1ra-749/2017 — art. 164 al. 2 lit. e, 192-1 al. 2 lit. a CP

1ra-749/2017 — art. 164 al. 2 lit. e, 192-1 al. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-749/2017

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cara-Palii Ludmila în numele inculpatului Venerschii Veaceslav, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2016, în cauza penală privindu-l pe

Venerschii Veaceslav XXXXX, născut la XX XXXXX

XXXX, originar și domiciliat în or. XXXX, str. XXXX XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 01.07.2015 - 29.12.2015;

instanța de apel: 26.01.2016 - 20.10.2016;

instanța de recurs: 09.03.2017 -26.04.2017.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Venerschii Veaceslav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 164 alin. (2) lit. e), Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost stabilită pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

A fost recunoscut vinovat Venerschii Veaceslav și de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal, stabilindu-i pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art. 84 Cod penal, prin cumul parțial de pedepse i-a fost stabilit lui

Venerschii Veaceslav pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de

7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

inculpatul Venerschii Veaceslav împreună cu Druța Igor conducător al

1

automobilului de model „Mercedes” cu numărul de înmatriculare al

autoproclamatei regiuni transnistrene ,,A225 EH”, special amenajat pentru

evacuarea și transportarea altor autovehicule, la 29 noiembrie 2014, prin înțelegere

cu Constantinov Serghei, Corgoja Oleg, Gluțchii Serghei, Lungu Alexandr, Bulgaz

Alexandr și o persoană neidentificată de organul de urmărire penală, ultimii

îmbrăcați în uniforma așa numitului „serviciu de migrație”, „vama” și „grăniceri”

ai autoproclamatei republici transnistrene, care s-au prezentat ca colaboratori ai

acestor servicii, atribuindu-și arbitrar dreptul unei calități oficiale, au îmbarcat

automobilul care aparținea lui Ghenciu Veaceslav, cu acesta la volan, pe transport

special și l-au răpit împreună cu automobilul, transportându-l contra voinței sale în

mun. Bender, iar ulterior în mun. Tiraspol.

Acțiunile lui Venerschii Veaceslav au fost încadrate de către instanța de

judecată în dispoziția art. 164 alin. (2) lit. e) și art. 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal.

inculpatului Venerschii Veaceslav prin care a solicitat casarea sentinței, cu

pronunțarea unei noi hotărâri privind achitarea inculpatului de învinuirea de pe

toate capetele de acuzare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, inculpatul dispune de patentă cu

dreptul de a desfășura activitatea de întreprinzător, în formă de reparare a

automobilelor, a tehnicii agricole și vulcanizarea. Conform permisului de

conducere, în genere nu are dreptul de a conduce această categorie de tehnică

specială. La fel, inculpatul nu a înregistrat evacuatorul de model ,,Mercedes”, cu

numerele A2555EH. Această tehnică specială este înregistrată pe numele cet. Druța

Igor, care, conform permisului de conducere, dispune de dreptul de a conduce

această tehnică specială, conform actelor prezentate.

2016, a fost respins apelul declarat, ca fiind nefondat cu menținerea fără modificări

a sentinței.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, probele administrate

și cercetate de către prima instanță dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului

Venerschii Veaceslav în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal - răpirea unei persoane de către mai multe persoane și art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal - răpirea mijlocului de transport de către mai multe persoane.

Astfel, cu toate că inculpatul Venerschii Veaceslav nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunilor imputate, vina acestuia este dovedită integral de

următoarele probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează

între ele, cum ar fi:

2

- declarațiile părții vătămate Ghenciu Veaceslav (f.d. 247-249);

- declarațiile martorilor Braga Evghenii (f.d. 250-251); Jelev Ruslan (f.d.255-257);

Caragacean Andrei (f.d. 252-254); Bulat Viorel (f.d.258-261);

- proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 24 decembrie 2014, prin

care partea vătămată Ghenciu Veaceslav l-a recunoscut pe Druța Igor ca persoană care a

participat la reținerea sa și care l-a transportat cu evacuatorul în mun. Bender și mun.

Tiraspol (f.d. 94-95);

- proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 24 decembrie 2014, prin

care partea vătămată Ghenciu Veaceslav l-a recunoscut pe cet. Venerschii Veaceslav, ca

persoană care a participat la reținerea sa și care l-a transportat cu evacuatorul (f.d. 97);

- proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 15 ianuarie 2015, prin

care martorul Braga Evghenii l-a recunoscut pe cet. Venerschii Veaceslav, ca persoană care

a participat la îmbarcarea automobilului lui Ghenciu Veaceslav pe evacuator (f.d. 104-105);

- proces-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 15 ianuarie 2015, prin

care martorul Jelev Ruslan l-a recunoscut pe cet. Venerschii Veaceslav, ca persoană care a

participat la îmbarcarea automobilului lui Ghenciu Veaceslav pe evacuator și ulterior l-a

transportat pe Ghenciu Veaceslav, ce se afla în automobil, cu evacuatorul, din postul de la

hotarele dintre s. Vranița și mun. Bender la sediul miliției rutiere din Bender (f.d. 110-111);

- proces-verbal de confruntare din 12 iunie 2015, efectuată între învinuitul Venerschii

Veaceslav și partea vătămată Ghenciu Veaceslav, în cadrul căreia ambii au susținut

declarațiile sale anterioare (f.d. 140-141);

- proces-verbal de ridicare din 01 decembrie 2014, prin care de la specialistul criminalist

din cadrul Inspectoratului de Poliție Bender, Strat Mihail, a fost ridicat un DVD-R cu

înregistrările video din 29 noiembrie 2014, de la locul comiterii infracțiunilor (f.d. 50-51);

- proces-verbal de examinare a obiectului din 01 decembrie 2014, prin care au fost

examinate înregistrările video de pe DVD-R, ridicat la 01 decembrie 2014, de la specialistul

criminalist a IP Bender, Strat Mihail și care a fost recunoscut în calitate de corp delict ( f.d.

53-54 );

- planșele fotografice la procesul-verbal de examinare a obiectului din 01 decembrie

2014, conform căruia se vede că automobilul de model ,,WV Golf’ cu numerele de

înmatriculare T497 ET, este îngrădit, în față și în spate, după care este remorcat pe evacuator

cu numerele de înmatriculare A 255 EH (55-77);

- proces-verbal de examinare din 17 iunie 2015, conform căruia au fost examinate actele

prezentate de către Ghenciu Veaceslav și anume, proces-verbal de încălcare administrativă

nr.A0500084 din 29 noiembrie 2014, întocmit în privința lui Ghenciu Veaceslav; proces-

verbal de încălcare administrativă din 29 noiembrie 2014, întocmit în privința lui Ghenciu

Veaceslav; proces-verbal de înlăturare de la conducerea unității de transport din 29

3

noiembrie 2014, întocmit în privința lui Ghenciu Veaceslav, act de reținere și primire la

păstrarea unității de transport din 29 noiembrie 2014, întocmit în privința lui Ghenciu

Veaceslav, act de reținere și primire la păstrare a unității de transport din 29 noiembrie 2014

și a fost ridicat de la Ghenciu Veaceslav, unitatea de transport de model ,,WV Golf” cu

numere de înmatriculare T 497 ET, acte care au fost recunoscute în calitate de materiale (f.d.

46-47);

Astfel, analizând și apreciind probele administrate și cercetate de către instanța

de fond și de apel, instanța de apel a conchis că vina inculpatului Venerschii

Veaceslav în comiterea infracțiunilor incriminate s-a confirmat pe deplin și acțiunile

lui corect au fost încadrate în baza art. 164 alin. (2) lit. e) și art. 1921 alin. (2) lit. a)

Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, vinovăția lui Venerschii Veaceslav în răpirea

mijlocului de transport fără scop de însușire, săvârșită de două sau mai multe

persoane și răpirea unei persoane de două sau mai multe persoane este dovedită pe

deplin, iar declarațiile date de inculpat precum că, nu a săvârșit infracțiunea

imputată și că el s-a aflat întâmplător în automobilul evacuator, instanța de apel le-

a apreciat critic, deoarece inculpatul urmărește scopul de a se eschiva de la

răspunderea penală.

Mai mult, instanța de apel a susținut poziția primei instanțe care a indicat că,

declarațiile inculpatului Venerschii Veaceslav se combat cu declarațiile date de

partea vătămată, declarațiile martorilor și cu probele administrate la dosar.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, vinovăția inculpatului a fost pe deplin

demonstrată prin declarațiile părții vătămate Ghenciu Veaceslav, care a relatat cu

lux de amănunte modul cum a fost limitat de libertate și i-a fost interzis părăsirea

automobilului răpit de către inculpat, declarații admise de instanța ca veridice și

utile.

Instanța de apel a indicat că, pornind de la dispoziția componenței de

infracțiune indicată de art. 164 Cod penal, obiectul juridic special al infracțiuni de

răpire a unei persoane îl formează relațiile sociale cu privire la libertatea fizică a

persoanei.

Prin „libertate fizică” se înțelege posibilitatea persoanei de a se mișca, de a

circula și de a activa după voința proprie, în limitele stabilite de normele juridice.

Victimă a infracțiunii specificate la art. 164 Cod penal, poate fi orice persoană

fizică. Totuși, dacă victima are calități speciale, aceasta poate influența asupra

calificării faptei.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă alcătuită din: 1) acțiunea principală; 2) acțiunea sau inacțiunea

4

adiacentă. De regulă, săvârșirea acțiunii adiacente presupune existența

următoarelor trei etape succesive: 1) capturarea victimei; 2) deplasarea victimei din

habitatul ei permanent sau provizoriu (locul de trai, de muncă, de odihnă, de tratament etc.);

3) reținerea victimei (cu privarea deplină de libertate) împotriva voinței acesteia sau

neluându-se în seamă voința ei.

Durata reținerii ilegale a persoanei răpite nu are importanță la calificarea

infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal, însă poate fi luată în considerație la

individualizarea pedepsei.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal se exprimă, în

primul rând, în vinovăție sub formă de intenție directă. Motivele infracțiunii în

cauză pot fi dintre cele mai variate: răzbunare; gelozie; motive huliganice etc.

Pornind de la dispoziția componenței de infracțiune de la art. 1921 Cod penal,

obiectul juridic special al infracțiunii de răpire a mijlocului de transport îl formează

relațiile sociale cu privire la posesia asupra mijlocului de transport.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 1921 Cod penal, constă în fapta

prejudiciabilă exprimată în acțiunea de răpire a mijlocului de transport. Răpirea a

mijlocului de transport este o acțiune care presupune succesiunea a două acte: 1)

deposedarea, adică scoaterea mijlocului de transport din posesia victimei; 2)

imposedarea, adică trecerea mijlocului de transport în posesia și folosința

făptuitorului.

Răpirea mijlocului de transport poate fi săvârșită pe ascuns sau deschis ori pe

calea înșelăciunii sau a abuzului de încredere, în sensul prevederii de la art. 1921

Cod penal, acțiunea de răpire trebuie să aibă un caracter ilegal. Ilegalitatea acțiunii

de răpire presupune că făptuitorului îi lipsește orice drept asupra mijlocului de

transport pe care îl răpește, el violând prevederile normative care reglementează

regimul posesiei asupra mijloacelor de transport.

Răpirea mijlocului de transport trebuie considerată și forțarea victimei să

conducă mijlocul de transport sub influența constrângerii exercitate de făptuitor. În

circumstanțele descrise, răpirea mijlocului de transport trebuie considerată

consumată din momentul începerii constrângerii victimei (marcate, de exemplu de

modificarea de către făptuitor a itinerarului inițial). Totodată, instanța de apel a indicat

că, în ipoteza relevantă suntem în prezența concursului ideal dintre infracțiunile

prevăzute la art. 164 și art. 1921 Cod penal.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 1921 Cod penal, se

caracterizează înainte de toate, prin vinovăție exprimată prin intenție directă.

Scopul infracțiunii prevăzute la art. 1921 Cod penal este folosința temporară,

adică făptuitorul urmărește să-și treacă mijlocul de transport în posesie pentru o

5

perioadă nesemnificativă de timp sau pentru un timp strict determinat, nu să-și

treacă mijlocul de transport în stăpânire definitivă, nu să exercite în privința

mijlocului de transport toate prerogativele pe care le poate avea un proprietar (mai

cu seamă prerogativa de dispunere).

Argumentele apărătorului precum că, în cadrul cercetării judecătorești

învinuirea nu a prezentat instanței nici o probă care confirmă faptul că inculpatul a

comis infracțiunile ce i se incriminează și că respectiva cauza penală poartă un

caracter politic, instanța de apel a indicat că se combat cu probele administrate la

dosar și cercetate în instanța de judecată și suplimentar în apel și anume prin faptul

că rolul poliției în societate este de a menține ordinea publică, are misiunea de a

apăra drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei prin activități de

menținere, asigurare și restabilire a ordinii și securității publice, de prevenire,

investigare și de descoperire a infracțiunilor și contravențiilor.

Or, polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul

persoanei, comunității și al instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea

legii, fiind obligat să respecte legislația. Nimeni altcineva decât persoanele

împuternicite prin lege nu are dreptul să intervină în activitatea polițistului. Nimeni

nu-l poate obliga pe polițist să îndeplinească acțiuni ce nu sunt stabilite prin lege.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în cadrul cercetării judecătorești s-a

stabilit că inculpatul Venerschii Veaceslav cunoștea că Druța Igor are contract de

prestare a serviciilor cu inspecția Auto de stat din Bender, a regiunii transnistrene,

pentru a evacua automobile și că atât în cadrul cercetării judecătorești, cât și la etapa

de urmărire penală, s-a constatat că inculpatul din discuție cu partea vătămată

Ghenciu Veaceslav a înțeles că în automobilul acestuia s-ar afla buletine de vot.

La fel, nu sunt temeinice nici afirmațiile inculpatului Venerschii Veaceslav prin

care se indică că el se afla întâmplător în automobilul lui Druță Igor, deoarece pleca

acasă și nu avea posibilitate să plece cu transportul public dat fiind îmbrăcat în

salopetă de lucru. Instanța de apel a indicat că, inculpatul ajuns în mun. Bender,

după evacuarea automobilului părții vătămate împreună cu partea vătămată, nu a

plecat acasă, dar împreună cu Druța Igor au condus evacuatorul la postul de miliție

din mun. Bender, unde s-au aflat aproximativ 40 minute, ulterior la fel nu a plecat

acasă ci s-a deplasat cu Druță Igor în mun. Tiraspol, unde a fost dus automobilul

părții vătămate și acesta.

Analizând minuțios acțiunile inculpatului prin prisma probelor prezentate,

inclusiv și a declarațiilor inculpatului, pe care instanța de apel a menționat că le

apreciază ca declarații ce nu corespund realității din motivul că nu coroborează cu

probele administrate în respectiva cauză penală.

6

Astfel, instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond la aprecierea

modului și a măsurii de pedeapsă a ținut cont de caracterul și gradul de pericol

social al infracțiunii, personalitatea infractorului, de circumstanțele care atenuează

pedeapsa sau o agravează.

Inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune care conform art. 16 Cod penal,

face parte din categoria celor grave și alta mai puțin de gravă pentru care legea

prevede pedeapsă sub formă de închisoare de la 6 la 10 ani pentru infracțiunea

prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal și pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de la 3 la 5 ani pentru infracțiunea comisă în baza art. 1921 alin. (2) lit.

a) Cod penal.

Totodată careva circumstanțe atenuante și agravante, instanța de judecată nu a

reținut.

Privind personalitatea inculpatului Venerschii Veaceslav, instanța de apel a

menționat că, la locul de trai se caracterizează pozitiv, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost judecat.

În aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că, prima instanță corect a

apreciat că corectarea inculpatului este posibilă doar prin stabilirea pedepsei sub

formă de închisoare cu izolarea lui de societate, deoarece sancțiunea nici nu prevede

pedepse alternative, iar măsura de pedeapsă numită lui Venerschii Veaceslav este

în limitele sancțiunii și este echitabilă faptelor comise.

Cara-Palii Ludmila în numele inculpatului Venerschii Veaceslav, în temeiurile art.

427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

hotărârilor anterioare, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat de învinuirea de comiterea infracțiunilor imputate.

Recurentul indică că, instanța de apel a omis faptul de a descrie faptele

criminale, starea de fapt indicarea locului, timpului, modul de săvârșire, forma și

gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunilor.

Mai mult, apărarea susține că, instanța de apel nu a oferit un răspuns clar cu

privire la faptul că instanța de fond a încălcat prevederile art. 33 Cod de procedură

penală, și anume că martorul acuzării Caragacean Andrei este nepotul judecătorului

care a examinat cauza în instanța de fond.

Totodată, avocatul susține că instanțele anterioare la baza sentinței de

condamnare a inculpatului a pus probe care nu confirmă cu certitudine faptul că

inculpatul a comis infracțiunile imputate (declarațiile martorilor).

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

7

către avocatul Cara-Palii Ludmila în numele inculpatului Venerschii Veaceslav,

solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii contestate, menționând

netemeinicia cerințelor solicitate de către recurent, deoarece recurentul solicită

reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile art. 427

Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă drept temeiuri pentru casarea

deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care nu au fost

întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord

cu aprecierea probelor de către instanța de apel, indicând că inculpatul Venerschii

Veaceslav a fost condamnat în lipsa probelor ce ar indica asupra existenței

componenței de infracțiune imputate inculpatului, or, nici un martor nu indică că

ultimul a întreprins niște acțiuni în realizarea infracțiunii incriminate.

Potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

8

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica judiciară

stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul declarat de partea apărării, a verificat legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele

administrate de instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în

pct. 4. al prezentei decizii.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel menținând sentința de

condamnare a inculpatului Venerschii Veaceslav a cercetat toate probele prezentate

de părți și, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat

o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar încadrarea juridică

a acțiunilor acestuia este justă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestora

nu s-au stabilit.

Așadar, temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția lui Venerschii

Veaceslav sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel a motivat

condamnarea inculpatului prin faptul că învinuirea a prezentat suficiente probe

(descrise în pct. 4.1. al prezentei decizii).

Colegiul penal va respinge ca neîntemeiat argumentul apărării precum că,

instanța de apel contrar prevederilor legale nu a descris fapta, gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, or instanța de apel a menținut sentința de

condamnare a inculpatului și a respins apelul ca fiind nefondat, fapta fiind constată

de către prima instanță fiind emisă o sentință de condamnare în conformitate cu art.

389 Cod de procedură penală.

Mai mult, Colegiul penal respinge argumentul apărării precum că, instanța de

apel nu a oferit un răspuns privind încălcarea prevederilor art. 33 Cod de procedură

penală, prin faptul că judecătorul primei instanțe care a examinat cauza este rudă

cu martorul acuzării, Caragacean Andrei (nepot).

9

În acest context, instanța de recurs menționează că, partea apărării nu a indicat

acest argument la judecarea cauzei în instanța de apel, mai mult, conform art. 33

Cod de procedură penală, argumentul înaintat de către partea apărării nu constituie

temei de incompatibilitatea judecătorului la examinarea cauzei.

Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt, care a fost efectuată de instanța inferioară și careva îndoieli privind

corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel, pe deplin le-a examinat,

apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală s-a pronunțat detaliat asupra motivelor

admiterii apelului declarat.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate

fi efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs

nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat

corect normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de

instanța de apel. Colegiul penal constată că erori de drept in speța nominalizată nu

sau stabilit.

Cu referire la temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, invocat în recursul ordinar declarat, Colegiul penal atestă că, o astfel de

eroare în speță dată nu se constată, deoarece, supunând verificării decizia instanței

de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurent în baza art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, Colegiul penal a statuat ca fiind legală și întemeiată

concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului de

săvârșirea infracțiunilor incriminate, concluzie pe care instanța de recurs și-a

însușit-o și în acest sens nefiind necesară o reinterpretare (cauza CtEDO, Rebait și alții

c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).

Mai mult ca atât, recursul ordinar nu conține o motivare în baza cărei norme

urmau a fi încadrate acțiunile inculpatului decât cele incriminate, respectiv în

situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunilor

incriminate, Colegiul penal nu întrevede necesitatea expunerii asupra reîncadrării

acțiunilor inculpatului într-o altă normă penală.

Reieșind din argumentele sus-menționate, instanța de recurs conchide că, în

speța dată nu se constată eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitor la prezența în acțiunile inculpatului Venerschii Veaceslav a elementelor

10

constitutive ale infracțiunilor imputate, faptele acestuia corect fiind încadrate în

prevederile art. 164 alin. (2) lit. e) și 1921 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura

obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă

ale acestor infracțiuni, au fost demonstrate prin probele enumerate și descrise în pct.

4.1. al prezentei decizii, acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul

cercetării judecătorești.

Astfel, Colegiul penal conchide că faptelor săvârșite de către Venerschii

Veaceslav li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, temeiuri de a interveni

în hotărârea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este

vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Cara-Palii

Ludmila în numele inculpatului Venerschii Veaceslav, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, în cauza penală în privința

lui Venerschii Veaceslav XXXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 17 mai 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11