1ra-222/2014 — art. 152 alin. 2 lit. e, 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr.1ra-222/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 18 iunie 2013 de

inculpatul

Bărbînța Vitalie Vasile, născut la 27 martie

1978, originar și domiciliat în s. Gotești, r-nul

Cantemir;

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

ordinar);

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat:

- în baza art. 287 alin. (2) lit.b) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 400 unități convenționale, echivalentul a 8000 lei;

- în baza art. 152 alin.(2) lit.e) Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 84 alin.(3) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, pedepsele

urmează a fi executate de sine stătător.

Potrivit art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

1

Acțiunea civilă a părții vătămate Moldovanu Vasile a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

A fost încasat în mod solidar de la inculpat și de la Șihbabaev Alexandru,

Mecicari Nicolae, Mecicari Emil în beneficiul părții vătămate Moldovanu Vasile

cheltuielile de judecată în mărime de 4000 lei.

1.1 Prin aceeași sentință au fost condamnați și Șihbabaev Alexandru, Mecicari

Nicolae, Mecicari Emil, însă de către ei hotărîrile judecătorești nu au fost contestate și

nu se examinează în prezent.

Bărbînța Vitalie la data de 07 aprilie 2010, aproximativ la orele 23-30 minute, în s.

Gotești, r-nul Cantemir, împreună cu Șihbabaev Alexandru, Mecicari Nicolae,

Mecicari Emil și o altă persoană, dosarul în privința căreia a fost disjungat într-o

procedură aparte, pe fonul unor relații ostile cu Moldovanu Vasile, din intenții

huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect

față de societate, manifestată prin tulburarea liniștii publice, i-au aplicat acestuia mai

multe lovituri peste corp cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală

nr.47 “D ” din 14 mai 2010, leziuni care în ansamblu duc la dereglarea sănătății de

lungă durată mai mult de 21 de zile și se califică în comun ca vătămări corporale

medii.

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatului, recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.b) și art. 152 alin.(2) lit.e)

Cod penal, să-i fie stabilită pedepsă definitivă, potrivit art. 84 alin.(1) Cod penal, de 5

ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

Apelantul a menționat faptul că sentința pronunțată este prea blîndă, prima

instanță, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a ținut cont de împrejurările în care au

avut loc infracțiunile și de faptul că inculpatul anterior a fost judecat.

3.1 Inculpatul și avocatul Popescu Marcel, în numele acestuia, la fel, au

declarat apeluri prin care au solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor

incriminate din motiv că nu a comis cele imputate.

au fost respinse apelurile procurorului, al inculpatului și al avocatului Popescu

Marcel, în numele ultimului, cu menținerea sentinței fără modificări.

care, invocînd ca temei de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a

infracțiunilor incriminate.

Recurentul menționează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

2

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția

instanței.

Inculpatul invocă faptul că el nu a aplicat victimei lovituri, iar instanțele de

judecată, constatînd existența leziunilor corporale la partea vătămată, nu a delimitat

acțiunile acestuia de cele ale celorlalți coinculpați iar din persoanele audiate pe cauza

dată doar partea vătămată și ceilalți inculpați au indicat că și el l-a lovit pe Moldovanu

Vasile, astfel, instanțele de judecată au neglijat declarațiile martorilor Țarălungă Iulia,

Sava Viorel, Bîrsan Sergiu, Melnicenco Dorina care au relatat că nu au văzut ca

inculpatul să lovească partea vătămată.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

În recursul ordinar declarat de inculpat sunt invocate ca temeiuri pentru

recurs- prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, conform

cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt care a afectat soluția instanței.

Însă recurentul, cu toate că a specificat, în opinia sa, care sunt erorile comise

de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărîrii contestate, aceste temeiuri nu sunt

aplicabile în cauza dată, din conținutul recursului fiind relevant temeiul prevăzut

de art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală- nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, însă și acesta nu poate fi aplicat în speța dată din motiv că recurentul

nu a adus o careva motivare ori argumentare din punct de vedere ale temeiurilor

menționate.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia despre vinovăția lui Bărbînța Vitalie în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 287 alin. (2) lit.b) și art. 152 alin.(2) lit.e) Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie a fost analizată detaliat și

minuțios în textul hotărîrii contestate, și anume: declarațiile inculpatului Bărbînța

Vitalie(f.d.346-347); declarațiile părții vătămate Moldovanu Vasile din 14 martie

2011 (f.d.248-250); procesele- verbale de audiere ale martorilor: Melnicenco

Dorina din 20 mai 2010 (f.d.73), Bîrsan Sergiu din 16 iunie 2010 (f.d.120-121),

Carabețchi Sergiu din 22 iunie 2010(f.d.122-123), Berescu Petru din 06 iulie 2010

(f.d.124-125); Țarălungă Iulia din 14 martie 2011(f.d.252-254), Sava Viorel din 20

aprilie 2011(f.d.256-259); raportul IOD CPR Cantemir, V. Dulgheru din 08 aprilie

3

2010(f.d.5), plîngerea părții vătămate Moldovanu Vasile din 22 aprilie

2010(f.d.20), raportul de examinare medico-legală nr.87 din 21 aprilie 2010

(f.d.23-24), procesul- verbal de confruntare dintre partea vătămată Moldovanu

Vasile și inculpatul Șihbabaev Alexandru (f.d.63-64), conform căruia, partea

vătămată și-a menținut declarațiile că a fost bătut de către Bărbînța Vitalie și

ceilalți inculpați; raportul de expertiză medico-legală nr.47 “D” din 13 mai 2010

(f.d.67), prin care au fost confirmate declarațiile părții vătămate privind aplicarea

multiplelor lovituri cu pumnii și picioarele de către inculpați peste diferite părți ale

corpului; raportul de expertiză medico-legală nr.48 “D” din 13 mai 2010 (f.d.68);

declarații inculpaților din 16 octombrie 2012 Șihbabaev Alexandru (f.d.339-341),

Mecicari Nicolae(f.d.343), Mecicari Emil (f.d.344-345).

Astfel, instanța de recurs nu poate reține argumentul inculpatului privind

neaprecierea obiectivă, de către instanța de apel, a probelor administrate în cauza

dată din motiv că temeiurile invocate de acesta, privind modul de apreciere a

probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de procedură

penală.

Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în

drept fie în instanța de fond sau în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest

sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de

condamnare sau de achitare.

Prin urmare, argumentul recurentului privind faptul că probele menționate

mai sus nu dovedesc vinovăția sa în comiterea infracțiunilor imputate, nu poate fi

reținut de către instanța de recurs din motiv că aceste probe sunt în coraborare cu

celelalte materiale ale cauzei, nefiind careva contraziceri între acestea.

Cît privește argumentul inculpatului precum că instanțele de judecată, la

examinarea cauzei, au neglijat declarațiile martorilor Țarălungă Iulia, Sava Viorel,

Bîrsan Sergiu, Melnicenco Dorina care au relatat că nu au văzut ca inculpatul să

lovească partea vătămată, acesta, la fel, este fără temei legal, instanța de apel corect

concluzionînd că aceste afirmații ale inculpatului au fost dezmințite nu doar prin

declarațiile părții vătămate dar și prin cele ale martorului Sava Viorel, care direct a

indicat la inculpat ca la una din persoanele ce era implicată în bătaie.

Mai mult ca atît, ceilalți martori nu au confirmat versiunea recurentului

precum că “ei nu au văzut ca inculpatul să lovească partea vătămată”, prin

urmare, acest argument, la fel, va fi respins ca neîntemeiat.

În consecință, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de

comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și

contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și concludente care,

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

just a fost apreciată de instanțele de judecată ca o tactică de apărare a acestuia.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

enunță că recursul inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

4

432 Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bărbînța Vitalie

Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 18 iunie

2013 în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 februarie 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș

5