1ra-1565/2016 — art.213 lit.b Cod penal

1ra-1565/2016 — art.213 lit.b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul 1ra-1565/16

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

16 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Tunițchi Remus, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2016, în cauza penală în privința lui

Tunițchi Remus Nicolae,

născut la 06 aprilie 1943, originar din r-nul Edineț, s.

Tîrnova, domiciliat în or. Bălți, s. Hotin 24, ap. 47.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 213 lit.b) Cod penal la 2 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcția de medic pe un termen de 3 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Remus activând conform ordinului nr.3-c din 06.10.1999 din data de

01.10.1999 în funcția de medic otorinolaringolog în secția chirurgie

Departamentul pediatrie IMSP SCM Bălți, la data de 13 iunie 2012 a efectuat

operație de adenotonzoloctemie bilaterale pacientei Chirtoacă Iulia, a.n.

15.04.2004, după care încălcând din neglijență regulile și metodele de acordare

a asistenței medicale pacientei Chirtoacă I., a.n. 15.04.2004, la data de 16 iunie

2012 a externat-o pe ultima precoce, neutilizând un volum necesar de

acordare a asistenței medicale post operatorie prevăzute de Protocolul clinic

1

Standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie

intensivă pediatrică, sepsisul la copil, aprobat prin ordinul Ministerului

Sănătății nr.216 din 01.04.2010, infracțiune care a dus la data de 19 iunie 2012

decesul copilului Chirtoacă I., fapt confirmat prin rapoartele de expertiză

medico-legală nr.321 din 06.11.2012, nr.31 din 18.04.2013 și nr.290 din

02.04.2014.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.321 din 06.11.2012,

moartea copilului Chirtoacă I., a.n. 2004, a survenit în urma septicemiei

criptojene cu evoluție fulminantă (hemocultură Streptococus Epidermides) cu

poarta de intrare la nivelul tubului digestiv (stare după operația

adenotonzilectemie bilaterală) complicată cu insuficiență poliorganică, fapt

confirmat prin datele documentelor medicale și investigației

anatomopatologice. Cauza dezvoltării septicemiei criptojene este Streptococus

Epidermides, cu poarta de intrare la nivelul tubului digestiv, după operația

adenotonzoloctomie bilaterală efectuată pe data de 12 iunie 2012. Având în

vedere diagnosticul stabilit la autopsia cadavrului, dar și datele clinice

menționate în perioada postoperatorie, se poate de afirmat că pacienta

Chirtoacă Iu. a fost externată precoce, iar personalul medical implicat în

asistența medicală pacientei nu a utilizat în volum deplin Protocolul clinic

standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie

intensivă pediatrică, sepsisul la copil, aprobat prin ordinul Ministerului

Sănătății nr. 216 din 01.04.2010, între cauza survenirii decesului copilului

Chirtoacă Iu. și asistența medicală acordată este legătură directă de

cauzalitate.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.31 din 18.04.2013,

moartea copilului Chirtoacă I., a.n. 2004, a survenit în urma septicemiei

criptojene cu evoluție fulminantă hemocultură Streptococus Epidermides, cu

poarta de intrare la nivelul tubului digestiv, stare după operația

adenotonzilectemie bilaterală, complicată cu insuficiență poliorganică, fapt

confirmat prin datele documentelor medicale și investigației

anatomopatologice. Cauza dezvoltării septicemiei criptojene este Streptococul

Epidermides, cu poarta de intrare la nivelul tubului digestiv, după operația

adenotonzoloctomie bilaterală efectuată pe data de 13 iunie 2012. Având în

vedere diagnosticul stabilit la autopsia cadavrului, dar și datele clinice

menționate în perioada postoperatorie se poate de afirmat că pacienta

Chirtoacă I. a fost externată precoce, iar personalul medical implicat în

2

asistența medicală pacientei nu a utilizat în volum deplin Protocolul clinic

standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie

intensivă pediatrică sepsisul la copil, aprobat prin ordinul Ministerului

Sănătății nr. 216 din 11.04.2010.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.290 din 02.04.2014,

medicul curant trebuia să anticipeze care ar putea fi stările critice s-au

neașteptate, atât în timpul intervenției chirurgicale, cât și în perioada

postoperatorie. Având în vedere diagnosticul stabilit la autopsia cadavrului,

dar și datele clinice menționate în perioada postoperatorie, se poate de

afirmat că pacienta Chirtoacă I. a fost externată precoce, iar personalul

medical implicat în asistența medicală pacientei nu a utilizat în volum deplin

Protocolul clinic standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de

reanimare și terapie intensivă pediatrică sepsisul la copil, aprobat prin ordinul

Ministerului Sănătății nr.216 din 01.04.2010. Între cauza survenirii decesului

copilului Chirtoacă I. și asistența medicală acordată de către medicul Tunițchi

R., există legătură de cauzalitate.

Eduard, care au solicitat:

- inculpatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de achitare. A

menționat că la adoptarea sentinței instanța nu a dat eficiență prevederilor art.

93-101, 384-385, 389, 395 Cod de procedură penală și respectiv art. 6 CEDO,

precum și a pus probe contradictorii, care nu au fost înlăturate. La examinarea

cauzei și la adoptarea sentinței instanța a ignorat faptul ca elementul material

n-a fost descris în învinuirea formulată de acuzare, acesta purtând un caracter

prin prisma unei dispoziții de blanchetă.

Învinuirea adusă poartă un caracter incomplet, neclar, deoarece în

rechizitoriu nu sunt menționate punctele și articolele din actul normativ

încălcat, acesta fiind o dispoziție de blanchetă. Însă, necătând la aceasta în

sentință instanța a reținut în faptă acțiuni infracționale, fără a concretiza în ce

constau încălcările și care sunt actele normative pe care le-ar fi încălcat. Prin

urmare, a fost încălcat principiul prevăzut la art. 6 CEDO – dreptul la un

proces echitabil și la o apărare eficientă, or, o învinuire neclară duce la

imposibilitate de a crea o linie de apărare eficientă.

- avocatul Revenco Ed. în numele inculpatului, casarea sentinței și

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din lipsa elementelor infracțiunii.

În argumentarea apelului a invocat că careva probe privind vinovăția

3

inculpatului în speță lipsesc, iar concluzia expertizelor medico-legale precum

că pacienta a fost externată prematur din spital, nu pot fi considerate ca probe

concludente, deoarece este necesară efectuarea unei expertize suplimentare,

cerință care a fost solicitată în instanța de fond, însă a fost respinsă.

A considerat că instanța neîntemeiat a refuzat efectuarea expertizei

suplimentare, bazându-se pe probe incomplete la pronunțarea sentinței de

condamnare.

Tunițchi R. nu este vinovat de comiterea infracțiunii incriminate,

deoarece acesta a întreprins toate acțiunile necesare în calitatea sa de medic la

acordarea serviciului medical pacientei Chirtoacă I., atât în timpul efectuării

intervenției, cât și ulterior.

2016, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpat și avocatul

acestuia.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatului Tunițchi R. în săvâșirea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal.

La fel, instanța a reținut ca neîntemeiat argumentul, precum că

instanța de fond a ignorat faptul, că în învinuirea formulată de către organul

de urmărire penală nu a fost descris elementul material, învinuirea purtând

un caracter incomplet, neclar, iar instanța a redat în sentință învinuirea

formulată, reținându-i fapte infracționale, fără a concretiza în ce constau

încălcările, precum si actele normative pe care le-a încălcat, fapt prin care au

fost încălcate prevederile art.6 CEDO.

În acest aspect s-a menționat că inculpatul a fost recunoscut vinovat de

încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale pecientei Chirtoacă Iulia, care după efectuarea intervenției pacientei

la data de 16.06.2012 a externat-o pe ultima precoce, neutilizând un volum

necesar de acordare a asistenței medicale post operatorie prevăzute de

Protocolul clinic standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de

reanimare și terapie intensivă pediatrică, sepsisul la copil, aprobat prin

ordinul Ministerului Sănătății nr.216 din 01.04.2010, act normativ în vigoare,

care fiind aprobat de organul competent - Ministerul Sănătății, produce efecte

juridice și poate fi impus spre respectare neavând un caracter de

recomandare dar obligatoriu, și ca urmare la data de 19.06.2012 Chirtoacă I. a

4

decedat.

Astfel, instanța de fond în sentință a descris faptele reținute în sarcina

inculpatului, forma și gradul de vinovăție, probele care confirmă vinovăția,

fiind argumentate motivele admiterii probelor de învinuire, precum și

expunerea chestiunilor prevăzute de alin.(1) și (2) al art.394 CPP, iar careva

încălcări a prevederilor art. 6 CEDO în acest aspect nu au fost constatate.

La fel s-a constatat ca neîntemeiat argumentul invocat de avocat

precum că expertizele medico-legale și concluzia, precum ca pacienta a fost

externată prematur din spital, nu pot fi considerate ca probe concludente,

deoarece sunt indispensabile cu necesitatea efectuării unei expertize

suplimentare și în coraborare între ele, pentru justa soluționare a cauzei. În

acest sens s-a solicitat instanței de fond efectuarea unei asemenea expertize,

însă instanța de fond neîntemeiat a respins această cerință.

În această ordine de idei, instanța a menționat, că pe cauza penală

respectivă au fost efectuate un șir de expertize medico-legale: nr.321 din

06.11.2012, nr.31 din 18.04.2013, nr.290 din 02.04.2014, în concluziile

experților fiind reflectate răspunsuri la întrebările puse față de experți, careva

cereri sau obiecții de către inculpat sau avocat la momentul petrecerii

expertizei nu au fost înaintate.

Mai mult ca atât, în apelul avocatului acesta a invocat că în instanța de

fond a solicitat numirea unei expertize medico-legale în comisie, iar demersul

a fost respins, însă potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din

24.11.2014 (f.d.214-215, vol.I) s-a constatat, că nu a fost solicitată dispunerea

unei expertize medico-legale în comisie, dar audierea expertului Cuvșinov I.,

demers care a fost respins de către instanța de fond, ca fiind neîntemeiat.

De asemenea, instanța a conchis că nu poate fi reținut temeiul precum

că în acțiunile inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii

incriminate.

Astfel, latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 213 Cod penal

se caracterizează prin imprudență, concretizată în neglijență față de fapta

prejudiciabilă și în imprudență (încredere exagerată sau neglijență) față de

urmările prejudiciabile.

Art. 213 Cod penal devine aplicabil atunci când se atestă nerespectarea

unor norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în

aceleași condiții, le-ar fi respectat.

Latura obiectivă a infracțiunii nominalizate include: fapta prejudiciabilă,

5

care ia forma acțiunii sau inacțiunii de încălcare a regulilor sau metodelor

de acordare a asistenței medicale; urmările prejudiciabile care se prezintă,

în mod alternativ, ca vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății

ori ca decesul victimei și legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă și

urmările prejudiciabile.

Astfel, potrivit rapoartelor de expertiză medico-legale efectuate, s-a

constatat cu certitudine motivul decesului copilului minor. Totodată, având în

vedere diagnosticul stabilit la autopsia cadavrului, dar și datele clinice

menționate în perioada postoperatorie, se poate de afirmat că pacienta

Chirtoacă I. a fost externată precoce, iar personalul medical implicat în asistența

medicală pacientei nu a utilizat în volum deplin Protocolul clinic standardizat pentru

medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie intensivă pediatrică sepsisul la

copil, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr.216 din 01.04.2010. Între cauza

survenirii decesului copilului și asistența medicală acordată, există legătură directă de

cauzalitate.

care, invocând temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.1), 6) și 8)

CPP, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare. În argumentarea

recursului a invocat următoarele motive:

6.1. În cadrul examinării cauzei în instanța de apel nu s-a dat eficiență

prevederilor art.7 CPP - legalitatea procesului penal, art.10 CPP - respectarea

drepturilor, libertăților și demnității persoanei, art.17 CPP - asigurarea

dreptului la apărare, art. 52 CPP - atribuțiile procurorului în cadrul urmăririi

penale, art. 259 CPP - prelungirea termenilor de urmărire penală, art 296 CPP

- rechizitoriul, art. 380, 413 CPP - ultimul cuvânt al inculpatului, art. 148 alin.

(2) CPP - expertiza suplimentară și repetată, respectiv și art. 6 CEDO.

Atât organul de urmărire penală, cât și instanța de judecată sunt

obligate sa asigure participanților la procesul penal deplina exercitare a

drepturilor lor procesuale, prevederi menționate în art. 17 alin. (2) CPP.

Totodată, potrivit art. 296 alin. (5) Cod de procedură penală, copia

rechizitoriului se înmânează sub recipisă învinuitului, însă aceste prevederi

legale au fost ignorate, deoarece nici la finisarea urmăririi penale, instanței de

fond, precum și în instanța de apel, nu i-a fost înmânat rechizitoriul. Astfel i

s-a încălcat dreptul de a cunoaște în ce este învinuit, dreptul la o apărare

eficientă și la un proces echitabil. Necătând la faptul că a menționat aceste

circumstanțe în instanța de apel, acestea nici nu au fost luate în considerație,

6

precum nici nu s-a pronunțat în decizia adoptată.

6.2. Mai mult ca atât, potrivit art. 380 CPP, după terminarea

dezbaterilor judiciare, președintele ședinței acordă ultimul cuvânt

inculpatului, iar aceste prevederi de către instanța de apel au fost ignorate, el

a fost întrerupt de către președintele ședinței pe motiv că a depus anterior

explicații pe marginea învinuirii, fapt pe care o consideră o încălcare.

6.3. La fel, instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor aduse

privind modul de formulare a învinuirii de către organele de urmărire

penală. Potrivit art. 213 Cod penal, persoana este posibil de sancționat doar

în cazurile când a încălcat din neglijență regulile și metodele de acordare a

asistenței medicale.

Astfel, dispoziția normei date poartă caracter de blanchetă. Prin urmare,

organele de urmărire penale erau obligate, conform legii, de a formula

concret care anume reguli și metode stabilite de un act normativ au fost

neglijate de el la acordarea asistenței medicale (care articole, puncte,

subpuncte, litere, etc.). Aceste cerințe legale nu au fost respectate de către

organele de urmărire penale, iar instanța de fond și cea de apel au susținut

aceste abateri de la prevederile legii, nefiind aduse nici un argument în

susținerea acestor motive.

Nu este de acord cu faptul că el a admis neglijarea Protocolului Clinic

standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie intensivă în

condițiile în care dânsul nu a făcut parte din categoria medicilor pediatrici

din secțiile de reanimare și terapie intensivă, acest act normativ nu

reglementează activitatea lui, nici odată nu i-a fost adus la cunoștință, iar

careva dovezi în cauza penală lipsesc.

Mai mult, actul normativ mentionat nici măcar nu a fost anexat la

materialele cauzei.

Pentru comparație, o astfel de condamnare ar echivala cu situația când

ar fi posibilă condamnarea unei persoane pentru admiterea unui accident

rutier, reținând doar încălcarea Regulelor de circulație rutieră, fară a specifica

care anume prevederi (articol, punct, subpunct, litere, etc.) ale

regulamentului au fost încălcate.

Reținând cele menționate, consideră că a avut parte de un proces

inechitabil, cu încălcări grave la apărare.

6.4. De către apărare au fost invocate un șir de argumente, care duc la

nulitatea probelor, însă asupra acestor argumente instanța nu s-a expus,

menționând că cauza penală a fost pornită la 02.01.2013 de către procurorul

7

Guțu T. pe faptă. Potrivit ordonanței din 30.01.2012 procurorul nominalizat a

dispus prelungirea duratei urmăririi penale până la 02.03.2013. Prin urmare,

prelungirea urmăririi penale a fost efectuată în afara procesului penal, or la

data de 30.01.2012 urmărirea penală nici nu era pornită, fapt ce duce la

nulitatea probelor acumulate în procesul penal.

De asemenea, s-a invocat faptul, că în cauză data au intervenit

procurori contrar prevederilor legii, care au efectuat un șir de acțiuni

procedurale, în lipsa unor competențe legale.

Potrivit prevederilor 52 alin. (2) pct. 3) și 2) Cod de procedură penală,

atribuțiile de repartizare a procurorului pentru conducerea urmăririi penale

îi revine procurorului ierarhic superior, care desemnează procurorul

responsabil de urmărire penală pe o cauză penală concretă prin dispoziție.

Contrar acestor prevederi, conducerea urmăririi penale a fost efectuată și de

procurorii Ramașcan și Reaboi, care nu au fost desemnați în ordinea stabilită,

fapt ce duce la nulitate absolută a probelor acumulate, a actelor procedurale

efectuate de către acestea, aceste acțiuni fiind întreprinse de persoane în lipsa

competenței.

Consideră că aceste acțiuni procedurale au fost efectuate de persoane în

lipsa competenței legale, afectându-i grav drepturile la o apărare efectivă și

dreptul la un proces echitabil.

6.5. Instanța nu s-a pronunțat asupra explicațiilor depuse de el atât în

cadrul urmăririi penale, cât și în ședințele de judecată și anume:

- el nu a activat în secția de reanimare și terapie intensivă, iar activitatea sa

nu reglementează protocolul ce figurează în actul de învinuire.

- acțiunile întreprinse de inculpat au fost în strictă conformitate cu regulele

prevăzute în domeniul respectiv.

Prin urmare este lipsit de temei că inculpatul a neglijat anumite reguli

care au dus la impact letal, decesul victimei.

Instanța de apel a reținut ca utile un șir de probe cu încălcările

nominalizate mai sus, neținând cont că acestea nu dovedesc vinovăția lui.

6.6. Mai mult ca atât, drept probă în confirmarea vinei sale s-a reținut

trimitere-extras, însă aceasta este una eronată, or la materialele cauzei nu a

fost dispusă ordonanță de ridicare a acesteia în calitate de probă, precum și

instanța nu a ținut cont că aceasta este o xerocopie, neautentificată în ordinea

stabilită. Nu s-a verificat dacă semnătura de pe acest document, îi aparține,

nefiind efectuată vre-o expertiză în acest sens.

8

La fel, ca probe în confirmarea vinovăției sale sunt și declarațiile

martorilor Moșneguță M., Telesco V., Bozbei O., însă acestea inclusiv și cele

ale succesorului părții vătămate nu conțin absolut nici o informație ce ar

confirma că el, acordând asistență medicală, a ignorat careva reguli și

metodici concrete, că anume neglijarea din partea sa ar fi dus la decesul

pacientei. Declarațiile martorilor nominalizați nu atestă nici faptul că el a

dispus externarea precoce a pacientului. În acest sens, a menționat că regulile

din chirurgia respectivă nu exclud intervenția chirurgicală chiar ambulatoriu,

după cum nu se exclude externarea pacientului în prima sau a doua zi după

intervenție.

Probele cheie la care s-au referit instanțele de judecată sunt rapoartele

de expertiză medico-legale, care nu au fost apreciate potrivit art. 93-101 CPP.

La efectuarea expertizei nu au fost atrase persoane din domeniul în care

activează, iar concluziile expertizei sunt bazate pe prevederile unui act

normativ ce vizează activitatea personalului medical din cadrul secțiilor de

reanimare și medicină intensivă, prin urmare acestea nu pot servi ca probă

exclusivă pe cauză.

Totodată, din conținutul concluziilor rapoartelor de expertiză, experții

au dat răspuns la aceleași întrebări în ambele rapoarte efectuate, fapt ce este

inadmisibil. Or, expertiza repetată nu poate fi efectuată de unele și aceleași

persoane, ceia ce prezumă că a avut parte de o expertiză neobiectivă și

neprofesională.

Necătând la faptul că s-a adresat cu demers în ședința de judecată

privind numirea unei expertize în comisie, ce ar permite participarea

specialiștilor din domeniu, instanța fără careva temei l-a respins, precum și a

fost respinsă audierea expertului Cuvșinov I., în cadrul ședinței de judecată.

Astfel, contrar prevederilor art. 145 CPP, nu i-a fost adus la cunoștință

componența experților care urmau să efectuieze expertiza, nefiind realizat

dreptul de a face recuzare.

Consideră că nu a beneficiat de o justiție neechitabilă, disproporțională,

cu încălcări grave a drepturilor fundamentale ale omului.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului ordinar declarat de inculpat, solicitând inadmisibilitatea recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul nu este de acord cu

modalitatea de apreciere a probelor, iar motivele date nu se conțin în

temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) CPP. Temeiurile invocate la pct.1) și 8)

9

alin.(1) al art. 427 CPP și anume că în cadrul efectuării urmăririi penale nu au

fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei,

precum și că în acțiunile inculpatului nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, procurorul a reținut că aceste temeiuri sunt contrare dispoziției

art. 427 alin.(2) CPP, or, asemenea motive nu au fost invocate în apelurile

declarate. Astfel, instanța de apel s-a expus asupra motivelor invocate, just a

constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauze, corect a încadrat

acțiunile lui Tunițchi R. în baza art. 213 lit.b) Cod penal, iar decizia contestată

cuprinde toate motivele expuse în apeluri, aceasta corespunde prevederilor

procedurale.

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 1), 6), 8) Cod de procedură

penală, la care face referire inculpatul în recursul declarat, hotărârea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când nu au fost respectate dispozițiile privind

competența după calitatea persoanei, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, precum și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului menționat, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de autor.

Astfel, sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile

acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

După cum rezultă din conținutul recursului, Tunițchi R. nu este de

acord cu condamnarea sa în baza art. 213 lit. b) Cod penal, considerând că

lipsesc probe certe ce ar confirma vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii

imputate, solicitând remiterea cauzei la rejudecare.

Colegiul penal constată că, prima instanță, conform prevederilor art. 314

10

Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate

aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpatul, succesorul părții

vătămate, martorii, a cercetat actele cauzei, apreciindu-le în mod obiectiv, care

au format convingerea instanței că vinovăția lui Tunițchi R. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, pe deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a

conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de instanța de fond, expusă

mai sus, deoarece argumentele inculpatului și apărării în apeluri nu și-au

găsit confirmare în ședința de judecată.

Conform textelor sentinței și deciziei, instanțele de judecată au constatat

că vinovăția lui Tunițchi R. în săvârșirea infracțiunii imputate pe deplin a fost

dovedită prin: - declarațiile succesorului părții vătămate Beleaeva O. depuse în

cadrul ședinței instanței de fond, care a declarat că la data de 12.06.2012 medicul

specialist din policlinica nr.1 i-a îndreptat să facă o intervenție chirurgicală la

glandele adenoide a copilului ei, Chirtoacă I.. După, efectuarea intervenției

chirurgicale, copilul a fost externat, aceasta fiind într-o zi de sîmbătă, la data

de 16.06.2012. La externare medicul curator și anume Tunițchi R. nu era

prezent în spital, iar extrasul medical i-a fost transmis de sora medicală de

serviciu. Cât fiica sa s-a aflat sub supravegherea medicală, aceasta spunea că

are febră, iar surorile medicale îi ofereau pastile. Ea s-a apropiat de medicul

Tunițchi R. cu întrebarea dată, la ce a primit răspuns că la fiică este totul

normal, deoarece fiecare copil are comportamentul său individual, adică

specific. În fiecare zi îl întreba pe medic de ce copilul nu mănâncă, însă

necătând la acestea, ultimul a externat-o din spital. Luni s-a ridicat iarăși febra

pe care a scăzut-o administrându-i medicamente, iar marți a chemat acasă

medicul de familie. Acesta a venit la amiază. Consultând copilul, i-a spus că

în condiții casnice este imposibil ceva de făcut, la ce au chemat urgența și au

transportat copilul la secția de reanimare. Fiind în secția de reanimare, au luat

copilul și nu i-au permis să o viziteze. Medicul a întrebat-o cum învață fata, la

ce i-a răspuns că aceasta a terminat școala foarte bine. Ulterior, medicii au

efectuat o adunare de consiliu, iar la ora 1830 medicul a ieșit și i-a comunicat că

copilul a decedat cu o oră și jumate în urmă. În ziua când au externat-o pe

fiică din spital, ultima era fericită că merge acasă, însă avea un comportament

lent și se observa că copilul se simte rău, spunându-i că o doare gâtul. Când s-

a ridicat febra a chemat medicul de familie. Atunci când au externat copilul

11

din spital, medicul nu era în secție, fiind doar sora de serviciu, care i-a

înmânat extrasul medical, zicându-i că pot pleca acasă. Întrebând unde este

medicul Tunițchi R., aceasta i-a răspuns că lipsește. A mai declarat că atunci

când s-a adresat la medic copilul avea vârsta de 8 ani, diagnoza stabilită nu a

reținut-o, dar a înțeles că trebuie înlăturate glandele adenoide. Astfel, până a

se adresa la spital copilul avea un comportament normal, frecventa școala,

ieșea la plimbare. După cum ține minte intervenția chirurgicală a avut loc în

ziua de luni. Fata s-a aflat singură la spital, ea a venit după intervenție și fiica

vorbea normal după anestezie. Medicul i-a spus că intervenția a trecut

normal, fiindu-i curățată cavitatea nazală și eliminate parțial glandele. Nu

poate explica de ce i-au fost eliminate parțial glandele, necătând că

îndreptarea era pentru eliminarea adenoizilor. Ulterior, fiica o telefona și îi

spunea că se simte rău. În ziua de miercuri sau joi, fata i-a spus că a avut febră

și i-au prescris pastile, că o doare gâtul, însă nu a spus nimic de nas. Vineri s-a

simțit ca și în ziua de joi, însă nu s-a adresat la medic deoarece acesta nu se

afla la ora 1100 în secție. Careva injecții nu i-au făcut, fiindu-i administrate

doar pastile. Se deplasa la fată de două ori pe zi. Pe perioada cât copilul s-a

aflat în spital, nu a observat ca acesteia să i se facă mai bine. Nu i-a verificat

gâtul copilului, sâmbăta și duminica nu au fost plângeri din partea ei, doar

luni a început să spună că o doare gâtul și a apărut febra. La externare, în

extrasul medical era prescris doar „Ibufen” plus regim leger, pe care i l-a

administrat. Nu a văzut cine a scris extrasul medical, însă i l-a înmânat sora

medicală de serviciu; - declarațiile martorului Moșneguța M., care a relatat că

aproximativ 2 ani în urmă a parvenit o pacientă în stare critică. Fata era în

secția reanimare, cu hemoragie gravă, căreia i s-a acordat primul ajutor

medical, efectuând totul ce le-a stat în puteri. Copilul a venit cu mama,

pacienta fiind în stare gravă cu erupții hemoragice. A fost chemat medicul

infecționist de gardă, s-a colectat analiza, fiind invitată și mama pentru a

concretiza ce s-a întâmplat. Mama a spus că copilul a fost operat cu câteva zile

în urmă de medicul Tunițchi R., apoi, au fost chemați medicii ORL care au

examinat copilul. A fost comandată și dezghețată plazma, dar copilul era

foarte grav și mama s-a adresat extrem de târziu. Când copilul a fost adus,

afară era încă ziua, nu poate spune ce oră era. Medicul ORL Tunițchi R. a fost

chemat, însă el nu a participat la tratament, atunci când pacientul este grav de

el se ocupă reanimatologul. Medicul ORL a examinat copilul local și a scris în

fișă. Tunițchi R. a examinat copilul și a participat la consiliul medical, unde au

12

mai participat și medicii Bețin C. și Martiniuc V.; - declarațiile martorului Teleșco

V., care a explicat că Chirtoacă I. a fost luat la evidență cu adenoide în luna

mai 2012, unde a fost examinată de medicul ORL, fiindu-i stabilită diagnoza

adenotomie. La data de 11 iunie 2012 i s-a eliberat trimitere-extras pentru

internarea în staționar în mod planic, cu efectuarea investigațiilor necesare. A

fost solicitată la domiciliu la data de 19.06.2012. Din spusele mamei, la data de

17.06.2012 copilul a vomitat o singură dată, totodată devenind apatic și

somnolent. A întrebat mama cum motivează starea respectivă a copilului, la

ce ultima a indicat că nu cunoaște. Când a întrebat-o dacă fiicei i s-a indicat un

careva tratament de medicul ORL și aceasta la primit, a primit răspuns evaziv,

în sens că fata nu a primit nimic după externare. Din spusele mamei, ultima

timp de două zile adică 17.06.2012 - 18.06.2012 nu a solicitat ajutor medical, nu

a chemat ambulanța, precum nici nu a solicitat ajutorul medicului de familie.

La data de 19.06.2012 starea copilului era gravă, avea febră 37,6. Chirtoacă I.

era somnolentă, palidă, latologii vizibile nu avea. Deoarece copilul avea

starea de apatie și somnolență, au chemat ambulanța, pacientul fiind internat

în spital. Pe acest caz a fost instituită comisia anatomopatologică și erau mai

multe variante. Nu poate face concluzii pe marginea decesului, nu este ORL-

ist. A examinat copilul, acesta avea depuneri albiciose în gât, însă nu era

puroi, totodată avea și febră 37,6. După examinarea pacientei s-a constatat

amigdalită lacunară, stare după adenotomie. Consideră că mama copilului

trebuia să apeleze mai devreme. Copilul era îngrijit, avea o stare normală.

Sîmbătă nu a văzut copilul, deoarece ultima s-a externat. În perioada post

spital mama a zis că i-a administrat copilului ceva medicamente. A declarat că

a verificat la copil migdalele, semnele meningitei erau negative, adică copilul

nu avea meningită; - declarațiile martorului Bozbei O., potrivit căreia, el a fost

invitat la pacient de către șeful secției Moșneguța M. Când a venit copilul se

afla în stare de agonie, fiind luate măsuri de resuscitare, masaj cardiac, măsuri

antișoc. Copilul fiind conectat la aparatul de respirație artificială, s-a picurat

plazmă, măsurile date fiind luate în prezența sa, a d-nei Cozma cât și

medicului infecționist Moșneguța M. Măsurile de resuscitare au durat 1 oră

fără succes, după ce a fost constatată moartea biologică a copilului. Ultimul o

oră nu a reacționat la nici un medicament. Una din concluzii este că copilul a

fost adus prea târziu, cu vre-o 12 ore. Din câte cunoaște copilul a fost

examinat de medic, când acesta a venit la ei nu avea nici o șansă de a

supraviețui unde nu s-ar afla. Puroi și febră era starea normală postoperatorie,

13

în stare critică nu o poți diferenția. Dacă avea să aibă puroi, atunci urma să-i

picure din nas, consideră că a fost fibrin. Când a scos tamponul nu a văzut

puroi. Copilul era în stare critică, avea eliminări de sânge, care e ceva normal

la Sepsis, care provoacă sindromul CID. Medicul care a petrecut operația nu

are nimic cu sepsisul. În cazul dat nu trebuia să vină ORL-istul. El a fost în

comisie, în asemenea cazuri se cheamă toți specialiștii, dar el nu a participat la

tratarea sepsisului, acesta nu are nimic, la caz este nevoie de implicarea altor

specialiști. La intrarea pacientei diagnoza a fost infecție migdalică. Stafilococ-

ul, meningafoc-ul se poate constata doar în urma unei examinări, dar nu

vizual. Copilul era epuizat, avea insuficiență cardiacă, pericolul consta în

salvarea vieții. Consideră că intervenția chirurgicală nu este motivul

decesului, unul din cauze poate servi și imunitatea scăzută. Intervenția

chirurgicală nu este legată de boala cu care a venit copilul. Acesta a fost adus

la spital tardiv, cu 12-24 de ore. Cazul era inevitabil, era Tunițchi sau Bozbei,

nu mai salva nimeni copilul, mama s-a adresat normal însă, nu a respectat

regimul. Când a ieșit și a comunicat că copilul a decedat, bunica o învinuia pe

mama. Dacă copilul a fost externat acasă, prin urmare consideră că era

sănătos. Consideră că dacă s-ar fi depistat semne de pericol, acesta nu ar fi

externat; - declarațiile inculpatului Tunițchi R., de unde rezultă că, pacienta

Chirtoacă I. a venit la spital în data de 12.06.2012 pentru înlăturarea

adenoizilor. În urma examinării copilului i-a spus mamei, că la aceasta este

ghipertrofia glandelor palatine și intervenția chirurgicală adenotomiei nu va

avea efect, din care motiv este necesar de a înlătura parțial glandele palatine și

adenotomia, la ce mama a dat acordul, semnând la data de 13.06.2012. Cu

narcoză a fost efectuată adenotonzinatomia. Intervenția s-a petrecul la un

nivel profesional înalt, complicații nu au apărut. Câte odată pot surveni

hemoragii urmate de abces, însă în cazul dat la pacient nu a fost nimic de

acest gen. După astfel de intervenții depuneri de fibrin sunt în limita normei

și se păstrează la 2 săptămâni, inclusiv și durerile în gât. După asemenea

intervenții pacientul se eliberează acasă în aceiași zi sau următoare. La data de

15 iunie 2012 dimineața, la orele 0600, la copil a apărut febra - 38,2, care s-a

normalizat singură până la ora 0700. Nu poate explica din ce motiv a survenit

febra, deoarece era și foarte cald afară, de aceea nu l-a externat. Copilul

primea „Clamox" 625000 de 2 ori pe zi, pe parcursul zilei cât și a nopții. La

pacient se verifica febra, aceasta nu apărea. Sîmbătă, necătând că nu activa,

venea pe la orele 0700 pentru a verifica pacienții, fetița era activă și veselă.

14

Când i-a spus că va fi externată, aceasta de fericire a exclamat „Ura” și fugea

pe coridor bucuroasă că va pleca acasă. La externarea fetiței, pe mama ei nu a

văzut-o. I-a administrat copilului „Clamox" sau „Ibufen" contra febrei, iar

„Clamox" este calmant, nu ține minte ce i-a mai administrat. La data de 19

iunie 2012, a fost telefonat și i-au spus, că Chirtoacă I. se află în reanimare, la

ce a venit imediat. În acest timp a fost chemat și medicii Bețiu și Martîniuc, în

trei au consultat copilul. Puroi în gât fata nu avea, dar era alb pe rămășițe de

glande, erau depuneri de fibrin. În secția de reanimare nu a tratat pacienta, și

nici sepsisul. Copilul avea semne de meningită, necătând că medicul de

familie nu a depistat. Fata era în cunoștință și răspundea la întrebări. La data

de 19.06.2012 la orele 18.00, a telefonat la reanimare, unde i-au spus că copilul

a decedat. Medicul Cozub A. a vrut să facă puncția intralimbară, dar mama a

plecat acasă pentru a se consulta cu rudele, când a revenit era deja târziu. A

doua zi medicul legist a spus mamei că știe, că copilul a decedat în urma unei

intervenții chirurgicale prost efectuate. Ca rezultat, mama s-a adresat la

medicul-șef Chetrari Gr. al instituției respective. La autopsia cadavrului au

participat 9 medici, printre care și el personal, 2 medici din reanimare,

medicul infecționist Cozub, 3 patologoanatomi, un medic laborant. Toți

medicii specialiști s-au semnat pentru concluzia stabilită, conform cartelei

moartea copilului nu este legată de intervenția efectuată de el. Actul respectiv

nu este anexat la dosar. La spital peste o lună de zile a fost conferința

patologoanatomilor, recenzia a făcut-o șeful Cebanu A., toți medicii au

convenit la concluzia că moartea nu a survenit urmare intervenției

chirurgicale, dar din motivul că mama târziu s-a adresat. Nu învinuiește pe

nimeni, dar consideră că posibil mama nu a înțeles seriozitatea situației și nu

s-a adresat nici la el nici la serviciul urgență. A declarat că dacă mama

copilului îl apela, venea la domiciliu. Ea a scris în ziarul „SP”, la ce medicul-

șef a răspuns că în privința lui Tunițchi R. nu a fost convocată comisia

disciplinară deoarece nu a fost găsit vinovat. Dacă în cazul respectiv se

adresau măcar cu 12 ore înainte, copilul rămânea în viață. Concluziile

expertizei medico-legale au indicat că copilul nu a fost corect tratat în secția

de reanimare. El nu a participat la tratament când pacienta se afla în secția de

reanimare, fapt ce este confirmat de martorii Moșneguța și Bozbei. Perioada

postoperatorie a decurs normal. Mirosul neplăcut și fibroza este ceva normal

după intervenția chirurgicală timp de 2 săptămâni. La momentul externării

copilul avea febră normală, se simțea bine, dureri în gât este ceva normal și

15

firesc. În spital copilul s-a aflat din 12.06.2012 pînă în 16.06.2012, adică 4 zile.

Nu cunoaște din care considerente mama a indicat că copilul era apatic,

atunci când acesta era vesel. Foarte des după asemenea intervenții se ridică

febra, de aceia nu a externat copilul în aceiași zi, dar a mai lasat-o în secție.

Temperatura a fost măsurată de 3 ori pe zi, inclusiv și noaptea. După

asemenea intervenții toți copii mănâncă rău. Nu medicul legist hotărăște

când urmează a fi externat copilul, dar medicul care îl tratează. A fost

constatat stafilococ epidermicus, totodată susține că la 80% din populație

persistă virusul acesta, însă nu cauzează decesul. Virusul a fost introdus prin

sânge, el a eliminat glandele și atât. Chirurgul nu a putut introduce acest

virus. Aproximativ prin lunile iunie-august 2012, când au parvenit

rezultatele expertizei a solicitat profesorului Baciu să vizualizeze rezultatele

expertizei și ultimul i-a spus, că figurează ca martor. Nu înțelege cum s-a

creat o asemenea situație, consideră că este o greșeală în faptul că l-au găsit

vinovat. Nu a acordat careva ajutor familiei victimei. El a eliminat pacientei

parțial glandele, iar adenoizii deplin, și ia prescris Ibufen, dietă, indicații,

regim. Extrasul de externare l-a eliberat surorii medicale sâmbătă dimineața

la ora 0700, deoarece mama copilului nu se afla la spital. Copilul a fost

examinat la orele 0700, ora la care de obicei examinează bolnavii. Nu a văzut

când copilul a fost luat de mama; - plângerea succesorului părții vătămate

Beleaeva O. din 25.06.2012, care solicită atragerea la răspundere a medicului

Tunițchi R., care la data de 13.06.2012 a efectuat intervenția de înlăturare a

adenoizilor în privința fiicei Chirtoacă I., în rezultatul căreia la 19.06.2012,

ultima a decedat. Consideră că decesul copilului a survenit în rezultatul

acțiunilor necalificative și neglijenței în serviciu a medicului; - trimitere-extras

din 16.06.2012 eliberat lui Chirtoacă I.; - certificat de constatare al decesului nr. 248

din 19.06.2012 în privința lui Chirtoacă I.; - rapoartele de constatare medico-legală

nr. 321 din 06.11.2012 și de expertiză medico-legală în comisie nr.31 din 18.04.2013,

prin care s-a concluzionat că, moartea lui Chirtoacă I., a survenit în urma

septicemiei criptojene cu evoluție fulminantă (hemocultură Streptococus

Epidermides), cu poarta de intrare la nivelul tubului digestiv (stare după

operația adenotonzilectomie bilaterală), complicată cu insuficiență

poliorganică, fapt confirmat prin datele documentelor medicale și

investigației anatomopatologică. Cauza dezvoltării septicemiei criptojene cu

evoluție fulminantă este Streptococul Epidermides, cu poarta de intrare la

nivelul tubului digestiv, după operația adenotonzoloctomie bilaterală

16

efectuată pe data de 12 iunie 2012. Având în vedere diagnosticul stabilit la

autopsia cadavrului, dar și datele clinice menționate în perioada

postoperatorie, se poate de afirmat, că pacienta Chirtoacă I., a fost externată

precoce, iar personalul medical implicat în asistența medicală pacientei nu a

utilizat în volum deplin Protocolul clinic standardizat pentru medicii

pediatrici din secțiile de reanimare și terapie intensivă pediatrică, sepsisul la

copil, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății nr.216 din 01.04.2010.

Între cauza survenirii decesului lui Chirtoacă I. și asistența medicală

acordată, este legătură directă de cauzalitate. În tratamentul cu succes al

pacienților cu septicemie este important ca să se asigure un tratament de

specialitate bine condus într-o instituție medicală mult sau mai puțin

performantă; - fișa postului semnată de Tunițchi R.; - extrasul din ordinul nr. 3c-

din 06.10.1999 pe Spitalul Județean Bălți, privind angajarea în funcție de medic

otorinolaringolog a lui Tunițchi R.; - ordinul Ministerului Sănătății nr. 216 din

01.04.2010 cu privire la aprobarea Protocoalelor clinice standardizate pentru

medicii pediatri din secțiiile de reanimare și terapie intensivă pediatrică; -

raport de expertiză medico-legală în comisie suplimentară nr. 290 din 02.04.2014,

potrivit căreia volumul investigațiilor preoperatorii în cazul dat a fost

suficient pentru a efectua intervenția chirurgicală. Având în vedere starea

sănătății pacientului, diagnosticul de trimitere și cel stabilit la internare,

intervenția chirurgicală a fost unica metodă eficientă de tratament. Medicul

curant trebuia să anticipeze care ar putea fi stările critice s-au neașteptate, atât

în timpul intervenției chirurgicale, cât și în perioada postoperatorie. În ziua

externării pacientei Chirtoacă I., medicul curant trebuie să se asigure că

pacientul poate continua tratamentul înafară instituției medicale, în condiții

de ambulatoriu. Între cauza survenirii decesului copilului Chirtoacă I. și

asistența medicală acordată de medicul Tunițchi R. este legătura de

cauzalitate, probe care sunt descrise și analizate în hotărîrile judecătorești și

care sînt pertinente, concludente, coroborează între ele și nu trezesc temei de

îndoială.

Probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost verificate și

cercetate în cadrul examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate.

Cât privește argumentul din recurs nominalizat la pct. 6.1. din decizie și

anume că lui Tunițchi R. nu i-a fost înmânat sub recipisă rechizitoriul la nici o

etapă procesuală, Colegiul ține să menționeze că, potrivit materialelor cauzei

atât inculpatul, cât și apărătorul acestuia nu au formulat careva cereri sau

17

demersuri, iar la întrebarea instanței dacă lui Tunițchi R. îi este clară

învinuirea adusă, dacă acceptă să facă declarații și să răspundă la întrebări,

acesta a răspuns afirmativ, și anume că „învinuirea îi este clară, acceptă să

depună declarații” (f.d.186-verso, vol.I), fapt confirmat prin procesul-verbal al

ședinței de judecată din 05 septembrie 2014. Mai mult ca atât, nici ulterior în

cadrul ședinței instanței de apel, din partea participanților la proces (inculpat

și avocatul acestuia) nu au fost formulate cereri sau demersuri în acest sens.

Totodată, instanța ține să menționeze că, luând în considerație faptul că

Tunițchi R. nu se prezenta la procuratura mun. Bălți pentru aducerea la

cunoștință a faptului finisării urmăririi penale, prezentării materialelor cauzei,

precum și înmânarea rechizitoriului, în temeiul art. 297 alin.(2) și alin.(3) CPP,

acestuia i-a fost expediată la domiciliu copia rechizitoriului pe 8 file, fapt

confirmat prin recipisa din 30.05.2014 cu nr. 4455, anexată la dosar.

Referitor la motivul indicat de recurent la pct. 6.2 din recurs, instanța

reține că cele indicate sunt declarative, deoarece conform procesului-verbal al

ședinței instanței de apel, rezultă că inculpatului Tunițchi R. i-a fost respectat

dreptul la ultimul cuvânt, or, ultimul cuvânt al inculpatului reprezintă un

moment distinct al judecății când, președintele completului, înainte de

încheierea dezbaterilor, dă inculpatului posibilitatea să-și exprime liber și

public opinia în legătură cu fapta reținută, vinovăția sa și întregul fond al

cauzei. Or, la această etapă a procedurii, se încheie activitatea complexă și

responsabilă a instanței și a părților în vederea lămuririi aspectelor și

împrejurărilor deduse judecății. Astfel, în speță, la ultimul cuvânt Tunițchi R. a

început să depună declarații, necătând că conform procesului-verbal al ședinței

instanței de apel din 10.03.2016, potrivit art. 413 alin. (5) Cod de procedură

penală, părților la proces li s-a oferit cuvânt asupra apelurilor declarate

(f.d.69-72, vol.II).

La fel, instanța conchide ca neîntemeiat argumentul recurentului că

cauza penală în privința lui Tunițchi R. a fost pornită la 02.01.2013 de către

procurorul T. Guțu pe faptă, ulterior fiind dispusă prelungirea duratei

urmăririi penale până la 02.03.2013, astfel, prelungirea urmăririi penale a fost

efectuată în afara procesului penal, or la data (30.01.2012) când a fost

prelungită urmărirea penală, aceasta nici nu era pornită, fapt ce duce la

nulitatea probelor.

În acest sens, instanța reține că analizând materialele cauzei, Colegiul

constată că, prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Bălți, Guțu T.

18

din 02.01.2013, s-a dispus începerea urmăririi penale în baza materialului de

control nr. 528 pr-1 din 22.12.2012 înregistrat în registrul nr.1 al Procuraturii

mun. Bălți, conform elementelor infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod

penal, adică pe faptul încălcării din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a

asistenței medicale care a cauzat decesul pacientului.

Ulterior, la demersul ofițerului SUP CPM Bălți, E. Moroșan, prin

ordonanța aceluiași procuror din 30.01.2012 s-a dispus prelungirea termenului

urmăririi penale în cauza respectivă până la 02.03.2013, adică până la 2 luni.

Prin urmare, cerințele recurentului că ordonanța de prelungire a

urmăririi penale din 30.01.2012 a fost efectuată în afara procesului penal, fapt

ce atrage nulitatea probelor, Colegiul penal reține că în ordonanța

nominalizată (f.d.3, vol. I) greșit a fost indicat anul 2012 în loc de 2013, însă în

partea dispozitivă a ordonanței corect s-a dispus prelungirea termenului

urmăririi penale în cauza penală respectivă până la 02.03.2013, iar greșeala din

ordonanță fiind o eroare materială evidentă, care poate fi corectată conform

prevederilor art. 249 Cod de procedură penală de către organul care a emis-o,

și nici într-un mod nu influențează soluția deciziei contestate.

În privința temeiului pentru recurs prevăzut de pct.1) alin.(1) art. 427

Cod de procedură penală, invocat de recurent, că în cauza penală din speță au

intervenit procurori contrar prevederilor legale, care au efectuat un șir de

acțiuni procedurale, în lipsa unor competențe legale, Colegiul penal ține să

remarce că, Tunițchi R., constatând că prin acțiunile procedurale efectuate de

procurori, acestuia i-au fost încălcate drepturile la o apărare efectivă și la un

proces echitabil, nu a fost lipsit de dreptul de a contesta acțiunile și hotărârile

organului de urmărire penală judecătorului de instrucție în conformitate cu

prevederile art. 313 Cod de procedură penală și în termenii stabiliți de această

normă procesual-penală.

Potrivit art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, cu

excepția prevederilor alin.(2), atrage nulitatea actului dacă au fost invocate în

cursul efectuării acțiunii – când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi

penale – când partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată – când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în

cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Totodată, învinuitul Tunițchi R. fiind invitat de nenumărate ori

(21.05.2014, 29.05.2014 și 30.05.2014) de a se prezenta la Procuratura mun.

19

Bălți pentru a face cunoștință cu materialele cauzei penale, acesta a refuzat

indicând că nu va face cunoștință cu acestea până când nu va fi numită

suplimentar expertiza medico-legală cu implicarea medicilor Maniuc M. și

Dolghieru L., fiind emisă la 26 mai 2014, ordonanța de respingere a cererii

învinuitului referitor la efectuarea expertizei medico-legale cu implicarea

medicilor sus menționați (f.d.160-161, vol.I).

La 28.05.2014 apărătorului Revenco Ed. i-au fost prezentate materialele

cauzei, astfel, făcând cunoștință cu ele a solicitat încetarea urmăririi penale, pe

motiv că în acțiunile lui Tunițchi R., lipsesc elementele infracțiunii, însă

referitor la încălcarea competenței, careva cereri nu a declarat, ceea ce

prezumă că a fost de acord cu legalitatea actelor procedurale (f.d.163,vol. I).

De asemenea, neîntemeiate sunt și argumentele recurentului, precum

că drept probă în confirmarea vinovăției sale s-a reținut trimitere-extras, fără a

ține cont că aceasta este o xerocopie, neautentificată în ordinea stabilită,

nefiind verificat dacă semnătura de pe acest document îi aparține, fără

efectuarea expertizei în acest sens.

La acest capitol, Colegiul penal constată că, la materialele cauzei este

anexată cererea cet. Beleaeva Oxana privind acțiunile ilegale ale lui Tunițchi

R., medic al spitalului mun. Bălți. Cererea nominalizată a fost primită de

procurorul A. Modelina și înregistrată la procuratura mun. Bălți sub nr. 2634

din 25.06.2012. Ca urmare, aceasta a fost expediată SUP CPM Bălți spre

examinare în ordinea art. 274 CPP și înregistrată în registrul de evidență a

altor informații referitoare la infracțiuni sub nr.7481 din 02.07.2012, de către

inspectorul Obonol, fiindu-i fixat termen până la 06.07.2012. La data

respectivă, ofițerul SUP CPM Bălți, E. Moroșan a întocmit un raport cu

propunerea de prelungire a termenului de examinare a materialului, în

legătură cu examinarea circumstanțelor cazului, fiind prelungit termenul

până la 20.07.2012.

Astfel, la 09 iulie 2012, fiind audiată cet. Beleaeva O., la explicațiile

depuse, a prezentat și anexat copiile trimitere-extras și certificatul medical

constatator al decesului cu nr. 248 al fiicei Chirtoacă I. (f.d.51-54, vol.I). Prin

urmare, ca dovadă celor indicate în plângere Beleaeva O. a anexat și actele pe

care le avea asupra sa.

Ulterior, fiind întocmit planul acțiunilor de urmărire penală și măsurilor

de investigație efectuate până la acel moment în cauza penală, de către

ofițerul de urmărire penală, E. Moroșan, materialul acumulat a fost expediat

în adresa procurorului mun. Bălți, V. Tureac, iar ca rezultat, a fost emisă

20

ordonanța privind începerea urmăririi penale din 02.01.2013, pe faptul dat, în

baza art.213 lit. b) Cod penal.

Mai mult ca atât, instanța menționează că copia trimitere-extras la care

face referire recurentul, este contrasemnată de către ofițerul de urmărire

penală E. Moroșan că copia este conform originalului (f.d.47, vol.I), astfel, cele

invocate de inculpat nu au nici un suport legal și contravin materialelor

cauzei.

Totodată, Colegiul penal conchide că, argumentele inculpatului,

referitor la faptul că la baza soluției de condamnare au fost puse declarațiile

martorilor Moșneguță M., Telesco V., Bozbei O., inclusiv și ale succesorului

părții vătămate care nu confirmă faptul că el acordând asistență medicală a

ignorat careva reguli și metodici concrete, iar anume neglijarea din partea sa

ar fi dus la decesul pacientei, sunt neîntemeiate și declarative, care urmează a

fi respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor cauzei.

În acest sens, instanța reține că, la adoptarea hotărârii de condamnare,

instanțele de judecată, nu s-au axat doar pe declarațiile succesorului părții

vătămate și martorilor enumerați mai sus, dar pe cumulul de probe pertinente

și concludente administrate în cauza penală, astfel probele acumulate

dovedesc cu certitudine vina inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Dimpotrivă, veridicitatea declarațiilor martorilor nominalizați sunt

confirmate prin celelalte probe administrate, astfel încât contradictorialitatea

invocată de recurent nu denotă caracterul ilegal al hotărârii contestate.

În recursul declarat inculpatul critică și rapoartele de expertiză medico-

legale, menționând că acestea nu au fost apreciate potrivit art. 93-101 CPP,

însă instanța de recurs menționează că, potrivit art. 142 alin. (1) Cod de

procedură penală, expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea,

clarificarea sau evaluarea circumstanțelor ce pot avea importanță probatorie

pentru cauza penală sunt necesare cunoștințe specializate în domeniul științei,

tehnicii, artei, meșteșugului sau în alte domenii. Posedarea unor asemenea

cunoștințe specializate de către persoana care efectuează urmărirea penală sau

de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea

expertizei se face, la cererea părților, de către organul de urmărire penală sau

de către instanța de judecată, precum și din oficiu de către organul de

urmărire penală.

Alin. (2) al normei vizate, prevede că, părțile, din inițiativă proprie și pe

cont propriu, sunt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei

pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în

21

apărarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat expertiza la

cererea părților se prezintă organului de urmărire penală, se anexează la

materialele cauzei penale și urmează a fi apreciată o dată cu alte probe.

Analizând conținutul actelor nominalizate, se constată că în speță au

fost efectuate un șir de expertize medico-legale și anume: - raportul de

constatare medico-legală nr. 321 din 06.11.2012, - raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 31 din 18.04.2013 și raportul de expertiză medico-

legală în comisie suplimentară nr. 290 din 02.04.2014, în concluziile cărora au

fost reflectate răspunsuri la întrebările puse față de experți. Careva cereri sau

obiecții de către inculpat sau avocat la momentul petrecerii expertizei nefiind

aduse.

Ulterior, avocatul Revenco E. făcând cunoștință cu concluziile

raportului de expertiză medico-legală în comisie suplimentară nr. 290 din

02.04.2014, a menționat că nu este de acord cu pct.14 al acesteia, unde este

menționat că: Între cauza survenirii decesului copilului Chirtoacă I. și asistența

medicală acordată de către Tunițchi R. este legătură de cauzalitate.

Totodată, la 20.05.2014 după ce lui Tunițchi R. i-a fost înaintată

învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal,

acesta a depus o cerere procurorului, solicitând efectuarea unei expertize

medico-legale suplimentare cu implicarea medicilor: șeful Catedrei

Otorinolaringologie pentru copii, Maniuc M. și profesorul Dolghieru L., iar la

26.05.2014 în baza ordonanței procurorului, s-a dispus respingerea, cererii

depuse, deoarece legislația procesual-penală expres indică circumstanțele în

care urmează a fi efectuată o expertiză suplimentară.

În cadrul ședinței instanței de fond, avocatul inculpatului a solicitat

audierea în calitate de martor a expertului Cuvșinov I., însă, instanța

ascultând opiniile participanților la proces, a decis respingerea demersului, ca

neîntemeiat, din motiv că la materialele cauzei sunt indicate în baza căror acte

a fost întocmit raportul de expertiză medico-legală în comisie suplimentară

nr. 290 din 02.04.2014, cu notificarea persoanelor responsabile (f.d.214-215,

vol.I).

Ulterior, în cadrul ședinței instanței de apel, avocatul inculpatului

Revenco Ed. și inculpatul au înaintat un demers cu solicitarea efectuării unei

expertize medico-legale în comisie, cu implicarea doctorilor catedrei

Universității de Medicină, sau în comisie de către alți experți, menționând că

s-a adresat cu un astfel de demers anterior, care a fost admis, însă expertiza a

fost efectuată iarăși de expertul Cuvșinov I., care și-a menținut poziția expusă.

22

Astfel, solicită efectuarea expertizei cu aceleași întrebări puse anterior.

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 iulie 2015,

s-a dispus respingerea demersului înaintat, ca nefondat, din motiv că potrivit

procesului-verbal al ședinței instanței de fond, avocatul inculpatului nu a

solicitat dispunerea unei expertize medico-legale în comisie, dar a solicitat

audierea expertului Cuvșinov I.

Prin urmare, instanța a conchis că, în concluziile experților au fost

reflectate răspunsuri la întrebările puse față de ei, astfel lipsesc temeiurile

prevăzute la art. 146 Cod de procedură penală, privind necesitatea efectuării

unei noi expertize în comisie, care nu au fost întrunite în demersul înaintat.

Cât privește argumentele inculpatului că acestuia nu i-a fost adusă la

cunoștință componența experților care urmau a efectua expertiza, neavând

posibilitatea de a depune recuzare, instanța menționează că, Tunițchi R. nu a

fost lipsit de posibilitatea de a depune o astfel de cerere la etapa respectivă.

În acest sens, Colegiul remarcă că avocatul inculpatului a solicitat în

cadrul instanței de fond doar audierea expertului Cuvșinov I., nu s-a referit și

la ceilalți experți care au participat la efectuarea expertizelor medico-legale în

comisie și suplimentară.

Dispoziția art. 146 Cod de procedură penală stipulează expertiza în

comisie. Norma alin.(2) al aceluiași articol prevede că, dacă sunt experți de

aceeași specializare, membrii comisiei se consultă între ei și, ajungând la o

opinie comună, întocmesc un raport unic, pe care îl semnează fiecare. Dacă

între experți există dezacord, fiecare dintre ei prezintă câte un raport separat

cu privire la toate întrebările sau numai cu privire la întrebările pe marginea

cărora există dezacord.

Astfel, în speță, toți membrii comisiei de experți au ajuns la o opinie

comună, fiind întocmit un raport unic, care a fost semnat de fiecare.

Mai mult ca atât, în cadrul urmăririi penale deja s-a efectuat o expertiză

în comisie, inclusiv și suplimentară, iar faptul că inculpatul Tunițchi R. nu

este de acord cu concluziile experților, nu poate servi temei pentru numirea

unei alte expertize în comisie.

Referitor la temeiul indicat în pct. 6.3 al deciziei, Colegiul penal ține

să menționeze următoarele.

Din materialele cauzei rezultă că, pacienta Chirtoacă Iulia s-a tratat în

secția chirurgie pediatrică al Departamentului Pediatrie Bălți în perioada 12

iunie 2012 până la 16 iunie 2012 cu diagnoza: Adenoizi gr.II. Hipertrofia

23

amigdalelor palatine. La data de 13.06.2012 a suportat intervenția chirurgicală -

Adenotonzilatomie. Fiind operată de medicul cu categoria superioară de

calificare Tunițchi R, iar la data de 16.06.2012 a fost externată cu starea

satisfăcătoare.

Totodată, instanța reține că Tunițchi Remus a fost angajat în funcția de

medic otorinolaringolog în secția chirurgie, Departamentul pediatrie din data

de 01.10.1999, fapt confirmat prin extrasul din ordinul nr. 3-c din 06.10.1999

pe Spitalul Județean Bălți (f.d.121,vol.I).

Astfel, conform fișei postului, întocmită de șeful Departamentului

Pediatrie M. Neamțu și aduse la cunoștință lui Tunițchi R., acesta este

însărcinat cu anumite atribuții și responsabilități. Prin urmare, în cazul

pacientei Chirtoacă I. urma să monitorizeze calitatea acordării asistenței

medicale pe cazurile tratate personal, să utilizeze toate investigațiile care sunt

accesibile în instituție în conformitate cu standartele și Protocoalele clinice. La

fel, Tunițchi R. era responsabil de calitatea procesului și utilizării tehnologiei

de tratament al pacienților pe care îi curează în conformitate cu standardele și

protocoalele clinice.

Urmează a fi respinse ca neîntemeiate argumentele inculpatului,

precum că el nu a utilizat Protocolul clinic standardizat pentru medicii

pediatrici din secțiile de reanimare și terapie intensivă, deoarece nu a făcut

parte din categoria medicilor indicați, inclusiv și că acest Protocol nu se

regăsește la materialele cauzei, or, Tunițchi R. activa în funcția de medic

otorinolaringolog în secția chirurgie, Departamentul pediatrie IMSP SCM

Bălți, iar prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 216 din 01.04.2010 a fost

aprobat Protocoalele clinice standardizate pentru medicii pediatrici din

secțiile de reanimare și terapie intensivă pediatrică, astfel Procolul clinic

nominalizat este un regulament de care se ghidează colaboratorii instituției,

inclusiv și inculpatul.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei este anexat ordinul Ministerului

Sănătății nr. 216 din 01.04.2010 prin care a fost aprobat Protocoalele clinice

standardizate pentru medicii pediatrici din secțiile de reanimare și terapie

intensivă pediatrică, fiind anexată și Lista Protocoalelor.

Afirmațiile lui Tunițchi R., precum că nu i s-a adus la cunoștință acest

Protocol, instanța îl consideră ca declarativ, deoarece toate ordinele aprobate

de Ministerul Sănătății sunt aduse la cunoștință conducătorilor instituțiilor

medico-sanitare cu organizarea implementării și asigurării realizării

24

prevederilor tuturor actelor aprobate. Faptul că la materialele cauzei este

anexată o copie a ordinului nr. 216 din 01.04.2010 care nu este autentificată,

aceasta nu poate servi temei de a concluziona că ea nu corespunde

originalului, or, pe saitul Ministerului Sănătății poate fi accesat toate actele

normative ale acestei instituții, inclusiv și Protocolul nominalizat în speță.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanțele de fond, în mod corect au

reținut că inculpatul este vinovat de comiterea infracțiunii imputate -

încălcarea din neglijență de către medic a regulilor și metodelor de acordare a

asistenței medicale, care a cauzat decesul pacientului, încadrată în baza art.

213 lit. b) Cod penal, și au reținut o situație de fapt concordantă sub toate

aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

De asemenea, instanța de apel corect a reținut că potrivit raportului de

expertiză medico-legală în comisie suplimentară nr. 290 din 02.04.2014,

medicul curant trebuia să anticipeze care ar putea fi stările critice s-au

neașteptate, atât în timpul intervenției chirurgicale, cât și în perioada

postoperatorie. Având în vedere diagnosticul stabilit la autopsia cadavrului,

dar și datele clinice menționate în perioada postoperatorie, se poate de

afirmat că Chirtoacă I. a fost externată precoce, iar personalul medical

implicat în asistența medicală pacientei nu a utilizat în volum deplin

Protocolul clinic standardizat pentru medicii pediatrici din secțiile de

reanimare și terapie intensivă pediatrică sepsisul la copil, aprobat prin ordinul

Ministerului Sănătății nr.216 din 01.04.2010. Între cauza survenirii decesului

copilului Chirtoacă I. și asistența medicală acordată de către medicul Tunițchi

R. este legătură de cauzalitate.

Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar

temei pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

În privința motivului invocat, precum că “instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, temei prevăzut de art. 427

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul reiterează practica CEDO

(cazul Ruiz Torija vs Spania, 09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele

judecătorești naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6

răspuns detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această

obligație de a prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul

deciziei. Motivele deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele

cauzelor.

25

Sub acest aspect, Colegiul penal reține că, instanța de apel în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

examinând cauza penală fără careva abateri de la normele materiale și de

procedură, just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept sub toate

aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art. 414 – 419 Cod de procedură penală, iar temeiurile invocate de

recurent prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 1), 6) și 8) Cod de procedură penală,

art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare din punct de vedere al prezenței erorii

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanței

de apel, în sensul rejudecării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune

inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Tunițchi

Remus, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30

martie 2016, în cauza penală în privința lui Tunițchi Remus Nicolae, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

26