1ra-652/2015 — art. 191 alin. 2 lit. c,d, 361 alin. 1 CP

1ra-652/2015 — art. 191 alin. 2 lit. c,d, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-652/2015

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componentă:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofte,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Ion Popescu în numele inculpatei Moscovciuc Irina, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 aprilie 2014

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, în

cauza penală în privința lui

Moscovciuc Irina Boris,

născută la 12 februarie 1983, originară din or. Florești, domiciliată

în mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă, nr. 14, ap. 152,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 29 august 2013 - pînă la 14 aprilie 2014; (instanța de fond);

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Moscovciuc Irina a fost condamnată:

- în baza art. 361 alin.(1) Cod penal, la 6 luni închisoare;

- în baza art. 191 alin.(2) lit. c),d) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de contabil pe un termen de 1 an.

Potrivit art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de

2 ani 9 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de contabil pe

un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoarea stabilită a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Irina, activînd în calitate de contabil-șef la SA ”Passim” la 07 iunie 2012 a

falsificat semnătura cet. Dobrița Vladimir pe dispoziția de plată nr. 31 din 07

iunie 2012, în suma de 12 880,69 lei.

1

Tot ea, Moscovciuc Irina, activînd la aceiași întreprindere, în aceiași

funcție, folosind situația de serviciu, la 07 iunie 2012, a însușit ilegal suma de

12880,69 lei în baza dispoziției de plată nr. 31 din 07 iunie 2012 cu semnătura

falsificată din numele lui Dobrița Vladimir, cauzînd SA ”Passim” un prejudiciu

material considerabil.

avocatul acesteia Popescu Ion, care au solicitat casarea sentinței cu pronunțarea

unei hotărîri de achitare pe motivul lipsei în acțiunile inculpatei a elementelor

constitutive a infracțiunilor incriminate, precum și pe motivul că faptele nu au

fost săvîrșite de inculpată.

În argumentarea soluției solicitate atît inculpata cît și avocatul acesteia au

invocat că sentința adoptată este neîntemeiată, bazată integral pe probe

irelevante și insuficiente, care nu pot fi puse la baza acesteia, precum și instanța

de fond a dat o apreciere greșită și unilaterală actelor cauzei, hotărîrea adoptată

reprezentînd o imitație a rechizitoriului.

La fel, s-a menționat că prima instanță a dat o apreciere greșită actelor

cauzei, fără a ține cont de faptul că nevinovăția lui Moscovciuc Irina este

dovedită direct prin raportul de expertiză grafoscopică nr. 937, prin care s-a

constatat că cele 12 semnături din numele lui Dobrița Serghei pe originalele

documentelor prezentate de SA ”Passim” între anii 2008-2012, sunt executate

de însuși Dobrița Serghei, iar semnătura de pe dispoziția nr. 31 din 07 iunie

2012, în rubrica ”conducător” nu a fost executată de Dobrița Serghei. În același

timp semnătura de pe dispoziția de plată nr. 31 în rubrica ”semnătura”probabil

nu au fost executată de însuși Dobrița Vladimir, dar de o altă persoană, imitînd

semnăturile titularului, de stabilit dacă semnăturile din numele lui Dobrița

Vladimir au fost executate de Moscovciuc Irina nu a fost posibil.

februarie 2015, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută

fără modificări sentința contestată.

Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă

probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele prezentate de părți din

punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de

vinovăție a inculpatei Moscovciuc Irina în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 191 alin. (2) lit. c), d) și art. 361 alin. (1) Cod penal.

2

Instanța de apel a respins versiunea inculpatei precum că dînsa nu a

comis infracțiunea imputată, deoarece această versiune a fost combătută de

probe pertinente și concludente care au fost administrate la materialele cauzei

și anume: declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor

Cartavîh Olga, Dobrița Vladimir, precum și prin materialele cauzeri: raportul

de expertiză nr. 937 din 11.06.2013; procesul verbal de ridicare din 01.03.2013;

dispoziția de plată nr. 31 din 07,06.2013; ordinul nr. 3K din 17.04.2006.

În continuare, instanța de apel a reținut că este justă și întemeiată

concluzia instanței de fond referitor la faptul că în cazul în care inculpata ar fi

comunicat lui Dobrița Ludmila despre lipsa sumei de 10000 lei din casa

întreprinderii, aceasta ulterior ar fi trebuit să restituie această sumă, în speță

însă, Moscovciuc Irina a depus cerere de eliberare fără a restitui careva sume,

iar lipsa banilor în sumă de 12880,69 lei a fost depistată abia după efectuarea

unui audit intern. Prin urmare, în cazul în care Dobrița Ludmila ar fi cunoscut

anterior demisionării inculpatei despre lipsa sumei de 10 000 lei, aceasta ar fi

solicitat restituirea sumei la moment și nu după petrecerea auditului intern.

ordinar avocatul Popescu Ion în numele inculpatei, care invocînd temeiurile

pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, solicită, casarea hotărîrilor contestate cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată argumentînd că, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul inculpatei,

iar în acțiunile acesteia nu sunt prezente elementele constitutive ale

infracțiunilor incriminate.

În argumentarea recursului declarat recurentul a invocat următoarele:

- declarațiile reprezentantului părții vătămate Dobrița Ludmila, a

martorilor Cartavîh Olga și Dobrița Vladimir, urmau a fi apreciate critic,

deoarece aceștia au scop să o denunțe minciunos pe Moscovciuc Irina pentru a

primi de la aceasta suma de 120 000 lei;

- pe parcursul urmăririi penale inculpata nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor incriminate și a dat declarații veridice, consecutive și

detaliate referitor la circumstanțele cauzei;

- dispozițiile de plată nr. 142 din 19.09.2008, 44 din 17.02.2009, nr. 49 din

25.02.2009, nr. 50 din 11.03.2009, nr. 82 din 09.07.2009, nr. 42 din 13.04.2011, nr.

60 din 13.05.2011 și nr. 10 din 22.02.2012, au fost semnate de Dobrița Serghei,

3

iar sumele indicate în acestea au fost primite de către ultimul și nu sustrase de

către Moscovciuc Irina;

- dispoziția de plată nr. 31 inculpata a întocmit-o la indicația lui Dobrița

Liudmila pentru a închide neajunsul de 10 000 lei, care s-a format în urma unei

erori;

- în acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor

incriminate;

- careva probe incontestabile care ar confirma că inculpata a însușit

suma de 12880,69 lei, nu au fost prezentate;

- instanțele de fond au dat o apreciere eronată și unilaterală actelor

cauzei, iar la baza hotărîrilor de condamnare au pus doar presupuneri, fără a

avea un suport probant.

-instanțele de fond și apel nu au dat o apreciere corectă tuturor

circumstanțelor de fapt și de drept, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul inculpatei și nu a invocat argumente și

motive juridice întemeiate cu privire la respingerea motivelor invocate în apel;

- la elucidarea stării de fapt instanțele ierarhic inferioare au admis

derogări de la prevederile legale în vigoare, care nu au fost înlăturate nici de

instanța de fond, nici de cea de apel.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat, solicitînd declararea inadmisibilității acestuia, menționînd

că recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se

regăsește în prevederile normei art. 427 Cod de procedură penală. Aprecierea

probelor ține de soluționarea fondului cauzei care este efectuată de către

instanța de fond și apel, prin urmare nu poate constitui temei pentru recurs.

în baza materialelor cauzei și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal

decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Recurentul, a invocat în recursul declarat ca temeiuri pentru recurs pct.

6),8),12) alin.(l) al art. 427 Cod de procedură penală.

4

Potrivit pct.6), 8) și 12) alin.(l) art. 427 Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar

va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească

devenită definitivă.

Colegiul penal reține că, instanța de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu

respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui Moscovciuc Irina în comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 191 alin. (2) lit. c), d) și art. 361 alin. (1) Cod penal.

Concluzia instanței de apel contestată se bazează pe cumulul de probe

administrate și anume: procesele-verbale de audiere a reprezentantului părții

vătămate SA „Passim" Dobrița Liudmila în cadrul urmăririi penale și în cadrul

ședințelor de judecată în instanța de fond și apel (f.d.154, vol. I, 9 vol.II), care a

declarat că nu a semnat dispoziția de plată nr. 31 din 07.06.2012 și nu a cunoscut

despre faptul că inculpata a extras banii de la bancă pînă la efectuarea auditului

intern. Totodată, a relatat că nu i-a dat indicații inculpatei de a întocmi

dispoziția dată. După depistarea falsificării actelor și sustragerea banilor a

chemat-o pe Moscalciuc I. la sediul oficiului, unde ultima a recunoscut

vinovăția și și-a exprimat acordul de a restitui prejudiciul.

Cele relatate de reprezentantului părții vătămate SA „Passim” au fost

confirmate și prin declarațiile martorului Cartavîh Olga (f.d.36, 162,176, vol. I, 10

vol. II) din care rezultă că după intentarea dosarului penal inculpata a fost la

sediul întreprinderii, unde a recunoscut sustragerea banilor și a dorit să

restituie prejudiciul cauzat, precum și prin declarațiile martorului Dobrița

Vladimir, care a confirmat că nu a primit suma de 12880,69 lei și nu a semnat

dispoziția de plată nr. 31 (f.d. 35, 179 vol. I, 11, vol.II).

5

Concomitent, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunilor

incriminate a fost dovedită și prin materialele cauzei și anume: - raportul de

expertiză nr. 937 din 10.04.2013, prin care s-a constatat că semnătura din

dispoziția nr. 31 din 07.06.2012 în din rubrica ”conducător” nu a fost efectuată

de Dobrița Serghei, iar semnătura din numele lui Dobrița Vladimir în rubrica

”semnătura” probabil nu a fost efectuată de însuși Dobrița Vladimir (f.d.70-

79,vol. I).

La acest capitol, Colegiul penal relevă că, din raportul de expertiză

nominalizat rezultă că comparînd semnătura litigioasă din numele lui Dobrița

Vladimir cu modelele de semnături ale lui Moscovciuc Irina au fost stabilite atît

deosebiri, cît și coincidențe ale semnelor particulare cît și generale, însă acestea

nu formează un complex de semne suficiente, pentru a ajunge la o concluzie

pozitivă sau negativă din motivul că semnătura cercetată conține un volum

grafic redus din cauza structurii compoziționale simple, scurte, cît și din cauza

executării acesteia în condiții neobișnuite de scriere, prin imitație servilă, fapt

ce a creat dificultăți în identificarea executorului.

Totodată, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiat argumentul

avocatului Popescu Ion, cu privire la faptul că declarațiile reprezentantului

părții vătămate Dobrița Ludmila, a martorilor Cartavîh Olga și Dobrița

Vladimir, urmau a fi apreciate critic, deoarece aceștia au scop să o denunțe

minciunos pe Moscovciuc Irina pentru a primi de la ultima suma de 120 000 lei,

acestea fiind declarative și prin nimic confirmate. Or, instanța de apel, corect a

apreciat declarațiile acestor persoane ca fiind veridice pertinente și

concludente, în speță nefiind prezente careva temeiuri de a constata urmărirea

faptului de încriminare pe nedrept a unei persoane nevinovate, cu atît mai mult

că reprezentantul părții vătămate și martorii, au făcut declarații sub jurământ

și avertizare de răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal, și pînă la

data comiterii faptei infracționale, chiar dacă s-au cunoscut cu inculpata, nu au

avut cu aceasta relații ostile.

Sub acest aspect, Colegiul penal relevă că, analizînd declarațiile

reprezentantului părții vătămate și a martorilor nominalizați se constată că

aceștia atît la urmărirea penală, cît și în cadrul cercetării judecătorești au dat

declarații consecutive și veridice, pe cînd inculpata la diferite etape ale

procesului penal a dat declarații contradictorii, astfel la data de 04.03.2013,

Moscovciuc Irina în declarația scrisă personal a menționat ”Am comis o greșeală

6

din cauza ultimelor evenimente din cadrul întreprinderii și a problemelor familiare. Am

întocmit dispoziția de plată nr. 31 din 07.06.2012, iar semnătura d-lui Dobrița

Vladimir, am pus-o ca să închid neajunsul” (f.d.46, vol. I). Ulterior, fiind

audiată în calitate de bănuită la 02.04.2013 aceasta a declarat ”La indicația

conducătorului și a d-nei Varari Liubovi am întocmit dispoziția de plată nr. 31 ca să

închid neajunsul” (f.d.88-89, vol. I). În continuare, fiind audiată în calitate de

învinuită la data de 01.07.2013 (f.d. 167 vol.I), aceasta a relatat ”Posibil am greșit

la achitări, sau pe parcursul zilei cineva a sustras mijloacele bănești din safeu, deoarece

cheia era pe safeu și toți colaboratorii aveau acces”. Tot aici, Colegiul penal relevă

că, potrivit explicației lui Moscovciuc Irina din 04.03.2013, scrisă personal la

sediul SA ”Passim” de către ultima, aceasta a declarat ”Am închis neajunsul prin

întocmirea dispoziției de plată nr. 31 din 07.06.2012 către Dobrița Vladimir la valoarea

datoriei SA ”Passim” către dînsul, cu semnăturile contrafăcute. Despre aceasta nu am

raportat conduceri”(f.d.151, vol. I).

Așadar, analizînd declarațiile inculpatei Colegiul costată că, la diferite

etape ale procesului penal inculpata a dat diferite declarații, și de fiecare dată

aceasta le completa cu noi fapte, presupuneri sau versiuni, fapt care corect a

determinat instanțele de fond de a le da o apreciere critică, deoarece inculpata

prin declarațiile sale contradictorii, a urmărit scopul de a duce instanța în

eroare și de a se eschiva de la răspundere penală.

Referitor la argumentul invocat de apărare că dispozițiile de plată nr.

142 din 19.09.2008, 44 din 17.02.2009, nr. 49 din 25.02.2009, nr. 50 din 11.03.2009,

nr. 82 din 09.07.2009, nr. 42 din 13.04.2011, nr. 60 din 13.05.2011 și nr. 10 din

22.02.2012, au fost semnate de către Dobrița Serghei, iar sumele indicate în

acestea au fost primiți de către ultimul, Colegiul penal la fel nu-l poate reține,

or, inculpatei nu i s-a incriminat falsificarea acestor dispoziții de plată și

însușirea sumelor indicate în ele.

Cît privește afirmația recurentului precum că inculpata a întocmit

dispoziția de plată nr. 31 la indicația lui Dobrița Liudmila, Colegiul penal îl

respinge ca neîntemeiat, argumentînd că instanța de apel corect a conchis că,

nu s-a stabilit motivul de ce ar fi fost deacord Dobrița Ludmila să lichideze o

datorie către soțul său, în realitate neprimind acești bani.

Mai mult, Colegiul respinge versiunea inculpatei precum că ea nu a

însușit banii și a anunțat conducerea despre neajunsul format în caseria

întreprinderii, or, în situația în care conducerea ar fi fost informată despre lipsa

7

sumei de 10 000 lei, inculpata pînă la concediere ar fi trebuit să returneze suma

lipsă, însă ultima s-a concediat de la serviciu fără a restitui suma dată, iar lipsa

acesteia a fost depistată abia după efectuarea unui audit intern.

Argumentul invocat că, în acțiunile inculpatei lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunilor incriminate Colegiul penal îl respinge ca

neîntemeiat, or instanța ierarhic inferioară, detaliat și argumentat și-a motivat

decizia adoptată sub aspectul prezenței în acțiunile inculpatei a elementelor

constitutive ale infracțiunilor incriminate, soluție care în viziunea instanței de

recurs este justă, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor deja

expuse în decizia recurată.

Totodată, Colegiul penal relevă că delapidarea averii străine, este o

infracțiune materială, ea se consideră consumată din momentul în care

făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune ilegal de

bunurile altuia la propria dorință, scopul utilizării bunurilor sustrase nu poate

influența la calificarea acțiunilor făptuitorului. Prin urmare, afirmația

precum că Moscovciuc Irina nu a sustras suma indicată, dar i-a întrodus în

caseria întreprinderii pentru a închide un neajuns, urmează a fi respins, or

inculpata activînd în funcția de contabil-șef, avea obligația de a asigura

păstrarea și administrarea corectă a sumelor de bani transmise spre gestionare.

Argumentul invocat de recurent referitor la faptul că suma de 12880,69

lei nu poate fi considerată ca - daună în proporții considerabile pentru SA

„Passim”, este neîntemeiat și urmează a fi respins, în acest aspect, instanța de

recurs remarcă că, potrivit pct.28 alin.(2) din Hotărîrea explicativă a Plenului

Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la practica

judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor" nr.23 din 28 iunie

2004, „La calificarea sustragerii, săvîrșite cu cauzarea de daune considerabile (...)

lit.c) alin.(2) art. 191 Cod penal, este necesar să se țină cont de faptul că caracterul

considerabil al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea

și însemnătatea bunurilor pentru victimă, (...) alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei".

Un alt motiv invocat de apărare în susținerea recursului declarat este

acela că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, însă, avocatul Popescu Ion, a omis să invoce în textul recursului, asupra

cărui argument invocat de apelanți, Curtea de Apel nu s-a pronunțat în decizia

sa.

8

În opinia Colegiului penal sunt neîntemeiate și alegațiile recurentului,

precum că probele administrate au fost apreciate incorect și unilateral, iar la

baza hotărîrilor de condamnare s-au pus doar presupuneri. La acest capitol

instanța de recurs lecturînd textul deciziei contestate relevă că, instanța ierarhic

inferioară, reieșind din prevederile legale anterior nominalizate, a dat o

apreciere corectă declarațiilor reprezentantului părții vătămate Dobrița

Ludmila, a martorilor, precum și celorlalte probe, care au fost analizate în

ansamblu, în mod obiectiv.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatei Moscobvciuc Irina în comiterea infracțiunilor

ce i se impută, iar temei pentru casarea hotărîrilor judecătorești recurate lipsesc.

Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră că faptelor

săvîrșite de către Moscovciuc Irina li s-a dat o apreciere și încadrare juridică

corectă, iar măsura de pedeapsă i s-a stabilit în limitele minime a sancțiunilor

normelor penale în baza cărora a fost declarată vinovată, cu respectarea

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al

faptelor comise, de persoana vinovată și de toate circumstanțele cauzei, care

agravează ori atenuează răspunderea.

In acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Popescu Ion în numele

inculpatei și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ion Popescu în

numele inculpatei Moscovciuc Irina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, în cauza penală în privința lui

Moscovciuc Irina Boris, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 09 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

9