1ra-598/2015 — art.188 alin. 2 lit. e CP

Dosarul 1ra-598/15

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

03 iunie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache

Judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Zelinschi Veaceslav, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Sîngerei din 25 septembrie 2014 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui

Zelinschi Veaceslav Foma,

născut la 09 iunie 1968, originar din s. Sîngereii –

Noi, r-nul Sîngerei, domiciliat pînă la reținere în

mun. Bălți, str. Ștefan cel Mare, 28/10

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

2014 (instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Zelinschi Veaceslav a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e) Cod

penal, la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

la 19 aprilie 2013 aproximativ la 0050, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

urmărind scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflîndu-se pe

o stradă din s. Sîngereii – Noi, r-nul Sîngerei, avînd asupra sa un cuțit de

bucătărie, a solicitat de la cet. Gaideec Ana bani, amenințînd-o totodată cu

1

răfuială fizică și cu omor. Intențiile inculpatului însă nu și-au produs efectul

din motiv că partea vătămată s-a smuls din mînile acestuia și a fugit.

sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare, argumentînd că vinovăția sa

în comitere infracțiunii incriminate nu a fost dovedită, hotărîrea fiind bazată

exclusiv pe declarațiile părții vătămate, iar pedeapsa aplicată este ilegală.

2015, apelul inculpatului a fost respins ca nefondat și menținută fără modificări

sentința contestată.

probelor și circumstanțelor cauzei, apreciindu-le din punctul de vedere a

utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia de vinovăție a

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. e)

Cod penal.

Totodată, Colegiul penal a dat o apreciere critică declarațiilor

inculpatului prin care acesta neagă comiterea faptei imputate, ori interogat în

ședința instanței de fond, dînsul și-a recunoscut vinovăția, recunoscînd că

a demonstrat părții vătămate un mochet de cuțit și a cerut de la aceasta bani

pentru a-și procura alcool, însă ultima s-a speriat și a fugit.

Reieșind din circumstanțele cauzei și criteriile de individualizare a

pedepsei instanța de apel a considerat că prima instanță corect i-a numit

inculpatului pedeapsa închisorii la limita minimă stabilită de legea penală, în

speță nefiind aplicabile prevederile art. 79 și 90 Cod penal.

care fără a invoca vre-un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală solicită, casarea hotărîrilor contestate și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, argumentînd următoarele:

- hotărîrile de condamnare sunt bazate exclusiv pe declarațiile părții

vătămate, fără a fi prezentate alte probe în susținerea învinuirii;

- avocatul prin înșelăciune l-a impus să facă un autodenunț pentru o faptă

necomisă;

- ultima ședință a avut loc în lipsa avocatului numit din oficiu, prin ce i-a

fost încălcat dreptul la apărare;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, acestea fiind ignorate total.

2

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului

ordinar declarat, menționînd că recursul nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute la art. 430 pct.5) Cod de procedură penală, prin care autorul trebuie

să invoce concret unul din temeiurile prevăzute la art. 427 CPP, însă nu a

argumentat ilegalitatea hotărîrii cu indicarea problemelor de drept, din care

motiv solicită respingerea recursului ordinar declarat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Cu toate că inculpatul în recursul declarat nu face trimitere la vre-un

temei de drept, acesta invocînd că nu a comis fapta descrisă în

rechizitoriu, semnalizează temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct. 8) Cod

de procedură penală, și anume, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că, motivul invocat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Inculpatul Zelinschi V. nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, care sînt argumentele care ar confirma că acesta nu

a comis infracțiunea imputată lui.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul invocă dezacordul cu

aprecierea probelor și a nevinovăției sale în cele incriminate.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizînd textul hotărîrilor contestate, Colegiul penal conchide că,

concluziile instanțelor de fond și de apel privind vinovăția lui Zelinschi V. în

comiterea infracțiunii incriminate, sunt corecte și întemeiate, ce se

bazează pe cumulul de probe administrate, amplu analizate și just

3

apreciate, iar pedeapsa i-a fost stabilită în strictă conformitate cu

prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal.

Concluziile instanței de fond și de apel contestate sunt juste și se confirmă

prin cumulul de probe administrate:

- declarațiile părții vătămate Gaideec Ana, date în cadrul urmăririi penale și

susținute în cadrul ședinței instanței de fond (f.d.10;174-177, vol. I), din care rezultă

că inculpatul avînd asupra sa un cuțit a amenințat-o cu moartea, cerînd de la

dînsa bani. A bruscat-o de geacă și o ținea de haine. La un moment dat s-a

eliberat din mîinile inculpatului și a fugit spre casă;

Totodată cele relatate de partea vătămată, sunt confirmate prin

declarațiile martorului Tiorescu Lidia, care a relatat că fiica sa Gaideec Ana,

într-o seară din luna aprilie 2013 s-a întors de la serviciu din schimbul de noapte

foarte speriată și a declarat că a fost agresată de un bărbat pe care vizual îl

cunoștea, dar nu cunoștea cum îl cheamă. I-a comunicat că acea persoană i-a

cerut bani, amenințînd-o cu un cuțit (f.d.13, 178, vol. I);

- procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea infracțiunii din 19.04.2013 (f.d.3,

vol. I) prin care partea vătămată solicită atragerea cet. Zelinschi V. la

răspundere, care la 19.04.2013 orele 0050, a amenințat-o cu un cuțit de bucătărie

solicitînd să-i transmită bani;

- procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 19.04.2013

(f.d.25, vol. I) unde partea vătămată a recunoscut persoana care a agresat-o ca

fiind Zelinschi V. și a confirmat încă o dată că anume Zelinschi V. a

amenințat-o cu un cuțit de bucătărie și i-a cerut bani.

Așadar, Colegiul penal conchide că instanțele Judecătorești corect au

statuat că prin declarațiile părții vătămate este relatată realitatea celor

întîmplate, întemeiat ajungînd la concluzia despre vinovăția inculpatului

Zelinschi V., iar faptul nerecunoașterii vinovăției de către acesta nu echivalează

cu achitarea lui, de vreme ce există probe pertinente și concludente, care, în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată, Colegiul penal relevă că în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond inculpatul a recunoscut că a amenințat partea vătămată cu un

cuțit cerînd de la ultima bani, însă a menționat că acesta nu a fost un cuțit

adevărat, dar o mochetă (a jucărie din plastic), și doar l-a arătat părții vătămate,

după care l-a ascuns în buzunar (f.d.172, vol. I).

4

Analizînd materialele cauzei Colegiul conchide că în speță sunt întrunite

elementele infracțiunii în baza căreia Zelinschi V. a fost condamnat, astfel,

ultimul a amenințat partea vătămată cu aplicarea violenței periculoase pentru

viața și sănătatea persoanei.

Sub acest aspect instanța de recurs ține să menționeze că prin amenințarea

cu aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei agresate se

înțelege săvîrșirea unui act asupra victimei de natură să-i inspire teamă că va fi

supusă, în mod real și imediat, violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

ei.

Deși la calificarea infracțiunii ca tîlhărie nu are importanță forma

exteriorizării amenințării, este important ca amenințarea expusă într-o formă

evident clară victimei, să fie percepută de aceasta ca fiind reală și imediată. Mai

mult, amenințarea trebuie să creeze convingerea că, în caz dacă făptuitorul, în

timpul săvîrșirii infracțiunii va întîmpina împotrivire din partea victimei

amenințarea va fi realizată de îndată.

În speță din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpatul nu doar a

scos din buzunar un cuțit de bucătărie, dar și a amenințat-o pe victimă cu

moartea, în cazul dacă aceasta refuză să-i transmită banii.

Afirmațiile inculpatului precum că nu a comis infracțiunea incriminată,

iar avocatul prin înșelăciune l-a impus să facă un autodenunț pentru o faptă

necomisă, sunt neîntemeiate și declarative și urmează a fi respinse, deoarece nu

au nici un suport legal și contravin materialelor cauzei.

La fel, este neîntemeiat argumentul invocat de inculpat referitor la faptul

că ultima ședință a avut loc în lipsa avocatului numit din oficiu, prin ce

consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare.

La acest capitol, Colegiul penal constată că potrivit procesului verbal al

ședințelor de judecată în instanța de fond inculpatul a fost asistat de avocatul

Ganușceac Larisa, iar în instanța de apel interesele lui Zelinschi Veaceslav,

au fost apărate de avocatul Janu Anatolie.

Potrivit actelor cauzei avocatul Janu Anatolie, nu s-a prezentat la

pronunțarea deciziei motivate, însă instanța de recurs conchide că,

neprezentarea avocatului la ședința din 25 februarie 2015, nu este un

impediment pentru pronunțarea acesteia, și nu constituie o încălcare a

dreptului inculpatului la apărare, fapt ce duce la respingerea argumentului

invocat.

5

În consecință Colegiul penal conchide că, decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, care au dus la

respingerea apelului declarat de inculpat, precum și motivele adoptării soluției,

ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către

instanțele de fond nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427

Cod de procedură penală.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta

este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zelinschi

Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 ianuarie 2015, în cauza penală în privința lui Zelinschi Veaceslav Foma,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată la 01 iulie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6