1ra-323/2015 — art.213 lit.b CP

1ra-323/2015 — art.213 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra- 323/2015

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Nadejda Toma,

Judecători: Moraru Petru, Cobăneanu Ala, Sternioală Oleg, Oprea Iuliana,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de către

procurorul de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie

2014, în cauza penală privindu-l pe

Baxan Vladimir Gheorghe, născut la

28.06.1954, originar din r-nul Florești, sat.

Călinești, domiciliat r-nul Florești, sat. Răuțel.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.03.2007 - 18.03.2008,

Instanța de apel: 12.07.2012 - 20.02.2013,

17.01.2014 – 28.11.2014,

Instanța de recurs: 03.09.2013 - 03.12.2013

13.02.2015 - 05.05.2015.

C O N S T A T A T Ă :

fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 213

lit. b) Cod penal, în temeiul art. 390 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

organul de urmărire penală i-a fost înaintată învinuirea lui Baxan Vladimir

pentru faptul că, deținând funcția de medic obstetrician - ginecolog la SRL

1

„Incomed", din mun. Bălți, str. Hotinului 37, a încălcat din neglijență metodele

de acordare a asistenței medicale în privința pacientei Lupușor Liliana, în

următoarele circumstanțe:

La 06 octombrie 2004, la ora: 16.40, cet. Lupușor Liliana, a.n. 1975, a fost

internată staționar în Centrul Medical „Incomed", din mun. Bălți, cu

diagnosticul: „sterilitate secundară, fără patologii concomitente".

La 07 octombrie 2004, la ora: 08.20, de către medicul obstetrician -

ginecolog, Baxan Vladimir, a fost efectuată pacientei Lupușor Liliana

laparascopia chirurgicală adezioliză, salpinogostomie bilaterală. Perioada

postoperatorie precoce s-a complicat la pacientă cu sindromul CID acut, cu

hemoragie intra-abdominală, urmată de șoc hemoragic, depistate peste 6 ore

după intervenția chirurgicală, nefiind efectuată profilaxia pre și inter -

operatorie a hipercoagulării.

La ora 16.25, după 6 ore de la intervenția chirurgicală, medicul Baxan

Vladimir a primit decizia de relaparascopie, în cursul căreia nu a fost depistată

o sursă de hemoragie, deși, hemoragia s-a confirmat. Apariția sindromului CID

denotă caracterul lui acut, cu dezvoltare în termeni scurți a fazei de

hipocoagulare decompensate, cu consumul considerabil al factorilor de

coagulare și a trombocitelor, ce a servit drept cauză a hemoragiei intensive

urmată de șoc hemoragic.

Însă, medicul Baxan Vladimir, a constatat numai ofibrinogenemie - termen

care nu a fost acceptat la etapa dată, deoarece nu reflecta esența modificărilor

multiple ale hemostazei. Astfel, pentru corecția hemostazei, Baxan Vladimir nu

a efectuat tratamentul transfuzional cu plasmă proaspăt congelată în volum de

cel puțin 1,5 litri la prima transfuzie, care trebuia să fie efectuată în jet, la fel

acesta nici nu a administrat cu 2 ore până la operație heporină sau heporină cu

masă moleculară mică în asociere cu ciroplasma, intraoperator, cît și în primele

ore după operație.

De asemenea, medicul Baxan Vladimir nu a apelat la serviciul AVIASAN

mai devreme, apelând doar la 08 octombrie 2004, la ora: 15.30.

Supravegherea clinică și monitorizarea stării sănătății pacientei în

perioada postoperatorie, în documentația medicală, Baxan Vladimir a reflectat-

o fragmentar.

Neglijența medicului Baxan Vladimir și erorile de conduită la etapa

instalării sindromului CID acut, faza hipocoagulării cu hemoragie masivă, șoc

hemoragic și insuficiență multiplă de organe toate acestea au dus la decesul, la

09 octombrie 2004, a cet. Lilia Lupușor.

2

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a

inculpatului Baxan Vladimir, conform învinuirii înaintate în baza art. 213 lit.b)

Cod penal, la 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 2

ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de 3 ani.

În apelul declarat, procurorul a indicat că partea acuzării a prezentat

suficiente probe care, în opinia lui, au confirmat vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii imputate, însă aceste probe nu au fost apreciate de

instanța de fond la justa valoare, și anume: raportul de constatare medico-

legală a cadavrului nr. 122 din 10 octombrie 2004 (f .d . 96-97, Vol. I), raportul

de expertiză medico-legală nr. 89 din 15 iulie 2005 (f .d .119-127, Vol. I), nota

informativă a comisiei de medici specialiști în domeniu (f. d. 101 -103, Vol. I),

precum și actele cauzei.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței în cauza

penală în privința lui Baxan Vladimir.

În argumentarea soluției sale, instanța de apel a invocat că, instanța de

fond, la judecarea cauzei, a examinat sub toate aspectele probele prezentate de

părți, a verificat versiunile înaintate, a făcut o analiză amplă a probelor

acumulate în cauză, apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar a tuturor probelor în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, și la adoptarea sentinței, a descris circumstanțele

constatate de instanța de judecată, cu includerea motivelor pentru care

instanța a admis unele probe și le-a respins pe altele, cu enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului.

Totodată, în decizia pronunțată, instanța de apel a menționat că

argumentele invocate în apel nu și-au găsit confirmarea, deoarece se limitează

doar la o expunere a conținutului rechizitoriului, cu analiza probelor de la

urmărirea penală, fără a ține cont de circumstanțele constatate în cadrul

judecării cauzei.

Instanța de apel a reținut că calificarea infracțiunii trebuie să fie

întemeiată în mod obligatoriu pe articole concrete și puncte din acte normative

ce conțin regulile și metodele de acordare a asistenței medicale care se

prezumă că au fost încălcate.

3

Însă, atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel, nu au fost prezentate

probe ce ar demonstra care anume obligațiuni, ce țin de domeniul de

activitatea inculpatului, au fost concret neglijate, în urma căror neglijențe s-a

produs efectul respectiv, probe care ar demonstra că anume neglijența lui

Baxan Vladimir a dus la consecințele în cauză.

De asemenea, nu a fost demonstrată legătura cauzală dintre acțiunile

(inacțiunile) neglijente și consecința survenită la pătimita în cauză. Învinuirea

adusă nu conține care reguli, metode, instrucțiuni au fost neglijate de inculpat,

astfel lipsește confirmarea laturii obiective a infracțiunii imputate lui Baxan

Vladimir.

procurorul, care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare

în aceeași instanța de apel din motiv că instanțele de judecată au dat o

apreciere unilaterală circumstanțelor constatate și neîntemeiat au ignorat un

șir de probe, care confirmau vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 213 lit.b) Cod penal.

octombrie 2008, a fost admis recursul declarat de procuror, casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel,

într-un alt complet de judecători din motiv că instanța de apel, încălcând

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, nu a supus verificării probele

prezentate în sprijinul învinuirii și cele invocate de procuror în apel, și anume:

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005, unde s-

a constatat că în practica clinică, la existența complicațiilor sub formă de

hemoragie intra-abdominală, după laparascopie este indicată laparatomie

urgentă (deschiderea cavității peritonale), pentru stoparea definitivă a

hemoragiei. În cazul dat, laparatomia a fost efectuată cu întîrziere, ce a dus la

lungirea perioadei șocului hemoragic, care au rezultat cu schimbări

poliorganice, și s-au dovedit a fi ireversibile. Din concluzia raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr.98 din 03 iulie 2007 rezultă că, după

intervenția chirurgicală (laparascopie) și manifestările clinice de hemoragie

abdominală, diagnoza nu se scrie în foaia de observație, sunt invitați

consultanții și se consultă starea pacientei, dar nu se formulează diagnoza, însă

aceasta apare notată în foaia de observație a bolnavei Lupușor Liliana pentru

prima dată la 08 octombrie 2004, la ora 15.30.

În documentația medicală nu a fost descrisă necesitatea laparatomiei de

urgență, necesară în asemenea complicații (hemoragia abdominală).

4

Laparatomia efectuată cu întârziere a condiționat înrăutățirea stării generale,

aprofundarea sindromului CID a hemoragiei abdominale ceea ce a rezultat cu

decesul Lilianei Lupușor. Gravitatea evoluției manifestărilor CID sindromului și

a șocului hemoragic, favorizată la laparatomia întârziată, au fost determinate ca

fiind cauze principale ce au generat consecința nefavorabilă - decesul.

din 28 ianuarie 2009, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror și

menținută sentința instanței de fond.

Instanța de apel a argumentat decizia prin faptul că instanța de fond a

ținut cont de un șir de probe care corespund prevederilor legale, la cercetarea

cărora au avut acces toate părțile în egală măsură și care dovedesc nevinovăția

inculpatului, precum: declarațiile inculpatului Baxan V. din care a rezultat că

acesta a luat toate măsurile necesare de acordare a unei asistențe medicale

competente pacientei Lupușor L.; declarațiile martorilor Nedelciuc P., Midcov

D., Vasin A., Friptu V., Chele Iu., Sajin M., care au menționat că au fost

întreprinse toate măsurile necesare pentru a o salva pe Lupușor L.; declarațiile

medicului-legist Macrițchii S. care a confirmat că în fișa medicală a pacientei

Lupușor L. au fost descrise toate etapele tratamentului și diagnosticul clinic.

Pacientei i-a fost efectuată o intervenție chirurgicală planificată și obiecții

sau neclarități în raport cu fișa medicală și rezultatele examinării nu s-au

constatat.

Toate probele, în opinia instanței de apel, nu prezentau nici o îndoială,

fiind corect admise și puse la baza hotărârii de achitare.

Totodată, instanța de apel a conchis că instanța de fond întemeiat a pus la

îndoială și nu a admis ca probe: declarațiile succesorilor legali ai părții

vătămate Lupușor V. și Sternioală M., care nu sunt specialiști în domeniul

medicinii, sunt rude apropiate ale decedatei Lupușor L., au avut de suferit

moral și care presupun că Baxan Vladimir a comis greșeli la acordarea

asistenței medicale pacientei Lupușor L., însă ei nu au indicat concret care

reguli și metode de acordare a asistenței medicale au fost încălcate de către

Baxan V. din neglijență; declarațiile martorului Tetercev V., probă la care

procurorul a renunțat în cadrul cercetării judecătorești (f. d. 154 verso, Vol. II),

care a participat la întocmirea raporturilor de expertiză medico-legală; nota

informativă cu privire la examinarea cauzei de deces a pacientei Lupușor L.,

care nu este inclusă în lista probelor anexată la rechizitoriu, dar în pofida

prevederilor art. 373 alin.(1) Cod de procedură penală, a fost cercetată în lipsa

propunerii din partea acuzării; raporturile de expertiză medico-legală nr. 89

5

din 15 iulie 2005 și nr. 96 din 13 iulie 2006, care poartă un caracter

contradictoriu, fapt ce pune la îndoială învinuirea formulată inculpatului.

Prin urmare, instanța a concluzionat că, din probele expuse, cu certitudine

a rezultat că acordarea asistenței medicale de către inculpat de unul singur nu

a fost însoțită de neglijență, cu încălcarea regulilor și metodelor stabilite, iar

după apariția hemoragiei intraabdominale și evoluției manifestărilor CID, a

procedat conform consultărilor cu medicii de la Centrul Perinatal Bălți, inclusiv

de la serviciul AVIASAN, invitați în scopul verificării stării pacientei și trasării

măsurilor de asistență medicală.

solicitînd casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță, în alt complet de judecători.

Recurentul a invocat că instanța de apel neîntemeiat a susținut motivele

instanței de fond, incorect apreciind probele administrate și neîntemeiat a

susținut sentința de achitare față de Baxan V., aceasta fiind ilegală,

neîntemeiată, bazată pe concluzii contradictorii, ce nu corespund

circumstanțelor cauzei, pe când expertizele medico-legale nr. 122 din 10

octombrie 2004, nr. 89 din 15 iulie 2005, nr. 96 din 13 iulie 2006 și nr. 98 din

03 iulie 2007, prin care s-a stabilit cauza decesului și legătura cauzală dintre

decesul pacientei Lupușor L. și acțiunile lui Baxan V., nota informativă

formulată de un consiliu de medici - care au concluzionat că decesul pacientei

Lupușor L. a avut loc în urma șocului hemoragic, a hemoragiei intraabdominale

din suprafața lezată a trompei uterine drepte, din suprafața masivului

adirențial a bazinului mic și din plaga postoperatorie pe fon de coagulopatie

cronică de geneză neclară. Intervenția chirurgicală a fost destul de traumatică

și s-a complicat cu sindromul de coagulare intravasculară deseminată.

Tratamentul transfuzional urma să fie început nu cu masă eritrocitară, dar

cu plasmă proaspăt congelată în volum de cel puțin 1,5 l la prima transfuzie și

care urma să fie efectuată în jet. Lipsită de temei a fost infuzia intravenoasă a

acidului aminocaproic și administrarea vicasolului.

Neraționale au fost transfuziile directe cu colectarea sângelui pe heparină,

contraindicată în faza de hipercoagulare decompensată și cu un număr mic de

trombocite.

Nu a fost binevenită și administrarea enoxiparinei. Ar fi fost rațional, cu 2

ore până la apariția sindromului CID, de administrat heparină sau heparină cu

masă moleculară mică, în asociere cu crioplazmă, intraoperator și în primele

ore după operație.

6

iulie 2009, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2009 și dispusă

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, într-un alt complet de judecători,

din motiv că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În argumentarea soluției date, Colegiul lărgit a menționat că instanța de

apel prematur a concluzionat despre nevinovăția lui Baxan V., deoarece

probele prezentate în sprijinul învinuirii, menționate în cererea de apel, n-au

fost cercetate sub toate aspectele, complet și obiectiv, astfel încălcându-se

principiul contradictorialității în procesul penal, stipulat în art. 24 Cod de

procedură penală, făcându-se o evaluare și o apreciere neconcordantă a

probelor prezentate în sprijinul învinuirii, ce s-a reflectat în soluția pronunțată.

Instanța de recurs a concluzionat, ca fiind neconcludente pentru

susținerea soluției de achitare motivele instanțelor judecătorești referitor la

faptul că procurorul nu a invocat legea ori actul normativ neglijat de către

Baxan V. la acordarea ajutorului medical la așa fel de complicații depistate la

pacienta Lupușor L., în cazul când, prin concluziile scrise ale specialiștilor și

experților în domeniu, s-a recunoscut că norme speciale pentru asemenea

situație survenită la Lupușor L. nu sunt, însă există o practică clinică,

recunoscută în domeniu, cum trebuie să se procedeze.

Instanța de apel, la rejudecarea cauzei, nu a îndeplinit cerințele acestei

norme de procedură penală și a respins un ansamblu de probe care, în opinia

procurorului, dovedesc vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, și anume actele cauzei precum: nota

informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei Lupușor L.,

formulată de un consiliu de medici (f. d. 101-103, Vol. I); rapoartele de

expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005 (f. d. 119-127, Vol. I)

și nr. 98 din 03 iulie 2007 (f. d. 31-35 Vol. II).

din 14 aprilie 2010, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței, din motiv că probele administrate și cercetate în ședința

de judecată cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și

coroborării reciproce, au confirmat nevinovăția lui Baxan Vladimir în

comiterea infracțiunii imputate în baza art. 213 lit. b) Cod penal. Nici o probă

prezentată de acuzatorul de stat nu a indicat nici direct, nici indirect asupra

7

anumitor fapte privind încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de

acordare a asistenței medicale din partea lui Baxan Vladimir.

ordinar, prin care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură

penală, a solicitat casarea hotărârii instanței de apel, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță, argumentînd că totalitatea probelor

administrate au permis de a confirma că vinovăția inculpatului Baxan Vladimir

a fost dovedită integral, deoarece toate probele prezentate de acuzare sunt

coerente, nu conțin oarecare contraziceri și reciproc se completează una cu

alta, ir Curtea de Apel le-a verificat superficial, concluzionînd pripit și

neîntemeiat asupra legalității sentinței de achitare.

februarie 2011, a fost respins recursul ordinar declarat de procuror împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2010 în cauza

penală în privința lui Baxan Vladimir, ca fiind inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, solicitînd casarea deciziei Colegiului

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2011, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de recurs, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat faptul că instanța de apel a lăsat fără examinare

argumentele și probele prezentate de partea acuzării, cu toate că acestea au

confirmat vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 213 lit. b) Cod penal, însă instanța de apel le-a dat o apreciere incorectă, de

aceea neîntemeiat a conchis asupra legalității sentinței de achitare - concluzie

menținută și de instanța de recurs în decizia sa din 22 februarie 2011.

2012, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct,

Igor Serbinov, casată decizia Colegiului lărgit al Curții Supreme de Justiție din

22 februarie 2011 în cauza penală în privința lui Baxan Vladimir, cu remiterea

cauzei la rejudecare în Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție, ca instanță

de recurs ordinar, pentru examinarea recursului declarat de către procuror

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2010.

În motivarea hotărârii, Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat că

instanța de recurs a preluat concluziile instanței de apel fără să recurgă la un

examen propriu cu privire la verificarea legalității hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei și fără să răspundă cu argumente la fiecare

8

dintre criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale invocate de

procuror și reprezentantul legal al victimei.

La fel, instanța de recurs nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil

în cauza dată, hotărîrea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, iar soluția fiind lovită de nulitate, de aceea cauza a fost remisă la

rejudecare la Curtea Supremă de Justiție ca instanță de recurs ordinar, pentru a

fi examinat recursul declarat de procuror împotriva deciziei instanței de apel.

2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

Colegiului penal al Curții Apel de Bălți din 14 aprilie 2010 în cauza penală în

privința lui Baxan Vladimir Gheorghe și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că potrivit

părții descriptive a deciziei instanței de apel din 14 aprilie 2010, aceasta nu a

corectat erorilor de drept comise de instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra

circumstanțelor constatate prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 28 octombrie 2008 și 07 iulie 2009, reflectate și în

hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2012 ignorînd,

și prevederile art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală.

Chișinău din 20 februarie 2013, a fost respins ca nefondat apelul procurorului

declarat împotriva sentinței instanței de fond, cu menținerea acesteia fără

modificări.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că, la

judecarea apelului au fost audiați inculpatul, succesorii părții vătămate și

martorul Macrițchii S., au fost verificate probele cercetate la judecarea cauzei în

instanța de fond, însă Colegiul penal a reiterat că nu au fost prezentate probe

de vinovăție a inculpatului și prin urmare, nu există motive de admitere a

apelului.

procurorul care, invocând ca temeiuri de declarare a recursului art. 427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea

cauzei la rejudecare invocând următoarele motive:

- atât instanța de fond cît și cea de apel nu au argumentat din care motiv

au respins rapoartele de expertiză existente la materialele cauzei penale;

9

- instanța de apel neîntemeiat a susținut motivarea instanței de fond

precum că probele cercetate în ședința judiciară nu au confirmat incontestabil

că fapta incriminată inculpatului a avut loc în realitate și că el a încălcat regulile

și metodele de acordare a asistenței medicale care au cauzat decesul lui

Lupușor Liliana.

Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor

profesionale de către lucrătorul medical, încălcarea din neglijență a regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale constituie o urmare a atitudinii

neglijente sau necorespunzătoare față de ele, care trebuie înțeleasă ca o

executare rea, indiferentă, neatentă, fără de acuratețe, nepăsătoare;

- la baza hotărârilor instanțelor de fond s-au pus declarațiile medicilor V.

Friptu și Iu. Chelea, însă au fost neglijate alte probe dobândite în modul stabilit

de legea procesual penală, care servesc la constatarea existenței infracțiunii

precum și la stabilirea împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei ca

raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005.

decembrie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

total decizia Colegiului penal al Curții Apel de Chișinău din 20 februarie 2013 în

cauza penală în privința lui Baxan Vladimir Gheorghe și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că

instanța de apel, prin decizia din 20 februarie 2013, nu a îndeplinit indicațiile

din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2012 și cele

din decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12 iunie

2012 care, potrivit alin.(2) al art. 436 Cod de procedură penală „sunt obligatorii

în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea

recursului".

Astfel instanța de recurs a menționat că instanța de apel, la examinarea

apelului procurorului, nu a argumentat din care motive a respins probele

prezentate de acuzatorul de stat în sprijinul învinuirii, relevate în cuprinsul

apelului acestuia și anume:

- nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei

Liliana Lupușor, formulată de un consiliu de medici ( f. d. 101 vol.I );

- declarațiile martorului Cociu Nicolae;

- declarațiile inculpatului Baxan Vladimir;

- declarațiile părților vătămate Sternioală Maria și Lupușor Victor, care, cu

toate că nu au cunoștințe în domeniul medicinii, coroborează cu alte probe

10

examinate în cadrul judecării cauzei penale ca: rapoartele de expertiză medico

- legală nr. 89 din 15 iulie 2005 și nr. 98 din 03 iulie 2007.

- raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005

( f. d. 119-127 vol. I );

- raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din 03 iulie 2007

( f. d. 31-35 vol.II);

Totodată instanța de recurs a indicat că instanța de apel urmează să

verifice, dacă în acțiunile inculpatului se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal ”lipsirea de viață din imprudență”.

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 28 octombrie 2008

și 07 iulie 2009, reflectate și în hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție

din 20 decembrie 2012 ignorând, și prevederile art. 436 alin. (2) Cod de

procedură penală.

Chișinău din 28 noiembrie 2014 a fost respins ca nefondat apelul procurorului

declarat împotriva sentinței instanței de fond, cu menținerea acesteia fără

modificări.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că la

judecarea apelului a fost audiat inculpatul Baxan V., succesorii părții vătămate

Sternioală M. și Lupușor V,, martorii Macrițchi S., Vasin A., Creciun E.,

specialistul Teterev V, au fost verificate și cercetate suplimentar declarațiile

martorului Cazacu V., Ceban A., Moșin E., Cociu N., Chele Iu., Friptu V., Nedelciuc

P., Sajin M., Mitcov D., raportul de expertiză medico legală nr.122 din

10.10.2004; nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a

pacientei Lupușor L, formulată de un consiliu medical (f. d. 101-103, Vol.I);

raportul de expertiză medico legală nr. 89 din 15.07.2005; raportul de

expertiză medico legală nr. 96 din 13.07.2006; raportul de expertiză medico

legală nr. 98 din 03.07.2007;

Instanța de apel a menționat că la calificarea faptei în baza art. 213 Cod

penal este obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din actelor

normative, care conțin reguli sau metode de acordare a asistenței medicale ce

au fost încălcate, însă în acest sens acuzarea nu a făcut referire la careva act

normativ, fapt ce ar demonstra că neglijența inculpatului a dus la consecințele

decesului pacientei Lupușor L. În opinia instanței de apel în acțiunile

inculpatului nu s-a confirmat prezența laturii obiective a infracțiunii imputate.

Cu referire la raportul de expertiză medico legală nr. 98 din 03.07.2007 în

care este indicat că există o practică clinică, care este recunoscută în domeniu

11

și care recomandă, cum trebuie să se procedeze în situația dată, instanța de

apel a opinat că la calificarea faptelor în baza art. 213 Cod penal nu pot fi luate

în considerație regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale, care

reies din practica clinică, deoarece ele au un caracter doar de recomandare,

chiar dacă dispun de o autoritate teoretică considerabilă.

Cu referire la indicațiile instanței de recurs, privind verificarea și

aprecierea probelor acuzării, și anume declarațiile succesorilor legali ai părții

vătămate Lupușor V. și Sternioală M., declarațiile martorului Tetercev V. și

rapoartele de expertiză medico-legală nr.89 din 15.07.2005, nr. 98 din

03.07.2007 și nr. 96 din 13.07.2006 și nota informativă cu privire la

examinarea cazului de deces a pacientei Liliana Lupușor, formulată de un

consiliu de medici (f.d. 101-103, Vol. I), curtea de apel a menționat instanța de

fond întemeiat le-a apreciat critic, deoarece sunt insuficiente pentru

condamnarea lui Baxan Vladimir.

Instanța de apel a dat apreciere probelor indicate după cum urmează:

- declarațiile rudelor apropiate a decedatei Lupușor L. nu pot fi obiective,

deoarece subiectiv presupun că medicul Baxan V. a comis greșeli la acordarea

asistenței medicale, deși chiar și aceștia au confirmat faptul că, în centrul

„Incomed” era lipsă de creoplasmă, fiind careva neclarități cu Centru de

transfuzie a sângelui, motiv pentru care au încercat să intervină cu propriile

puteri pentru salva viața pacientei Lupușor L;

- acuzarea face trimitere la rapoartele de expertiză și nota informativă,

menționate mai sus, utilizând doar unele secvențe din acestea, rupându-le din

contextul deplin, atenționând numai la acelea puncte din concluzii care în

viziunea sa confirmă, vinovăția inculpatului Baxan Vladimir.

Instanța de apel a conchis că, în ședința de judecată, cît și în cea de apel n-

au fost prezentate probe certe și concludente privind încălcarea din neglijență

a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale pacientei Lupușor L.

de către medicul Baxan Vladimir, iar din cumulul de probe examinate, reiese că

medicul Baxan Vladimir a întreprins toate măsurile necesare pentru acordarea

unei asistențe medicale calificative pacientei Lupușor L., iar survenirea

decesului acesteia nu e legată de încălcarea din neglijență de către el a careva

reguli sau metode de acordare a respectivei asistențe medicale.

Instanța de apel în decizia sa a menționat că, lipsirea de viață din

imprudență este exprimată prin conduită greșită a făptuitorului într-o situație

periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub

formă de moarte cerebrală a victimei. Lipsirea de viață din imprudență se

12

comite în mod frecvent prin inacțiune, atunci cînd făptuitorul omite să facă

ceea ce este obligat potrivit legii, altor reglementări sau împrejurărilor, pentru

a nu cauza moartea unei persoane.

Instanța de apel a menționat că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută

de art. 213 lit. b) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 149 Cod penal este

săvîrșită ”în condițiile trăirii vieții cotidiene si ale petrecerii timpului, indiferent

de activitățile profesionale și cele de serviciu, educative și social – politice”, cu

alte cuvinte, condițiile în care trăiesc toate persoanele fără excepție.

Astfel, curtea de apel a conchis că Baxan Vladimir este învinuit de

încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale în virtutea funcției sale profesionale, acesta exercitând funcția de

medic obstetrician ginecolog la SRL „Incomed”, dar nu comiterea acestor

încălcări în condițiile trăirii vieții cotidiene, după cum prevede art. 149 Cod

penal. Motiv din care curtea de apel a conchis că în acțiunile lui Baxan Vladimir

nu se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 Cod penal adică

„lipsirea de viață din imprudență”.

care, invocând ca temeiuri de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod

de procedură penală și anume ”instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel; hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția”, solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare invocând următoarele motive:

- instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile din hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 03 decembrie 2013;

- în decizia pronunțată instanța nu a indicat argumente din care motive a

respins probele prezentate de acuzator în sprijinul învinuirii, indicate în

cuprinsul apelului și anume:

- nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei

Liliana Lupușor, formulată de un consiliu de medici (f. d. 101 Vol.I), conform

căreia, diagnosticul medico-legal stabilit este - șoc hemoragie, hemoragie

intraabdominală din suprafața lezată a trompei uterine drepte, din suprafața

masivului aderențial al bazinului mic și din plaga postoperatorică pe fond de

coagulopatie cronică de geneză neclară. Comisia medicală a mai stabilit că

pentru corecția hemostazei ar fi fost mai corect (util) de început tratamentul

transfuzional nu cu masă eritrocitară, dar cu plazmă prospăt congelată, în

volum de cel puțin 1,5 l la prima transfuzie, care trebuia să fie efectuată în jet.

Lipsită de temei a fost infuzia i/v a acidului aminocaproic și administrarea

13

vicasolului. Neraționale au fost transfuziile directe cu colectarea sîngelui pe

heparină, contraindicată în faza de hipercoagulare decompensată și cu un

număr mic de trombocite. Nu a fost binevenită și administrarea enoxiparinei.

Ar fi fost rațional, cu 2 ore pînă la apariția sindromului CID, de administrat

heparină sau heparină cu masă moleculară mică, în asociere cu crioplasmă,

intraoperator și în primele ore după operație. Conform concluziei comisiei

medicale date, relaparascopia efectuată cu scop diagnostic ar fi putut fi lărgită

prin laparatomie în scopul precizării sigure a sursei de hemoragie și posibilii

hemostaze chirurgicale, în condițiile corecției transfuzionale a indiciilor

hemostatici. Totodată s-a menționat și faptul că era cazul de apelat către

serviciul AVIASAN mai devreme;

- declarațiile martorului Cociu Nicolae - medic hematolog, care a relatat că,

la indicația unor medici din Chișinău, instituția medicală SRL „Incomed" a

solicitat concentrat trombocitar, care se face numai la comandă și se utilizează

timp de 12 ore, însă din cauza că pacienta deja decedase (peste trei zile),

prepararea acestui preparat medical a fost stopată;

- declarațiile inculpatului Baxan Vladimir, care a recunoscut că prioritar

pacienta urma a fi tratată tranfuzional cu plazmă, însă din cauza lipsei acesteia

în instituția medicală, preparatul dat nu a fost administrat;

- declarațiile părților vătămate Stemioală Maria și Lupușor Victor, care, cu

toate că nu au cunoștințe în domeniul medicinii, coroborează cu alte probe

examinate în cadrul judecării cauzei penale ca: rapoartele de expertiză medico-

legală nr.89 din 15 iulie 2005 și nr.98 din 03 iulie 2007.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15

iulie 2005 (f. d. 119-127 Vol. I) s-a constatat că: în practica clinică, la existența

complicațiilor sub formă de hemoragie intraabdominală, după laparascopie

este indicată laparatomie urgentă (deschiderea cavității peritonale) pentru

stoparea definitivă a hemoragiei. În cazul dat laparatomia a fost efectuată cu

întîrziere, fapt ce a dus la lungirea perioadei șocului hemoragic care a rezultat

cu schimbări poliorganice, și s-au dovedit a fi ireversibile. - instrucții concrete

de acordare a ajutorului medical în astfel de cazuri nu sunt. Însă, medicii

acționează conform practicii clinicii create - la stabilirea diagnozei „hemoragie

intraabdominală” imediat trebuie să fie efectuată laparatomia cu stoparea

definitivă a hemoragiei.

Din concluzia raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din

03 iulie 2007 (f. d. 31-35 Vol.II) rezultă că:

- după intervenție chirurgicală (laparascopie) și manifestările clinice de

14

hemoragie abdominală, diagnoza nu se scrie în foaia de observație. Se invită

medici consultanți și se examinează starea pacientei și nu se formulează

diagnoza. Diagnoza s-a notat în foaia de observație a bolnavei Lupușor L.

pentru prima dată la 08 octombie 2004 la ora 15.30.

- în documentația medicală nu se descrie necesitatea laparatomiei de

urgență necesară în asemenea complicații (hemoragia abdominală).

- laparatomia efectuată cu întîrziere a condiționat înrăutățirea stării

generale, aprofundarea sindromului CID, a hemoragiei abdominale care au și

cauzat decesul Lilianei Lupușor.

Gravitatea evoluției manifestărilor sindromului CID și a șocului hemoragic,

favorizată la laparatomia întîrziată, au fost determinate ca fiind principalele

cauze ce au generat consecința nefavorabilă - decesul.

Recurentul consideră neîntemeiată poziția instanței care constată că, nu

pot fi acceptate argumentele apelantului, precum că, de toate acele acțiuni

(inacțiuni) preoperatorii și postoperatorii Baxan Vladimir este unicul

responsabil. În cazul dat recurentul menționează că, în situația cînd instanța

consideră că, inculpatul nu este unicul responsabil de toate acele acțiuni

(inacțiuni) preoperatorii și postoperatorii nu este un motiv de a-l considera

nevinovat de acțiunile de care era el responsabil și care au fost reflectate în

actul de învinuire.

Recurentul invocă caracterul contradictoriu al deciziei instanței de apel,

deoarece reieșind din toate motivele invocate la adoptarea soluție, în final nu

este clar ce a constatat instanța, deoarece pe de o parte constă că „Baxan

Vladimir pre și inter operatoriu, au fost executate de către el calitativ, tehnic

corect, conform diagnozei stabilite”, iar pe de altă parte constată că inculpatul

nu este unicul responsabil de toate acele acțiuni (inacțiuni) preoperatorii și

postoperatorii.

Mai invocă recurentul că, deși partea acuzării a prezentat, ce confirmă

vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate, instanța de apel

după cum reiese din motivarea deciziei, nu a respectat prevederile legale și nu

s-a expus asupra probelor prezentate în sprijinul acuzării.

Astfel, în opinia recurentului, instanța de apel n-a îndeplinit cerințele

stipulate în prevederile art. 101, 394, 414, 436 Cod de procedură penală, n-a

soluționat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, n-a

indicat temeiurile legale pentru care au fost respinse probele, instanța de apel

nu a corectat, dar neîntemeiat a menținut parțial o sentință ilegală, iar acestea

constituie temei de drept pentru recurs ordinar.

15

procedură penală, inculpatul Baxan V. depune referință privind opinia sa

asupra recursului declarat, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil,

deoarece temeiurile invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală.

Inculpatul Baxan V. prin referința depusă își exprimă opinia că, instanța de

apel a examinat sub toate aspectele probele prezentate și cercetate în ședință,

precum și argumentele părților aduse în cadrul examinării, dînd o apreciere

justă tuturor probelor, iar în parte ce ține de respingerea probelor acuzării

instanța a indicat că „apelantul utilizează doar unele secvențe din rapoartele de

expertiză invocate, rupându-le din contextul deplin, atenționînd numai acele

puncte din concluzii care în viziunea învinuirii confirmă vinovăția

inculpatului."

penal lărgit concluzionează asupra admiterii acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, temeiuri care și-au găsit

reflectare în decizia atacată, reieșind din următoarele.

Potrivit prevederilor art. 436 alin. (1) Cod de procedură penală, procedura

de rejudecare a cauzei, după casarea hotărârii în recurs, se desfășoară conform

regulilor generale pentru examinarea ei.

Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare,

indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt

rămâne cea care a existat la soluționarea recursului.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară

nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

16

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe

noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul

dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au

dus după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date. Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt

asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care

prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărîrea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Reieșind din criticile recursului, invocate prin prisma art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală și anume care relevă faptul că: ”instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, Colegiul penal menționează că,

instanța de apel, în decizia pronunțată la 28 noiembrie 2014, nu a îndeplinit

indicațiile hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2012

precum, a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 03

decembrie 2013, precum și ale deciziilor precedente, emise de instanța de

recurs ordinar, care, potrivit alin. (2) al art. 436 Cod de procedură penală „sunt

obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la

soluționarea recursului".

Potrivit acestor decizii ale Curții Supreme de Justiție la rejudecarea cauzei

instanța de apel urma să atragă atenția asupra a două momente importante

pentru justa soluționare a cauzei: 1) inadmisibilitatea abordării superficiale a

probatoriului în cauză și nemotivarea concluziilor instanței de apel privind

respingerea probelor prezentate de către procuror; 2) în cazul cînd va ajunge la

17

concluzia că în rechizitoriu procurorul nu a făcut referire la un careva act

normativ care conținere regulile sau metodele de acordare a asistenței

medicale, ținînd cont de faptul că elementul material al infracțiunii prevăzute

de art. 213 Cod penal este prescris prin prisma unei dispoziții de blanchetă

instanța de apel urma să verifice, dacă în acțiunile lui Baxan Vladimir se conțin

elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 Cod penal adică ,,lipsirea de viață

din imprudență”.

Colegiul lărgit menționează că, deși cauza a fost trimisă la rejudecare de

mai multe ori cu indicații concrete privind modalitatea de soluționare a cauzei,

instanța de apel, contrar acestor indicații, a pronunțat din nou o decizie

neîntemeiată, deoarece a omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate

aspectele indicate de către instanța de recurs.

În acest sens Colegiul menționează că instanța de apel la rejudecarea

cauzei trebuia să dea o apreciere multilaterală a probelor, și anume să verifice

prin analiza materialului probatoriu prezența sau lipsa în acțiunile lui Baxan

Vladimir a elementelor infracțiunii prevăzute de art. 213 Cod penal, cît și a

infracțiunii prevăzute de art. 149 Cod penal.

În această ordine de idei instanța de recurs, trimițînd la rejudecare cauza,

a subliniat, că este irațională soluția instanței de apel, care pe de o parte indică

faptul că, învinuirea adusă nu este bazată pe acte normative, încălcarea cărora

ar indica asupra vinovăției inculpatului, iar pe de altă parte instanța de apel

respinge un șir de probe prezentate de partea acuzării, care în opinia părții

reflectă starea lucrurilor de fapt și încălcările comise de inculpat și care

necesită o apreciere justă, având în vedere specificul cauzei, fapt ce a și dictat

necesitatea efectuării pe marginea cauzei a unor investigații științifice în

vederea stabilirii circumstanțelor de fapt.

Contrar acestor indicații și a raționamentelor expuse mai sus, instanța de

apel a examinat cauza unilateral, admițînd aceleași erori de drept care au fost

menționate anterior de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de apel în decizia sa a ajuns la concluzia că învinuirea

adusă lui Baxan Vladimir este neclară din motiv că în rechizitoriu, acuzatorul

de stat nu a făcut referire la un careva act cu caracter normativ, care conține

regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale, ținînd cont de faptul că

elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 213 Cod penal este descris

prin prisma unei dispoziții de blanchetă și în rechizitoriu urma să fie făcută

trimitere la actele normative în care sunt prescrise regulile și metodele a căror

respectare este obligatorie la acordarea asistenței medicale (legi, hotărîri,

18

ordine, regulamente precum și standardele elaborate de către Ministerul

Sănătății).

Totodată instanța de apel, contrar indicațiilor instanței de recurs, n-a

verificat probele prezentate de către procuror sub aspectul, dacă în acțiunile lui

Baxan Vladimir se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 Cod

penal, adica ,,lipsirea de viață din imprudență”, expunîndu-și concluziile în

această privință într-un mod evaziv, acestea conținînd tălmăciri ale

prevederilor legale contrare practicii judiciare.

În acest sens instanța de recurs menționează următoarele concluzii ale

instanței de apel, expuse în textul deciziei atacate: „lipsirea de viață din

imprudență este exprimată prin conduită greșită a făptuitorului într-o situație

periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub

formă de moarte cerebrală a victimei.

Lipsirea de viață din imprudență se comite în mod frecvent prin inacțiune,

atunci cînd făptuitorul omite să facă ceea ce este obligat potrivit legii, altor

reglementări sau împrejurărilor, pentru a nu cauza moartea unei persoane.

Spre deosebire de infracțiunea prevăzută de art. 213 lit. b) Cod penal,

infracțiunea prevăzută de art. 149 Cod penal este săvîrșită în condițiile trăirii

vieții cotidiene si ale petrecerii timpului, indiferent de activitățile profesionale și

cele de serviciu, educative și social – politice, cu alte cuvinte, condițiile în care

trăiesc toate persoanele fără excepție.

Astfel, Colegiul penal conchide că Baxan Vladimir este învinuit de

încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale în virtutea funcției sale profesionale, acesta exercitând funcția de medic

obstetrician ginecolog la SRL „Incomed”, dar nu comiterea acestor încălcări în

condițiile trăirii vieții cotidiene, după cum prevede art. 149 Cod penal”.

Colegiul lărgit constată că aceste concluzii ale instanței de apel contravin

practicii judiciare stabilite, fiind contrare și sensului legii.

Instanța de recurs subliniază, că acțiunile făptuitorului vor fi încadrate în

baza prevederilor art. 213 Cod penal în cazul încălcării de către făptuitor a

regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale, numai cînd aceste

încălcări sunt cuprinse în actele normative în vigoare, indiferent de organul

emitent.

În cazul, cînd regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale au

un caracter de recomandare, însă prin acțiunile făptuitorului ( care este

profesionist) se cauzează, din imprudență, decesul victimei, sunt aplicabile

prevederile art. 149 Cod penal.

19

Potrivit practicii judiciare pentru calificarea faptei în baza art.149 Cod

penal nu are importanță dacă infracțiunea este săvârșită din așa-numita „culpă

profesională", însă această împrejurare poate fi luată în considerație la

individualizarea pedepsei.

Colegiul menționează, că în aceste cazuri prevederea și prudența

făptuitorului se bazează pe cunoștințe și experiență profesionistă, care

presupun priceperea corespunzătoare, respectarea dispozițiilor legale ori a

măsurilor de prevedere statornice, o disciplinare a atenției și spiritului de

prevedere adecvată în raport cu complexitatea activității și pericolele pe care le

poate genera aceasta.

Astfel, „culpă profesională", în acceptul practicii judiciare, se poate

manifesta în diferite modalități: nepricepere (necunoașterea, neînsușirea sau

nestăpânirea cunoștințelor speciale necesare pentru înfăptuirea în mod corect

a activității profesionale); nedibăcie (lipsa deprinderilor sau abilităților

practice necesare); necunoașterea sau cunoașterea incompletă a dispozițiilor

legale ori a măsurilor de prevedere specifice acelei profesii, meserii sau

activități, persoana nefiind preocupată de însușirea lor; nesocotirea dispozi-

țiilor legale sau a măsurilor de prevedere; nebăgarea de seamă (neatenția,

neglijența, superficialitatea, lipsa de prevedere sau diligentă în desfășurarea

activității). Totodată aceste modalități pot să se manifeste de unele singure sau

mai multe împreună.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul menționează că, persoanei

angajată în executarea unor activități de natură profesională a căror

desfășurare este reglementată prin norme juridice sau prin reguli profesionale

de prevederi general acceptate, i se impun cerințe de pregătire profesională,

aptitudini și responsabilitate sporită, de aceea așa-numita „culpă profesională"

relevă, prin diversele ei modalități concrete, o poziție psihică a făptuitorului

față de actele sale și consecințele acestora, precum și față de rânduielile

statornicite pentru protecția vieții persoanei de o gravitate cu un grad mai

ridicat decât cel al imprudenței comune (obișnuite).

Astfel, Colegiul subliniază că în prezența așa-numitei „culpe profesionale",

art. 149 Cod penal este aplicabil numai dacă nu este incidentă o normă

concurentă, așa cum este în speța prezentă lit. b) art.213 Cod penal.

Din cele relatate supra Colegiul lărgit reține că concluzia curții de apel,

precum că în acțiunile lui Baxan Vladimir nu se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal adică „lipsirea de viață din imprudență”, este

total nemotivată, deoarece contravine practicii judiciare și a fost făcută în lipsa

verificării și aprecierii sub acest aspect a probelor prezentate de către acuzare.

Din considerentele menționate, dat fiind faptul că instanța de apel a admis

erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs

ordinar, deoarece soluționarea acestora ține de desfășurarea legală a

20

procedurii de judecată în instanța de apel care, conform art. 414 Cod de

procedură penală, trebuie să judece apelul procurorului din punct de vedere al

stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate.

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de

motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală,

să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel și să adopte o hotărîre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

penală, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de procurorul de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Brigai Sergiu, se casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 noiembrie 2014 în cauza penală privindu-l pe Baxan

Vladimir Gheorghe și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată publicată integral la 16 iunie 2015.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Moraru Petru

Judecător Cobănenau Ala

Judecător Sternioală Oleg

Judecător Oprea Iuliana

21