1ra-563/2015 — art.217 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra- 563/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

27 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Petru URSACHE

judecători Nadejda TOMA

Ghenadie NICOLAEV

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

Procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 26 noiembrie 2014, în cauza penală privindu-l pe

Ivanov Andrei Igor, născut la 13.08.1985,

originar și domiciliat mun. Chișinău, str. Alba

Iulia 77/5, ap.86.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.05.2013 – 18.12.2013,

Instanța de apel: 11.03.2014 – 26.11.2014,

Instanța de recurs: 08.04.2015 – 27.05.2015.

C O N S T A T Ă:

2013, Ivanov Andrei a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 217, alin.

(2) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

rechizitorului, inculpatul Ivanov Andrei Igor a fost pus sub învinuire pentru

faptul că, la 22.12.2012, în cadrul efectuării percheziției corporale la Ivanov

Andrei, a fost depistat și ridicat un pachețel confecționat din hârtie, în care se

afla o substanță vegetală uscată mărunțită de culoare verzuie, care conform

Raportului de expertiză chimică nr. 363 din 25.12.2012, constituie substanțe

narcotice ,,marijuana” cu masa totală de 2,82 gr.

Organul de urmărire penală a calificat acțiunile inculpatului Ivanov

Andrei în baza art. 217, alin. (2) Cod penal ,,păstrarea substanțelor narcotice

fără scop de înstrăinare, săvârșită în proporții mari”.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Ivanov Andrei să fie declarat vinovat

și condamnat în baza art. 217, alin. (2) Cod penal la 1 an închisoare. În baza art.

90 Cod penal, a suspenda condiționat executarea pedepsei.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că instanța de fond

neîntemeiat și eronat a apreciat critic declarațiile martorilor acuzării și anume

a colaboratorilor de poliție Sîmboteanu I., Cîrlan A. și Mîrleanu A. precum și a

celorlalte probe prezentate de acuzatorul de stat, dînd prioritate probelor

apărării și anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorului Școda E.,

care inițial a fost inclus în lista probelor acuzării, însă ulterior acuzarea s-a

refuzat de proba dată deoarece a constatat că martorul este prieten cu

inculpatul.

noiembrie 2014 a fost respinsă ca fiind nefondată cererea de apel declarată de

procuror împotriva sentinței instanței de fond, cu menținerea acesteea fără

modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că instanța de

fond la baza sentinței de achitare corect a pus declarațiile inculpatului Ivanov

Andrei și a martorului Școda Eugeniu.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele acuzatorului,

precum că prima instanță în motivarea soluției incorect a indicat asupra

caracterului contradictoriu al declarațiilor martorilor acuzării Sîmboteanu I.,

Cîrlan A., Mîrlean A. și Lazarev V., deoarece aceste contradicții generează dubii

referitoare la învinuirea înaintată, nefiind confirmate prin alte probe

prezentate de către procuror, fapt ce urmează a fi interpretat în favoarea

inculpatului.

Totodată, instanța de apel a menționat că acuzarea nu a prezentat careva

probe noi, pertinente, admisibile, veridice și concludente prin care dubiile în

probarea învinuirii ar fi fost înlăturate.

De asemenea instanța de apel a respins argumentul acuzării referitor la

faptul că, inculpatul a refuzat să efectueze expertiza medico-legală a stării de

ebrietate, deoarece acest refuz nu poate fi interpretat în defavoarea

inculpatului, în condițiile în care sarcina probării vinovăției inculpatului

aparține părții acuzării.

Astfel, declarațiile martorului Lazarev Veaceslav și a polițiștilor audiați în

calitatea de martori referitoare la faptul că, în momentul reținerii, inculpatul

prezenta semne de ebrietate, au fost apreciate critic de către instanțele de

judecată, deoarece aceste declarații constituie doar presupuneri ale

martorilor, nefiind confirmate prin careva probe pertinente în acest sens.

De asemenea, instanța de apel a apreciat critic argumentele acuzării

referitoare la faptul că, geanta inculpatului s-a aflat în permanență în preajma

sa, deoarece acestea se bazează exclusiv pe declarațiile colaboratorilor poliției,

2

care au participat la reținerea inculpatului, și împotriva cărora Ivanov A. a

depus o plîngere cu privire la pretinsele acte de tortură, maltratare și posibilă

falsificare a probelor.

La fel, instanța de apel a respins ca nefondate argumentele invocate de

procuror referitoare la faptul că, descoperirea substanțelor narcotice a avut

loc în prezența martorilor asistenți, deoarece dubiile ce persistă în prezenta

cauză nu sunt legate de momentul descoperirii substanțelor narcotice, ci de

perioada ce a precedat descoperirii lor în lucrurile personale ale inculpatului,

perioadă în care, martorii asistenți nu au fost prezenți.

Instanța de apel a conchis că, la materialele dosarului nu au fost

acumulate suficiente probe, ce ar dovedi incontestabil învinuirea adusă lui

Ivanov Andrei Igor, iar cele acumulate nu pot fi reținute, pe motiv că, acuzarea

nu a înlăturat dubiile întemeiate, ce reies din acestea și care, în final urmează a

fi interpretate în favoarea inculpatului.

declarat recurs ordinar procurorul care, invocând temeiul prevăzut de art. 427,

alin (1), pct. 6) Cod de procedura penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, procurorul a indicat că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel, nu a dat o

apreciere corectă probelor prezentate de acuzare care în opinia recurentului,

dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate de organul de urmărire penală.

Recurentul a indicat în acest sens următoarele probe: declarațiile

martorilor Cîrlan A. Sîmboteanu I. și Lazarev V; proces verbal de percheziție

din 22.12.2012; raport de expertiză medico legală nr.363 din 25.12.2012;

proces verbal de examinare a obiectului din 04.01.2013 și ordonanța de

atașare a corpurilor delicte la cauza penală; proces verbal al examinării

medicale nr.2974, de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, în care este indicat că inculpatul a refuzat să fie supus

testării; procesul verbal de confruntare între martorul Sîmboteanu I. și Ivanov

A.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. 1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Potrivit art. 432 alin.(1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

3

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare erorile de drept

pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent, prevăzute

în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin.(8)

Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe

care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul consideră că criticile aduse de recurent în baza art. 427 alin. 1)

pct. 6) Cod de procedură penală și anume: „instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”, sunt identice cu argumentele

invocate de către acuzatorul de stat în apelul declarat, acestea au constituit

obiect de discuții în instanța de apel, asupra lor instanța de apel s-a expus

detaliat și motivat, așa cum este indicat în pct. 4 al prezentei decizii, motivare

pe care instanța de recurs și-o însușește și repetarea căreia nu o consideră

necesară.

De asemenea Colegiul subliniază că potrivit sensului legii eroarea gravă

de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legiuitor în art. 6 pct. 11/1 ) Cod

de procedură penală și anume că, stabilire eronată a faptelor, în existența sau

inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor, care le confirmau sau

prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o

apreciere greșită a probelor, dar trebuie să rezulte din situația dosarului,

privită ca o stare de fapt.

Colegiul consideră că argumentele procurorului țin anume de

reaprecierea probelor, însă acest fapt nu se încadrează în prevederile art. 427

Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

4

baza hotărârii instanței de fond, apoi verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei în fond, nu poate servi drept temei pentru

reexaminarea cauzei, astfel constatându-se lipsa temeiurilor de casare

prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În consecință, instanța de recurs reține că temeiurile invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de erori de

drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărîrea atacată este

legală și întemeiată, iar din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că

la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

relevante, de aceea recursul ordinar declarat de către procuror, se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de Procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2014, în

cauza penală privindu-l pe Ivanov Andrei Igor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 25 iunie 2015.

Președinte Petru URSACHE

Judecător Nadejda TOMA

Judecător Ghenadie NICOLAEV

5