1ra-383/2015 — art. 217 alin. 3 lit. c CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 217 alin. 3 lit. c CPP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-383/2015 — art. 217 alin. 3 lit. c CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)
Dosarul 1ra-383/2015
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
28 aprilie 2015 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte – Petru Ursache,
judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev, Nadejda
Toma
a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de inculpatul Diomin
Iaroslav prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 03 noiembrie 2014, în cauza penală în privința lui
Diomin Iaroslav Andrei,
născut la 24 aprilie 1990, originar din r-ul Basarabeasca, s.
Abaclia, domiciliat în mun. Chișinău, str. Alecu Russo 18/1, ap.
87
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 03 iunie 2013 - pînă la 26 februarie 2014; (instanța de
fond);
de la 21 mai 2014 - pînă la 03 noiembrie 2014; (instanța de
apel);
de la 24 februarie 2015 - pînă la 28 aprilie 2015; (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal
executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 februarie 2014,
pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, procesul penal
în privința lui Diomin Iaroslav în baza art.217 alin. (3) lit. c) Cod penal, a fost încetat
cu liberarea de răspundere penală. În conformitate cu prevederile art. 55 Cod penal,
Diomin Iaroslav a fost tras la răspundere contravențională, cu aplicarea pedepsei
sub formă de amendă în mărime de 100 u.c., echivalentul a 2000 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Diomin Iaroslav,
la 27 aprilie 2013, aproximativ la ora 0240, aflîndu-se în preajma disco-barului
„Curabu” din str. Miorița, nr. 1, mun. Chișinău, unde avînd un comportament
neadecvat a fost reținut de către colaboratorii de poliție și condus la SP nr. 2, al
Inspectoratului de Poliție Centru, unde în rezultatul efectuării percheziției
corporale, în buzunarul drept exterior din partea de sus al pantalonilor, a fost
depistat și ridicat un pachețel de polietilenă în care se afla jumătate de pastilă de
culoare roz, care conform raportului de expertiză nr. 2416 din 03 mai 2013,
1
reprezintă MDMA (3,4 metilendioximetamfetamin), în cantitate de 0,15 gr. și
conform Listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor ce conțin astfel de
substanțe care conform Hotărîrii Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, constituie
cantități mari.
Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat care, invocînd
blîndețea pedepsei a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Diomin Iaroslav să fie
condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare, iar în
conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită să fie suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie
2014 apelul procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Diomin Iaroslav a fost
condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea
de dreptul de a exercita activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor pe un termen de 2 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat, că instanța de fond just
a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul
corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art. 217
alin.(3) lit. c) Cod penal, însă incorect l-a eliberat pe Diomin I. de răspundere penală
conform prevederilor art. 55 Cod penal.
Astfel instanța de apel a conchis că liberarea de răspundere penală a
inculpatului nu v-a asigura un efect descurajant suficient în vederea prevenirii pe
viitor a unor infracțiuni asemănătoare din partea inculpatului. La fel, Colegiul a
menționat că nesancționarea penală a acestor genuri de infracțiuni prezintă un grad
de pericol social sporit și poate servi drept stimul pentru săvîrșirea de noi
infracțiuni, deoarece la etapa actuală deținerea și consumul de droguri în societate
ia amploare și una din metodele ce ar permite stoparea acestei tendințe este
sancționarea penală a persoanelor ce comit astfel de infracțiuni.
Nefiind deacord cu decizia instanței de apel cu recurs ordinar a contestat-o
inculpatul, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod
de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu menținerea sentinței
instanței de fond.
În argumentarea recursului recurentul a invocat că, instanța de apel în decizia
adoptată a preluat integral textul apelului declarat de acuzatorul de stat, stabilindu-
2
i inculpatului o pedeapsă fără a ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
faptei, circumstanțele atenuante, personalitatea făptuitorului, prin ce a încălcat
dreptul inculpatului la un proces echitabil. Astfel, consideră că instanța de apel
preluînd fără modificări textul apelului, a dat o apreciere pedepsei stabilite exclusiv
prin prisma părții acuzării, încălcînd prevederile art. 24 alin. (2) Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar
declarat, menționînd că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece instanța
de apel la judecarea cauzei întru totul a respectat atît prevederile art. 414, 3641 Cod
de procedură penală, cît și prevederile art. 61, 75 Cod penal.
Judecînd recursul ordinar declarat și verificînd argumentele invocate în
raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează
a fi admis, însă din alte motive decît cele indicate de recurent în recurs.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună
rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu
poate fi corectată de către instanța de recurs.
De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd
apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor
examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe
noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate
de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din
dosar.
Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a
pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit
instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvîrșit ori nu,
dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele
corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în
conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.
La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual
penal au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată să conțină răspuns la toate
motivele invocate.
3
Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la examinarea prezentei
cauze penale nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, situație ce
impune Colegiul de a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel, în alt complet
de judecată, deoarece erorile judiciare admise de către instanțele de fond nu pot fi
corectate de instanța de recurs.
Din materialele cauzei se constată că Diomin Iaroslav de către organul de
urmărire penală a fost învinuit în procurarea, păstrarea, transportarea substanțelor
psihotrope săvîrșite în proporții mari, fără scop de înstrăinare, fapta fiind
încadrată în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal.
Instanța de recurs relevă că, la examinarea prezentei cauze penale instanța de
fond pripit a admis cererea inculpatului Diomin I. privind examinarea cauzei în
procedura simplificată fără a ține cont de explicațiile date în pct. 17 din Hotărîrea
Plenului CSJ nr. 13 din 16.12.2013 ”Cu privire la aplicarea prevederilor art. 3641 CPP
de către instanțele judecătorești” care stipulează că ”pînă la adoptarea soluției
privind admiterea sau respingerea cererii inculpatului, prin care se solicită
judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.3641CPP, judecătorul
este obligat să verifice dacă (…) fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în
conformitate cu dispozițiile prevăzute în Codul penal”.
Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul constată că, instanța de fond
pînă la admiterea sau respingerea cererii inculpatului privind examinarea cauzei în
procedura simplificată, urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,
precum și să verifice dacă încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului corespunde
cu fapta săvîrșită de acesta.
Prin urmare, simpla manifestare de voință a inculpatului de a recurge la
procedura instituită de dispoziția art. 3641 din Codul de procedură penală și
declarația formală de recunoaștere a faptei nu conduc automat la aplicarea acestei
proceduri și a unei pedepse prevăzute la art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
instanța de judecată fiind cea care, verificînd condițiile impuse de dispozițiile art.
3641 Cod de procedură penală, dispune de a aplica această procedură sau de a
respinge solicitarea inculpatului de a judeca cauza în procedură simplificată.
Analizînd textul deciziei contestate Colegiul menționează, că instanța de apel
a comis aceeași eroare ca și prima instanță, a omis respectarea prevederilor
imperative ale legii privind judecarea cauzelor penale în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală.
4
În acest context, instanța de recurs ține să menționeze că la examinarea
prezentului dosar Curtea de Apel Chișinău nu a luat în considerație că, instanța de
fond a examinat cauza în procedură simplificată (art. 3641 Cod de procedură
penală), iar în situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod
de procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu
îndeplinirea cerințelor, dispozițiilor art. 3641 alin.(1) și (4) Cod de procedură penală,
iar în cazul în care se constată că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei
potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că în cadrul urmăririi
penale au fost încălcate grav normele imperative din Codul de procedură penală,
care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea atacată, urma,
conducîndu-se de prevederile art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, să caseze
sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute pentru prima instanță.
Tot aici, Colegiul penal relevă că reieșind din explicațiile date în pct.4.17 din
Hotărîrea Plenului CSJ nr.2 din 26.12.2011”Cu privire la practica judiciară de
aplicare a legislației penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice,
psihotrope sau a analoagelor lor și a precursorilor” de care urmau să țină cont
instanțele de fond, prin utilizarea substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor
acestora a căror circulație în scopuri medicale este interzisă se înțelege folosirea
substanțelor menționate la producerea, prepararea, experimentarea, extragerea,
prelucrarea, transformarea lor în diferite scopuri: spre exemplu, producerea unor
noi preparate, medicamente, adaosul lor în produse etc., iar procurarea, păstrarea,
expedierea sau transportarea acestor substanțe nu echivalează cu utilizarea lor în
sensul art.217 alin.(3) lit.c) Cod penal.”
În speță însă, Curtea de Apel, fără a ține cont de prevederile art.409 alin. (2),
417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală și art. 113 Cod penal, pripit și fără o
argumentare cuvenită a conchis că ”instanța de fond pe deplin a constatat starea de fapt
și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Diomin Iaroslav și anume comiterea
infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal.”
În această ordine de idei, Colegiul penal menționează, că procedînd în
asemenea mod, instanța de apel a ignorat prevederile art. 409 alin. (2), 414, 417 Cod
de procedură penală, a adoptat o hotărîre nemotivată și neîntemeiată, motiv pentru
care decizia instanței de apel urmează a fi casată total cu dispunerea rejudecării
cauzei de către aceiași instanță, deoarece erorile juridice nu pot fi corectate de către
instanța de recurs.
Rezumînd cele menționate mai sus, Colegiul constată că în speță sunt
prezente temeiurile pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de
procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
5
soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, ceea ce duce la casarea
deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,
deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele
acesteia, să verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în
instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să cerceteze amănunțit aspectele
învinuirii înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa în acțiunile
inculpatului a elementelor constitutive a infracțiunii incriminate prin rechizitoriu,
ținînd cont de motivele expuse în pct. 8 al prezentei decizii și de Hotărîrile Plenului
CSJ nr.2 din 26.12.2011”Cu privire la practica judiciară de aplicare a legislației
penale ce reglementează circulația substanțelor narcotice, psihotrope sau a
analoagelor lor și a precursorilor” și nr. 13 din 16.12.2013 ”Cu privire la aplicarea
prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești” și ca urmare să pronunțe
o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de
procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2 lit. c) Cod de
procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Diomin Iaroslav, casează
total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2014,
în cauza penală în privința lui Diomin Iaroslav Andrei și dispune rejudecarea
cauzei în ordine de apel în aceiași instanță, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac, publicată integral la 27 mai 2015.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
Ghenadie Nicolaev
Nadejda Toma
6