1re-115/2015 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-115/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, declarat de

petiționara Spătaru Eugenia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 20 mai 2015,

Termenul examinării cauzei:

Instanța de recurs în anulare de la 03.07.2015 pînă la 08.07.2015.

C O N S T A T Ă :

al Republicii Moldova o plîngere în care a indicat că nu este de acord cu rezultatele

procesului penal pornit la plîngerea sa, depusă anterior la procuratura Rîșcani, privind

acțiunile colaboratorului de poliție a IP Rîșcani, Rebeja Valentin.

16 martie 2015, pentru organizarea examinării ei în ordinea art. 299 alin.(2) Cod de

procedură penală de către judecătorul de instrucție.

lui Eugenia Spătaru pentru examinare.

În ședința de judecată petiționara a concretizat cerințele sale din plîngerea

depusă și a solicitat instanței de a anula ordonanța procurorului Livia Donos din 22

decembrie 2014 privind refuzul în pornirea urmării penale și clasarea procesului

penal și ordonanța procurorului ierarhic superior de respingere a plîngerii din 14

ianuarie 2015 fiind dispusă urmărirea penală și tragerea la răspundere a polițistului

Rebeja Valentin.

Eugenia a fost respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de depunere a

plîngerii declarate împotriva ordonanței din 22 decembrie 2014 și ordonanței

procurorului ierarhic superior din 14 ianuarie 2015.

contestat-o cu recurs, prin care a solicită casarea integrală a încheierii și rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care plîngerea ei să fie admisă. Petiționara a

menționat că, în încheierea din 07 aprilie 2015 nu se analizează dacă sunt corecte sau

nu motivele plîngerii, precum că ea a fost ofensată de către colaboratorul de poliție,

dar accentul principal se pune pe faptul că plîngerea este depusă în instanța de

judecată cu încălcarea termenului prevăzut de lege; soluția Judecătoriei Rîșcani este

greșită, deoarece ea a fost grav bolnavă și a fost în imposibilitate să contesteze

ordonanțele respective.

respins ca nefondat recursul petiționarei Spătaru Eugenia, cu menținerea încheierii

contestate.

Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, prima instanță corect a

conchis asupra faptului că plîngerea lui Spătaru Eugenia a fost depusă cu încălcarea

1

termenului de depunere a plîngerii împotriva ordonanței din 22 decembrie 2014 și

ordonanței procurorului ierarhic superior din 14 ianuarie 2015.

Instanța de recurs a notat că, termenul de depunere a plîngerii este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. Totodată, acesta este absolut și are

caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar dacă plângerea a fost declarată după expirarea termenului, ea urmează a fi

respinsă ca fiind declarată peste termen, cu excepția cînd întîrzierea a fost

determinată de motive întemeiate.

Totodată, instanța de recurs a menționat că Spătaru Eugenia nu a solicitat

instanței de fond repunerea în termenul de atac a plîngerii declarate și nu a invocat

careva motive de omitere a acestui termen.

În circumstanțele menționate, instanța de recurs a ajuns la concluzia că instanța

de fond corect a reținut că de către petiționară a fost încălcat termenul de depunere a

plîngerii și din această cauză nu s-a expus asupra motivului invocat de recurentă în

recurs.

Eugenia o atacă cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia și rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care plîngerea ei să fie admisă. În motivarea

recursului în anulare petiționara invocă dezacordul cu hotărîrea menționată, deoarece

ea a fost grav bolnavă și a fost în imposibilitate să contesteze ordonanțele respective.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la

Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești

irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.

În susținerea soluției sale, Colegiul penal consideră relevante prevederile art.

453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3)-5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.

Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a

pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței; data

deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii

apelului; data adoptării deciziei în recurs, și argumentele admiterii sau respingerii

recursului.

În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, prevederile legale menționate

prescriu în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile

judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile

irevocabile de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, după

epuizarea căilor ordinare de atac.

Dispozițiile legale enunțate atestă că, celelalte categorii de hotărîri judecătorești

irevocabile, inclusiv cele adoptate de judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313

Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul

recursului în anulare. Acțiunile sau actele ilegale ale organului de urmărire penală și a

organului care exercită activitate specială de investigații, în sensul art. 313 alin. (6)

2

Cod de procedură penală, au un grad dublu de verificare, fapt ce corespunde

cerințelor art. 13 CEDO, precum că orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți

recunoscute de prezenta convenție au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv

unei instanțe naționale, chiar și atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care

au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Astfel, statul fiind obligat să asigure măcar o cale de atac în instanță, în cazul

pretinselor violări ale drepturilor omului, în cazurile prevăzute la art. 313 alin. (6)

Cod de procedură penală, a asigurat acest drept prin controlul efectuat în două grade

de jurisdicție.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 Cod de procedură

penală, legiuitorul urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod

rapid a unei hotărîri irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul

judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. În conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1), 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului

înaintat, în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Avînd în vedere considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul de

pe rol, este declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, prin care nu a

fost soluționat fondul unei cauze penale și care nu are suport legal pentru a fi atacat

cu recurs în anulare, adică este vădit neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare, declarat de petiționara Spătaru Eugenia,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 mai 2015, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 08 iulie 2015.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

3