1re-69/15 — Art. 307 Cod penal

La 12 ianuarie 2015, reclamantul Șiman Ion în baza prevederilor art. 313 Cod de procedură penală s-a adresat în instanța de judecată cu plîngere, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului său legal de către Procuratura Anticorupție, realizat prin aplicarea selectivă și neuniformă a legii, prin eschivarea examinării obiective și eficiente a plîngerii sale din 26 mai 2014, prin examinarea formală și superficială, neobiectivă insuficientă a plângerii și prin faptul neîntreprinderii măsurilor procesual-penale stabilite și necesare pentru descoperirea crimelor; constatarea faptului eschivării Procuraturii Anticorupție de a acumula probe asupra faptelor descrise în plângerea penală din 26 mai 2014, care ar fi dus nemijlocit la descoperirea crimelor expuse în cererea dată, fapt care duce nemijlocit la deposedarea sa de sume financiare considerabile, lipsirea sa ilegală de dreptul de a munci, acțiuni carе violează flagrant o serie de articole a legislației naționale, inclusiv art. 1, 13, 14, art. 1 al Protocolului 1 CEDO; constatarea faptului că în urma acțiunilor ilicite și inacțiunilor organului de urmărire penală, sistematic a fost 1 supus discriminării, stresurilor, umilințelor și discreditărilor interminabile, fapt prin care a fost lipsit de dreptul de a munci, de salariu, de garanții sociale și dreptul de a-și întreține material familia și, de a dispune efectiv de sumele financiare în proporții deosebit de mari, de care împreună cu familia sa a fost deposedat ilegal și arbitrar; declararea nulității ordonanței de nepornire a urmăririi penale din 12 decembrie 1014, emisă de către procurorul în Procuratura Anticorupție, Cernei Alexandru, pe marginea plângerii penale din 26 mai 2014; dispunerea reluării procesului penal nr. 20140360386, înregistrat la 27 iunie 2014 în REI-1 al Centrului Național Anticorupție, sub nr. 386 și examinarea plângerii sale din 26 mai 2014 sub aspect penal și în cadrul unei anchete penale eficiente; obligarea Procuraturii Anticorupție să stabilească și să audieze toate persoanele implicate și evidențiate în plîngerea penală, care au emis și pronunțat hotărâri vădit ilegale și arbitrare, care au influențat judecătorii să emită și să pronunțe hotărâri ilegale arbitrare probelor care sunt vinovate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală Eduard.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 ianuarie 2015 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea declarată de către reclamantul Șiman Ion împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale procurorului.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către reclamantul Șiman Ion prin care a solicitat declararea nulității acesteia, ca fiind ilegală și nemotivată, distorsionată și arbitrară probelor. Concomitent, reclamantul a enunțat că, pe parcursul examinării plângerii sale a demonstrat parțialitate intimatului în persoana procuraturii, discursul său în privința susținerii plângerii fiind întrerupt, anunțată pauză de 30 min, după care președintele instanței Dulghieru D. a intervenit în timpul ședinței, a deschis ușa și l-a chemat pe judecătorul Pavliuc la el. După revenirea judecătorului Pavliuc, a continuat ședința, judecătorul Pavliuc demonstrând nervozitate, fapt pentru care petiționarul i-a atras atenția și i-a cerut să fie mai calm, iar acest fapt este confirmat prin înregistrarea audio, dacă nu au alterat-o. La fel, se indică că instanța prin încheierea contestată nu a oferit nici un răspuns asupra 2 pretențiilor sale înaintate și nu a explicat din care motive nu au fost apreciate probele de la dosar, care anume probe au fost reținute și care nu, precum și din care motive, nu s-a expus asupra faptelor de eschivare a organul de urmărire renală de a acumula probele necesare în vederea asigurării obiectivității și imparțialității examinării plângerii sale penale. Mai menționează recurentul, că instanța de fond nu a apreciat corect și egal însăși faptul falsificării mandatului avocatului Plămădeală E., fapt constatat în cadrul urmăririi penale și elucidate în ordonanțele contestate, că organul de urmărire penală s-a eschivat de a stabili persoanele concrete implicate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E. De asemenea, a indicat că, instanța de fond nu a apreciat refuzul ilegal și eschivarea organului de urmărire penală de a ridica cele trei dosare civile, pentru a se convinge că hotărârile, deciziile și încheierile adoptate de către judecătorii menționați în plângerea penală sunt false, vădit ilegale, arbitrare probelor incontestabile și declarațiilor martorilor. Petiționarul a mai invocat că, a fost prejudiciat cu sume financiare în proporții deosebit de mari, iar instanța de fond, prin încheierea contestată din 23 ianuarie 2015 în nici un fel nu a apreciat eschivarea organului de urmărire penală de a investiga și acest capăt al plângerii sale penale și nu a întreprins măsurile impuse de lege legate de escrocheriile inițiate și promovate de Ministerul Culturii și judecătorii menționați în plângerea penală. Totodată, a cerut să fie audiat în calitate de martor și să fie ridicate și examinate dosarele civile pe care s-au adoptat și pronunțat hotărâri criminale, să se dispună expertize grafologice și contabile, însă organul de urmărire penală a ignorat cu desăvârșire cerințele sale, prin faptul eschivării ilegale a organului de urmărire penală de a investiga eficient și obiectiv cazul, de a acumula probele necesare, prin neaudierea figuranților plângerii penale, prin neaudierea unui șir de funcționari care au admis falsificările actelor publice și prin neridicarea celor 3 dosare civile pe care s-au emis hotărâri vădit ilegale, arbitrare probelor și contrare declarațiilor a înseși pârâților, hotărâri contrare lucrului judecat prin decizii și încheieri irevocabile. 3

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2015 a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea încheierii atacate. Instanța de recurs, în motivarea soluției adoptate a invocat că, asupra argumentelor petiționarului atât procurorul cît și instanța de fond s-au expus în actele procesuale adoptate, nefiind stabilite careva încălcări de procedură sau de altă natură care afectează în careva mod drepturile și libertățile petiționarului prin adoptarea ordonanțelor contestate și a încheierii din 23 ianuarie 2015. Din materialele cauzei rezultă, că instanța de fond corect a constatat, că hotărârile au fost emise în cadrul legal, reieșind în același timp din principiul universal de autoritate al lucrului judecat, stabilindu-se în consecință că lipsesc anumite baze legale pentru a interveni în cazul dat prin prisma normei de drept penal. Afirmațiile recurentului precum că judecătorul de instrucție nu s-a expus asupra falsificării mandatului avocatului Plămădeală E., acest fapt fiind constatat în cadrul urmării penală și elucidat în ordonanțele contestate și că organul de urmărire penală s-a eschivat de a stabili persoanele concrete implicate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E., instanța de recurs a reținut că argumentul dat urmează a fi respins drept unul declarativ, or prin încheierea judecătorului de instrucție din 23 ianuarie 2015 s-a stabilit că avocatul Plămădeală Eduard a dispus de împuterniciri legale în vederea reprezentării intereselor societății pe acțiuni în toate instanțele de judecată, fapt confirmat prin contractul de asistență juridică nr.164, încheiat între Plămădeală Eduard și S.A. "Moldova-Film". Mai mult, instanța de recurs a mai reținut că prin încheierea judecătorului de instrucție din 20 octombrie 2014 s-a admis parțial plângerea lui Șiman Ion înaintată în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, fiind declarate nule ordonanțele procurorului în Procuratura Anticorupție Compan D. din 01 octombrie 2014 privind refuzul începerii urmării penale în baza materialelor acumulate sub nr. 386 din 27 iunie 2014 și ordonanța procurorului Anticorpuție Harujen E. din 25 august 2014 de respingere a plângerii petiționarului, fiind obligat procurorul să lichideze încălcările 4 depistate ale drepturilor petiționarului și anume, astfel prin controlul efectuat ulterior și anume prin raportul de la f.d. 276 s-a stabilit că introducerea unei ștersături în mandatul avocatului Plămădeală E. nu a influențat asupra raporturilor juridice între S.A „Moldova-Film" și avocatul Plămădeală E., mandatul fiind legal eliberat. Ce ține de argumentul recurentului, precum că instanța de fond nu s-a expus asupra faptului de eschivare a organului de urmărire penală de a acumula probele necesare în vederea asigurării obiectivității și imparțialității examinării plângerii, instanța de recurs l-a respins, pe motiv că instanța de fond corect a reținut că în speța dată s-au întreprins toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, obiectivă și completă a circumstanțelor cauzei, epuizând căile legale pentru administrarea probelor utile și pertinente ce ar demonstra vinovăția persoanelor bănuite de petiționar pe respectiva cauză penală. La fel, instanța de recurs a menționat că corect sunt respinse argumentele recurentului privind implicarea politicului la examinarea cauzei civile în care a figurat reclamantul Șiman Ion, și că judecătorii Curții Supreme de Justiție au fost influențați de către anumite persoane care fac parte fie din puterea legislativă, fie din cea executivă, argumentele în acest sens fiind declarative și neconfirmate prin careva probe pertinente și concludente, cu atât mai mult că la înfăptuirea justiției în pricini civile, judecătorii sânt independenți și se supun numai legii, iar orice implicare în activitatea de judecată este inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.

Hotărîrile nominalizate sunt atacate cu recurs în anulare de către reclamantul Șiman Ion, prin care, indicînd prevederile art. 19, 23, 28, 29, 36, 252, 254, 262, 263, 270, 274, 276, 298, 300, 313 Cod de procedură penală, art. 14, 17, 30, 41, 49, 51, 176, 307, 310, 328, 329, 332, 335 Cod penal, art. 1, 6, 8, 13,14 și art. nr. 1 al protocolului adițional nr. l CEDO, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care plîngerea sa din 12 ianuarie 2015 înaintată judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău în baza art. 313 Cod de procedură penală, să fie admisă integral, invocînd următoarele: 5 - la examinarea speței date de către instanțele de judecată inferioare a fost încălcat dreptului său legal de către Procuratura Anticorupție, realizat prin aplicarea selectivă și neuniformă a legii, prin eschivarea examinării obiective și eficiente a plîngerii din 26 mai 2014, prin examinarea formală și superficială, neobiectivă și insuficientă a plîngerii și prin faptul neîntreprinderii măsurilor procesual penale stabilite și necesare pentru descoperirea crimelor; - Procuratura Anticorupție s-a eschivat de a acumula probe asupra faptelor descrise în plîngerea penală din 26 mai 2014, care ar fi dus nemijlocit la descoperirea crimelor expuse în cererea penală depusă de el la data de 26 mai 2014, fapt care duce nemijlocit la deposedarea de sume financiare considerabile, a fost lipsit ilegal de dreptul de a munci, acțiuni care violează flagrant o serie de articole a legislației naționale și chiar art. 1, 13, 14, art. l al protocolului nr. l CEDO; - în urma acțiunilor ilicite și inacțiunilor organului de urmărire penală sistematic a fost supus discriminării, stresurilor, umilințelor și descreditărilor interminabile, fapt prin care a fost lipsit de dreptul la muncă, salariu, garanții sociale, la dreptul de a întreține material familia și de dreptul de a dispune efectiv de sumele financiare în proporții deosebit de mari de care el și familia sa au fost deposedați ilegal și arbitrar; - declararea nulă a ordonanței de nepornire a urmăririi penale din 12 decembrie 2014 emisă de către procurorul Procuraturii Anticorupție Cernei A. pe margina plîngerii penale din 26 mai 5014; - să fie dispună reluarea procesului penal nr. 20140360386, înregistrat la data de 27 iunie 2014 în REI-1 al C.N.A. sub nr. 386 și examinarea plîngerii penale depusă de către el la 26 mai 2014 sub aspect penal și în cadrul unei anchete penale eficiente; - de obligat Procuratura Anticorupție să stabilească și să audieze toate persoanele implicate și evidențiate în plîngerea penală, care au emis și pronunțat hotărîri vădit ilegale și arbitrare, care au influențat judecătorii să emită și pronunțe hotărîri ilegale, arbitrare probelor și care sunt vinovate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E.; 6 - de obligat Procuratura Anticorupție să prezinte instanței întreg procesul penal nr. 20140360386 din 27 iunie 2014; - în hotărîrea de judecată care va fi emisă să se ofere răspuns și soluții clare și motivate asupra tuturor pretențiilor invocate în propriul recurs în anulare.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, hotărîrile judecătorești contestate nu cad sub incidența categoriilor 7 de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul în anulare declarat împotriva hotărîrilor judecătorești adoptate în procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală

În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de reclamantul Șiman Ion, împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2015, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunța integral la 16 iulie 2015. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 8