1ra-1632/2014 — 328 al. 2 lit. a CP

1ra-1632/2014 — 328 al. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1632/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nadejda Toma, Petru Moraru

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Țurcan Sergiu, prin care se solicită casarea sentinței judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 22 mai 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30

iunie 2014, în cauza penală în privința lui,

Țurcan Sergiu Pavel, născut la 20 mai 1981,

originar și domiciliat or. Fălești, str. Ștefan cel

Mare 58, ap. 34.

Datele referitoare la examinarea cauzei:

instanță)

(instanța de apel)

2014 (instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

Sergiu Pavel a fost condamnat în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal, la 2 (doi) ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a

activa în organele afacerilor interne pe un termen de 2 (doi) ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an.

Acțiunea civilă a lui Anton Antuan a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

adjunct, șef al secției de urmărire penală a Comisariatului General de poliție al mun.

Chișinău (CGP), fiind persoană cu funcție de răspundere, a săvîrșit depășirea atribuțiilor

de serviciu în următoarele circumstanțe:

La data de 28 mai 2010, aproximativ în jurul orei 08:30, în incinta CGP, situat pe

str. Tighina 6, mun. Chișinău, după petrecerea ședinței cu efectivul subordonat, Țurcan

Sergiu a cerut explicații referitoare la activitatea profesională, subalternului Anton

Antuan - șeful serviciului cazuri excepționale al secției urmărire penală al CGP. Fiind

nesatisfăcut de răspunsurile primite, între ei s-a iscat un conflict și ca urmare Anton

Antuan a părăsit biroul lui Țurcan Sergiu, îndreptîndu-se spre biroul său.

1

Peste 5 minute, Țurcan Sergiu a intrat în biroul de serviciu a lui Anton Antuan nr.

321, situat pe str. Tighina 6, mun. Chișinău.

Aflîndu-se în birou, Țurcan Sergiu, contrar prevederilor art. 15 din Legea nr. -16-

XII din 18.12.1990 ,, Cu privire la politie”, care prevede că colaboratorii poliției aplică

forța fizică, inclusiv procedee speciale de luptă, pentru curmarea infracțiunilor, pentru

înfrîngerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele nonviolente nu asigură

îndeplinirea obligațiilor ce le revin, prevederile art. 13, pct. pct. h), j) din Legea nr.

333-XVI din 10.11.2006 “Privind statutul ofițerului de urmărire penală”, care prevăd

că ofițerul de urmărire penală este obligat: să respecte Regulamentul intern, disciplina

muncii, normele de conduită și ținuta vestimentară stabilită; să aibă un comportament

demn în societate și să se abțină de la fapte ce ar compromite demnitatea și onoarea de

ofițer de urmărire penală; prevederile art. 2 al Statutului disciplinar al organelor

afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, care prevede

că, disciplina în organele afacerilor interne obligă pe fiecare colaborator: să se stimeze

reciproc, să aibă o conduită demnă la serviciu și în afara acestuia, să fie sobru și exigent

față de sine însuși, să oprească pe cei din jur de la încălcarea ordinii de drept și să

contribuie activ la menținerea prestigiului colaboratorilor organelor afacerilor interne și

a demnității cetățenilor, i-a aplicat lui Anton Antuan multiple lovituri cu mâinile peste

diferite regiuni ale corpului, provocîndu-i acestuia vătămare corporală ușoară.

- casarea încheierilor Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin care au fost

respinse cererile apărării privind inițierea procedurii de ridicare a excepțiilor de

neconstituționalitate a prevederilor art. art. 7 alin. (3), 63 alin. (1), 142 alin. (2), 270

alin. (9) și 279 alin. (2) Cod de procedură penală;

- casarea încheierilor Judecătoriei Botnaica, mun. Chișinău, privind respingerea

cererilor apărării de administrare a probelor și anume: de dispunere a expertizei medico-

legale în comisie, de dispunere a expertizei psihologice, de audiere a martorilor, de

audiere a expertului medico-legist, de audiere a expertului care a realizat expertiza

biologică, de anexare a raportului de constatare medico-legală, a concluziei medicului

psiholog, de examinare suplimentară a corpurilor delicte prezentate de către partea

acuzării, de solicitare a informației de la Procuratura Generală privind procedura de

desemnare a procurorului delegat din altă procuratură, precum și procedura începerii

urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii Generale și admiterea cererilor

respective;

- casarea sentinței, rejudecarea cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul a indicat că menționarea în ordonanța de

pornire a urmăririi penale a comiterii de către el a unei infracțiuni, constituia încălcarea

principiului prezumției nevinovăției. La fel, s-a criticat caracterul confuz și neclar al

învinuirii formulate, cu indicarea unor litere din articolele actelor normative care nu

există (lit. j) art. 13 Legea nr. 333 din 10.11.2006, privind statutul ofițerului de urmărire

penală). La fel, acesta a indicat că a aplicat violența față de partea vătămată în condițiile

unei legitime apărări.

3.1. Sentința a fost atacată și de către avocatul T. Osoianu în numele

inculpatului, care a înaintat solicitări similare cu ale inculpatului.

În motivarea cerințelor sale, pe lîngă argumentele inculpatului, apărătorul a

criticat admisibilitatea unui șir de probe (raport de examinare medico-legală nr. 2298

din 28.05.2010, raport de expertiză medico-legală nr. 1424/D, raport de expertiză

2

biologică nr. 489 din 12.07.2010, proces-verbal de cercetare la fața locului, conținutul

proceselor-verbale de a examinare a obiectelor și documentelor), criticînd totodată și

modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de fond, considerînd că din

conținutul acestora rezulta lipsa existenței faptei infracțiunii.

În calitate de un temei de achitare în plus a inculpatului, avocatul a considerat și

lipsa prevederii faptei incriminate inculpatului în legea penală, în legătură cu abrogarea

lit. a) din alin. (2) al art. 328 Cod penal, prin Legea nr 252 din 08.11.2012 .

3.2. Sentința a fost atacată și de către avocat și partea vătămată, care au solicitat

casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și casarea încheierilor emise de judecătorul

Liuba Brînză din 25.03.2011 și din 07.04.2011, încheierea președintelui Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 05.04.2011, rezoluția privind repartizarea examinării cererii

de recuzare judecătorului L. Brînză și încheierea judecătorului Ion Țurcan din

21.06.2011.

În motivarea cerințelor sale aceștia au indicat asupra încălcării procedurii de

examinare a cererii de recuzare a judecătorului și încălcarea procedurii de repartizare

aleatorie a cererilor de recuzare. La fel, a fost criticată și soluția instanței de fond cu

privire la individualizarea pedepsei, indicîndu-se asupra faptului că nu s-a ținut cont de

gravitatea infracțiunii și motivele acesteia.

a fost pronunțată integral la 25 iulie 2014, apelurile declarate au fost respinse ca

nefondate, fiind menținută sentința.

I. Asupra apelului inculpatului și avocatului.

a) Privind achitarea inculpatului în legătură cu abrogarea legii incriminate

acestuia, instanța de apel a indicat că într-adevăr, prin legea menționată a fost abrogată

lit. a) (de aplicare violenței) a aliniatului (2) al articolului 328 Cod penal, fiind totodată

modificate și completate un șir de acte legislative, avînd ca scop intensificarea activității

și ridicarea eficienței în combaterea fenomenului torturii, printre ele și Codul penal.

Astfel, a fost introdus art. 1661 Cod penal - tortura, tratament inuman sau degradant.

Ca rezultat, fapta de depășire atribuțiilor de serviciu de către colaboratorul de

poliție, precum este în cauza dată, după modificările operate în Codul penal prin Legea

nr. 252 nu a fost decriminalizată, în continuare fiind pasibile de pedeapsă penală faptele

prejudiciabile comise de către un colaborator de poliție, în baza art. 1661 Cod penal.

La modificarea legii penale s-a ținut cont, că Codul penal conține un șir de

prevederi aplicabile persoanelor cu funcții de răspundere, acuzate că ar fi recurs la

tortură sau maltratare. Astfel, art. 328 Cod penal care incriminează în conțintul alin.

(2) depășirea atribuțiilor de serviciu, inclusiv lit. a) violența, avea prevederi, care se

suprapuneau cu infracțiunea de tortură, în special calificările din art. 328 Cod penal sunt

considerate drept constituente ale lex specialis ale art. 3091 Cod Penal (în red.

30.06.2005). Această modificare a exclus posibilitatea recalificării acțiunilor de

tortură, tratament inuman sau degradant la exces de putere, fapt negativ menționat de

CtEDO în hotărîrile Valeriu și Nicolae Roșca și Pădureț contra Moldovei. Din aceste

motive a fost abrogată lit. a) al alin. (2) art. 328 Cod penal și nicidecum fapta nu a fost

decriminalizată.

În continuare s-a menționat că conform art. art. 8 și 10 Cod penal, acțiunile

subiecților infracțiunilor care cad sub incidența legii în cauză, urmează a fi calificate, în

baza legii penale în vigoare la data săvîrșirii infracțiunii, deoarece sancțiunea prevăzută

de art. 328 alin.(2) lit. a) Cod penal (red.18.12.2008) prevedea pedeapsa cu închisoare

3

de la 2 la 6 ani, pe cînd sancțiunea art. 1661 alin. (2) lit. e) Cod penal (red.08.11.2012) ,

în care ar urma a fi reîncadrate corect faptele comise de inculpat prevede o pedeapsă cu

închisoare de la 3 la 8 ani.

Astfel, aplicând prevederile art. art. 8 și 10 Cod penal, s-a constatat necesitatea

menținerii încadrării efectuate de prima instanță, care a încadrat juridic corect fapta

comisă de către inculpat, în baza art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal (red.18.12.2008),

fără a agrava situația acestuia, care a fost pe deplin dovedită prin conținutul probelor

adminsitrate în cadrul cercetărilor judecătorești.

b) Nu și-au găsit confirmare nici argumentele inculpatului și apărătorului

acestuia, prin care se nega vinovăția și se invoca comiterea actelor ilegale de către

partea vătămată, deoarece această versiune a fost infirmată prin probele administrate.

Totodată, cu privire la argumentele privind nerespectarea procedurii procesuale

penale la pornirea urmăririi penale și desfășurarea acesteia s-a constatat că la data de

01.06.2010 Anton Antuan a depus la Procuratura Generală denunț prin care a solicitat

pornirea urmăririi penale față de comisarul adjunct, șef al SUP a Comisariatului General

de Poliție mun. Chișinău, Țurcan Sergiu Pavel, pentru faptul depășirii atribuțiilor de

serviciu și agresarea fizică în biroul de serviciu.

Conform ordonanței privind începerea urmăririi penale din 09.06.2010 de către

procurorul în Procuratura mun. Chișinău, delegat în secția exercitare a urmăririi penale

pe cauze excepționale a procuraturii Generale, s-a dispus începerea urmăririi penale în

temeiul art. 328 alin.(2) lit. a) Cod penal, ordonanță care corespundea prevederilor art.

art. 52, 259,274 Cod de procedură penală.

c) Privind argumentul apelului despre învinuirea neclară și confuză s-a constatat

că, actele de învinuire au fost întocmite în conformitate cu prevederile art. art. 281 și

296 Cod de procedură penală.

Din conținutului ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, confirmat

de Prim-adjunct al Procurorului General, se reținea formularea învinuirii cu descrierea

acțiunilor inculpatului, data, locul și modul săvîrșirii infracțiunii, funcția ocupată, actele

normative privind drepturile și atribuțiile acordate prin lege și depășite de inculpat, cît și

dauna cauzată prin acțiunile inculpatului, calificarea juridică a faptei comise.

d) Privind legalitatea actelor de urmărire penală - procesul-verbal de cercetare la

fața locului și alte probe, raporturi de expertiză și corpurile delicte, nu s-au constatat

temeiuri pentru declararea nulității acestor acte, ele fiind efectuate în cadrul urmării

penale legal intentate și de persoane împuternicite.

Inclusiv, nu au fost întemeiate argumentele apărării, privind incompatibilitatea

expertului medic-legist de a efectua expertiza medico-legală față de partea vătămată,

deoarece, la demersul apărării inculpatului și procurorului în instanța de apel, pentru

verificarea mecanismului producerii leziunilor corporale la partea vătămată, au fost

numite expertize medico- legale repetate, întru verificarea argumentelor apărării, fiind

obținute aceleași rezultate.

În partea ce ține de respectarea prevederilor art. 279 Cod de procedură penală la

efectuarea cercetării la fața locului - lipsa acordului administrației instituției, această

afirmație a fost considerată declarativă, neconstituind temei de nulitate a acestei acțiuni

de urmărire penală, deoarece a fost efectuată cu permisiunea persoanei a cărei birou de

serviciu - Anton A., a fost cercetat. În consecință a fost considerată legală și procedura

ridicării diferitor obiecte în cadrul acestei acțiuni procesuale.

În partea ce ține de respingerea declarațiilor tuturor martorilor și a părții vătămate

(cu excepția martorului Ivanov A.) s-a constatat că declarațiile acestora corespundeau

4

circumstanțelor cauzei, nu erau contradictorii și coincideau cu depozițiile părții

vătămate, pe cînd declarațiile martorului Ivanov A. au fost corect apreciate critic de

prima instanță, ținînd cont că acest martor a fost sancționat disciplinar în legătură cu

acțiunile inculpatului față de victimă.

e) A fost apreciat critic și argumentul inculpatului cu privire la acționarea în

condițiile unei legitime apărări, deoarece circumstanțele cauzei din care rezultă că

incidentul a avut loc în biroul părții vătămate, cînd ultimul încerca să părăsească biroul

său de serviciu și reieșind din localizarea și mecanismul cauzării leziunilor corporale

depistate la partea vătămată, în coroborare cu alte probe: declarațiile martorilor,

procesul-verbal de cercetare la fața locului, corpurile delicte ridicate de la fața locului,

au demonstrat că obiect al agresiunii fizice a fost partea vătămată și nu inculpatul.

f) În partea ce ține de legalitatea încheierilor Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 26.04.2012 și din 11.05.2012 privind demersurile de ridicare a excepției

de neconstituționalitate, și încheierile privind cererile apărării de administrare a

probelor, privind numirea expertizei psihologice, privind solicitarea informației de la

Procuratura Generală și privind soluționarea cererilor și demersurilor apărării, s-a

constatat că acestea au fost soluționate în instanța de apel, prin emiterea încheierilor

de efectuare a expertizelor medico-legale, prin audierea martorilor suplimentari (Galiț

V., Loza A., expert medic-legist Ciorba) și prin încheieri protocolare, reieșind din

natura demersurilor.

Cu privire la demersul de solicitare a informației de la Procuratura Generală, s-a

constatat că prin răspunsul Procuraturii Generale nr. 19-12/12- 77 din 15.02.2012 au

fost confirmate împuternicirile procurorului Nărea Octavian la pornirea și conducerea

urmăririi penale pe cauza penală privind acuzarea inculpatului.

Pe faptul ridicării excepției de neconstituționalitate și efectuarea expertizei

psihologice a victimei, instanța de apel s-a expus separat, prin adoptarea încheierilor

respective, prin care au fost respinse demersurile ca nefondate.

II. Asupra apelului părții vătămate și avocatului.

a) În partea ce ține de legalitatea încheierilor Judecătoriei Centru, mun. Chișinău

din 25.03.2011, din 07.04.2011, din 05.04.2011 și din 21.06.2011, nu s-au constatat

temeiuri de anulare a acestora din considerentele că nu au fost admise grave erori de

procedură care ar afecta dreptul părții vătămate la un proces echitabil. Totodată,

ulterior, cauza penală în baza încheierii Curții Supreme de Justiție din 12.07.2011, a fost

strămutată pentru judecare în judecătoria Botanica mun. Chișinău.

b) În partea ce ține de măsura de pedeapsă aplicată, s-a constatat că prima

instanță a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, anume că inculpatul a comis o

infracțiune intenționată gravă, de personalitatea acestuia, care se caracterizează pozitiv,

anterior nu a fost judecat și are la întreținere 3 copii minori, cît și faptul că de la

comiterea infracțiunii a trecut o perioadă mai mult de 4 ani, astfel pedeapsa stabilită de

către instanța de fond a fost considerată corespunzătoare, echitabilă, nefiind cazul

reducerii sau înăspririi acesteia.

În latura civilă corect s-a ajuns la concluzia admiterii în principiu a acțiunii civile

înaintate, urmînd că asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța civilă,

deoarece nu au fost anexate probele care ar confirma sumele solicitate.

inculpat, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 20 august

2014 și care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 16) Cod de procedură penală,

solicită casarea acestora cu adoptarea unei noi hotărîri de achitare din motivul lipsei în

5

acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale inculpatul indică următoarele:

a) cauza penală a fost pornită doar pe faptul depășirii atribuțiilor de serviciu, iar

în actul de învinuire inculpatului îi este imputată atît depășirea atribuțiilor de serviciu,

cît și a drepturilor de serviciu, pe cînd în rechizitoriu se invocă comiterea infracțiunii

iarăși doar prin modalitatea depășirii atribuțiilor de serviciu, nefiind făcută trimitere la

norma care prevede care atribuții au fost depășite. În acest sens se invocă că învinuirea

formulată nu este clară, încălcîndu-se astfel exigențele unui proces echitabil.

b) instanța de fond a ieșit din limitele învinuirii formulate, prin faptul că a indicat

în redarea faptei inculpatului, încălcarea grosolană a cerințelor art. art. 14 și 15 din

Legea cu privire la poliție (red. 1990), în continuare Legea și anume, depășirea

condițiilor și limitelor aplicării forței fizice, incriminînd astfel modalitatea depășirii

atribuțiilor de serviciu, invocînd încălcarea articolelor sus menționate din Lege, care nu

s-au regăsit în învinuirea formulată. Aceasta pentru că în rechizitoriu nu figurează

încălcarea art. 14 din Lege. Totodată se indică că instanța de fond a inversat învinuirea

adusă inculpatului stabilind că el, la capitolul aplicării forței fizice a depășit drepturile

acordate de art. art. 14 și 15 din Lege, însă în final a calificat acțiunile lui ca depășirea

atribuțiilor de serviciu, modalitate a laturii obiective a infracțiunii incriminate ce se

referă la obligațiile polițistului.

c) instanța de apel a repetat constatările instanței de fond, menținînd aceleași

erori, menționate supra.

d) în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate

și nici nu a existat faptul infracțiunii, deoarece din învinuirea formulată și reținută în

sarcina inculpatului nu s-a indicat care faptă prejudiciabilă, prevăzută de norma alin. (1)

al art. 328 Cod penal s-a comis și care în ansamblu cu violența aplicată, ar constitui

semnele infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (2) lit. a) Cod penal.

e) s-a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire. În acest sens au fost repetate argumentele de la lit.

b) din prezentul pct. al deciziei.

f) norma de drept aplicată în prezenta cauză contravine unei soluții date anterior

de Curtea Supremă de Justiție într-o altă cauză. Astfel prin decizia Colegiului penal al

CSJ pe cauza penală nr. 1ra-919/08 în privința lui Struc Oleg, a fost casată decizia

instanței de apel, unul din motive fiind excederea instanțelor din volumul învinuirii

aduse inculpatului, în acest sens fiind relevante argumentele din lit. b) din prezentul pct.

al deciziei.

g) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel , iar

motivele asupra cărora s-a expus nu au fost evaluate la justa valoare, instanța dîndu-le o

apreciere arbitrară.

6.1. Pe cauză a fost depusă referință de către partea vătămată, care s-a pronunțat

pentru inadmisibilitatea recursului inculpatului, deoarece argumentele sale sunt

neîntemeiate.

6.2 Pe cauză a fost depusă referință și de către procuror, care s-a pronunțat pentru

inadmisibilitatea recursului declarat deoarece din conținutul acestuia rezultă că se

solicită reaprecierea probelor.

materialele cauzei, luînd în considerație și pozițiile expuse în referințele părților,

Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din

următoarele considerente.

6

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs inculpatul indică prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

și 16) Cod de procedură penală. Aceste temeiuri, însă, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat.

Astfel, Colegiul penal atestă că criticile formulate de recurent privind învinuirea

neclară sunt neîntemeiate, iar asupra acestui fapt instanța de apel corect a statuat că din

conținutul ordonanței de punere sub învinuire și a rechizitoriului, se reținea formularea

învinuirii cu descrierea acțiunilor inculpatului, data, locul și modul săvîrșirii

infracțiunii, funcția ocupată, actele normative privind drepturile și atribuțiile acordate

prin lege și depășite de inculpat, cît și dauna cauzată prin acțiunile inculpatului,

calificarea juridică a faptei comise.

La fel, Colegiul penal constată netemeinicia argumentului privind depășirea de

către instanțele de fond și apel a limitelor învinuirii formulate și aplicarea unei norme

de drept contrar unei hotărîri precedente de aplicare a aceleiași norme, deoarece atît din

actul de sesizare al instanței, cît și din fapta constatată de către instanțele de fond și

apel, ca fiind comisă de către inculpat, rezultă că ultimului i-au fost incriminate ambele

modalități ale laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 328 Cod penal (depășirea

în mod vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege), făcîndu-se

totodată referire și la normele care regelementează aceste drepturi și atribuții (art. 15 din

Legea cu privire la poliție (red. an. 1990), art. 13 din Legea cu privire la statutul

ofițerului de urmărire penală (cu indicarea expresă a conținutului obligațiilor din alin.

(1) depășite) și art. 2 din Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne (red. 1996)).

Analizînd și argumentul privind lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii incriminate, Colegiul penal constată că relațiile între colaboratorii

Ministerului Afacerilor Interne sunt bazate pe principii de subordonare, iar șefi direcți

sunt șefii cărora colaboratorii le sunt subordonați pe linie de serviciu. Totodată șeful

este obligat să fie corect în relațiile cu subordonații și să nu le înjosească demnitatea

personală (Statutul disciplinar menționat supra în red. an. 1996). Însă, neglijînd aceste

circumstanțe, inculpatul, în calitatea sa de superior față de partea vătămată a intrat la

ultimul în birou, după conflictul avut cu acesta și, după părăsirea biroului de către

Iasinovscaia Ludmila la cerința lui, a aplicat violență față de Anton Antuan, în acest

sens corect fiind combătute argumentele cu privire la autoapărare ale inculpatului și just

fiind constatată depășirea de către acesta a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate

prin lege.

Față de considerentele expuse supra, Colegiul penal constată că la judecarea

cauzei în procedura de apel, instanța s-a expus clar asupra tuturor motivelor invocate în

apel, soluția instanțelor de fond și apel se bazează pe cumulul de probe cercetate în

ședințele de judecată, prin urmare, decizia atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nefiind comise careva erori.

Astfel, decizia instanței de apel nu este afectată de erori de drept prevăzute de

pct. pct. 6), 8) și 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care

recursul inculpatului este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Țurcan Sergiu

7

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 30 iunie 2014, în

cauza penală în privința lui Țurcan Sergiu Pavel, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nadejda Toma

Petru Moraru

8