1ra-1106/2014 — 152 al. 2

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 02 decembrie 2013, Balan Igor Gheorghe, Rudico Dorin Vasile (în privința cărora cauza nu se examinează) și Ianciuc Denis Oleg, au fost condamnați în baza art.152 alin. (2) lit. e) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare fiecare. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepselor stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani pentru fiecare. Prin aceeași sentință, din contul inculpaților a fost încasat în mod solidar, în beneficiul lui Rusu Dorin, prejudiciul moral în sumă totală de 15 000 (cincisprezece mii) lei, iar cerința privind recuperarea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului acestuia să se expună instanța civilă.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Balan Igor Gheorghe, Rudico Dorin Vasile și Ianciuc Denis Oleg la 21 mai 2011 aproximativ ora 01:15, acționînd împreună și de comun acord, în scopul vătămării integrității corporale, aflîndu-se pe bd. Dacia 44, mun. Chișinău, în cadrul unui conflict iscat spontan cu Rusu Dorin Vasile, intenționat au aplicat acestuia lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale capului și corpului, ca rezultat, conform raportului de expertiză medico- legală în comisie nr. 303 din 09.09.2011 i-au provocat vătămări corporale medii.

Sentința a fost atacată de către avocatul Lilia Prodan în numele părții vătămate, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă reală cu închisoarea pentru infracțiunea incriminată, precum și să fie încasat 1 de la inculpați în mod solidar, în beneficiul părții vătămate, prejudiciul moral în sumă totală de 150 000 lei (o sută cincizeci mii) lei. În motivarea apelului său avocatul a indicat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, precum și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, cu toate că inculpații nu au recunoscut vina în faptele incriminate, solicitînd să fie achitați. La fel, a fost criticată soluția instanței de fond în privința încasării prejudiciului moral, nefiind apreciat corect nivelul suferințelor fizice și psihice ale părții vătămate. 3.1. Sentința a fost atacată cu apel și de avocatul Constantin Mihăilă în numele inculpatului Rudico Dorin, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat și să fie respinsă acțiunea civilă înaintată. În motivarea cerințelor sale, avocatul a indicat că inculpatul nu a recunoscut vina în cele comise, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii privind declararea nulă a probelor, a ignorat faptul modificării materialelor cauzei de către organul de urmărire penală și a pronunțat sentința cu depășirea termenului de 30 de zile, fără a avea careva circumstanțe excepționale de prelungire a lui. La fel, a fost expusă critica asupra modalității de apreciere a probelor de către instanța de fond. 3.2. Sentința a fost atacată și de către avocatul Valeriu Mardari în numele inculpatului Ianciuc Denis, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat. În motivarea cerințelor sale, avocatul a criticat modul de apreciere a probelor efectuat de către instanța de fond, indicînd la faptul că aceasta nu a atras atenție la contradicțiile dintre declarațiile părții vătămate și materialele cauzei. 3.3. Sentința a fost atacată și de către avocatul Victor Zagaiciuc în numele inculpatului Balan Igor, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat. În motivarea cerințelor sale, avocatul doar a criticat modul de apreciere a probelor efectuat de către instanța de fond.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014, care a fost pronunțată integral la 24 martie 2014, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că în urma verificării și aprecierii probelor administrate, în conformitate cu art. art. 101 și 414 alin. (2) Cod de procedură penală, s-a ajuns la concluzia că în cauză au fost administrate toate probele necesare aflării adevărului, care au fost judicios apreciate de către instanța de fond, avînd drept consecință reținerea corectă a stării de fapt și de drept în cauză, iar motivele invocate în apeluri au fost obiect de studiu în instanța de fond, găsindu-și reflectare în sentința pronunțată, care corespunde exigențelor art. 6 din CEDO, instanța de apel preluînd motivele jurisdicției de primă instanță cu referire la vinovăția inculpaților. S-a mai indicat că atît în instanța de fond, cît și în cea de apel cu certitudine s-a constatat că inculpații i-au cauzat părții vătămate vătămări corporale medii la 21.05.2011, în jurul orei 01:15, fapt constatat prin raportul de expertiză nr. 303 din 09.09.2011. Fotografiile prezentate de către partea vătămată în ședința instanței de apel în 2 temeiul art. 93 Cod de procedură penală, nu au putut fi admise ca probe din motiv că nu au fost datate. Argumentele inculpaților privind lipsa aplicării loviturilor părții vătămate, nu au avut un suport probatoriu, de vreme ce partea vătămată a indicat asupra acestora ca fiind autorii loviturilor aplicate lui. La fel, instanța de apel nu a găsit temei de apreciere critică a declarațiilor părții vătămate și a martorilor acuzării, deoarece aceștia au depus declarații cu privire la constatarea faptei prejudiciabile și identificarea făptuitorilor, arătînd la inculpați ca fiind persoanele ce l-au agresat pe Rusu Dorin, care și-au găsit confirmare și prin probele și materialele administrate la cauză. A fost respins argumentul apelanților privind imposibilitatea audierii martorului Gălușcă Vadim, din motiv că calitatea sa procesuală și audierea lui nu a fost obiectată în cadrul cercetării judecătorești de către avocați. În același mod a fost respins argumentul avocaților apelanți referitor la posibilitatea cauzării vătămărilor corporale părții vătămate de către persoane terțe, care a fost obiectul discuției la judecarea cauzei în fond și cărora instanța le-a dat o apreciere argumentată, concluzie cu care instanța de apel a fost solidară. Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorilor Beșchieru Alexandru și Galbur Vitalii, preluînd în acest sens concluzia instanței de fond, potrivit căreia ei nu au confirmat nevinovăția inculpaților și declarațiile lor nu conțineau date relevante pentru cauză, deoarece nu au fost martori oculari al conflictului petrecut. Referitor la argumentele apelanților, privitor la efectuarea cu încălcări a expertizei medico-legale, cît și modificarea de către organul de urmărire penală a filelor dosarului penal, prin ce urmau a fi declarate nule toate actele procedurale, instanța de apel le-a respins în temeiul prevederilor art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, deoarece nu au fost invocate în perioada indicată în norma sus vizată. La fel, s-a constatat că toate deficiențele referitoare la raportul de expertiză au fost înlăturate în procesul examinării cauzei prin explicațiile expertului Corbu Chiril, care a fost membru al comisiei la întocmirea raportului de expertiză nr. 303 din 09.09.2011 și explicațiile specialistului oftalmolog Andronic Sergiu, cărora i-au fost adresate întrebările de rigoare de către participanții la proces și care au confirmat concluzia expusă în raport. Referitor la filele dosarului penal, instanța de apel a menționat că schimbarea cronologică a filelor materialelor cauzei penale, după cum a fost invocat de către apelanți, nu denaturau conținutul actelor întocmite și prezentate părților la finisarea urmăririi penale. În partea argumentelor ce se conțin în apelul avocatului în numele părții vătămate, instanța de apel a constatat că la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal, fiind aplicate pedepse în limitele legii, care răspund atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal. De asemenea, cu privire la solicitarea avocatului în numele părții vătămate, cu privire la acțiunea civilă, instanța de apel a indicat că pornind de la prevederile art. 41 CEDO, cererea cu privire la încasarea prejudiciului moral nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire fără temei, fiind în așa mod efectuată o evaluare corectă pe bază echitabilă, a suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate, în raport cu prejudiciul încasat.

Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu recurs ordinar de către avocat în numele inculpatului Ianciuc Denis, care a fost declarat la 24 aprilie 2014 (prin intermediul oficiului poștal) și care solicită casarea acestora în privința ultimului, cu 3 achitarea lui. În motivarea cerințelor sale, avocatul doar critică modul de apreciere al probelor de către instanțele de fond și apel, considerînd că prin acestea nu a fost probată vinovăția inculpatului în faptele incriminate. 6.1. Pe cauză a fost depusă referință de către procuror, care consideră că asupra recursului declarat urmează să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia, din motiv că instanțele de judecată au dat o apreciere corectă stării de fapt, iar argumentele avocatului au fost respinse de către instanța de apel, fiind apreciate drept o metodă de apărare a inculpatului. 6.2. Pe cauză a fost depusă referință și de către avocat în numele părții vătămate, care consideră că asupra recursului declarat urmează să fie dispusă inadmisibilitatea acestuia, din motiv că instanțele ierarhic inferioare corect au constatat vinovăția inculpaților în fapta incriminată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. Astfel, Colegiul penal reține drept întemeiată concluzia instanței de apel potrivit căreia, în urma verificării și aprecierii probelor administrate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, s-a constatat vinovăția, inclusiv a inculpatului, în acțiunile incriminate. Totodată, din lucrările cauzei rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel de către recurent, corect constatînd că alegațiile privind nevinovăția inculpatului nu au avut un suport probatoriu, de vreme ce partea vătămată a menționat în declarațiile sale că a fost lovit inclusiv de către inculpat, aceeași poziție fiind susținută și de către martorul acuzării, Rusu Dan. În aceeași ordine de idei, instanța de apel, întemeiat a omis să dea o apreciere critică declarațiilor părții vătămate și martorilor acuzării, odată ce din conținutul acestora s-a reținut existența faptei prejudiciabile și identitatea făptuitorilor (inculpații), circumstanțe care se confirmau și prin probele materiale administrate în cauză. Suplimentar la cele constatate, Colegiul penal reține și faptul că, în esența sa, recursul declarat este întemeiat pe critica asupra aprecierii probelor efectuate de către instanțele de fond și apel. În aceste sens se reține că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propun părțile este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar. Reieșind din cele expuse, rezultă că hotărîrile contestate nu sunt afectate de careva erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, motiv 4 pentru care se constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Valeriu Mardari în numele inculpatului Ianciuc Denis, împotriva sentinței judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 02 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2014, în cauza penală în privința lui Ianciuc Denis Oleg, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș 5