1ra-727/2016 — art. 149 al. 1 CP

1ra-727/2016 — art. 149 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-727/2016

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Guzun Ion,

Judecători – Mardari Dumitru, Ghervas Maria, Pitic Mariana și Craiu Nicolae,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

noiembrie 2015, de către inculpatul

Baxan Vladimir Gheorghe, născut la 28 iunie

1954, originar din r-l Florești, s. Călinești,

domiciliat r-l Florești, s. Răuțel.

Termenul de examinare a cauzei:

12.07.2012 - 20.02.2013;

17.01.2014 - 28.11.2014;

07.07.2015 – 04.11.2015;

03.09.2013 - 03.12.2013;

13.02.2015 - 05.05.2015;

19.02.2016 - 05.07.2016.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod

penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, din motiv că nu

s-a constatat existența faptei infracțiunii.

de urmărire penală i-a fost înaintată învinuirea lui Baxan Vladimir pentru faptul că,

deținînd funcția de medic obstetrician - ginecolog la SRL „Incomed", din mun. Bălți,

1

str. Hotinului, 37, a încălcat din neglijență metodele de acordare a asistenței

medicale în privința pacientei Lupușor Liliana, în următoarele circumstanțe:

La 06 octombrie 2004, la ora 16:40, cet. Lupușor Liliana, a.n. 1975, a fost

internată staționar în Centrul Medical „Incomed", din mun. Bălți, cu diagnosticul:

„sterilitate secundară, fără patologii concomitente".

La 07 octombrie 2004, la ora 08:20, de către medicul obstetrician - ginecolog,

Baxan Vladimir, a fost efectuată pacientei Lupușor Liliana laparascopia chirurgicală

adezioliză, salpinogostomie bilaterală. Perioada postoperatorie precoce s-a

complicat la pacientă cu sindromul CID acut, cu hemoragie intra-abdominală,

urmată de șoc hemoragic, depistate peste 6 ore după intervenția chirurgicală,

nefiind efectuată profilaxia pre și inter - operatorie a hipercoagulării.

La ora 16:25, după 6 ore de la intervenția chirurgicală, medicul Baxan Vladimir

a primit decizia de relaparascopie, în cursul căreia nu a fost depistată o sursă de

hemoragie, deși, aceasta s-a confirmat. Apariția sindromului CID denotă caracterul

lui acut, cu dezvoltare în termeni scurți a fazei de hipocoagulare decompensate, cu

consumul considerabil al factorilor de coagulare și a trombocitelor, ce a servit drept

cauză a hemoragiei intensive urmată de șoc hemoragic.

Însă, medicul Baxan Vladimir, a constatat numai ofibrinogenemie - termen

care nu a fost acceptat la etapa dată, deoarece nu reflecta esența modificărilor

multiple ale hemostazei. Astfel, pentru corecția hemostazei, Baxan Vladimir nu a

efectuat tratamentul transfuzional cu plasmă proaspăt congelată în volum de cel

puțin 1,5 litri la prima transfuzie, care trebuia să fie efectuată în jet, la fel acesta nici

nu a administrat cu 2 ore pînă la operație heporină sau heporină cu masă

moleculară mică în asociere cu ciroplasma, intraoperator, cît și în primele ore după

operație.

De asemenea, medicul Baxan Vladimir nu a apelat la serviciul AVIASAN mai

devreme, apelînd doar la 08 octombrie 2004, la ora 15:30.

Supravegherea clinică și monitorizarea stării sănătății pacientei în perioada

postoperatorie, în documentația medicală, Baxan Vladimir a reflectat-o fragmentar.

Neglijența medicului Baxan Vladimir și erorile de conduită la etapa instalării

sindromului CID acut, faza hipocoagulării cu hemoragie masivă, șoc hemoragic și

insuficiență multiplă de organe toate acestea au dus la decesul, la 09 octombrie 2004,

a cet. Lilia Lupușor.

2

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare a

inculpatului Baxan Vladimir, conform învinuirii înaintate în baza art. 213 lit. b) Cod

penal, la 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de 3 ani.

În apelul declarat, procurorul a indicat că, partea acuzării a prezentat

suficiente probe care, în opinia lui, au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii imputate, însă aceste probe nu au fost apreciate de instanța de fond la

justa valoare, și anume: raportul de constatare medico-legală a cadavrului nr. 122

din 10 octombrie 2004 (f .d . 96-97, Vol. I), raportul de expertiză medico-legală nr.

89 din 15 iulie 2005 (f .d .119-127, Vol. I), nota informativă a comisiei de medici

specialiști în domeniu (f. d. 101 -103, Vol. I), precum și actele cauzei.

apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței în cauza

penală în privința lui Baxan Vladimir.

În argumentarea soluției sale, instanța de apel a invocat că, instanța de fond,

la judecarea cauzei, a examinat sub toate aspectele probele prezentate de părți, a

verificat versiunile înaintate, a făcut o analiză amplă a probelor acumulate în cauză,

apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar a

tuturor probelor în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, și la adoptarea

sentinței, a descris circumstanțele constatate de instanța de judecată, cu includerea

motivelor pentru care instanța a admis unele probe și le-a respins pe altele, cu

enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului.

Totodată, în decizia pronunțată, instanța de apel a menționat că, argumentele

invocate în apel nu și-au găsit confirmarea, deoarece se limitează doar la o expunere

a conținutului rechizitoriului, cu analiza probelor de la urmărirea penală, fără a ține

cont de circumstanțele constatate în cadrul judecării cauzei.

Instanța de apel a reținut că, calificarea infracțiunii trebuie să fie întemeiată în

mod obligatoriu pe articole concrete și puncte din acte normative ce conțin regulile

și metodele de acordare a asistenței medicale care se prezumă că au fost încălcate.

Însă, atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel, nu au fost prezentate

probe ce ar demonstra care anume obligațiuni, ce țin de domeniul de activitatea

3

inculpatului, au fost concret neglijate, în urma căror neglijențe s-a produs efectul

respectiv, probe care ar demonstra că anume neglijența lui Baxan Vladimir a dus la

consecințele în cauză.

De asemenea, nu a fost demonstrată legătura cauzală dintre acțiunile

(inacțiunile) neglijente și consecința survenită la pătimita în cauză. Învinuirea adusă

nu conține care reguli, metode, instrucțiuni au fost neglijate de inculpat, astfel

lipsește confirmarea laturii obiective a infracțiunii imputate lui Baxan Vladimir.

care a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanța

de apel din motiv că, instanțele de judecată au dat o apreciere unilaterală

circumstanțelor constatate și neîntemeiat au ignorat un șir de probe, care confirmau

vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal.

2008, a fost admis recursul declarat de procuror, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt complet de

judecată din motiv că instanța de apel, încălcând prevederile art. 414 Cod de

procedură penală, nu a supus verificării probele prezentate în sprijinul învinuirii și

cele invocate de procuror în apel, și anume: raportul de expertiză medico-legală în

comisie nr. 89 din 15 iulie 2005, unde s-a constatat că în practica clinică, la existența

complicațiilor sub formă de hemoragie intra-abdominală, după laparascopie este

indicată laparatomie urgentă (deschiderea cavității peritonale), pentru stoparea

definitivă a hemoragiei. În cazul dat, laparatomia a fost efectuată cu întîrziere, ce a

dus la prelungirea perioadei șocului hemoragic, care au rezultat cu schimbări

poliorganice, și s-au dovedit a fi ireversibile. Din concluzia raportului de expertiză

medico-legală în comisie nr.98 din 03 iulie 2007 rezultă că, după intervenția

chirurgicală (laparascopie) și manifestările clinice de hemoragie abdominală,

diagnoza nu se scrie în foaia de observație, sunt invitați consultanții și se consultă

starea pacientei, dar nu se formulează diagnoza, însă aceasta apare notată în foaia

de observație a bolnavei Lupușor Liliana pentru prima dată la 08 octombrie 2004,

la ora 15.30.

În documentația medicală nu a fost descrisă necesitatea laparatomiei de

urgență, necesară în asemenea complicații (hemoragia abdominală). Laparatomia

efectuată cu întârziere a condiționat înrăutățirea stării generale, aprofundarea

4

sindromului CID a hemoragiei abdominale ceea ce a rezultat cu decesul Lilianei

Lupușor. Gravitatea evoluției manifestărilor CID sindromului și a șocului

hemoragic, favorizată de laparatomia întîrziată, au fost determinate ca fiind cauze

principale ce au generat consecința nefavorabilă - decesul.

28 ianuarie 2009, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror și

menținută sentința instanței de fond.

Instanța de apel a argumentat decizia prin faptul că, instanța de fond a ținut

cont de un șir de probe care corespund prevederilor legale, la cercetarea cărora au

avut acces toate părțile în egală măsură și care dovedesc nevinovăția inculpatului,

precum: declarațiile inculpatului Baxan V. din care a rezultat că acesta a luat toate

măsurile necesare de acordare a unei asistențe medicale competente pacientei

Lupușor L.; declarațiile martorilor Nedelciuc P., Midcov D., Vasin A., Friptu V.,

Chele Iu., Sajin M., care au menționat că au fost întreprinse toate măsurile necesare

pentru a o salva pe Lupușor L.; declarațiile medicului-legist Macrițchii S. care a

confirmat că în fișa medicală a pacientei Lupușor L. au fost descrise toate etapele

tratamentului și diagnosticul clinic.

Pacientei i-a fost efectuată o intervenție chirurgicală planificată și obiecții sau

neclarități în raport cu fișa medicală și rezultatele examinării nu s-au constatat.

Toate probele, în opinia instanței de apel, nu prezentau nici o îndoială, fiind

corect admise și puse la baza hotărârii de achitare.

Totodată, instanța de apel a conchis că, instanța de fond întemeiat a pus la

îndoială și nu a admis ca probe: declarațiile succesorilor legali ai părții vătămate

Lupușor V. și Sternioală M., care nu sunt specialiști în domeniul medicinii, sunt

rude apropiate ale decedatei Lupușor L., au avut de suferit moral și care presupun

că Baxan Vladimir, a comis greșeli la acordarea asistenței medicale pacientei

Lupușor L., însă ei nu au indicat concret care reguli și metode de acordare a

asistenței medicale au fost încălcate de către Baxan V. din neglijență; declarațiile

martorului Tetercev V., probă la care procurorul a renunțat în cadrul cercetării

judecătorești (f. d. 154 verso, Vol. II), care a participat la întocmirea raporturilor de

expertiză medico-legală; nota informativă cu privire la examinarea cauzei de deces

a pacientei Lupușor L., care nu este inclusă în lista probelor anexată la rechizitoriu,

dar în pofida prevederilor art. 373 alin. (1) Cod de procedură penală, a fost cercetată

în lipsa propunerii din partea acuzării; raporturile de expertiză medico-legală nr.

5

89 din 15 iulie 2005 și nr. 96 din 13 iulie 2006, care poartă un caracter contradictoriu,

fapt ce pune la îndoială învinuirea formulată inculpatului.

Prin urmare, instanța a concluzionat că, din probele expuse, cu certitudine a

rezultat că, acordarea asistenței medicale de către inculpat de unul singur nu a fost

însoțită de neglijență, cu încălcarea regulilor și metodelor stabilite, iar după apariția

hemoragiei intraabdominale și evoluției manifestărilor CID, a procedat conform

consultărilor cu medicii de la Centrul Perinatal Bălți, inclusiv de la serviciul

AVIASAN, invitați în scopul verificării stării pacientei și trasării măsurilor de

asistență medicală.

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, instanța de apel neîntemeiat a susținut motivele

instanței de fond, incorect apreciind probele administrate și neîntemeiat a susținut

sentința de achitare față de Baxan V., aceasta fiind ilegală, neîntemeiată, bazată pe

concluzii contradictorii, ce nu corespund circumstanțelor cauzei, pe când

expertizele medico-legale nr. 122 din 10 octombrie 2004, nr. 89 din 15 iulie 2005, nr.

96 din 13 iulie 2006 și nr. 98 din 03 iulie 2007, prin care s-a stabilit cauza decesului

și legătura cauzală dintre decesul pacientei Lupușor L. și acțiunile lui Baxan V., nota

informativă formulată de un consiliu de medici - care au concluzionat că, decesul

pacientei Lupușor L. a avut loc în urma șocului hemoragic, a hemoragiei

intraabdominale din suprafața lezată a trompei uterine drepte, din suprafața

masivului adirențial a bazinului mic și din plaga postoperatorie pe fon de

coagulopatie cronică de geneză neclară. Intervenția chirurgicală a fost destul de

traumatică și s-a complicat cu sindromul de coagulare intravasculară deseminată.

Tratamentul transfuzional urma să fie început nu cu masă eritrocitară, dar cu

plasmă proaspăt congelată în volum de cel puțin 1,5 l la prima transfuzie și care

urma să fie efectuată în jet. Lipsită de temei a fost infuzia intravenoasă a acidului

aminocaproic și administrarea vicasolului.

Neraționale au fost transfuziile directe cu colectarea sângelui pe heparină,

contraindicată în faza de hipercoagulare decompensată și cu un număr mic de

trombocite.

Nu a fost binevenită și administrarea enoxiparinei. Ar fi fost rațional, cu 2 ore

până la apariția sindromului CID, de administrat heparină sau heparină cu masă

6

moleculară mică, în asociere cu crioplazmă, intraoperator și în primele ore după

operație.

iulie 2009, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 ianuarie 2009 și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată, din motiv

că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În argumentarea soluției date, Colegiul penal lărgit a menționat că, instanța de

apel prematur a concluzionat despre nevinovăția lui Baxan V., deoarece probele

prezentate în sprijinul învinuirii, menționate în cererea de apel, n-au fost cercetate

sub toate aspectele, complet și obiectiv, astfel încălcându-se principiul

contradictorialității în procesul penal, stipulat în art. 24 Cod de procedură penală,

făcându-se o evaluare și o apreciere neconcordantă a probelor prezentate în

sprijinul învinuirii, ce s-a reflectat în soluția pronunțată.

Instanța de recurs a concluzionat, ca fiind neconcludente pentru susținerea

soluției de achitare motivele instanțelor judecătorești referitor la faptul că,

procurorul nu a invocat legea ori actul normativ neglijat de către Baxan V. la

acordarea ajutorului medical la așa fel de complicații depistate la pacienta Lupușor

L., în cazul când, prin concluziile scrise ale specialiștilor și experților în domeniu, s-

a recunoscut că norme speciale pentru asemenea situație survenită la Lupușor L.

nu sunt, însă există o practică clinică, recunoscută în domeniu, cum trebuie să se

procedeze.

Instanța de apel, la rejudecarea cauzei, nu a îndeplinit cerințele acestei norme

de procedură penală și a respins un ansamblu de probe care, în opinia procurorului,

dovedesc vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

213 lit. b) Cod penal, și anume actele cauzei precum: nota informativă cu privire la

examinarea cazului de deces a pacientei Lupușor L., formulată de un consiliu de

medici (f. d. 101-103, Vol. I); rapoartele de expertiză medico-legală în comisie nr. 89

din 15 iulie 2005 (f. d. 119-127, Vol. I) și nr. 98 din 03 iulie 2007 (f. d. 31-35 Vol. II).

14 aprilie 2010, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, cu menținerea

sentinței, din motiv că probele administrate și cercetate în ședința de judecată cu

respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, au

7

confirmat nevinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii imputate în baza

art. 213 lit. b) Cod penal. Nici o probă prezentată de acuzatorul de stat nu a indicat

nici direct, nici indirect asupra anumitor fapte privind încălcarea din neglijență a

regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale din partea lui Baxan

Vladimir.

prin care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea hotărârii instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță, într-un alt complet de judecată, argumentînd că totalitatea

probelor administrate au permis de a confirma că, vinovăția inculpatului Baxan

Vladimir a fost dovedită integral, deoarece toate probele prezentate de acuzare sunt

coerente, nu conțin oarecare contraziceri și reciproc se completează una cu

altainstanța de apel le-a verificat superficial, concluzionînd pripit și neîntemeiat

asupra legalității sentinței de achitare.

2011, a fost respins recursul ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2010, în cauza penală în

privința lui Baxan Vladimir, ca fiind inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, solicitînd casarea deciziei Colegiului

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22 februarie 2011, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de recurs, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat faptul că, instanța de apel a lăsat fără examinare

argumentele și probele prezentate de partea acuzării, cu toate că acestea au

confirmat vinovăția lui Baxan Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

213 lit. b) Cod penal, însă instanța de apel le-a dat o apreciere incorectă, de aceea

neîntemeiat a conchis asupra legalității sentinței de achitare - concluzie menținută

și de instanța de recurs în decizia sa din 22 februarie 2011.

a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General Adjunct, Igor

Serbinov, casată decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 22

februarie 2011 în cauza penală în privința lui Baxan Vladimir, cu remiterea cauzei

la rejudecare în Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, ca instanță de

8

recurs ordinar, pentru examinarea recursului declarat de către procuror împotriva

deciziei Curții de Apel Bălți din 14 aprilie 2010.

În motivarea hotărârii, Plenul Curții Supreme de Justiție a menționat că

instanța de recurs a preluat concluziile instanței de apel fără să recurgă la un

examen propriu cu privire la verificarea legalității hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei și fără să răspundă cu argumente la fiecare dintre

criticile și mijloacele de promovare a intereselor procesuale invocate de procuror și

reprezentantul legal al victimei.

La fel, instanța de recurs nu a asigurat desfășurarea unui proces echitabil în

cauza dată, hotărîrea fiind adoptată contrar prevederilor art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, iar

soluția fiind lovită de nulitate, de aceea cauza a fost remisă la rejudecare la Curtea

Supremă de Justiție ca instanță de recurs ordinar, pentru a fi examinat recursul

declarat de procuror împotriva deciziei instanței de apel.

iunie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

Colegiului penal al Curții Apel de Bălți din 14 aprilie 2010, în cauza penală în

privința lui Baxan Vladimir și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că potrivit

părții descriptive a deciziei instanței de apel din 14 aprilie 2010, aceasta nu a

corectat erorilor de drept comise de instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra

circumstanțelor constatate prin deciziile Colegiului penal lărgit al Curții Supreme

de Justiție din 28 octombrie 2008 și 07 iulie 2009, reflectate și în hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2012 ignorînd prevederile art. 436 alin.

(2) Cod de procedură penală.

din 20 februarie 2013, a fost respins ca nefondat apelul procurorului declarat

împotriva sentinței instanței de fond, cu menținerea acesteia fără modificări.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că, la judecarea

apelului au fost audiați inculpatul, succesorii părții vătămate și martorul Macrițchii

S., au fost verificate probele cercetate la judecarea cauzei în instanța de fond, însă

Colegiul penal a reiterat că nu au fost prezentate probe de vinovăție a inculpatului

și prin urmare, nu există motive de admitere a apelului.

9

care, invocând ca temeiuri de declarare a recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare

invocând următoarele motive:

- atît instanța de fond cît și cea de apel nu au argumentat din care motiv au

respins rapoartele de expertiză existente la materialele cauzei penale;

- instanța de apel neîntemeiat a susținut motivarea instanței de fond precum

că probele cercetate în ședința judiciară nu au confirmat incontestabil că, fapta

incriminată inculpatului a avut loc în realitate și că el a încălcat regulile și metodele

de acordare a asistenței medicale care au cauzat decesul lui Lupușor Liliana.

Neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor profesionale de

către lucrătorul medical, încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de

acordare a asistenței medicale constituie o urmare a atitudinii neglijente sau

necorespunzătoare față de ele, care trebuie înțeleasă ca o executare rea, indiferentă,

neatentă, fără de acuratețe, nepăsătoare;

- la baza hotărârilor instanțelor de fond s-au pus declarațiile medicilor V.

Friptu și Iu. Chelea, însă au fost neglijate alte probe dobândite în modul stabilit de

legea procesual penală, care servesc la constatarea existenței infracțiunii precum și

la stabilirea împrejurărilor pentru justa soluționare a cauzei ca raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005.

decembrie 2013, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total

decizia Colegiului penal al Curții Apel de Chișinău din 20 februarie 2013, în cauza

penală în privința lui Baxan Vladimir, dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat faptul că, instanța de

apel, prin decizia din 20 februarie 2013, nu a îndeplinit indicațiile din hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 februarie 2012 și cele din decizia

Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2012 care, potrivit

alin. (2) al art. 436 Cod de procedură penală „sunt obligatorii în măsura în care

situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului".

Astfel, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel la examinarea

apelului procurorului, nu a argumentat din care motive a respins probele

10

prezentate de acuzatorul de stat în sprijinul învinuirii, relevate în cuprinsul

apelului acestuia și anume:

- nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei L.

Lupușor, formulată de un consiliu de medici (f.d. 101 vol. I);

- declarațiile martorului Cociu Nicolae;

- declarațiile inculpatului Baxan Vladimir;

- declarațiile părților vătămate Sternioală Maria și Lupușor Victor, care, cu

toate că nu au cunoștințe în domeniul medicinii, coroborează cu alte probe

examinate în cadrul judecării cauzei penale ca: rapoartele de expertiză medico -

legală nr. 89 din 15 iulie 2005 și nr. 98 din 03 iulie 2007.

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie 2005 (f.d.

119-127 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din 03 iulie 2007 (f.d.

31-35 vol. II);

Totodată, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel urmează să verifice,

dacă în acțiunile inculpatului se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 149

Cod penal ”lipsirea de viață din imprudență”.

Instanța de apel nu a ținut cont de deciziile Colegiului penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 28 octombrie 2008 și 07 iulie 2009, reflectate și în hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție din 20 decembrie 2012 ignorând, și prevederile

art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală.

din 28 noiembrie 2014, a fost respins ca nefondat apelul procurorului declarat

împotriva sentinței instanței de fond, cu menținerea acesteia fără modificări.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că, la judecarea

apelului a fost audiat inculpatul Baxan V., succesorii părții vătămate Sternioală M.

și Lupușor V,, martorii Macrițchi S., Vasin A., Creciun E., specialistul Teterev V, au

fost verificate și cercetate suplimentar declarațiile martorului Cazacu V., Ceban A.,

Moșin E., Cociu N., Chele Iu., Friptu V., Nedelciuc P., Sajin M., Mitcov D., raportul

de expertiză medico legală nr.122 din 10.10.2004; nota informativă cu privire la

examinarea cazului de deces a pacientei Lupușor L, formulată de un consiliu

medical (f.d. 101-103 vol. I); raportul de expertiză medico legală nr. 89 din

15.07.2005; raportul de expertiză medico legală nr. 96 din 13.07.2006; raportul de

expertiză medico legală nr. 98 din 03.07.2007;

11

Instanța de apel a menționat că, la calificarea faptei în baza art. 213 Cod penal

este obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din actelor normative,

care conțin reguli sau metode de acordare a asistenței medicale ce au fost încălcate,

însă în acest sens acuzarea nu a făcut referire la careva act normativ, fapt ce ar

demonstra că neglijența inculpatului a dus la consecințele decesului pacientei

Lupușor L. În opinia instanței de apel în acțiunile inculpatului nu s-a confirmat

prezența laturii obiective a infracțiunii imputate.

Cu referire la raportul de expertiză medico legală nr. 98 din 03.07.2007, în care

este indicat că, există o practică clinică care este recunoscută în domeniu și care

recomandă, cum trebuie să se procedeze în situația dată, instanța de apel a opinat

că la calificarea faptelor în baza art. 213 Cod penal, nu pot fi luate în considerație

regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale, care reies din practica

clinică, deoarece ele au un caracter doar de recomandare, chiar dacă dispun de o

autoritate teoretică considerabilă.

Cu referire la indicațiile instanței de recurs, privind verificarea și aprecierea

probelor acuzării, și anume declarațiile succesorilor legali ai părții vătămate

Lupușor V. și Sternioală M., declarațiile martorului Tetercev V. și rapoartele de

expertiză medico-legală nr.89 din 15.07.2005, nr. 98 din 03.07.2007 și nr. 96 din

13.07.2006 și nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei

L. Lupușor, formulată de un consiliu de medici (f.d. 101-103 vol. I), instanța de apel

a menționat că, instanța de fond întemeiat le-a apreciat critic, deoarece sunt

insuficiente pentru condamnarea lui Baxan Vladimir.

Instanța de apel a dat apreciere probelor indicate, după cum urmează:

- declarațiile rudelor apropiate a decedatei Lupușor L. nu pot fi obiective,

deoarece subiectiv presupun că, medicul Baxan V. a comis greșeli la acordarea

asistenței medicale, deși chiar și aceștia au confirmat faptul că, în centrul „Incomed”

era lipsă de creoplasmă, fiind careva neclarități cu Centru de transfuzie a sângelui,

motiv pentru care au încercat să intervină cu propriile puteri pentru salva viața

pacientei Lupușor L;

- acuzarea face trimitere la rapoartele de expertiză și nota informativă,

menționate mai sus, utilizând doar unele secvențe din acestea, rupându-le din

contextul deplin, atenționând numai la acelea puncte din concluzii care în viziunea

sa confirmă, vinovăția inculpatului Baxan Vladimir.

12

Instanța de apel a conchis că, în ședința de judecată, cît și în cea de apel n-au

fost prezentate probe certe și concludente privind încălcarea din neglijență a

regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale pacientei Lupușor L. de

către medicul Baxan Vladimir, iar din cumulul de probe examinate, reiese că

ultimul a întreprins toate măsurile necesare pentru acordarea unei asistențe

medicale calificative pacientei Lupușor L., iar survenirea decesului acesteia nu e

legată de încălcarea din neglijență de către el a careva reguli sau metode de acordare

a respectivei asistențe medicale.

Instanța de apel în decizia sa a menționat că, lipsirea de viață din imprudență

este exprimată prin conduită greșită a făptuitorului într-o situație

periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, consecințe sub formă

de moarte cerebrală a victimei. Lipsirea de viață din imprudență se comite în mod

frecvent prin inacțiune, atunci cînd făptuitorul omite să facă ceea ce este obligat

potrivit legii, altor reglementări sau împrejurărilor, pentru a nu cauza moartea unei

persoane.

Instanța de apel a menționat că, spre deosebire de infracțiunea prevăzută de

art. 213 lit. b) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 149 Cod penal este săvîrșită

”în condițiile trăirii vieții cotidiene si ale petrecerii timpului, indiferent de activitățile

profesionale și cele de serviciu, educative și social – politice”, cu alte cuvinte, condițiile în

care trăiesc toate persoanele fără excepție.

Astfel, instanța de apel a conchis că, Baxan Vladimir este învinuit de încălcarea

din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale în virtutea

funcției sale profesionale, acesta exercitând funcția de medic obstetrician ginecolog

la SRL „Incomed”, dar nu comiterea acestor încălcări în condițiile trăirii vieții

cotidiene, după cum prevede art. 149 Cod penal. Motiv din care instanța de apel a

concluzionat că, în acțiunile lui Baxan Vladimir nu se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal adică „lipsirea de viață din imprudență”.

a invocat ca temeiuri de declarare a recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și anume ”instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”,

solicitînd casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare invocînd următoarele

motive:

13

- instanța de apel nu a îndeplinit indicațiile din hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 03 decembrie 2013;

- în decizia pronunțată instanța nu a indicat argumente din care motive a respins

probele prezentate de procuror în sprijinul învinuirii, indicate în cuprinsul apelului

și anume:

- nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei L.

Lupușor, formulată de un consiliu de medici (f. d. 101 Vol.I), conform căreia,

diagnosticul medico-legal stabilit este - șoc hemoragie, hemoragie intraabdominală

din suprafața lezată a trompei uterine drepte, din suprafața masivului aderențial al

bazinului mic și din plaga postoperatorică pe fond de coagulopatie cronică de geneză

neclară. Comisia medicală a mai stabilit că, pentru corecția hemostazei ar fi fost mai

corect (util) de început tratamentul transfuzional nu cu masă eritrocitară, dar cu

plazmă prospăt congelată, în volum de cel puțin 1,5 l la prima transfuzie, care trebuia

să fie efectuată în jet. Lipsită de temei a fost infuzia i/v a acidului aminocaproic și

administrarea vicasolului. Neraționale au fost transfuziile directe cu colectarea

sîngelui pe heparină, contraindicată în faza de hipercoagulare decompensată și cu

un număr mic de trombocite. Nu a fost binevenită și administrarea enoxiparinei. Ar

fi fost rațional, cu 2 ore pînă la apariția sindromului CID, de administrat heparină

sau heparină cu masă moleculară mică, în asociere cu crioplasmă, intraoperator și în

primele ore după operație. Conform concluziei comisiei medicale date,

relaparascopia efectuată cu scop diagnostic ar fi putut fi lărgită prin laparatomie în

scopul precizării sigure a sursei de hemoragie și posibilii hemostaze chirurgicale, în

condițiile corecției transfuzionale a indiciilor hemostatici. Totodată, s-a menționat și

faptul că, era cazul de apelat către serviciul AVIASAN mai devreme;

- declarațiile martorului Cociu Nicolae - medic hematolog, care a relatat că, la

indicația unor medici din Chișinău, instituția medicală SRL „Incomed", a solicitat

concentrat trombocitar, care se face numai la comandă și se utilizează timp de 12 ore,

însă din cauza că pacienta deja decedase (peste trei zile), prepararea acestui preparat

medical a fost stopată;

- declarațiile inculpatului Baxan Vladimir, care a recunoscut că prioritar

pacienta urma a fi tratată tranfuzional cu plazmă, însă din cauza lipsei acesteia în

instituția medicală, preparatul dat nu a fost administrat;

- declarațiile părților vătămate Stemioală Maria și Lupușor Victor, care, cu toate

că nu au cunoștințe în domeniul medicinii, coroborează cu alte probe examinate în

cadrul judecării cauzei penale ca: rapoartele de expertiză medico-legală nr.89 din 15

iulie 2005 și nr.98 din 03 iulie 2007.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15 iulie

2005 (f. d. 119-127 vol. I) s-a constatat că: în practica clinică, la existența complicațiilor

14

sub formă de hemoragie intraabdominală, după laparascopie este indicată

laparatomie urgentă (deschiderea cavității peritonale) pentru stoparea definitivă a

hemoragiei. În cazul dat laparatomia a fost efectuată cu întîrziere, fapt ce a dus la

prelungirea perioadei șocului hemoragic care a rezultat cu schimbări poliorganice, și

s-au dovedit a fi ireversibile. - instrucții concrete de acordare a ajutorului medical în

astfel de cazuri nu sunt. Însă, medicii acționează conform practicii clinicii create - la

stabilirea diagnozei „hemoragie intraabdominală” imediat trebuie să fie efectuată

laparatomia cu stoparea definitivă a hemoragiei.

Din concluzia raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din 03

iulie 2007 (f. d. 31-35 Vol.II) rezultă că:

- după intervenție chirurgicală (laparascopie) și manifestările clinice de

hemoragie abdominală, diagnoza nu se scrie în foaia de observație. Se invită medici

consultanți și se examinează starea pacientei și nu se formulează diagnoza. Diagnoza

s-a notat în foaia de observație a bolnavei Lupușor L. pentru prima dată la 08

octombie 2004 la ora 15.30.

- în documentația medicală nu se descrie necesitatea laparatomiei de urgență

necesară în asemenea complicații (hemoragia abdominală).

- laparatomia efectuată cu întîrziere a condiționat înrăutățirea stării generale,

aprofundarea sindromului CID, a hemoragiei abdominale care au și cauzat decesul

Lilianei Lupușor.

Gravitatea evoluției manifestărilor sindromului CID și a șocului hemoragic,

favorizată la laparatomia întîrziată, au fost determinate ca fiind principalele cauze ce

au generat consecința nefavorabilă - decesul.

Recurentul a considerat neîntemeiată poziția instanței care constată că, nu pot

fi acceptate argumentele apelantului, precum că, de toate acele acțiuni (inacțiuni)

preoperatorii și postoperatorii Baxan Vladimir este unicul responsabil. În cazul dat

recurentul menționează că, în situația cînd instanța consideră că, inculpatul nu este

unicul responsabil de toate acele acțiuni (inacțiuni) preoperatorii și postoperatorii nu

este un motiv de a-l considera nevinovat de acțiunile de care era el responsabil și care

au fost reflectate în actul de învinuire.

Recurentul a invocat caracterul contradictoriu al deciziei instanței de apel,

deoarece reieșind din toate motivele invocate la adoptarea soluție, în final nu este

clar ce a constatat instanța, deoarece pe de o parte constă că „Baxan Vladimir pre și

inter operatoriu, au fost executate de către el calitativ, tehnic corect, conform diagnozei

stabilite”, iar pe de altă parte constată că, inculpatul nu este unicul responsabil de

toate acele acțiuni (inacțiuni) preoperatorii și postoperatorii.

Totodată, a invocat că, deși partea acuzării a prezentat, ce confirmă vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate, instanța de apel după cum reiese

15

din motivarea deciziei, nu a respectat prevederile legale și nu s-a expus asupra

probelor prezentate în sprijinul acuzării.

Astfel, în opinia recurentului, instanța de apel n-a îndeplinit cerințele stipulate

în prevederile art. 101, 394, 414, 436 Cod de procedură penală, n-a soluționat și nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, n-a indicat temeiurile legale

pentru care au fost respinse probele, instanța de apel nu a corectat, dar neîntemeiat

a menținut parțial o sentință ilegală, iar acestea constituie temei de drept pentru

recurs ordinar.

2015 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

Colegiului penal al Curții de apel Chișinău din 28 noiembrie 2014, în cauza penală

privindu-l pe Baxan Vladimir și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat faptul că, deși cauza a fost

trimisă la rejudecare de mai multe ori cu indicații concrete privind modalitatea de

soluționare a cauzei, instanța de apel, contrar acestor indicații, a pronunțat din nou

o decizie neîntemeiată, deoarece a omis să înfăptuiască verificarea cauzei sub toate

aspectele indicate de către instanța de recurs.

În acest sens, instanța de recurs a specificat că, instanța de apel la rejudecarea

cauzei trebuia să dea o apreciere multilaterală a probelor, și anume să verifice prin

analiza materialului probatoriu prezența sau lipsa în acțiunile lui Baxan Vladimir a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, cît și a infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal.

În această ordine de idei instanța de recurs, trimițînd la rejudecare cauza, a

subliniat că, este irațională soluția instanței de apel, care pe de o parte indică faptul

că, învinuirea adusă nu este bazată pe acte normative, încălcarea cărora ar indica

asupra vinovăției inculpatului, iar pe de altă parte instanța de apel respinge un șir

de probe prezentate de partea acuzării, care în opinia părții reflectă starea lucrurilor

de fapt și încălcările comise de inculpat și care necesită o apreciere justă, având în

vedere specificul cauzei, fapt ce a și dictat necesitatea efectuării pe marginea cauzei

a unor investigații științifice în vederea stabilirii circumstanțelor de fapt.

Totodată, instanța de apel, contrar indicațiilor instanței de recurs, n-a verificat

probele prezentate de către procuror sub aspectul, dacă în acțiunile lui Baxan Vladimir

se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art. 149 Cod penal, adica ,,lipsirea de

viață din imprudență”, expunîndu-și concluziile în această privință într-un mod

evaziv, acestea conținînd tălmăciri ale prevederilor legale contrare practicii judiciare.

Instanța de recurs a subliniat că, acțiunile făptuitorului vor fi încadrate în baza

prevederilor art. 213 lit. b) Cod penal, în cazul încălcării de către făptuitor a regulilor

16

sau metodelor de acordare a asistenței medicale, numai cînd aceste încălcări sunt

cuprinse în actele normative în vigoare, indiferent de organul emitent.

În cazul, cînd regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale au un

caracter de recomandare, însă prin acțiunile făptuitorului ( care este profesionist) se

cauzează, din imprudență, decesul victimei, sunt aplicabile prevederile art. 149 Cod

penal.

Colegiul menționează, că în aceste cazuri prevederea și prudența făptuitorului

se bazează pe cunoștințe și experiență profesionistă, care presupun priceperea

corespunzătoare, respectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere

statornice, o disciplinare a atenției și spiritului de prevedere adecvată în raport cu

complexitatea activității și pericolele pe care le poate genera aceasta.

Reieșind din cele expuse supra instanța de recurs a menționat că, persoanei

angajată în executarea unor activități de natură profesională a căror desfășurare este

reglementată prin norme juridice sau prin reguli profesionale de prevederi general

acceptate, i se impun cerințe de pregătire profesională, aptitudini și responsabilitate

sporită, de aceea așa-numita „culpă profesională" relevă, prin diversele ei modalități

concrete, o poziție psihică a făptuitorului față de actele sale și consecințele acestora,

precum și față de rânduielile statornicite pentru protecția vieții persoanei de o

gravitate cu un grad mai ridicat decât cel al imprudenței comune (obișnuite).

Astfel, instanța a subliniat că, în prezența așa-numitei „culpe profesionale", art.

149 Cod penal este aplicabil numai dacă nu este incidentă o normă concurentă, așa

cum este în speța prezentă art. 213 lit. b) Cod penal.

Din cele relatate supra instanța de recurs a reținut că, concluzia curții de apel,

precum că în acțiunile lui Baxan Vladimir nu se conțin elementele infracțiunii

prevăzute de art. 149 Cod penal adică „lipsirea de viață din imprudență”, este total

nemotivată, deoarece contravine practicii judiciare și a fost făcută în lipsa verificării

și aprecierii sub acest aspect a probelor prezentate de către acuzare.

din 04 noiembrie 2015 a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Bălți din 18.03.2008, casată sentința integral și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Baxan Vladimir Gheorghe, a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, cu dispunerea încetării procesului penal și

liberarea de răspundere penală în temeiul art. 60 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, la data de 06.10.2004, orele

16:40, Liliana Lupușor, a.n. 1975, a fost internată staționar în Centrul Medical ,,Incomed”,

тип. Bălți, cu diagnosticul: sterilitate secundară, fără patologii concomitente.

17

La data de 07.10.2004, orele 08:20, de către medicul obstetrician-ginecolog Vladimir

Baxan a fost efectuată Lilianei Lupușor laparoscopia chirurgicală adezioliză, salpinogostomie

bilaterală. Perioada postoperatorie precoce s-a complicat la pacientă cu sindromul CID acut

cu hemoragie intra abdominală, urmată de șoc hemoragie, depistate peste 6 ore după

intervenția chirurgicală, nefiind efectuată profilaxia pre și inter operatorie a hipercoagulării.

La orele 16:25, după 6 ore de la intervenția chirurgicală, Vladimir Baxan a primit decizia

de relaparascopie, în cursul căreia n-a fost depistată o sursă de hemoragie, deși hemoragia s-a

confirmat. Apariția sindromului CID denotă caracterul lui acut, cu dezvoltare în termeni

scurți a fazei de hipocoagulare decompensate, ca consumul considerabil al factorilor de

coagulare și a trombocitelor, ce a servit drept cauză a hemoragiei intensive urmată de șoc

hemoragie.

Însă, medicul Vladimir Baxan a constatat numai ofibrinogenemie - termen care nu a

fost acceptat la etapa dată, deoarece nu reflecta esența modificărilor multiple ale hemostazei.

Astfel, pentru corecția hemostazei Baxan Vladimir nu a efectuat tratamentul transfuzițional

cu plasmă proaspăt congelată în volum de cel puțin 1,5 litri la prima transfuzie, care trebuia

să fie efectuată în jet, la fel Baxan Vladimir nu a administrat cu 2 ore până la operație heporină

sau heporină cu masă moleculară mică în asociere cu crioplasmă, intraoperator, cât și în

primele ore după operație.

De asemenea, Vladimir Baxan nu a apelat la serviciul A VIASAN mai devreme, apelând

la 08.10.2004 orele 15:30.

Supravegherea clinică și monitorizarea stării sănătății pacientei în perioada

postoperatorie în documentația medical, Baxan Vladimir a reflectat fragmentar. Neglijența

medicului Baxan Vladimir și erorile de conduită la etapa instalării sindromului CID acut,

faza hipocoagulării, cu hemoragie masivă, șoc hemoragie și insuficiența multiplă de organe a

dus la decesul la 09.10.2004 la orele 15:50 a Lilianei Lupușor.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 122 din 10.10.2004, moartea cet.

Lupușor Liliana a survenit în rezultatul unui șoc hemoragie ce s-a dezvoltat în rezultatul

hemoragiei intra abdominale din suprafața lezată a trompei uterine drepte, din suprafața

masivului aderențial al bazinului mic și din plaga post operatorică pe fon de coagulopatie

cronică de geneză neclară (ideopatică).

Instanța de apel a menționat că, necătînd la faptul că inculpatul Baxan Vladimir

vina în comiterea faptelor infracționale incriminate nu a recunoscut-o, vinovăția

acestuia este dovedită pe deplin ăprin probele acumulate în cadrul urmăririi penale,

care au fost cercetate și verificate în ședința instanței de apel și anume:

- declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Victor Lupușor (f.d. 159-181 vol. II);

- declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Maria Sternioală (f.d. 182-184 vol.

II);

- declarațiile martorului Vitalie Cazacu (f.d. 185-187 vol. II);

18

- declarațiile martorului Alexandru Cebanu (f.d. 188-191 vol. II);

- declarațiile martorului Eduard Moșin (f.d. 192-195 vol. II);

- declarațiile martorului Nicolae Cociu (f.d. 196-205 vol. II);

- declarațiile martorului Iurie Chele (f.d. 206-209 vol. II);

- declarațiile martorului Valentin Friptu (f.d. 210-213 vol. II);

- declarațiile martorului Petru Nedeliciuc (f.d. 233-238 vol. II);

- declarațiile martorului Marcel Sajin (f.d. 239-243 vol. II);

- declarațiile martorului Dumitru Mitcov (f.d. 218-224 vol. II);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 122 din 10.10.2006 (f.d. 96-97 vol. I);

- nota informativă cu privire la examinarea cazului de deces a pacientei Liliana Lupușor

(f.d. 101-103 vol. I);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din 15.07.2005 (f.d. 119-127 vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 96 din 13.07.2006 (f.d. 208-121 vol.

I);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din 03.07.2007 (f.d. 31-35 vol.

II).

Instanța de apel analizînd probele administrate în cursul de urmărire penală și

în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în instanța de apel,

prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor a considerat că, acțiunile infracționale ale

inculpatului Baxan Vladimir urmează a fi reîncadrate în baza art. 149 alin. (1) Cod

penal - lipsirea de viață din imprudență.

În literatura de specialitate s-a statuat că, regulile sau metodele de acordare a

asistenței medicale, încălcate de către făptuitor, trebuie să aibă un caracter normativ,

deci să fie cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de organul emitent

(Parlamentul, Guvernul, Ministerul Sănătății etc.). La calificarea faptelor în baza art.

213 Cod penal, în niciun caz nu pot fi luate în considerare regulile sau metodele de

acordare a asistenței medicale având doar caracter de recomandare, chiar dacă

acestea dispun de o autoritate teoretică consemnabilă. Respectivele reguli sau

metode pot fi caracterizate prin variabilitate și lipsă de previzibilitate, ceea ce

constituie un important obstacol în aplicarea unitară a legii penale. Toate acestea

demonstrează că o normă penală, care face referire la reguli sau metode de acordare

a asistenței medicale având caracter doar de recomandare, ar deschide calea unor

abuzuri și soluții controversate, implicând grave încălcări ale principiului legalității.

În susținerea poziției privind respingerea încadrării juridice a acțiunilor

infracționale ale inculpatului Baxan Vladimir în baza art. 213 lit. b) Cod penal,

instanța de apel a indicat că, învinuirea adusă inculpatului Baxan Vladimir, așa cum

19

a fost înaintată de acuzatorul de stat este neclară, dat fiind faptul că, acuzarea de stat

nu a făcut referire la un careva act cu caracter normativ care să conțină regulile sau

metodele de acordare a asistenței medicale, ținînd cont de faptul că, elementul

material al infracțiunii prevăzute de art. 213 Cod penal, este descris prin prisma unei

dispoziții de blanchetă și în rechizitoriu urma să fie făcută trimitere la actele

normative în care sunt prescrise regulile și metodele a căror respectare este

obligatorie la acordarea asistenței medicale (legi, hotărîri, ordine, regulamente

precum și standardele elaborate de către Ministerul Sănătății).

Mai mult ca atît, din raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din

03.07.2007 rezultă că, nu există norme speciale pentru situația în care a survenit

decesul Lilianei Lupușor. Există doar o practică clinică ce este recunoscută în

domeniu. Însă, la calificarea faptelor în baza art. 213 Cod penal, nu pot fi luate în

considerare regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale care reies din

practica clinică. Aceasta deoarece ele un caracter doar de recomandare.

Instanța de apel a reținut că, în cazul în care regulile sau metodele de acordare

a asistenței medicale au un caracter de recomandare, însă prin acțiunile făptuitorului

(care este profesionist) se cauzează, din imprudență, decesul victimei, sunt aplicabile

prevederile art. 149 Cod penal.

Instanța de apel a reținut că, în practica clinică la existența complicației sub

formă de hemoragie intraabdominală, după laparascopie este indicată laparatomie

urgentă pentru stoparea definitivă a hemoragiei (în speță, laparatomia a fost

efectuată cu întârziere, ceea ce a dus la prelungirea perioadei șocului hemoragie).

Instrucțiuni concrete de acordare a ajutorului medical în astfel de cazuri nu

sunt, însă medicii acționează conform practicii clinicii create - la stabilirea diagnozei

hemoragie intraabdominală imediat trebuie să fie efectuată laparatomia cu stoparea

definitivă a hemoragiei.

După intervenția chirurgicală (laparascopie) și manifestările clinice de

hemoragie abdominală diagnoza nu se scrie în foaia de observație. Se invită

consultanții și se consultă starea pacientei, nu se formulează diagnoza. Respectiv,

diagnoza se notează în foaia de observație a bolnavei Lupușor Liliana pentru prima

dată la 08.10.2004 la 15:30.

Laparatomia efectuată cu întârziere a condiționat înrăutățirea stării generale,

aprofundarea CID sindromului, hemoragiei abdominale care au și fost cauza

decesului L. Lupușor.

Gravitatea evoluției manifestărilor CID sindromului și a șocului hemoragie,

favorizată la laparatomia întârziată au fost determinate și principale pentru

consecința nefavorabilă - decesului.

20

Instanța de apel a notat că, acțiunile inculpatului Baxan Vladimir întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal,

pentru care legea penală prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 ani, iar

în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 Cod penal, infracțiunea incriminată

inculpatului se califică ca fiind mai puțin gravă.

Conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvîrșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la săvîrșirea unei

infracțiuni mai puțin grave.

Astfel, instanța de apel ținând cont de faptul că, inculpatul Baxan Vladimir a

săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 149 alin. (1) Cod penal, în anul 2004, iar de la

ziua săvîrșirii infracțiunii a expirat termenul de 5 ani, în conformitate cu art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal, termenul de tragere la răspundere penală a expirat, din care

motive, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal în privința inculpatului

Baxan Vladimir Gheorghe, cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 60 Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

Vladimir, invocînd ca temei de declarare a recursului art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, și anume cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar și pct. 8) cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea

sentinței de achitare a Judecătoriei Bălți din 18 martie 2008, invocînd următoarele

motive:

- consideră că reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza prevederilor art. 149

Cod penal, este una neîntemeiată, ilegală, abuzivă. Astfel, reieșind din constatările

instanței de apel învinurea adusă inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 213 Cod penal, este una neclară, concomitent instanța în pct. 2 a decizie a reținut

faptul că învinuirea a fost înaintată inculpatului în legătură cu efectuarea de către

inculpat a intervenției chirurgicale, urmată de complicații care în final au dus la

decesul pacientei. Astfel, instanța de apel din start a reținut circumstanțele de fapt

din care rezultă că în cauza existentă, inculpatul a fost pus sub învinuire, în legătură

cu exercitarea atribuțiilor sale de serviciu -acordarea asistenței medicale, respectiv

inculpatul avînd un statut de subiect special de infracțiune. În corespundere cu

respectivul statut instanța a constatat neclaritatea învinuirii aduse inculpatului, fapt

care impune achitarea acestuia. Respectiv, în rapopt cu prevederile art. 325 Cod de

procedură penală, reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 149 Cod penal,

21

învinure care niciodată nu i-a fost înaintată, nicidecum nu îi ușurează situația, dar

din contra o agravează. Reîncadrarea acțiunilor inculpatului cu agravarea situației

inculpatului este în expres și categoric interzisă de prevederile art. 325 Cod de

procedură penală. Astfel, instanța de apel prin decizia adoptată a depășit limitele

judecării cauzei și a a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire;

- reîncadrarea faptei imputate inculpatului, în baza art. 149 Cod penal, ar crea o

practică nocivă și abuzivă, pentru că legislația penală prevede norme speciale pentru

protejarea relațiilor sociale apărute între subiecți speciali, cum ar fi relația între

mediic și pacient, relațiile între participanții la traficul rutier (în cazurile de accidente

rutiere). Trasînd o paralelă cu cazul examinat, spre exemplu în cazul uni accident

rutier, conducătorul auto în privința căruia s-a stabilit că nu a încălcat nici o regulă

din Regulamentul de circulație rutieră, dar accidentul s-a soldat cu decesul

pietonului, urmînd logica instanței de apel - conducătorul auto ar trebui condamnat

în baza art. 149 CP, indiferent de faptul există culpă în acțiunile conducătorului sau

nu, a încălcat acesta (conducătorul auto) regulile de circulație sau nu;

- astfel de practică ar impune condamnări neîntemeiate ale medicului în baza

prevederilor art. 149 Cod penal, pentru orice deces al pacientului, indiferent de

circumstanțe - a respectat medicul toate normele/regulile de acordare a ajutorului

medical sau nu, în cazul în care acesta nu a reușit să salveze pacientul;

- consideră că decizia Curții de Apel Chișinău din 07.11.2015 este una ilegală și

urmează a fi casată, prin decizia în cauză a fost încălcat drepturile fundamentale a

recurentului, drepturi expres prevăzute de art. 6 § 1 CEDO, dreptul la o judecată

echitabilă, în primul rînd inculpatul Baxan V. a fost recunoscut în calitate de bănuit

în cauză la 01.12.2005, examinare cauzei penale în privința acestuia continuînd pînă

în prezent - anul 2015, durata examinării deja fiind de 10 ani, astfel fiind depășiți

orice termeni rezonabili de examinarea a prezentei cauze penale. În al doielea rînd

consideră că instanța de apel a manifestat o lipsă totală de imparțialitate în cadrul

examinării prezentului caz depășind vădit limitele judecării cauzei condamnînd

inculpatul pentru o faptă pentru care el nu a fost pus sub învinuire, astfel încălcînd

dreptul recurentului la o judecată echitabilă. Din conținutul deciziei Curții de Apel

Chișinău din 07.11.2015 este evident faptul că unicul scop actual pentru instanță este

condamnarea subsemnatului recurent sub orice pretext cu orice preț, condamnarea

care în opinia subsemnatului are drept scop justificarea încălcării termenului

rezonabil de examinare a cauzei;

- deasemenea consideră că instanța de apel nu a dat aprecierii unui moment

important, reflectat de instanța de fond în sentința din 18.03.2008, și anume faptul că,

22

prin ordonanța procurorului din 28.02.2006, Baxan Vladimir a fost scos de sub

urmărire penală, ordonanța respectivă rămînînd în vigoare pînă la momentul actual.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia, deoarece argumentele la care se referă recurentul, au

fost drept obiect de judecare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a pronunțat

argumentat și detaliat.

Concluzia instanței de apel luată în privința lui Baxan Vl. - liberarea de

pedeapsă în legătură cu expirarea termenului de prescripție, este una legală și

întemeiată.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, judecînd

recursul, instanța de recurs, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărîrea

atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În acest aspect, Colegiul lărgit va statua și asupra respectării prevederilor art.

(1) alin.(3) Cod procedură penală, care stipulează că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod încît

nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

În susținerea recursului, se invocă temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel cînd: pct. 6) hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; pct. 8) nu au fost întrunite

elementele sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire.

Din conținutul recursului rezultă că recurentul nu este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, și critică decizia prin care acesta a fost recunoscut vinovat și condamnat

în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, considerînd-o ilegală și neîntemeiată.

Verificînd argumentele recursului, Colegiul penal constată că temeiurile

prevăzute la pct. 6) și 8) și-au găsit confirmare în speța nominalizată, reieșind din

următoarele.

23

Colegiul penal atestă că, instanța de apel, prin decizia din 04 noiembrie 2015, a

casat sentința primei instanțe din 18 martie 2008, prin care Vl. Baxan a fost achitat pe

art. 213 lit. b) Cod penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii în acțiunile lui și a pronunțat

o nouă hotărîre, prin care a reîncadrat acțiunile inculpatului Vl. Baxan în baza art.

149 alin. (1) Cod penal – lipsirea de viață din imprudență, iar în temeiul art. 60 Cod

penal, a fost încetat procesul penal și liberat de răspundere penală, în legătură cu

expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Examinînd argumentele instanței de apel invocate în decizie, instanța de recurs

constată că, aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare a lui Vl. Baxan în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, astfel, instanța a admis

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Relevante cauzei sunt prevederile expuse de legiuitor în art. 390 alin. (1) pct. 3)

Cod de procedură penală, care stipulează că sentința de achitare se adoptă dacă fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii. Tot aici, Colegiul penal lărgit

menționează și despre reglementările conținute în art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie să fie verificate

sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o

conțin.

Persoana fizică responsabilă este supusă răspunderii penale dacă, în acțiunile

acesteia sunt constatate toate cele patru elemente obligatorii ale infracțiunii: obiectul

infracțiunii, latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. În sensul art. 52 Cod

penal, se consideră componență a infracțiunii totalitatea semnelor obiective și

subiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept o

infracțiune concretă.

Instanța de recurs constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost respectate la judecarea prezentei cauze de către instanța de apel.

În acest sens, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, cu toate că infracțiunile

prevăzute atît la art. 213, cît și la art. 149 Cod penal, au același obiect (care este

reprezentat sau constituit de relațiile sociale privitoare la viața și sănătatea

persoanei), aceste două infracțiuni se deosebesc sub aspectul laturii obiective.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 213 Cod penal, se realizează prin

acțiunea sau inacțiunea de încălcare a regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale, pe cînd latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 149 Cod penal, se

realizează prin acțiuni sau inacțiuni care se exprimă într-o formă de neglijență

criminală sau de încrederea exagerată în sine, făptuitorul prevede posibilitatea

producerii morții, dar consideră că o va evita.

24

În speță, acțiunile inculpatului nu pot fi tratate ca o neglijență criminală, or,

acțiunile lui au fost îndreptate pentru a salva viața pacientei L. Lupușor, și nicidecum

nu au fost întreprinse pentru a curma viața ei, astfel, efectuînd operația de

laparoscopie, inculpatul nu a putut să prevadă consecințele care au survenit, și pe

care ulterior, a făcut tot posibilul să le înlăture.

De asemenea, Colegiul remarcă că, infracțiunea prevăzută la art. 149 alin. (1)

Cod penal este o infracțiune materială și se consideră consumată din momentul

survenirii morții cerebrale a victimei.

Între fapta prejudiciabilă și moartea cerebrală a victimei trebuie să existe o

legătură de cauzalitate și care trebuie dovedită, deoarece pe lîngă conduita

făptuitorului, la producerea morții victimei pot contribui factori cum ar fi: starea

precară a sănătății; fapta unei terțe persoane; conduita victimei; diverși factori

externi. Astfel, este important de a stabili corect legătura de cauzalitate dintre lipsirea

de viață din imprudență și moartea victimei.

Astfel, conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 89 din

15.07.2005, au fost indicate următoarele concluzii: ,,La internarea în staționar la

06.10.2004, cet. L. Lupușor, diagnoza clinică i-a fost pusă corect – sterilitate, de proveniență

truboperitoneal. Examinarea în condițiile SRL ,,Incomed” a fost efectuată pe deplin.

Tratamentul (laparascopie chirurgicală) cet. L. Lupușor i s-a efectuat în conformitate cu

diagnoza stabilită și corect din punct de vedere tehnic. Tratamentul împotriva sterilității a

fost efectuat pe deplin, contradicții pentru efectuarea intervenției chirurgicale în cazul dat n-

au fost. Laparascopia chirurgicală la L. Lupușor s-a agravat prin hemoragie interaperitoneală

din vasele aderențelor secționate a anexelor uterine (trompe uterine), care au dus la un șoc

hemoragic grav, ce a și fost cauza decesului.

În practica clinică, la existența complicațiilor sub formă de hemoragie intraabdominale

după larascopie este indicată laparatomie urgentă (deschiderea cavității peritoniale) pentru

stoparea definitivă a hemoragiei”.

Deasemenea, în urma cercetării probelor administrate la dosar, Colegiul lărgit

a constatat că, deciziile privind tactica tratamentului cet. L. Lupușor și privind

necesitatea efectuării laparatomiei au fost decise de consiliul de medici și nu au fost

hotărîte de către Vl. Baxan, nefiind constatată influiența lui Vl. Baxan asupra luării

deciziilor. Totodată, a fost constatat faptul că, atît martorii din partea învinuirii, cît și

martorii din partea părării, au declarat că a fost discutată posibilitatea efectuării

laparatomiei și laparatomia a fost considerată ca periculoasă pentru pacientă, mai

ales că laparatomia se efectuează în scopul stabilirii sursei hemoragiei și oprirea ei,

iar la pacienta L. Lupușor nu a fost depistată careva sursă de sîngerare sau vas lezat,

iar pentru controlul stării sănătății și opririi hemoragiei au fost efectuate două

intervenții repetate a cavității peritoneale (laparascopii) care sunt mai puțin

25

traumante, în afară de aceasta conform raportului de expertiză medico-legală în

comisie nr. 98 din 03.07.2007, se menționează că hemoragia intraabdominală la L.

Lupușor a avut caracter latent, fără simptomatică clinică evidentă, ceia ce a

condiționat diagnosticarea tardivă și întîrzierea laparatomiei, totodată, laparatomia

efectuată cet. L. Lupușor a și condiționat înrăutățirea stării sănătății generale,

aprofundarea sindromului CID, hemoragiei abdominale, care au și fost cauza

decesului cet. L. Lupușor.

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 149 Cod penal, se exprimă în

vinovăție sub formă de imprudență.

În acest sens, Colegiul ține să menționeze că, nu există imprudență în cazul în

care făptuitorul, cu toată diligența de care ar fi dat dovadă, nu putea să prevadă că

acțiunea sau inacțiunea sa va crea ca rezultat moartea unei persoane. În cazul

stabilirii că persoana nu putea să prevadă producerea rezultatului, va exista o faptă

săvîrșită fără vinovăție. Potrivit art. 20 Cod penal, în cazul în care persoana care a

comis fapta nu își dădea seama sau nu trebuia și nici nu putea să înțeleagă caracterul

prejudiciabil al faptelor sale, aceasta se consideră săvîrșită fără vinovăție. În acest caz

acțiunea persoanei trebuie să se datoreze unor împrejurări obiective imprevizibile de

voința făptuitorului. În speță, a persistat o asemenea situație cînd la victima L.

Lupușor a fost depistat sindromul CID, care se consideră o boală ascunsă, nu se poate

de stabilit din ce cauză se dezvoltă acest sindrom și nu sunt șanse în țară de a stabili

de la ce apare acest sindrom, sindromul CID nu poate fi preîntîmpinat. Iar profesorul

V. Friptu în declarațiile sale a menționat că ,,…sunt cazuri ca după larascopie să apară

complicații și probabil mai era ceva în organizmul pacientei. Obiecții la acțiunile întreprinse

de medicii centrului ,,Incomed” nu a avut, s-a făcut totul pentru salvarea pacientei, nu era

limită în careva preparat, pacienta a fost examinată și de alți medici, posibil că după

laparatomia efectuată s-a agravat starea pacientei”.

În lumina celor expuse supra, Colegiul penal lărgit consideră că, decizia

instanței de apel prin care acțiunile inculpatului Vl. Baxan au fost reîncadrate în baza

art. 149 alin. (1) Cod penal, este prematură și neîntemeiată, din care considerent

urmează a fi casată total.

Elocvent în acest sens este și practica CEDO (cauza Chichlian și Ekindjian contra

Franței din 1989), unde Curtea a notat că instanța de apel se referă la o recalificare

substanțială a acuzației, cînd inculpații au fost achitați de o infracțiune în conformitate cu

legislația cu privire la valutele străine, aplicîndu-se articolul legii pertinente, apoi au fost

condamnați în apel, asplicîndu-se un alt articol al aceluiași text, judecătorii de la Strasburg

au considerat că faptele materiale întodeauna erau cunoscute inculpaților, dar nici o dovadă

nu permitea să se presupună că ei fusese informați de autoritatea competentă despre

recalificarea propusă, sau că pot fi condamnatți de curtea de apel înaintea pronunțării

26

hotărîrii. În speța dată, CEDO a constatat că, de către instanța de apel au fost încălcate

drepturile inculpaților prevăzute în art. 6 par. 3 lit. (a și b) a Convenției Europene,

deoarece a calificat faptele ca două infracțiuni distincte, spre deosebire de actul inițial

al acuzării care se referea la o infracțiune unică, și inculpații au fost pedepsiți,

condamnați pentru o infracțiune care nu i-a fost adusă la cunoștință, nu i-a fost

înmînată învinuirea inculpaților, inculpații nu a fost informați cu privire la cealaltă

faptă și că nu a avut nici timpul, nici înlesnirile necesare pentru a-și pregăti apărarea

și ca nu s-a bucurat nici de prezumpția de nevinovăției.

De asemenea, în cazul Pelissier si Sassi către Franței, CEDO a constatat că,

petiționarul a fost acuzat doar de faliment, dar condamnat pentru complicitate la

faliment, și această speță CEDO la fel a stabilit o încălcare a paragrafului 3 al. art. 6

al Convenției din cauza diferenței între aceste două infracțiuni.

Colegiul Penal reține că, paragraful 3 al art. 6 CEDO cuprinde o listă de garanții

procesuale ale acuzatului care într-un proces penal poate în consecință să nu

satisfavă criteriile de echitate, chiar dacă sunt respectate garanțiile minimale,

enunțate în art. 6 paragraf 3 CEDO, care prevede că orice persoană acuzată de o

infracțiune penale are dreptul de a fi informată, în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o

înțelege și într-un mod detaliat, asupra naturii și acuzației împotriva sa, iar această dispoziție

garantează că informația necesară să fie comunicată acuzatului și îi va fi transmisă la

momentul acuzării sau la începutul procedurii (încazu1 dat prin înaintarea ordonanței

de modificare a învinuirii, ceea ce nu a fost făcut).

Din considertentele expuse, instanța de apel incorect a reîncadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, astfel, încălcîndu-i drepturile si

garanțiile procedurale garantate în lit. (a și b) ale paragrafului 3 al art. 6 CEDO.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs concluzionează că, instanța de fond

corect a conchis că învinuirea adusă lui Vl. Baxan nu conține care reguli, metode,

instrucțiuni au fost neglijate de inculpat, astfel, lipsind confirmarea laturii obiective

a infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, și anume: 1) fapta prejudiciabilă

(elementul material), care ia forma acțiunii sau inacțiunii de încălcare a regulilor sau

metodelor de acordare a asistenței medicale; 2) urmările prejudiciabile care se prezintă,

în mod alternativ, ca vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății sau ca

decesul victimei; 3) legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Elementul material al infracțiunii prevăzute la art. 213 Cod penal, este descris

prin prisma unei dispoziții de blanchetă, care face trimitere la actele normative în

care sunt prescrise regulile și metodele a căror respectare este obligatorie la acordarea

asistenței medicale (legi, hotărîri, ordine, regulamente precum și standardele

elaborate de către Ministerul Sănătății).

27

Fiind o normă ce reclamă completare, art. 213 Cod penal poale fi în legătură

numai cu elemente complinitoare, avînd caracter de norme.

De aceea, este de menționat că regulile sau metodele de acordare a asistenței

medicale, încălcate de către făptuitor trebuie să aibă un caracter normativ, deci, să fie

cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de organul eminent (Parlamentul,

Guvernul, Ministerul Sănătății, etc).

La calificarea faptei în baza art. 213 Cod penal, este obligatorie stabilirea

concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor normative, care conțin regulile

și metodele de acordare a asistenței medicale ce au fost încălcate.

Altfel zis, este necesar ca făptuitorul să aibă o datorie de îngrijire profesională

de victimă, în a cărei exercitare a manifestat deficiențe ce au condus la îndeplinirea

acestei datorii.

Învinuirea adusă lui Baxan Vladimir este neclară, din motiv că în rechizitoriu,

acuzatorul de stat nu a făcut referire la nici un act cu caracter normativ care ar conține

regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale ce a fost încălcat.

Mai mult decît atît, din raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 98 din

03.07.2007 (f.d. 31, 35, vol. II) rezultă că norme speciale pentru asemenea situația

descrisă în speță nu sunt, însă, există o practică clinică care este recunoscută în

domeniu și care recomandă cum trebuie să se procedeze într-a astfel de situație.

Acest fapt este confirmat și prin declarațiile martorului Ghereg Anatolie, care

fiind specialist principal al Ministerului Sănătății în domeniul endoscopiei și

chirurgiei meniminvazivă, care a confirmat în ședința instanței de apel (f.d. 416-

verso, vol. II), „că careva norme speciale în aceste cazuri nu există, situația dată este o cauză

foarte rară și se conduc de literatură, indicații care sînt în ele". Însăși acesta și-a expus

opinia referitor la faptul că nu era nevoie de efectuat laparatomia în cazul pacientei

L. Lupușor, aceasta fiind îndreptată spre salvarea pacientei, însă i-a agravat situația

(f.d. 410- verso, vol. II).

Totodată, profesorul Friptu Valentin, care a efectuat laparatomia nu a negat

posibilitatea acutizării stării pacientei în rezultatul acestei intervenții chirurgicale.

Toți martorii, medicii interogați în instanțele judecătorești în calite de martori, au

confirmat că „laparatomia" este benefică în cazul lezării unui vas, întru stoparea

hemoragiei, însă la pacienta Lupușor L. nu a fost depistată o sursă stabilă de

hemoragie, ci „plîngeau toate vasele".

În cazul dat, conform opiniei tuturor specialiștilor era necesară infuzia

creoplasmei în cantități mari. Din motivul lipsei la centrul ,,Incomed" a cantității

necesare de acest preparat sanguin, a fost luată hotărîrea în comisie, de a efectua

tratamentul intensiv cu preparatele ce înlocuiesc sîngele, concomitent, fiind efectuată

28

transfuzia sîngelui proaspăt de la donatori. Doar după apariția posibilității reale de

a efectua transfuzia creoplasmei, s-a purces imediat la această procedură.

Instanța de fond corect a menționat că toate acțiunile postoperatorii de către

Baxan Vladimir au fost întreprinse nu de unul singur ci cu consultarea comisiei de

medici, iar lipsa preparatelor sanguine necesare la centrul „Incomed", nu poate fi

pusă în sarcina acestuia, responsabili întru asigurarea instituției medicale cu aceste

preparate, cum rezultă din declarațiile martorilor Mitcov Dumitru, Vasin Alexandru,

fiind medicul șef adjunct E. Jdanov și sora medicală E. Crăciun. Reieșind din faptul,

că careva contraindicații pentru efectuarea laparascopiei n-au existat, precum nu s-a

depistat nici posibilitatea apariției sindromului CID, unde, VI. Baxan nu putea

preveni necesitatea transfuziei preparatelor sanguine și respectiv nu-i poate fi pusă

în sarcină ne luarea în considerație a lipsei acestora la institutia medicală.

Este declarativă și concluzia referitor la faptul neapelarii la timp a serviciul

„AVIASAN", deși, cert s-a confirmat solicitarea asistenței din partea medicilor

centrului perenatal Bălți, inclusiv, a medicului Sajin M. - specialist în endoscopie

chirurgicală (laparascopie) și care, la acel moment, era de gardă la serviciul dat pe

mun. Bălți.

Mai mult, din declarațiile inculpatului, confirmate și de martorii audiați, rezultă

că specialiștii de la „AVIASAN" au fost contactați pentru consultații de mai multe

ori, corectitudinea tratamentului postoperatoriu fiind confirmată de profesorul

Friptu Valentin și medicul Chele Iurie.

Referitor la supravegherea clinică și monitorizarea în documentație a stării

sănătății pacientei în perioada postoperatorie, aceasta nu a fost pusă la îndoială de

către medicul legist Macrițchii Sergiu.

În urma celor relatate, Colegiul penal lărgit menționează că, nu a fost constată

neglijența și erorile de conduită a medicului Vl. Baxan în cadrul asistenței medicale

acordate pacientei L. Lupușor, precum și legătura cauzală dintre acțiunile sau

inacțiunile lui Vl. Baxan și consecințele survenite, și anume decesul cet. L. Lupușor,

nu a fost stabilită încălcarea personală de către Vl. Baxan a regulilor sau metodelor

de acordare a asistenței medicale definite în Legea privind ocrotirea sănătății nr. 411-

XVIII din 28.03.1995 și în alte acte normative, precum și vinovăția imprudentă sub

formă de neglijență personală din partea lui Vl. Baxan la acordarea asistenței

medicale care a cauzat decesul cet L. Lupușor, astfel, reeșind din împrejurările

stabilite argumentele aduse în susținerea învinuirii lui Vl. Baxan, nu servește la

constatarea faptei infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal.

Reținînd cele invocate, Colegiul conchide că eroarea comisă de instanța de apel

urmează a fi corectată, avînd în vedere că apelul neîntemeiat a fost admis, prin

29

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței primei instanțe în privința

lui Vladimir Baxan.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către inculpatul Baxan Vladimir, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2015, cu

menținerea sentinței Judecătoriei Bălți din 18 martie 2008, prin care acesta a fost

achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod

penal, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, din motiv că nu s-

a constatat existența faptei infracțiunii.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la data de 02 august 2016.

Președinte: Guzun Ion

Judecători: Mardari Dumitru

Ghervas Maria

Pitic Mariana

Craiu Nicolae

30