1ra-623/2015 — art.145 alin.1 CP

1ra-623/2015 — art.145 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-623/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

03 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Duminica Petru, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 22 octombrie 2014 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, în

cauza penală în privința lui

Duminica Petru Iacob,

născut la 01 noiembrie 1939, originar din r-nul

Strășeni, s. Pănășești, domiciliat în s. Ciobanca, r-nul

Strășeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală legal executată.

C O N S T A T Ă :

Petru a fost eliberat de răspunderea penală în săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (1) Cod penal, în legătură cu iresponsabilitatea acestuia la

momentul săvîrșirii faptei prejudiciabile.

A fost aplicată față de Duminica Petru măsura de constrîngere cu

caracter medical – internarea în spitalul de psihiatrie cu regim obișnuit.

Petru la 26 aprilie 2014, aproximativ la ora 1730, aflîndu-se la domiciliul său,

din s. Ciobanca, r-nul Strășeni, în urma unui conflict cu feciorul său,

Duminica Gh., intenționat, i-a aplicat ultimului o lovitură cu un cuțit de

bucătărie în regiunea inimii, în rezultatul căruia ultimul a decedat pe loc.

1

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală nr. 777 din

18.08.2014, inculpatul suferă de maladie psihică cronică și evolutivă,

„Demență mixtă” și este recunoscut iresponsabil de fapta comisă.

inculpatului Duminica Petru, care a solicitat, casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, cu încetarea procesului penal și lăsarea lui Duminica P. sub

supravegherea rudelor.

În argumentarea apelului a invocat că, potrivit raportului de expertiză

psihiatrico-legală staționară nr. 51sn-2014 din 18.08.2014, rezultă că Duminica

P. a săvîrșit fapta ce i se impută în stare de iresponsabilitate, precum și în

prezent este iresponsabil, suferind de demență mixtă cu deteriorarea severă a

funcțiilor corticale superioare, incluzînd memoria, gîndirea, orientarea,

înțelegerea, judecata și lipsa capacităților de a se autodeservi, necesitînd

supravegherea permanentă a terței persoanei, nu prezintă pericol social și nu

necesită aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical, tratament prin

constrîngere recomandîndu-se supravegherea obligatorie a psihiatrului,

internistului, neurologului la locul de trai sub supravegherea rudelor.

ianuarie 2015, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat.

corectă probelor și circumstanțelor cauzei, a apreciat probele cauzei din punct

de vedere a utilității și veridicității lor, corect încadrînd acțiunile lui Duminica

P. în baza art. 145 alin. (1) Cod penal.

Prin acțiunile sale prejudiciabile, inculpatul a adus atingere relațiilor

sociale cu privire la viața celei mai apropiate persoane - fiului său.

Pentru ca o faptă să constituie o infracțiune și să atragă aplicarea

pedepsei penale, nu este suficient ca ea să aparțină autorului, dar trebuie să

fie imputabilă acestuia. În acest sens, instanța a menționat că potrivit art. 22

Cod penal, responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are

capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și

capacitatea de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză psihiatrico-legală staționară

nr. 777 din 18.08.2014, s-a constatat cu certitudine că inculpatul Duminica P.

suferă de maladie psihică cronică și evolutivă „demență” și este recunoscut

2

iresponsabil de fapta comisă.

Potrivit legii penale, nu este pasibilă de răspundere penală persoana

care, în timpul săvîrșirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de

iresponsabilitate, adică nu putea să-și dea seama de acțiunile ori inacțiunile

sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei

tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice, astfel, instanța de fond

corect a stabilit că fapta de omor intenționat a fost săvîrșită de Duminica P. în

stare de iresponsabilitate.

Conform explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție la

pct. 2 al Hotărîrii nr. 23 din 12.12.2005 “Cu privire la respectarea legislației în

cazurile despre aplicarea, schimbarea, prelungirea și revocarea măsurilor de

constrîngere cu caracter medical” este stipulat că, măsurile de constrîngere cu

caracter medical (internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere

obișnuită sau cu supraveghere riguroasă) pot fi aplicate față de persoanele:

a) care fiind în stare de iresponsabilitate au comis fapte prejudiciabile,

prevăzute de legea penală, ce prezintă pericol pentru societate. Asemenea

persoane, potrivit art.23 alin.(1) Cod Penal, nu sînt pasibile de răspundere

penală și în baza sentinței instanței de judecată se liberează de răspunderea

penală.

Necătînd la faptul că Duminica P. a comis omorul fiului său, experții în

raportul de expertiză psihiatrico-legală nominalizat, au indicat că Duminica P.

a comis fapta în stare de demențială, a acționat fără discernămînt, neavînd

capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, este iresponsabil, boala

psihică – demență mixtă de care suferă Duminică P. îl privează de capacitatea

de a fi conștient de acțiunile sale, ca pînă la moment maladia de care suferă să

fie gravă și ireversibilă, totodată indicînd că nu necesită aplicarea măsurilor

de siguranță cu caracter medical - tratament prin constrîngere,

recomandîndu-se supravegherea obligatorie a psihiatrului, internistului,

neurologului la locul de trai, sub supravegherea rudelor, instanța a apreciat

critic în această privință concluzia expertului, din motiv că Duminica P. nu s-a

tratat, iar starea lui psihică și maladia de care suferă este gravă și ireversibilă

că la momentul comiterii infracțiunii de omor în privința fiului său, a unui

membru a familiei sale, nu s-a indicat în supravegherea căror rude să fie dat,

odată ce nici o rudă măcar nu a fost și nu a dorit să fie recunoscută ca

reprezentant legal al inculpatului în acest dosar penal.

3

La fel, instanța de apel a considerat că concluzia instanței de fond

privind necesitatea aplicării tratamentului prin constrîngere în spital de

psihiatrie cu regim obișnuit, a fost determinat în mod legal și întemeiat, și

anume, că în privința lui Duminica P. urmează să fie aplicat tratament prin

constrîngere în spital de psihiatrie cu regim obișnuit, or, potrivit pct. 23 al

Hotărîrii explicative a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 12.12.2005

“Cu privire la respectarea legislației în cazurile despre aplicarea, schimbarea,

prelungirea și revocarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical”, potrivit

Legii privind asistența psihiatrică nr. 1402-XIII din 16.12.1997, în instituțiile

psihiatrice cu supraveghere riguroasă se internează doar persoanele alienate

mintal care din cauza stării psihice și a caracterului faptei prejudiciabile

săvîrșite prezintă un pericol deosebit pentru societate. La aplicarea măsurii

nominalizate instanța trebuie să se bazeze pe concluziile experților despre

starea psihică a bolnavului și pe datele stabilite în instanță privind

circumstanțele și caracterul acțiunilor săvîrșite (pericolul faptei comise,

metodele de săvîrșire, gravitatea consecințelor survenite etc.).

Instanța a reținut că stabilirea stării de pericol condiționate de boală sau

de o altă stare patogenă are o deosebită importanță sub aspect criminologic,

astfel stabilindu-se statistici clare de comitere a infracțiunilor de către

persoane sub influența bolii psihice, fapt ce poate ajuta în elaborarea unor

tactici clare de prevenire a comiterii infracțiunilor, fiindcă prevenirea este

mult mai simplă și eficientă decît corectarea rezultatului negativ survenit.

Temeiul de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical este

recunoașterea că persoana respectivă, în legătură cu caracterul și gravitatea

social periculoasă a faptei săvîșite, prezintă un pericol social pentru cei din

jur. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical urmărește un șir

de scopuri umane.

Astfel, instanța de apel a aprecit critic solicitările avocatului privind

lăsarea inculpatului sub supravegherea rudelor, deoarece acesta nu prezintă

pericol social. Inculpatul a comis o infracțiune de omor intenționat în privința

rudelor sale, care face parte din categoria celor deosebit de grave și care

atentează la valori sociale de o importanță majoră. Mai mult ca atît, acțiunile

inculpatului au fost îndreptate asupra feciorului său, în urma unui conflict

apărut spontan.

De asemenea, lăsarea inculpatului sub supravegherea rudelor contravine

4

prevederilor legii penale, or, potrivit pct. 2 al Hotărîrii Curții Supreme de

Justiție nr. 23 din 12.12.2005 “Cu privire la respectarea legislației în cazurile despre

aplicarea, schimbarea, prelungirea și revocarea măsurilor de constrîngere cu caracter

medical” măsurile de constrîngere cu caracter medical (internarea într-o

instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită sau cu supraveghere

riguroasă) pot fi aplicate față de persoanele: a) care fiind în stare de

iresponsabilitate au comis fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, ce

prezintă pericol pentru societate. Asemenea persoane, potrivit art.23 alin.(1)

Cod Penal, nu sînt pasibile de răspundere penală și în baza sentinței instanței

de judecată se liberează de răspunderea penală.

Astfel, lăsarea inculpatului sub supravegherea rudelor ar pune în

pericol viața acestora ținînd cont de starea de iresponsabilitate a inculpatului.

Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, a societății și a statului de

infracțiuni, astfel ca orice persoană care a comis o infracțiune să fie pedepsită

potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală și condamnată.

Gorencu Cornelia în numele inculpatului Duminica P., care invocînd temeiul

de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea hotărîrilor contestate, cu încetarea procesului penal în privința

inculpatului și lăsarea ultimului sub supravegherea rudelor.

În susținerea recursului a argumentat că instanța de apel nu a respectat

prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală, iar

probele administrate pe dosar nu au fost verificate de către instanță sub

prisma art. 101 CPP, nu a fost apreciat corect – raportul de expertiză

psihiatrică-legală staționară nr. 777 din 18.08.2014. Potrivit acestui raport,

inculpatul suferă de maladie psihică cronică și evolutivă „demență” și este

recunoscut iresponsabil de fapta comisă și nu necesită aplicarea măsurilor de

siguranță cu caracter medical – tratament prin constrîngere, recomandîndu-se

supravegherea obligatorie a psihiatrului, neurologului la locul de trai sub

supravegherea rudelor. Prin urmare, măsura de constrîngere cu caracter

medical – internarea în Spitalul de psihiatrie cu regim obișnuit este una

ilegală și neîntemeiată.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

5

recursului ordinar declarat de avocat, considerîndu-l inadmisibil, menționînd

că recurentul solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se

regăsește în prevederile normei art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

astfel nu poate constitui temei pentru declararea recursului.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, avocatul invocă temei de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau aceasta este expus neclar și

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul penal constată, că motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de avocat.

Totodată, Colegiul reține că avocatul Gorencu C. în numele inculpatului

Duminica P., în recursul declarat critică aprecierea de către instanța de apel a

probelor administrate pe caz și anume raportul de expertiză psihiatrico-legală

staționară nr. 777 din 18.08.2014, însă argumentul invocat nu este prevăzut de

lege ca temei pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărîri judecătorești.

6

Astfel, atît instanța de fond, cît și cea de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și

concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul

ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia privind eliberarea lui

Duminica P. de răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută la art. 145

alin. (1) Cod penal, în legătură cu iresponsabilitatea acestuia la momentul

săvîrșirii faptei prejudiciabile, să fie întemeiată și legală.

Colegiul penal constată, că instanța de apel, corect a conchis că, potrivit

art. 22 Cod penal, responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are

capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și

capacitatea de a-și manifesta voința și a-și dirija acțiunile.

Potrivit concluziei raportului de expertiză psihiatrico-legală staționară

nr. 777 din 18.08.2014 s-a constatat că, Duminica P. suferă de maladie psihică

cronică și evolutivă „demență” și este recunoscut iresponsabil de fapta comisă.

Art. 23 Cod penal, dă noțiunea de iresponsabilitate ca stare psihologică

opusă responsabilității și caracterizează criteriile ce stau la baza ei.

Astfel, nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul

săvîrșirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică

nu putea să-și dea seama de acțiunile ori inacțiunile sale sau nu putea să le

dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare

sau a altei stări patologice.

Prin urmare, atît instanța de fond, cît și cea de apel corect a stabilit că

fapta de omor intenționat a fost săvîrșită de Duminica P. în stare de

iresponsabilitate.

Totodată, necătînd la faptul că inculpatul a comis omorul fiului său, în

raportul de expertiză nominalizat mai sus, experții au indicat că, Duminica P.

a comis fapta în stare demențială, a acționat fără discernămînt, neavînd

capacitate de prevedere și deliberare a acțiunilor sale, prin urmare acesta este

iresponsabil, boala psihică demență mixtă de care suferă Duminica P. îl

privează de capacitatea de a fi conștient de acțiunile sale, care pînă la moment

maladia de care suferă este gravă și ireversibilă. La fel, este indicat că nu

necesită aplicarea măsurilor de siguranță cu caracter medical - tratament prin

constrîngere. Este recomandat supravegherea obligatorie a psihiatrului,

internistului, neurologului la locul de trai, sub supravegherea rudelor.

7

În această parte instanța de apel a aprecit critic concluzia expertului, pe

motiv că Duminica P. nu s-a tratat, starea lui psihică și maladia de care suferă

este gravă și ireversibilă, iar la momentul comiterii infracțiunii în privința

unui membru a familiei sale, nu s-a indicat în supravegherea căror rude să fie

desemnat, mai mult că nici o rudă a acestuia nu a fost și nu a dorit să fie

recunoscută ca reprezentant legal al inculpatului.

Potrivit Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Jusțiție nr. 23 din

12.12.2005 “Cu privire la respectarea legislației în cazurile despre aplicarea,

schimbarea, prelungirea și revocarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical”

în pct. 2 este menționat că, “măsurile de constrîngere cu caracter medical

(internarea într-o instituție psihiatrică cu supraveghere obișnuită sau cu

supraveghere riguroasă) pot fi aplicate față de persoanele: a) care fiind în stare de

iresponsabilitate au comis fapte prejudiciabile, prevăzute de legea penală, ce prezintă

pericol pentru societate. Asemenea persoane, potrivit art. 23 alin. (1) Cod Penal, nu

sînt pasibile de răspundere penală și în baza sentinței instanței de judecată se

liberează de răspunderea penală.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanțele judecătorești inferioare just

au aplicat în privința lui Duminica P. măsura de constrîngere cu caracter

medical – internarea în spitalul de psihiatrie cu regim obișnuit, or, potrivit

pct. 23 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23, este stipulat

că, „În conformitate cu Legea privind asistența psihiatrică nr. 1402-XIII din

16.12.1997, în instituțiile psihiatrice cu supraveghere riguroasă se internează

doar persoanele alienate mintal care din cauza stării psihice și a caracterului

faptei prejudiciabile săvîrșite prezintă un pericol deosebit pentru societate.

Instanța de judecată la aplicarea măsurii menționate trebuie să se bazeze pe

concluziile experților despre starea psihică a bolnavului și pe datele stabilite

în instanță privind circumstanțele și caracterul acțiunilor săvîrșite (pericolul

faptei comise, metodele de săvîrșire, gravitatea consecințelor survenite etc).

Cît privește argumentul avocatului Gorencu C. referitor la încetarea

procesului penal în privința lui Duminica P. cu lăsarea ultimului în

supravegherea rudelor, Colegiul penal îl consideră ca neîntemeiat și

menționează următoarele.

Dispoziția art. 98 alin. (1) Cod penal, stipulează că măsurile de siguranță

au drept scop înlăturarea unui pericol și preîntîmpinarea săvîrșirii faptelor

prevăzute de legea penală.

8

În conformitate cu art. 99 și 100 Cod penal, legislația penală conține

stipularea că instituțiile curative în care se asigură executarea măsurii de

constrîngere cu caracter medical sunt de două tipuri:

- instituții psihiatrice cu supraveghere obișnuită;

- instituții psihiatrice cu supraveghere riguroasă.

Drept temei pentru spitalizare, în sensul art. 100, îl constituie hotărîrea

instanței judecătorești.

Potrivit art. 499 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de judecată

în cazul în care consideră dovedit faptul săvîrșirii infracțiunii de către o

persoană în stare de iresponsabilitate, și au fost constatate prevederile

stipulate în pct. 1) - 3), 5) alin. (2) art. 498, adoptă o sentință de liberare de

pedeapsă cu aplicarea măsurii de constrîngere cu caracter medical, indicînd

care anume din ele trebuie aplicată.

Însă, dacă prin caracterul faptei săvîrșite și starea sănătății, persoana nu

prezintă pericol pentru societate și nu necesită tratament forțat, instanța

adoptă sentință de încetare a procesului penal, fără a fi aplicate măsurile

prevăzute în art. 99 Cod penal.

Astfel, luînd în considerație faptul că inculpatul Duminica P. a comis o

infracțiune deosebit de gravă și anume omor intenționat în privința fiului său,

în stare de iresponsabilitate, precum și starea sănătății lui nu-i permite să

conștientizeze, dirijeze faptele sale din cauza bolii psihice de care suferă, prin

comportamentul său care prezintă pericol față de membrii familiei și

persoanelor din jur, solicitările avocatului sunt neîntemeiate. Totodată,

instanța ține să menționeze că, potrivit art. 1 alin. (2) Cod de procedură

penală, procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de

infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvîrșit o infracțiune să fie pedepsită

potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la

răspundere penală și condamnată.

Mai mult ca atît, lăsarea inculpatului sub supravegherea rudelor

contravine prevederilor legii penale, care strict stipulează aplicarea măsurilor

de constrîngere cu caracter medical.

La fel, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a considerat

indispensabil aplicarea față de inculpatul Duminica P. a măsurilor de

constrîngere cu caracter medical în spital de psihiatrie cu regim obișnuit

pentru a fi tratat și de a nu admite comiterea unor noi infracțiuni în starea lui

9

psihică.

Colegiul conchide că, temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau aceasta

este expus neclar și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței”, nu și-a găsit confirmare în cazul supus judecării.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

avocat în numele inculpatului, iar autorul recursului nu aduce careva

argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată.

În consecință instanța conchide că, decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, care au dus la respingerea

apelului declarat, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează

în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că temeiul indicat de

recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Gorencu

Cornelia în numele inculpatului Duminica Petru, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2015, în cauza

penală în privința lui Duminica Petru Iacob, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 01 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

10