1ra-433/2015 — art. 178 alin. 2 lit. a, 328 alin. 1 CP

1ra-433/2015 — art. 178 alin. 2 lit. a, 328 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul 1ra-433/2015

C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ț I E

DECIZIE

19 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev, Nadejda Toma,

Petru Moraru,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul

Mîța Oleg în numele inculpatului Țurcan Ruslan, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Militare din 26 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2014, în cauza penală în

privința lui

Țurcan Ruslan Andrei,

născut la 29 noiembrie 1975, originar din or. Rezina,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Calea Orheiului nr.

103, ap. 109,

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (l) pct. l1) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2012, Țurcan R. a fost condamnat pentru săvîrșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 178 alin. (2) lit. a) și art. 328 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei:

- conform art. 178 alin. (2) lit. a) Cod penal - 2 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de răspundere în organele de drept pe un termen de 3 ani;

- conform art. 328 alin. (l) Cod penal - 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere în organele de drept pe un termen de 3 ani;

1

În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin cumul

parțial al pedepselor aplicate i sa stabilit pedeapsă definitivă de 3 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în organele de drept pe un

termen de 4 ani.

exercitînd, conform ordinului Directorului Serviciului de Informații și

Securitate nr. 228-ps, din 11 februarie 2008, funcția de șef al Direcției operativ-

tehnice a SIS, a comis violarea dreptului la secretul corespondenței în

următoarele circumstanțe:

2.1. Țurcan Ruslan, exercitînd funcția de șef al Direcției operativ-

tehnice, care este o subdiviziune specializată a Serviciului de Informații și

Securitate, în perioada de la 11.02.2008 și pînă la 02.10.2009, avînd grad de

maior iar din 30.01.2009 locotenent-colonel al SIS, în incinta sediului SIS,

situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt,, 166 și avînd conform

prevederilor art. 8, alin. (21) din Legea privind activitatea operativă de

investigații, obligația de a asigura tehnic interceptarea convorbirilor

telefonice, controlul comunicărilor telegrafice și a altor comunicări prin

intermediul rețelelor electronice, cu utilizarea mijloacelor tehnice speciale,

folosind situația de serviciu, încălcînd prevederile legislației în vigoare,

inclusiv, fără a avea spre executare încheierea judecătorului de instrucție

privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice a fostului colaborator

al SIS Astafiev V., a ordonat împuternicitului operativ superior al secției nr. 2

din cadrul Direcției operativ-tehnice al SIS, căpitan al SIS Gheață O.,

efectuarea asigurării tehnice a interceptării convorbirilor telefonice ale

acestuia prin activarea pentru interceptarea numărului de telefon 079028566,

ultimul executînd ordinul superiorului său Țurcan R., despre care O. Gheață

nu știa că este ilegal, aflîndu-se în sediul SIS, situat în mun. Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare și Sfînt 166, a asigurat tehnic interceptarea convorbirilor

telefonice în perioada de la 03.11.2008 și pînă la 06.04.2009 a numărului de

telefon 079028566, utilizat de Astafiev V., violîndu-i astfel dreptul la secretul

convorbirilor telefonice, fără a înregistra în perioada indicată acest fapt în

registrul de evidență a interceptărilor convorbirilor telefonice.

Tot el, exercitînd funcția de șef al Direcției operativ-tehnice, încălcînd

prevederile legislației în vigoare, inclusiv, fără a avea spre executare

încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea interceptării

convorbirilor telefonice, fără a înregistra în perioada indicată acest fapt în

registru de evidență a interceptărilor convorbirilor telefonice, a ordonat

împuternicitului operativ superior al secției nr. 2 din cadrul Direcției operativ-

2

tehnice a SIS, căpitan al SIS Gheață O., efectuarea asigurării tehnice a

interceptării convorbirilor telefonice a următoarelor persoane:

- ofițerului SIS Gorea D., în perioada de la 24.02.2009 și pînă la

14.04.2009, a numerelor de telefon 069143482, 069185484;

- ofițerului SIS Dediu V., în perioada de la 27.02.2009 și pînă la

27.09.2009 a numerelor de telefon 069121719, 068004328 și 068149929;

- ofițerului SIS Bugai S., în perioada de la 27.02.2009 și pînă la

30.03.2009, a numărului de telefon 069235236;

- ofițerului SIS Rusu S., în perioada de la 20.05.2009 și pînă la 27.05.2009

a numărului de telefon 069129003;

- deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Alexandru Tănase, în

perioada de la 04.01.2009 pînă la 04.02.2009, și de la 12.02.2009 pînă la

11.09.2009, a numărului de telefon 069122558;

- deputatului în Parlamentul Republicii Moldova Godea Mihai, în

perioada de la 22.04.2009 pînă la 28.08.2009, a numărului de telefon

069899210;

- a ofițerului SIS Popescu A., în perioada de la 28.05.2009 și pînă la

03.08.2009 a numărului de telefon 069181394;

2.2 Adăugător la cele menționate mai sus, inculpatul Țurcan R.,

exercitînd funcția de șef al Direcției operativ-tehnice a SIS, numit în funcție

prin ordinul Directorului SIS nr. 228-ps, din 11 februarie 2008, fiind astfel, în

conformitate cu prevederile art. 123, alin. (1) din Codul penal, persoană cu

funcție de răspundere, căreia prin numire i-au fost acordate drepturi și

obligații în vederea exercitării funcții autorităților publice, a săvîrșit exces de

putere, în următoarele circumstanțe:

Țurcan R., exercitînd funcția de șef a Direcției operativ-tehnice, care este

o subdiviziune specializată al SIS, în perioada de la 11.02.2008 și pînă la

02.10.2009, avînd grad de maior i-ar din 30.01.2009 locotenent-colonel al SIS,

în incinta sediului SIS, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare și Sfînt,

166, și avînd conform prevederilor art. 8 alin. (21) din Legea privind activitatea

operativă de investigații, obligația de a asigura tehnic interceptarea

convorbirilor telefonice, controlul comunicărilor telegrafice și a altor

comunicări prin intermediul rețelelor electronice, cu utilizarea mijloacelor

tehnice speciale, folosind situația de serviciu, încălcînd prevederile legislației

în vigoare, inclusiv, fără a avea spre executare încheierea judecătorului de

instrucție privind autorizarea interceptării convorbirilor telefonice a fostului

colaborator al SIS Astafiev V., a ordonat împuternicitului operativ superior a

secției nr. 2 din cadrul Direcției operativ-tehnice a SIS, căpitan al SIS Gheață

O., efectuarea asigurării tehnice a interceptării convorbirilor telefonice ale

3

acestuia prin activarea pentru interceptarea numărului de telefon 079028566,

ultimul executînd ordinul superiorului său Țurcan R., despre care O. Gheață

nu știa că este ilegal, aflîndu-se în sediul SIS, situat în mun. Chișinău, bd.

Ștefan cel Mare și Sfînt 166, a asigurat tehnic interceptarea convorbirilor

telefonice în perioada de la 03.11.2008 și pînă la 06.04.2009 a numărului de

telefon 079028566, utilizat de Astafiev V., violîndu-i astfel dreptul la secretul

convorbirilor telefonice, fără a înregistra în perioada indicată acest fapt în

registrul de evidență a interceptărilor convorbirilor telefonice.

Tot el exercitînd funcția de șef a Direcției operativ-tehnice, încălcînd

prevederile legislației în vigoare, inclusiv, fără a avea spre executare

încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea interceptării

convorbirilor telefonice, fără a înregistra în perioada indicată acest fapt în

registrul de evidență a interceptărilor convorbirilor telefonice, a ordonat

împuternicitului operativ superior al secției nr. 2 din cadrul Direcției operativ-

tehnice a SIS, căpitan al SIS Gheață O., efectuarea asigurării tehnice a

interceptării convorbirilor telefonice a următoarelor persoane:

- ofițerului SIS Gorea D., în perioada de la 24.02.2009 și pînă la

14.04.2009, a numerelor de telefon 069143482, 069185484;

- ofițerului SIS Dediu V., în perioada de la 27.02.2009 și pînă la

27.09.2009 a numerelor de telefon 069121719, 068004328 și 068149929;

- ofițerului SIS Bugai S., în perioada de la 27.02.2009 și pînă la

30.03.2009, a numărului de telefon 069235236;

- ofițerului SIS Rusu S., în perioada de la 20.05.2009 și pînă la 27.05.2009

a numărului de telefon 069129003;

- deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, Alexandru Tănase, în

perioada de la 04.01.2009 pînă la 04.02.2009 și de la 12.02.2009 pînă la

11.09.2009, a numărului de telefon 069122558;

- deputatului în Parlamentul Republicii Moldova Godea Mihai, în

perioada de la 22.04.2009 pînă la 28.08.2009, a numărului de telefon

069899210;

- a ofițerului SIS Popescu A., în perioada de la 28.05.2009 și pînă la

03.08.2009 a numărului de telefon 069181394;

său Mîța Oleg, care au solicitat, casarea integrală a sentinței Judecătoriei

Militare, și adoptarea unei noi sentințe de achitare integrală a inculpatului

Țurcan R.

În argumentarea apelului declarat apelanții, au invocat precum că,

instanța de judecată nu a luat în considerație că probatoriul acumulat

demonstrează cu certitudine că fapta imputată lui Țurcan R. nu a fost comisă

4

de dînsul, menționînd, la acest capitol, că nici unul din principalii martori ai

acuzării, Gheață O. și Duhlicher S., nu indică asupra faptului că Țurcan R. a

efectuat interceptarea convorbirilor telefonice. Mai mult de cît atît, ambii au

afirmat că Țurcan R. a efectuat doar monitorizarea interceptării convorbirilor

telefonice, asigurarea tehnică. Însă nemijlocit acțiunea de interceptare a

convorbirilor telefonice stricto sensu, fiind exercitată nemijlocit de Gheață O. și

Duhlicher S.

Totodată, de către organul de urmărire penală a fost stabilit faptul

activării numerelor de telefon în sistemul operativ ”Muscat” prin utilizarea

parolei de acces ce aparținea lui Gheață O. ,,(la etape diferite fiind utilizate

diferite parole)”. Organul de urmărire penală nu a stabilit de la care

calculator, au fost introduse aceste numere de telefon în sistemul operativ

”Muscat” și dacă acestea au fost introduse din biroul de serviciu a lui Țurcan

R., cu utilizarea calculatorului, aflat în gestiunea sa, repartizat în ordinea

stabilită, dacă la introducerea numerelor de telefoane nominalizate anterior a

fost utilizată parola de acces ce aparține nemijlocit lui Țurcan R., care e parola

de acces în sistemul ”Muscat”, care îl identifică pe Țurcan R., dacă despre

acest fapt sa consemnat și în registrele de evidență în interiorul Direcției

operative-tehnice sau în interiorul SIS.

În lipsa probelor ce ar stabili aceste circumstanțe, devine absolut

imposibilă imputarea lui Țurcan R. a infracțiunii prevăzute de alin (2) art. 178

Cod penal.

Instanța de judecată nu s-a expus asupra învinuirii înaintate lui Țurcan

R. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 370, alin. (1) Cod penal. Astfel,

potrivit rechizitoriului din 21 octombrie 2010, ultimul a fost învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 178, alin. (2) și art. 370 alin. (1) Cod

penal (f.d. 145-170, vol. II).

Dispunînd condamnarea lui Țurcan R. în baza art. 328 alin. (1) Cod

penal, instanța de judecată nu luat în considerație, că norma menționată

prevede răspundere penală pentru săvîrșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice (în redacția Legii nr. 245 din 02.12.11, M025-

28/03.02.12 art. 77). Această norma prevede răspunderea penală doar pentru

persoane publice, iar Țurcan R. nu deținea acest statut.

decembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Țurcan R. și al

apărătorului său Mîța O., cu menținerea sentinței Judecătoriei Militare.

5

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

utilității, precum și a coroborării acestor probe în ansamblu, și just a adoptat o

sentință de condamnare în privința inculpatului Țurcan R. în baza art. 178

alin. (2) lit. a) și 328 alin. (l) Cod penal.

Poziția inculpatului de negare a faptului săvîrșirii infracțiunilor

încriminate, instanța de apel a considerat-o ca fiind o modalitate de apărare,

luată cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală care nu corespunde

adevărului, fiind combătută prin probele acumulate în cauza penală, prin

declarațiile martorilor, îndeosebi cele ale martorilor Gheață O. și Duhlicher S.,

care direct au indicat la inculpat, declarațiile acestora fiind în opinia instanței

lipsite de dubii, raportul de expertiză, alte materiale acumulate la cauză pe

parcursul urmăririi penale. Declarațiile martorilor apărării aveau un caracter

general, fiind făcute în scop de a prezenta inculpatul în lumina pozitivă, fără a

fi prezentate probe a nevinovăției lui în săvîrșirea infracțiunilor.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor

procesual-penale privind administrarea probelor.

Astfel instanța de fond, în mod corect și echitabil a ajuns la concluzia

vinovăției lui Țurcan R., bazată pe probe concludente și pertinente, inclusiv,

pe declarațiile martorilor și rapoartelor de expertiză. De către apelant n-au

fost prezentate careva circumstanțe plauzibile care ar putea servi ca temei de

casare a sentinței Judecătoriei Militare.

Ce ține de învinuirea adusă lui Țurcan R. în baza art. 370 alin. (l) Cod

penal, și faptul că instanța de fond nu s-a expus asupra ei, Colegiul penal al

Curții de Apel Chișinău a constatat că acuzatorul de stat a solicitat

reîncadrarea acestor acțiuni în baza art. 328, alin. (l) Cod penal, și în baza

cărui instanța de fond l-a și condamnat pe acest articol.

ordinar avocatul Mîța O. în numele inculpatului Țurcan R., care invocînd

temeiurile de drept prevăzute la art. 427, alin. (1) pct. 1), 6), 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și

sentinței Judecătoriei Militare ca fiind neîntemeiate și pronunțate cu

încălcarea normelor materiale și procesuale în privința inculpatului, cu

dispunerea achitării lui pe toate capetele de acuzare ce i-au fost înaintate.

În argumentarea recursului, recurentul a menționat că:

- instanța de apel, contrar prevederilor art. 100 și 101 Cod de procedură,

nu a verificat probele sub toate aspectele, complet și obiectiv;

6

- inculpatul Țurcan R., fiind persoană din efectivul SIS, are statut de

funcționar public, nefiind militar, astfel, ultimul nu a putut fi judecat și

condamnat de o instanță militară, avînd calitatea unui civil, cauza acestuia

urmînd a fi judecată și soluționată de o instanță de drept comun;

- instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că, în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele infracțiunii prescrise la art. 178 alin. (2) lit. a)

Cod penal;

- instanța de judecată s-a pronunțat în lipsa probelor ce demonstrează că

interceptarea convorbirilor telefonice ale părților vătămate într-adevăr a fost

efectuată în lipsa încheierii judecătorului de instrucție sau unei decizii

motivate a unuia din conducătorii organului respectiv care exercită activitate

operativă de investigații;

- materialele dosarului nu conțin nici o probă cu referire la faptul că

numerele de telefon: 069121719, 068004328, 068149929, 069129003, 069143482,

0639185484, 069235236, 069181394, precum și 079028566 într-adevăr aparțin

părților vătămate;

- dispunînd condamnarea lui Țurcan R. potrivit normei art. 328 alin. (1)

Cod penal instanța de fond nu a luat în considerație, că norma menționată

prevede răspunderea penală pentru săvîrșirea de către o persoană publică a

unor acțiuni care depășesc în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporții considerabile

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice (în redacția Legii nr. 245 din 02.12.11, M025-

28/03.02.12 art. 77);

- instanța de fond nu s-a expus asupra învinuirii înaintate lui Țurcan R.

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 370 alin. (1) Cod penal. Astfel,

potrivit rechizitoriului din 21 octombrie 2010, ultimul a fost învinuit în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 178, alin. (2) și art. 370, alin. (1) Cod

penal (f.d. 145 - 170, vol. II).

Prin urmare, încălcările menționate au dus la lezarea dreptului la un

proces echitabil, prevăzut la art. 6 al Convenției europene a drepturilor

omului.

motivele invocate, Colegiul conchide că acesta urmează a fi admis, însă din

alte motive decît din cele invocate.

Potrivit art. 427, alin. (1), pct. 1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost respectate

dispozițiile privind competența după calitatea persoanei, potrivit pct. 6) alin.

7

(1) aceluiași articol - în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, iar conform pct. 8), alin. (1) al aceluiași articol - în

cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În conformitate cu art. 435, alin. (1) pct. 2), lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul,

să caseze, parțial sau total hotărîrea atacată, cu dispunerea achitării persoanei

sau încetării procesului penal.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor normelor procesual-penale pertinente.

Prevederile art. 113 Cod penal, stipulează că calificarea oficială a

infracțiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de către

persoanele care efectuează urmărirea penală și de către judecători, iar

noțiunea de calificare a infracțiunii cuprinde determinarea și constatarea

juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și

semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

La judecarea în fond a cauzei precum și la etapa judecării apelului,

probele au fost analizate obiectiv, sub toate aspectele, valoarea probatorie a

acestora fiind descrisă în textul sentinței și cel al deciziei.

Colegiul constată că hotărîrile judecătorești atacate, în ce privește

concluzia de vinovăție a condamnatului Țurcan R., în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 178, alin. (2), lit. a) Cod penal, sunt legale și întemeiate.

La fel instanțele de judecată au dat o încadrare juridică corectă faptelor

săvîrșite de către Țurcan R., cu calificarea acestora în baza art. 328, alin. (1)

Cod penal.

Argumentul recurentului prin care se afirmă că inculpatul Țurcan R.

fiind persoană din efectivul SIS, avea statut de funcționar public, nefiind

militar, pe cale de consecință, ultimul nu a putut fi judecat și condamnat de o

instanță militară, avînd calitatea unui civil, cauza acestuia urmînd a fi

judecată și soluționată de o instanță de drept comun, este combătută de

prevederile art. 37 alin. (1) din Codul penal, care prevede expres că,

Judecătoria Militară judecă în primă instanță cauzele privind infracțiunile

prevăzute de Partea specială a Codului penal, săvîrșite de: persoane din

efectivul de soldați, din corpul de sergenți și din corpul de ofițeri ale Armatei

Naționale, din efectivul Trupelor de Carabinieri și al Serviciului Protecției

8

Civile și Situațiilor Excepționale din subordinea Ministerului Afacerilor

Interne, Serviciului de Informații și Securitate, Serviciului de Protecție și Pază

de Stat. (redacția 2003).

Recurentul face trimitere la practica CtEDO (cauza Maszni v. Romania,

nr. 59892/00 din 2006.09.21), însă aceasta la caz nu este relevantă deoarece: ,,În

speță, Curtea a observat că, prin jocul prevederilor legale referitoare la

competența instanțelor militare, reclamantul, care nu avea nici o legătură de

loialitate sau de subordonare cu armata, a fost totuși adus în fața instanțelor

militare pentru infracțiune de drept comun.”(cauza Maszni v. Romania), pe

cînd inculpatul Țurcan R., în perioada începînd cu 11.02.2008 pînă la

02.10.2009, a deținut gradul special de ,,maior”, iar din 20.01.2009, i s-a

conferit gradul de special succesiv înainte de termen ,,locotenent-colonel” al

SIS.

Argumentul recurentului prin care se afirmă că în acțiunile inculpatului

lipsește latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 178 alin. (2) Cod penal,

argument invocat de același autor în instanța de fond precum și în apel a fost

verificat de ambele instanțe și la care s-a dat răspunsuri desfășurate cu

trimitere la probe, cum sînt declarațiile părților vătămate, ale martorilor

Gheață O. și Duhlicher S. la acest capitol, lipsa încheierii judecătorului de

instrucție și înregistrărilor cuvenite din registrul de evidență a interceptărilor

convorbirilor telefonice, din care rezultă că inculpatul Țurcan R. cu certitudine

știa că încalcă drepturile părților vătămate.

Argumentele precum că Țurcan R. a efectuat doar monitorizarea

interceptărilor convorbirilor telefonice, asigurarea tehnică, adică însăși

nemijlocit acțiunea de interceptare a convorbirilor telefonice stricto sensu, fiind

exercitată nemijlocit de împuternicitul operativ superior în secția 2 a DOT,

Gheață O., și specialistul principal secția 5 a DOT, Duhlicher S., nu pot fi

temei de a conchide că lipsește o latură a infracțiunii imputate. La caz nu are

relevanță că colaboratorii Gheață O. și Duhlicher S. nemijlocit efectuau

interceptările convorbirilor telefonice, ultimii, conform circumstanțelor

constatate, primeau indicații verbale iar în unele cazuri scrise pe foițe, direct

de la Țurcan R., care deținea la acel moment funcția de șef al DOT, fără a le

prezenta misiunea sau încheierea judecătorului de instrucție vizată de

Directorul SIS.

Astfel, din considerentele reținute, aceste motive ale recurentului

urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Din textul recursului se vede că autorul critică aprecierea probelor de

ambele instanțe, considerîndu-le ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei.

9

Conform art. 101 alin. (2) Cod de procedură penală, la faza judecării

cauzei judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzîndu-se de lege.

După cum rezultă din materialele dosarului, instanțele de fond și de

apel au cercetat toate probele prezentate de părți și le-au apreciat din punct de

vedere al pertinenței, concludenței și utilității acestora și care în ansamblul lor

au confirmat că inculpatul Țurcan R. a săvîrșit infracțiunile prevăzute de art.

art. 178, alin. (2), lit. a) și art. 328 alin. (1) Cod penal.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie au fost analizate și

expuse în textul sentinței și deciziei instanței de apel, ne fiind stabilite

temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe.

Ambele instanțe au motivat concluzia de vinovăție a inculpatului

Țurcan R. și corect au calificat acțiunile dînsului în baza art. 178, alin. (2), lit. a)

și art. 328 alin. (1) Cod penal.

Colegiul consideră corecte aceste concluzii ale instanțelor de judecată,

deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Instanța de recurs menționează că argumentul avocatului precum că

instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra învinuirii înaintate inculpatului

Țurcan R. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 370, alin. (1) Cod penal,

instanța îl consideră ca neîntemeiat, deoarece la judecarea cauzei în fond în

faza dezbaterilor judiciare acuzatorul de stat a solicitat ca acțiunile acestuia să

fie reîncadrate conform art. 328, alin. (1) Cod penal, după cum și a fost pus

sub învinuire pe episoadele ce țin de părțile vătămate, Popescu A., Tănase A.

și Godea M.

Colegiul constată că nici una din condițiile art. 427 pct. 6) Cod de

procedură penală, la care se referă recurentul, nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței erorii de drept care ar fi temei de casare a deciziei

recurate. În recurs avocatul Mîța O. critică aceleași probe în modul cum au

fost criticate în apel. La critica formulată, analizînd textul deciziei instanței de

apel Colegiul conchide că ultima a dat răspuns la fiecare motiv invocat de

partea apărării, în special la acele probe care în opinia recurentului confirmă

nevinovăția inculpatului Țurcan R.

Așadar, în sarcina instanței de apel, era de a constata survenirea

prescripției tragerii la răspundere penală conform art. 60 Cod penal, iar

finalitatea soluției pronunțate urma să fie conform prevederilor art. 415, alin.

(1), pct. 2) și art. 391 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală, adică încetarea

procesului penal în cazul în care există alte circumstanțe care exclud tragerea

la răspundere penală.

10

În această ordine de idei, este de menționat că, în baza rechizitoriului,

fapta inculpatului a fost încadrată în baza art. 178 alin. (2), lit. a) și art. 328,

alin. (1) Cod penal, în ambele cazuri legiuitorul a stabilit pedeapsa maximă de

3 ani închisoare, iar prin prisma prevederilor art. 16, alin. (3) Cod penal,

infracțiunile incriminate se încadrează în categoria infracțiunilor mai puțin

grave.

În continuare, Colegiul penal lărgit reține că potrivit materialelor

dosarului, din momentul comiterii faptelor incriminate - 03 noiembrie 2008 și

pînă la data pronunțării deciziei - 09 decembrie 2014, s-a scurs un termen mai

mare de 5 ani, iar în raport cu prevederile art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

prescripția tragerii la răspundere penală pentru infracțiunile mai puțin grave

expiră după 5 ani.

Prescripția curge din ziua săvîrșirii infracțiunii și pîn la data rămînerii

definitive a hotărîrii instanței de judecată, prevederi prevăzute la art. 60 alin.

(2) Cod penal

La momentul judecării cauzei de către instanța de apel, termenul de

prescripție de 5 ani era deja expirat, iar în conformitate cu prevederile art. 332

alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal urma să fie încetat.

Necătînd la cele menționate, instanța de apel a menținut sentința

Judecătoriei Militare din 26 decembrie 2012, prin care Țurcan R. a fost

condamnat în baza art. 178 alin. (2) lit. a) și art. 328 alin. (1) Cod penal, cu

toate că lipsea cadrul legal de aplicare a pedepsei penale în legătură cu

prescripția tragerii la răspundere penală prevăzut de art. 60, alin. (1), lit. b)

Cod penal, astfel acestui fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut de

art. 7 CEDO – nici o pedeapsă fără lege.

Totodată, la alin. (2) din dispoziția aceleiași norme, legiuitorul

determină nemijlocit momentul scurgerii prescripției, dar și a încetării

scurgerii acesteia, care sunt marcate de ziua săvîrșirii infracțiunii și respectiv –

rămînerea definitivă a hotărîrii instanței de judecată.

În practică, scurgerea prescripției în sensul vizat, se materializează prin

data comiterii faptei, constatată în actul de învinuire a organului de urmărire

penală, iar cît privește statutul definitiv al hotărîrii instanței de judecată,

Codul de procedură penală la art. 466 reglementează modalitățile și

momentul cînd hotărîrea instanței de apel devine definitivă, fiind relevantă

prevederea stabilită în art. 466 alin. (3) Cod de procedură penală unde

„Hotărîrile instanței de apel rămîn definitive la data pronunțării deciziei în apel.”.

Astfel, din circumstanțele indicate mai sus rezultă că fapta inculpatului

Țurcan R. cade sub incidența prevederilor art. 60 Cod penal, cu întrunirea

elementului cronologic și al celui juridic – factori care determină instanța de

11

recurs de a constata că este oportună invocarea instituției prescripției tragerii

la răspundere penală în privința inculpatului Țurcan R.

Prin urmare, din cele relatate anterior, instanța de recurs ajunge la

convingerea că recursul avocatului Mîță O. urmează a fi admis din alte

motive, decît cele stabilite în cererea de recurs.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Mîța Oleg în numele

inculpatului Țurcan Ruslan, casează total sentința Judecătoriei Militare din 26

decembrie 2012 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09

decembrie 2014, și dispune încetarea procesului penal în privința lui Țurcan

Ruslan Andrei în baza art. 178 alin. (2) lit. a) și art. 328 alin. (1) Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție prevăzut de art. 60 Cod penal.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 18 iunie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

Nadejda Toma

Petru Moraru

12