1ra-1581/16 — art. 328 alin. 1 Cod penal

1ra-1581/16 — art. 328 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1581/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 august 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 27 aprilie 2016, în cauza penală în privința lui

Popovici Vladimir Gheorghe, născut

la 22.04.1960, originar și locuitor în or.

Ungheni, str. Humulești 35,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 19.05.2014 - 21.10.2015;

Instanța de apel: 12.11.2015 - 27.04.2016;

Instanța de recurs: 18.07.2016-17.08.2016,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art. 328 alin. (1) Cod penal

pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Vladimir a fost învinuit de organul de urmărire penală de faptul că, deținînd funcția

de medic anesteziolog-reanimatolog din cadrul IMSP Spitalul Raional Ungheni,

fiind numit prin ordinul nr.60 din 02.08.2011, fiind persoană publică, a comis o

faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală și pasibilă de pedeapsă penală în

următoarele circumstanțe.

La 16.10.2013, aflîndu-se în serviciul de gardă din cadrul Spitalului Raional

Ungheni în calitate de reanimatolog, contrar prevederilor ordinului IMSP SR

Ungheni nr.132 din 01.10.2012 cu privire la numirea persoanelor cu dreptul de

examinare medicală a stării de ebrietate și a naturii ei și a ordinului nr.80 din

20.03.2009 cu privire la recoltarea și analiza probelor biologice pentru stabilirea

alcoolemiei, consumului de droguri și alte substanțe psihotrope, de medicamente

cu efecte similare acestora, fără a avea dreptul de examinare medicală în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, a efectuat examinarea medicală a lui

Miron Emil, constatînd în procesul-verbal al examinării medicale cu nr.45 din

06.10.2013 precum că, ultimul se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, iar ulterior ultimului i-au fost prelevate probe sangvine. Urmare a

prelevării probelor sangvine, eprubetele sigilate au dispărut fără a se cunoaște locul

aflării lor ceea ce a dus la cauzarea daunelor în proporții considerabile intereselor

publice manifestate prin neatragerea la răspundere penală a lui Miron Emil pentru

conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Popovici Vladimir să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.328 alin.(l) Cod penal la amendă în

mărime de 400 unități convenționale, ce constituie 8000 lei, cu privarea de dreptul

de a exercita activitatea în medicină pe un termen de 2 ani.

În motivarea cererii a invocat că:

- sentința este neîntemeiată și lipsită de careva motivare ce ar

dezvinovăți inculpatul, iar reieșind din aceste circumstanțe toate probele care s-au

prezentat judecății pot fi admise și puse la baza învinuirii și stabilirii pedepsei;

- au fost probate urmările prejudiciabile și legătura cauzală în urma

depășirii atribuțiilor de serviciu de către inculpat și lipsa unei responsabilități de a

transmite sîngele către Aparu Galina, ca medic de gardă, ceea ce a dus la

neatragerea la răspundere penală a lui Miron Emil pe faptul conducerii mijlocului

de transport în stare de ebrietate alcoolică;

- în ședința de judecată s-a constatat că la 06.10.2013 au fost cîțiva

medici de gardă, inclusiv și Popovici Vladimir, însă nu toți erau abilitați cu dreptul

de a efectua testarea alcoolscopică și de a supraveghea prelevarea probelor

biologice. Totodată, Aparu Galina nici nu putea fizic să supravegheze prelevarea

probelor biologice, deoarece fapta a avut loc după orele 17.00, adică în afara orelor

de serviciu, de aceea argumentele primei instanțe sunt neargumentate;

- urmărirea penală a fost efectuată în privința lui Popovici Vladimir, iar

Iachimovschi Nicolae a fost audiat în calitate de martor, cauza fiind investigată sub

prisma depășirii atribuțiilor de serviciu și nu a sustragerii probelor sangvine, de

aceea investigarea contribuirii lui Iachimovschi Nicolae la dispariția probelor nu a

fost relevantă, aceiași situație se referă și la colaboratorul de poliție Melnic

Alexandru;

- prima instanță eronat a apreciat faptul că organul de urmărire penală

trebuia să prezinte careva împrejurări precum că Popovici Vladimir a avut careva

interes pentru ca probele prelevate de la Miron Emil să dispară, or instanța greșit a

apreciat obiectul investigației pe care l-a avut acuzatorul de stat, cu atît mai mult

că, ca semn obligatoriu în dispoziția art.328 alin.(l) Cod penal nu este prevăzut

interesul material sau personal.

2016, a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre prin care Popovici Vladimir a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 328 alin. (1) Cod penal la amendă de 400 unități

convenționale, ce constituie 8000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita

activitatea în medicină pe un termen de 2 (doi) ani.

4.1. Instanța de apel efectuînd o cercetare amplă a probelor administrate în

cauză, a conchis asupra netemeiniciei concluziei instanței de fond, ori la adoptarea

soluției, prima instanță a dat o apreciere unilaterală aspectelor de fapt a cauzei, iar

ca rezultat a constatat greșit aspectele de drept, ce au dus la emiterea pe caz a unei

soluții neîntemeiate și eronate, ignorînd totalmente întregul ansamblu probant, ce

denotă cu certitudine elementele infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal

în acțiunile lui Popovici Vladimir.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate este dovedită și

prin probele administrate la cauza penală, cercetate în instanța de fond și verificate

suplimentar în instanța de apel:

- raportul din 04.12.2013 cu copia extraselor din registru de înregistrare a

proceselor-verbale examinării medicale de constatare a faptului a alcoolului, stării

de ebrietate și natura ei (f.d.2-4):

- raportul din 04.12.2013 prin care Aparu Galina a declarat că eprubetele de

sînge pentru determinarea alcoolului ale lui Miron Emil, colectate la 06.10.2013 nu

au fost aduse în biroul său în frigider, pentru a fi transmise la Dispensarul

narcologic republican or. Chișinău (f.d.5);

- îndreptarea pe numele lui Miron Emil din 06.10.2013, pentru examinarea

medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate și natura ei (f.d.6);

- procesul-verbal nr.45 din 06.10.2013 al examinării medicale de constatare

a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și natura în privința lui

Miron Emil, în care este concluzia - stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

(f.d.7-10);

- procesul-verbal de reținere și aducerea vehiculului condus de Miron Emil,

la parcarea specială din 06.10.2013 (f.d. 11);

- procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 06.10.2013, persoana supusă testării

Miron Emil (f.d.12-13);

- procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 06.10.2013

(f.d.14);

- ordonanța de ridicare din 06.10.2013 - automobilul VAZ-21063 cu nr.

înmatriculare UNAA-843 (f.d.l5);

- raportul agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidența

sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni din 06.10.2013, prin care se

confirmă că Miron Emil a fost supus testării alcooscopice cu Drajer 8510 RO

(f.d.l6);

- extrasele din registru și extras din graficul de lucru a lucrătorilor medicali

în secția reanimare (f.d. 29-31);

- graficul de lucru a medicilor de serviciu SR Ungheni pe luna octombrie

2013 (f.d. 32);

- obligațiunile de funcție a medicului anesteziolog-reanimatolog a IMSP SR

Ungheni, pe verso semnătura în drept cu inscripția Popovici V.G. (f.d. 47);

- fișa postului medicului anesteziolog-reanimatolog (f.d. 48-49);

- ordinul Ministerului Sănătății cu privire la recoltarea și analiza probelor

biologice pentru stabilirea alcoolemiei, consumului de droguri și de alte substanțe

psihotrope, de medicamente cu efecte similar acestora nr.80 din 20.03.2009, (f.d.

52-55);

- procesul-verbal de examinare a documentelor din 24.02.2014, prin care s-a

examinat ordinul nr.132 din 01.10.2012 și s-a stabilit că în pct. 1 al ordinului dat

este indicată lista persoanelor în număr de 21 ce au dreptul de a efectua examinarea

medicală. Popovici Vladimir nu este indicat în lista dată, neavînd astfel dreptul de

a efectua examenul medical (f.d. 56);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.04.2014, cu planșa

fotografică i 63-69);

- extrasul din ordinul nr.60 din 02.08.2011 cu privire la numirea în funcție a

lui Popovici Vladimir în funcție de medic anesteziolog-reanimatolog de la

02.08.2011 (f.d.77);

- procesul-verbal de prezentare învinuitului a materialelor de urmărire penală

din 08.05.2014 (f.d. 85);

- declarațiile martorului Aparu Galina (f.d. 115-118);

- declarațiile martorului Creciun Lidia (f.d.123-125).

În susținerea celor invocate, Colegiul penal a menționat că, elementul

material al excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de serviciu presupune

săvîrșirea de către o persoană cu funcție de răspundere a unor acțiuni care încalc în

mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor funcționale acordate prin lege. În

cadrul soluționării problemei tragerii la răspundere penală a persoanei cu funcție de

răspundere, în astfel de cazuri, este necesară delimitarea clară a competenței

funcționarului și prin urmare, Popovici Vladimir a comis fapta prejudiciabilă de

depășire a atribuțiilor de serviciu or, în atribuțiile ultimului nu se includea

efectuarea testării alcooscopice și organizarea prelevării probelor sangvine, aceste

atribuții avîndu-le doar medicii enumerați exhaustiv în ordinul IMSP SR Ungheni

nr.132 din 01.10.2012.

Colegiul penal a considerat că, au fost probate urmările prejudiciabile și

legătura cauzală, or în urma depășirii atribuțiilor de serviciu și lipsa unei

responsabilități de a transmite sîngele către Aparu Galina ca medic de gardă s-a

dus la neatragerea la răspundere penală a lui Miron Emil pe faptul conducerii

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică.

Latura subiectivă a infracțiunii presupune vinovăția sub formă de intenție,

cea care reiese expres din textul normativ. Făptuitorul își dă seama că acțiunile sale

iese din limitele competenței funcționale, că dă dovadă de exces de putere

depășindu-și atribuțiile sale de serviciu, iar săvîrșind fapta admite survenirea

daunelor intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice sau juridice și dorește acest lucru. Legiuitorul nu condiționează

excesul de putere sau de depășire a atribuțiilor de serviciu de un anumit motiv sau

scop, ele neavînd relevanță pentru existența infracțiunii, dar trebuie avute în vedere

la individualizarea pedepsei.

Colegiul penal a considerat argumentele sentinței de achitare ca fiind

neîntemeiate, or în învinuirea înaintată au fost indicate toate acțiunile care le-a

comis Popovici Vladimir și în ce mod și-a depășit ultimul atribuțiile. Totodată,

acuzatorul de stat a indicat în actul de învinuire ce acte normative au fost încălcate

de către inculpat.

Totodată, instanța de apel a precizat că, în ședința de judecată s-a constatat

că la 06.10.2013 au fost cîțiva medici de gardă, inclusiv și Popovici Vladimir însă

nu toți erau abilitați cu dreptul de a efectua testarea alcoolscopică și de a

supraveghea prelevarea probelor biologice. De fapt, urmărirea penală a fost

efectuată în privința lui Popovici Vladimir, iar Iachimovschi Nicolae a fost audiat

în calitate martor în cadrul acestei cauze penale care a fost investigată sub prisma

depășirii atribuțiilor de serviciu și nu a sustragerii probelor sangvine, din care

motiv investigarea contribuirii lui Iachimovschi Nicolae la dispariția probelor nu a

fost relevantă.

Concluzionînd asupra vinovăției inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(l) Cod penal și conducîndu-se de prevederile art.61, 75

Cod penal, Colegiul a considerat că Popovici Vladimir poate fi corectat și reeducat

în condițiile aplicării unei pedepse sub formă de amendă cu privarea de dreptul de

a exercita activitatea în medicină, ca un mijloc de corectare și reeducare a

inculpatului, fiind ajutat să se corecteze și făcut să înțeleagă că trebuie să respecte

legile și normele de conviețuire socială, avînd totodată și îndatoriri față de

colectivitate și este supus numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al

asigurării recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți și în

vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării

generale într-o societate democratică.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și menținerea sentinței pe motiv că:

- la adoptarea soluției instanța de apel s-a bazat doar pe ordinul nr. 132 din.

01.10.2012, însă nu a luat în considerație că inculpatul nu știa de faptul că a fost

exclus din lista medicilor ce aveau dreptul să efectueze testarea alcoolscopică și

organizarea prelevării probelor sangvine, iar în cadrul ședinței de judecată toți

martorii au declarat că nu cunosc despre existența acestui ordin;

- instanța de apel a apreciat unilateral probele acumulate în timpul

examinării cauzei, fără a cerceta nemijlocit și sub toate aspectele probele

prezentate de părți și astfel, fiind emisă o decizie de condamnare, prin care a fost

încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO.

respingerea acestuia, deoarece autorul critică modalitatea de apreciere a probelor

administrate, or, aceste motive nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală. La fel, instanța de apel corect a admis apelul

procurorului, constatînd că instanța de fond eronat a aplicat normele de drept.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărîrile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din conținutul recursului declarat se constată că, inculpatul nu invocă careva

eroare de drept prevăzută la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din

textul acestuia rezultă că autorul solicită menținerea sentinței de achitare și critică

decizia sub aspectul aprecierii eronate a probelor care denotă nevinovăția în

comiterea infracțiunii imputate, ceea ce se încadrează în pct. (8) alin. (1) al art. 427

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi

supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond

ori de apel atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Se reține, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit de

legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală și anume stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor

care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt

nu reprezintă o apreciere greșită a probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte

din situația dosarului, privită ca o stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică,

pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decît cea pe care materialul probator o susține.

Verificînd probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentului,

în sensul că nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, Colegiul o

consideră ca neîntemeiată.

La acest capitol se remarcă că, sub aspectul situației de “neîntrunire a

elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd s-a produs condamnarea

persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecînd cauza și verificînd probele

în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de

procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură

penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării lor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, casînd sentința instanței de

fond.

Elementul material al excesului de putere sau al depășirii atribuțiilor de

serviciu presupune săvîrșirea de către o persoană publică a unor acțiuni care încalc

în mod vădit limitele drepturilor și atribuțiilor funcționale acordate prin lege. În

cadrul soluționării problemei tragerii la răspundere penală a persoanei publice cu

funcție de răspundere, în astfel de cazuri, este necesară delimitarea clară a

competenței funcționarului. Pentru a stabili cu precizie competența (materială,

teritorială, personală) a unei persoane publice cu funcție de răspundere trebuie să

cunoaștem legile, hotărîrile Guvernului, regulamentele, ordinele și instrucțiunile

departamentale și cele de ordine inferioară, în baza cărora persoana își exercită

atribuțiile de funcție.

Excesul de putere sau de depășire a atribuțiilor de serviciu a persoanei

publice cu funcție de răspundere se prezumă a fi săvîrșit numai în cadrul exercitării

atribuțiilor funcționale și prin urmare, instanța de apel just a constatat că, Popovici

Vladimir a comis fapta prejudiciabilă de depășire a atribuțiilor de serviciu, or, în

atribuțiile ultimului nu se includea efectuarea testării alcoolscopice și organizarea

prelevării probelor sangvine, aceste atribuții avîndule doar medicii enumerați

exhaustiv în ordinul IMSP SR Ungheni nr.132 din 01.10.2012, or, mai mult ca atît,

în urma depășirii atribuțiilor de serviciu și lipsa unei responsabilități de a transmite

sîngele către Aparu Galina ca medic de gardă s-a dus la neatragerea la răspundere

penală a lui Miron Emil pe faptul conducerii mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică.

Tot aici, Colegiul penal respinge afirmația recurentului precum că nu

cunoștea despre existența ordinului menționat, deoarece conform pct. 1 a ordinului

sunt enumerați medicii responsabili de efectuarea examenului medical a stării de

ebrietate, iar potrivit pct. 6, șefa secției resurse umane este responsabilă pentru

aducerea la cunoștință a ordinului dat sub semnătură persoanelor vizate și reieșind

din faptul că Popovici Vladimir nu este inclus în lista enumerată acest ordin nu i-a

fost adus la cunoștință.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii este neîntemeiat, or instanța de apel în decizie

corect a constatat că în acțiunile inculpatului sunt prezente toate elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) Cod penal, argumente pe

care instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt

ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărîrii sale în

cauza Albert vs. Romînia din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși

obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunînd

un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale

Astfel, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referirilor la nevinovăția inculpatului, au fost obiect de dispută în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul le însușește.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios

în textul deciziei invocate în pct. 4.1 al prezentei decizii.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărîrea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate nu persistă în cauză și prin urmare, argumentele invocate de

inculpat nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 27 aprilie 2016, declarat de Popovici Vladimir în propria

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 26 august 2016.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun