1re-69/15 — art. 307 Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 307 Cod penal
- Temei legal
- art. 313 CPP
1re-69/15 — art. 307 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul nr. lre-69/15
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
24 iunie 2015 mun. Chișinău
Colegul penal în componență:
Președinte –Ursache Petru,
judecători –Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
reclamantul Șiman Ion, prin care se solicită casarea încheierii Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău din 23 ianuarie 2015 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 16 martie 2015, prin care s-a dispus respingerea
plîngerii reclamantului Șiman Ion împotriva acțiunilor organului de urmărire
penală și a procurorului.
A C O N S T A T A T:
La 12 ianuarie 2015, reclamantul Șiman Ion în baza prevederilor art.
313 Cod de procedură penală s-a adresat în instanța de judecată cu plîngere,
prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului său legal de către
Procuratura Anticorupție, realizat prin aplicarea selectivă și neuniformă a
legii, prin eschivarea examinării obiective și eficiente a plîngerii sale din 26
mai 2014, prin examinarea formală și superficială, neobiectivă insuficientă a
plângerii și prin faptul neîntreprinderii măsurilor procesual-penale stabilite și
necesare pentru descoperirea crimelor; constatarea faptului eschivării
Procuraturii Anticorupție de a acumula probe asupra faptelor descrise în
plângerea penală din 26 mai 2014, care ar fi dus nemijlocit la descoperirea
crimelor expuse în cererea dată, fapt care duce nemijlocit la deposedarea sa de
sume financiare considerabile, lipsirea sa ilegală de dreptul de a munci,
acțiuni carе violează flagrant o serie de articole a legislației naționale, inclusiv
art. 1, 13, 14, art. 1 al Protocolului 1 CEDO; constatarea faptului că în urma
acțiunilor ilicite și inacțiunilor organului de urmărire penală, sistematic a fost
1
supus discriminării, stresurilor, umilințelor și discreditărilor interminabile,
fapt prin care a fost lipsit de dreptul de a munci, de salariu, de garanții sociale
și dreptul de a-și întreține material familia și, de a dispune efectiv de sumele
financiare în proporții deosebit de mari, de care împreună cu familia sa a fost
deposedat ilegal și arbitrar; declararea nulității ordonanței de nepornire a
urmăririi penale din 12 decembrie 1014, emisă de către procurorul în
Procuratura Anticorupție, Cernei Alexandru, pe marginea plângerii penale
din 26 mai 2014; dispunerea reluării procesului penal nr. 20140360386,
înregistrat la 27 iunie 2014 în REI-1 al Centrului Național Anticorupție, sub nr.
386 și examinarea plângerii sale din 26 mai 2014 sub aspect penal și în cadrul
unei anchete penale eficiente; obligarea Procuraturii Anticorupție să
stabilească și să audieze toate persoanele implicate și evidențiate în plîngerea
penală, care au emis și pronunțat hotărâri vădit ilegale și arbitrare, care au
influențat judecătorii să emită și să pronunțe hotărâri ilegale arbitrare
probelor care sunt vinovate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală
Eduard.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 ianuarie
2015 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea declarată de către
reclamantul Șiman Ion împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de
urmărire penală și ale procurorului.
Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către reclamantul
Șiman Ion prin care a solicitat declararea nulității acesteia, ca fiind ilegală și
nemotivată, distorsionată și arbitrară probelor. Concomitent, reclamantul a
enunțat că, pe parcursul examinării plângerii sale a demonstrat parțialitate
intimatului în persoana procuraturii, discursul său în privința susținerii
plângerii fiind întrerupt, anunțată pauză de 30 min, după care președintele
instanței Dulghieru D. a intervenit în timpul ședinței, a deschis ușa și l-a
chemat pe judecătorul Pavliuc la el. După revenirea judecătorului Pavliuc, a
continuat ședința, judecătorul Pavliuc demonstrând nervozitate, fapt pentru
care petiționarul i-a atras atenția și i-a cerut să fie mai calm, iar acest fapt este
confirmat prin înregistrarea audio, dacă nu au alterat-o. La fel, se indică că
instanța prin încheierea contestată nu a oferit nici un răspuns asupra
2
pretențiilor sale înaintate și nu a explicat din care motive nu au fost apreciate
probele de la dosar, care anume probe au fost reținute și care nu, precum și
din care motive, nu s-a expus asupra faptelor de eschivare a organul de
urmărire renală de a acumula probele necesare în vederea asigurării
obiectivității și imparțialității examinării plângerii sale penale. Mai
menționează recurentul, că instanța de fond nu a apreciat corect și egal însăși
faptul falsificării mandatului avocatului Plămădeală E., fapt constatat în
cadrul urmăririi penale și elucidate în ordonanțele contestate, că organul de
urmărire penală s-a eschivat de a stabili persoanele concrete implicate în
falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E. De asemenea, a indicat că,
instanța de fond nu a apreciat refuzul ilegal și eschivarea organului de
urmărire penală de a ridica cele trei dosare civile, pentru a se convinge că
hotărârile, deciziile și încheierile adoptate de către judecătorii menționați în
plângerea penală sunt false, vădit ilegale, arbitrare probelor incontestabile și
declarațiilor martorilor. Petiționarul a mai invocat că, a fost prejudiciat cu
sume financiare în proporții deosebit de mari, iar instanța de fond, prin
încheierea contestată din 23 ianuarie 2015 în nici un fel nu a apreciat
eschivarea organului de urmărire penală de a investiga și acest capăt al
plângerii sale penale și nu a întreprins măsurile impuse de lege legate de
escrocheriile inițiate și promovate de Ministerul Culturii și judecătorii
menționați în plângerea penală. Totodată, a cerut să fie audiat în calitate de
martor și să fie ridicate și examinate dosarele civile pe care s-au adoptat și
pronunțat hotărâri criminale, să se dispună expertize grafologice și contabile,
însă organul de urmărire penală a ignorat cu desăvârșire cerințele sale, prin
faptul eschivării ilegale a organului de urmărire penală de a investiga eficient
și obiectiv cazul, de a acumula probele necesare, prin neaudierea figuranților
plângerii penale, prin neaudierea unui șir de funcționari care au admis
falsificările actelor publice și prin neridicarea celor 3 dosare civile pe care s-au
emis hotărâri vădit ilegale, arbitrare probelor și contrare declarațiilor a înseși
pârâților, hotărâri contrare lucrului judecat prin decizii și încheieri
irevocabile.
3
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie
2015 a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea încheierii
atacate.
Instanța de recurs, în motivarea soluției adoptate a invocat că, asupra
argumentelor petiționarului atât procurorul cît și instanța de fond s-au expus
în actele procesuale adoptate, nefiind stabilite careva încălcări de procedură
sau de altă natură care afectează în careva mod drepturile și libertățile
petiționarului prin adoptarea ordonanțelor contestate și a încheierii din 23
ianuarie 2015. Din materialele cauzei rezultă, că instanța de fond corect a
constatat, că hotărârile au fost emise în cadrul legal, reieșind în același timp
din principiul universal de autoritate al lucrului judecat, stabilindu-se în
consecință că lipsesc anumite baze legale pentru a interveni în cazul dat prin
prisma normei de drept penal.
Afirmațiile recurentului precum că judecătorul de instrucție nu s-a expus
asupra falsificării mandatului avocatului Plămădeală E., acest fapt fiind
constatat în cadrul urmării penală și elucidat în ordonanțele contestate și că
organul de urmărire penală s-a eschivat de a stabili persoanele concrete
implicate în falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E., instanța de
recurs a reținut că argumentul dat urmează a fi respins drept unul declarativ,
or prin încheierea judecătorului de instrucție din 23 ianuarie 2015 s-a stabilit
că avocatul Plămădeală Eduard a dispus de împuterniciri legale în vederea
reprezentării intereselor societății pe acțiuni în toate instanțele de judecată,
fapt confirmat prin contractul de asistență juridică nr.164, încheiat între
Plămădeală Eduard și S.A. "Moldova-Film".
Mai mult, instanța de recurs a mai reținut că prin încheierea
judecătorului de instrucție din 20 octombrie 2014 s-a admis parțial plângerea
lui Șiman Ion înaintată în temeiul art. 313 Cod de procedură penală, fiind
declarate nule ordonanțele procurorului în Procuratura Anticorupție Compan
D. din 01 octombrie 2014 privind refuzul începerii urmării penale în baza
materialelor acumulate sub nr. 386 din 27 iunie 2014 și ordonanța
procurorului Anticorpuție Harujen E. din 25 august 2014 de respingere a
plângerii petiționarului, fiind obligat procurorul să lichideze încălcările
4
depistate ale drepturilor petiționarului și anume, astfel prin controlul efectuat
ulterior și anume prin raportul de la f.d. 276 s-a stabilit că introducerea unei
ștersături în mandatul avocatului Plămădeală E. nu a influențat asupra
raporturilor juridice între S.A „Moldova-Film" și avocatul Plămădeală E.,
mandatul fiind legal eliberat.
Ce ține de argumentul recurentului, precum că instanța de fond nu s-a
expus asupra faptului de eschivare a organului de urmărire penală de a
acumula probele necesare în vederea asigurării obiectivității și imparțialității
examinării plângerii, instanța de recurs l-a respins, pe motiv că instanța de
fond corect a reținut că în speța dată s-au întreprins toate măsurile prevăzute
de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, obiectivă și completă a
circumstanțelor cauzei, epuizând căile legale pentru administrarea probelor
utile și pertinente ce ar demonstra vinovăția persoanelor bănuite de petiționar
pe respectiva cauză penală.
La fel, instanța de recurs a menționat că corect sunt respinse argumentele
recurentului privind implicarea politicului la examinarea cauzei civile în care
a figurat reclamantul Șiman Ion, și că judecătorii Curții Supreme de Justiție au
fost influențați de către anumite persoane care fac parte fie din puterea
legislativă, fie din cea executivă, argumentele în acest sens fiind declarative și
neconfirmate prin careva probe pertinente și concludente, cu atât mai mult că
la înfăptuirea justiției în pricini civile, judecătorii sânt independenți și se
supun numai legii, iar orice implicare în activitatea de judecată este
inadmisibilă și atrage răspunderea prevăzută de lege.
Hotărîrile nominalizate sunt atacate cu recurs în anulare de către
reclamantul Șiman Ion, prin care, indicînd prevederile art. 19, 23, 28, 29, 36,
252, 254, 262, 263, 270, 274, 276, 298, 300, 313 Cod de procedură penală, art.
14, 17, 30, 41, 49, 51, 176, 307, 310, 328, 329, 332, 335 Cod penal, art. 1, 6, 8,
13,14 și art. nr. 1 al protocolului adițional nr. l CEDO, a solicitat casarea
acestora, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care plîngerea
sa din 12 ianuarie 2015 înaintată judecătorului de instrucție al Judecătoriei
Buiucani mun. Chișinău în baza art. 313 Cod de procedură penală, să fie
admisă integral, invocînd următoarele:
5
- la examinarea speței date de către instanțele de judecată inferioare a fost
încălcat dreptului său legal de către Procuratura Anticorupție, realizat prin
aplicarea selectivă și neuniformă a legii, prin eschivarea examinării obiective
și eficiente a plîngerii din 26 mai 2014, prin examinarea formală și
superficială, neobiectivă și insuficientă a plîngerii și prin faptul
neîntreprinderii măsurilor procesual penale stabilite și necesare pentru
descoperirea crimelor;
- Procuratura Anticorupție s-a eschivat de a acumula probe asupra
faptelor descrise în plîngerea penală din 26 mai 2014, care ar fi dus nemijlocit
la descoperirea crimelor expuse în cererea penală depusă de el la data de 26
mai 2014, fapt care duce nemijlocit la deposedarea de sume financiare
considerabile, a fost lipsit ilegal de dreptul de a munci, acțiuni care violează
flagrant o serie de articole a legislației naționale și chiar art. 1, 13, 14, art. l al
protocolului nr. l CEDO;
- în urma acțiunilor ilicite și inacțiunilor organului de urmărire penală
sistematic a fost supus discriminării, stresurilor, umilințelor și descreditărilor
interminabile, fapt prin care a fost lipsit de dreptul la muncă, salariu, garanții
sociale, la dreptul de a întreține material familia și de dreptul de a dispune
efectiv de sumele financiare în proporții deosebit de mari de care el și familia
sa au fost deposedați ilegal și arbitrar;
- declararea nulă a ordonanței de nepornire a urmăririi penale din 12
decembrie 2014 emisă de către procurorul Procuraturii Anticorupție Cernei A.
pe margina plîngerii penale din 26 mai 5014;
- să fie dispună reluarea procesului penal nr. 20140360386, înregistrat la
data de 27 iunie 2014 în REI-1 al C.N.A. sub nr. 386 și examinarea plîngerii
penale depusă de către el la 26 mai 2014 sub aspect penal și în cadrul unei
anchete penale eficiente;
- de obligat Procuratura Anticorupție să stabilească și să audieze toate
persoanele implicate și evidențiate în plîngerea penală, care au emis și
pronunțat hotărîri vădit ilegale și arbitrare, care au influențat judecătorii să
emită și pronunțe hotărîri ilegale, arbitrare probelor și care sunt vinovate în
falsificarea mandatului avocatului Plămădeală E.;
6
- de obligat Procuratura Anticorupție să prezinte instanței întreg procesul
penal nr. 20140360386 din 27 iunie 2014;
- în hotărîrea de judecată care va fi emisă să se ofere răspuns și soluții
clare și motivate asupra tuturor pretențiilor invocate în propriul recurs în
anulare.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1)
pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor
judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac.
În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură
penală cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în
anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea
ilegalității hotărîrii atacate.
Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se
menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în
scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în
care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea
atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează
Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara
recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești
prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea
căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea
II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului
ordinar.
Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată
rezultă că, hotărîrile judecătorești contestate nu cad sub incidența categoriilor
7
de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală,
ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar
recursul în anulare declarat împotriva hotărîrilor judecătorești adoptate în
procedura prevăzută de art. 313 Cod de procedură penală este inadmisibil,
deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs
în anulare.
Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de
procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat,
întrucît acesta nu corespunde cerințelor de conținut prevăzute la art. 455 Cod
de procedură penală
În conformitate cu prevederile art. 456, art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de reclamantul Șiman
Ion, împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 23 ianuarie
2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 martie
2015, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă, pronunța integral la 16 iulie 2015.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Alerguș Constantin
8