1re-67/15 — art. 469 - 471 CPP

Prin încheierea din 13 februarie 2012, judecătorul de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău, a dispus admiterea demersului Biroului de probațiune Buiucani al Oficiului central de probațiune și înlocuirea pedepsei 180 ore muncă neremunerată în folosul comunității, stabilită condamnatului Ștefanco Ion prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 28.03.2011, cu pedeapsa sub formă de 90 zile închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Avocatul Bria Constantin în numele condamnatului a contestat cu recurs încheierea pronunțată, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărîri privind respingerea demersului, deoarece la examinarea demersului condamnatul nu a participat, nefiind legal citat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, a fost respins, ca nefondat, recursul avocatului Bria Constantin în numele condamnatului, cu menținerea încheierii.

Condamnatul a contestat cu recurs în anulare hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărîri de respingere a demersului Biroului de probațiune Buiucani al Oficiului central de probațiune. În motivare a invocat că, s-a prezentat de mai multe ori la Biroul de probațiune Buiucani, pentru executarea pedepsei, însă de fiecare dată i-a fost refuzat pe motiv că 1 în adresa lor nu parvenise documentul executoriu, fiind menționat că după ce acesta va parveni, va fi citat. În rezultat, pe parcursul a 3 ani nu a fost citat de către Biroul de probațiune Buiucani pentru executarea pedepsei. În anul 2014 a aflat despre înlocuirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității cu închisoare pe un termen de 90 zile. Subsidiar a menționat că, la examinarea demersului, de către instanțele de fond au fost încălcate prevederile art. 67 alin. (3), (5) Cod penal, înlocuirea pedepsei fiind dispusă, după expirarea a 18 luni de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești. Totodată, au fost încălcate și prevederile Regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1643 din 31.12.2003, fiind admis un demers de schimbare a pedepsei fără a se ține seama de lipsa acțiunilor de evidență, căutare și informare a condamnatului după transmiterea actelor în alt serviciu de probațiune.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești după epuizarea căilor ordinare de atac. În corespundere cu prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă motivele recursului în anulare cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Prin trimitere la dispoziția art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, se menționează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii. Prin urmare, instanța de recurs remarcă faptul că, dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat numai în privința hotărîrilor judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea II ale Codului de procedură penală – adică calea apelului și recursului ordinar. Analizînd dispozițiile legale expuse mai sus în raport cu speța dată rezultă că, decizia instanței de recurs prin care a fost menținută încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea reglementată de art. art. 469-471 Cod de procedură penală, nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute la alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală, ce pot fi contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat împotriva deciziei instanței de recurs din speță este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. 2 Așadar, avînd ca reper prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7), art. 453 Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat, întrucît acesta nu corespunde cerințelor de formă și conținut prevăzute la art. 455 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ștefanco Ion Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 iunie 2015. Președinte Petru Ursache Judecătorii Petru Moraru Ghenadie Nicolaev 3