considerat că ele urmau a fi calificate conform indicilor contravenției prevăzute de art. 354

Cod contravențional.

A mai fost criticată și soluția instanței de fond referitor la acțiunea civilă, odată ce

pretențiile morale nu au fost nicidecum argumentate de către părțile vătămate.

3.1. Sentința a mai fost atacată și de către părțile vătămate Cîrchelan Victor și

Luchianiuc Denis, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea

unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații să fie

condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fără aplicarea art. 90 Cod penal și cu

încasarea de la inculpați în mod solidar în beneficiul părților vătămate a prejudiciului

moral în sumă de 50000 lei pentru fiecare.

În motivarea cerințelor sale, părțile vătămate au indicat că instanța de fond le-a

stabilit inculpaților o pedeapsă prea blîndă, fără a fi respectate criteriile generale de

individualizare a pedepsei, deoarece ultimii nu și-au recunoscut vina, nu s-au căit de cele

comise, nu au cerut scuze de la părțile vătămate, au comis infracțiunea cu intenție directă

și în prezența unei femei însărcinate, precum și nici nu au restituit prejudiciul cauzat prin

infracțiune.

La fel, părțile vătămate au criticat sentința în latura civilă, odată ce nu au fost

admise pe deplin cerințele sale. Prejudiciul moral cauzat acestora prin infracțiune s-a

materializat prin suferințe psihice și fizice, pe care le-au resimțit după consumarea

faptelor criminale, a căror consecințe negative ar putea fi remediate prin încasarea sumelor

solicitate în acțiunile civile.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, fiind menținută sentința.

sistemă de probe administrate în cadrul cercetărilor judecătorești, prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat cu certitudine comiterea de către inculpați

a infracțiunii incriminate lor.

2

La fel, s-a mai concluzionat și faptul că datorită provocării prin acțiunile sale

părților vătămate, a leziunilor corporale ușoare, gradul prejudiciabil al faptelor sale

depășește cu mult fapta prevăzută de art. 354 Cod contravențional, întrunind astfel

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

În latura stabilirii pedepsei inculpaților, instanța de apel a indicat că aceasta a fost

aplicată în corespundere cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, ținîndu-se cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpaților, de circumstanțele

atenuante și agravante ale cauzei, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovaților, precum și de condițiile de viață ale acestora. Pedeapsa aplicată

inculpaților a fost considerată legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cît și

circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond, ținînd cont

de caracteristica pozitivă la locul de trai a inculpaților, lipsa antecedentelor penale și

săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave.

Instanța de apel a mai considerat că instanța de fond justificat a încasat din contul

inculpaților în contul părților vătămate a prejudiciului moral în cuantum de cîte 10000 lei

pentru fiecare, considerînd ca fiind exagerată suma de 50000 lei. Aceasta din motiv că în

speța dată, dauna morală s-a exprimat prin faptul că părțile vătămate au suportat suferințe

morale și dureri fizice, în urma aplicării loviturilor de către inculpați.

casarea sentinței și a deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care procesul penal să

fie încetat, cu atragerea inculpaților la răspundere contravențională în baza art. 354 Cod

contravențional.

În motivarea recursului declarat, inculpații reproduc argumentele expuse în cererea

de apel, indicînd că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lor și consideră că instanța de

fond a pus la baza sentinței declarațiile părților vătămate și a martorilor acuzării, fără a lua

în considerație declarațiile martorilor apărării, precum și nu a apreciat divergențele apărute

între declarațiile martorilor acuzării. La fel, aceștia indică asupra necesității aprecierii

critice a declarațiilor martorilor acuzării din motiv că aceștia erau interesați de a da

declarații favorabile acuzării. În același context este menționat că instanța de fond a omis

să se pronunțe și asupra faptului că inculpații tot au fost agresați fizic, fapt confirmat prin

rapoartele de examinare medico-legală și care denotă lipsa intenției inculpaților de a

comite un act de huliganism.

Cu referire la calificarea acțiunilor inculpaților și părților vătămate, primii consideră

că ele urmează a fi calificate conform indicilor contravenției prevăzute de art. 354 Cod

contravențional.

Este supusă criticii și soluția instanței de fond referitor la acțiunea civilă, odată ce

pretențiile morale nu au fost nicidecum argumentate de către părțile vătămate.

6.1. Decizia este atacată și de către părțile vătămate, care, întemeindu-se pe

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

În motivarea cerințelor sale, părțile vătămate critică soluția instanței de apel în latura

stabilirii pedepsei inculpaților prin prisma art. 90 Cod penal, odată ce ultimii nu și-au

recunoscut vina în cele comise, au comis o infracțiune cu intenție directă și nu au restituit

prejudiciile cauzate prin acțiunile sale.

La fel, este criticată soluția în latura civilă, considerînd suma încasată de la inculpați

neproporțională în raport cu suferințele fizice și psihice suferite de către părțile vătămate.

3

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal constată corectitudinea concluziilor instanței de apel, potrivit

cărora, cu toate că inculpații vina lor în comiterea infracțiunii incriminate nu a recunoscut-

o, declarînd că faptele lor constituie o contravenție prevăzută de art. 354 Cod

contravențional, aceasta a fost probată prin întreg probatoriul administrat în cadrul

cercetărilor judecătorești. La fel, este întemeiată concluzia potrivit căreia, cu toate că

declarațiile martorilor Colomeiciuc E., Pasenco C., Pleșca E., Mihai V., Motîlica A. și

Miriuța M. nu indicau direct la inculpați precum că au comis infracțiunea, ele direct

confirmă declarațiile părților vătămate, precum că aceștia au fost bătuți de niște persoane,

care, în consecință, s-au stabilit a fi inculpații.

Colegiul penal reține și concluzia potrivit căreia, reieșind din rapoartele de expertiză

medico-legală nr. 2039/D și nr. 2040/D din 17.08.2012 la părțile vătămate s-au constatat

vătămări corporale ușoare, iar potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 2041/D și

nr. 2042/D din 17.08.2012, la inculpați s-au depistat vătămări corporale neînsemnate, ceea

ce probează că părțile vătămate au fost bătute de niște persoane, care, s-au dovedit a fi

inculpații, la fel, constatîndu-se că ultimii și au fost inițiatorii conflictului. În așa mod,

circumstanțele privind cauzarea vătămărilor corporale ușoare părților vătămate de către

inculpați, indică asupra prezenței în acțiunile ultimilor a semnelor componenței infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, care este caracterizată de un grad de

pericol social mai mare, decît fapta prevăzută de art. 354 Cod contravențional, motiv

pentru care nu putea fi reținută cerința inculpaților de încadrare a acțiunilor sale potrivit

acestei norme.

Cu referire la argumentul recurenților privind soluția instanțelor judecătorești în

latura civilă, Colegiul penal constată că părților vătămate justificat le-a fost încasat

prejudiciul moral în sumă de 10 000 lei pentru fiecare, oferindu-li-se astfel o satisfacție

morală echitabilă, ținîndu-se cont de nivelul suferințelor fizice și emoționale, derivate din

acțiunile agresive ale inculpaților și gravitatea leziunilor corporale pricinuite părților

vătămate.

De asemenea se mai constată că de către instanțele de fond și apel a fost adoptată o

soluție argumentată în latura stabiliri pedepsei, cu respectarea criteriilor generale de

individualizare a pedepsei, luînd în considerație toate circumstanțele concrete ale cauzei,

caracterul și gravitatea infracțiunii comise, motivul și scopul celor comise, personalitatea

inculpaților, care se caracterizează pozitiv la locul de trai, neavînd antecedente penale și

săvîrșind pentru prima dată o infracțiune mai puțin gravă, de consecințele survenite în

rezultatul comiterii infracțiunii, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării inculpaților, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

acestora, cît și din partea altor persoane, precum și de faptul că executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că hotărîrile contestate nu sunt

afectate de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care

se constată că recursurile declarate sunt inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

4

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpații Sîtnic Adrian și

Ivlev Eugeniu împotriva sentinței judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 iulie 2013

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013 și părțile

vătămate Cîrchelan Victor și Luchianiuc Denis împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2013 în cauza penală privindu-i pe Sîtnic

Adrian Nicolae și Ivlev Eugeniu Mihail, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

5