ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 02.11.2016

1ra-1349/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal

HOTĂRÂRE
02.11.2016
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal
Temei legal
art. 427 alin. 1 pct. 6, 10 CPP
Citează această cauză
1ra-1349/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-1349/2016

02 noiembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Uncu Natalia în numele inculpatei Parhomcic Galina, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Bălți din 10 noiembrie 2015 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie 2016, în cauza penală în

privința lui

Parhomcic Galina Nicolai, născută la

05.07.1960, originară și domiciliată în mun.

Bălți, str. Bulgară, 104, ap. 58.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 26.08.2015 - 10.11.2015;

instanța de apel: 03.12.2015 - 16.03.2016;

instanța de recurs: 09.06.2016 - 02.11.2016.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Parhomcic G. a fost

condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile și

organizațiile de stat pe un termen de 2 ani, iar conform prevederilor art. 85 Cod

penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei complimentare numite prin sentința Judecătoriei Bălți

din 17 mai 2011, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe

un termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile și

organizațiile de stat pe un termen de 3 ani.

nestabilită a lunii aprilie 2015, Parhomcic G. aflându-se la domiciliul cet. Gorobeț

Al-dra, amplasat pe str. C. Porumbescu, 26, mun. Bălți, cu care anterior a făcut

cunoștință pe teritoriul parcului ”Andrieș”, din str. Independenței, mun. Bălți,

acționând cu intenția îndreptată spre dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, folosindu-se de faptul că ultima este o

1

persoană cu vîrstă înaintată și are nevoie de sprijin moral și financiar, prin

înșelare, convingând-o că activează în cadru ”fondului local de susținere

socială”, sub pretextul acordării ulterioare a ajutorului material, a dobândit ilegal

de la Gorobeț Al-dra, bani în sumă de 850 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o

daună materială considerabilă.

inculpatei, care a solicitat casarea parțială a acesteia și aplicarea față de inculpată

a prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal, invocând că instanța de fond, la

numirea pedepsei nu a luat în considerație circumstanțele atenuante cum ar fi

recunoașterea vinovăție de către inculpată, precum și faptul că examinarea

cauzei a avut loc în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

circumstanțe ce ar permite suspendarea condiționată a executării pedepsei.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a

sentinței.

la aplicarea pedepsei inculpatei a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia stipulate în art. 75

Cod penal.

Referitor la argumentele avocatului precum că în privința inculpatei

urmează să fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a statuat

că acestea sunt nefondate, or instanța de fond reieșind din gradul de pericol

social sporit al faptei comise, de faptul că inculpata nu este la prima abatere de la

lege, justificat a conchis, că corectarea și reeducarea acesteia este posibilă doar cu

izolarea ei de societate.

Prin urmare, instanța de apel a menționat că, în speță nu au fost

identificate temeiuri de a considera că pedeapsa stabilită inculpatei este prea

aspră.

Suplimentar, instanța de apel a menționat că, cauza s-a examinat în

ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpata beneficiind de

o reducere cu o treime a pedepsei din limitele prevăzute de lege.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care lui Parhomcic G. să-i fie stabilită o pedeapsă cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În motivarea recursului ordinar, autorul invocă argumente similare cu cele

indicate anterior de partea apărării în cererea de apel și descrise la pct. 3. al

prezentei decizii, suplimentar menționând că, instanțele inferioare la

individualizarea pedepsei nu au ținut cont în deplină măsură de prevederile art.

75 Cod penal, argumentându-și eronat concluzia cu privire la aplicarea unei

2

pedepse mai aspre inculpatei, fără a ține cont de prezența în speță a

circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest

articol.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Precum a fost menționat supra, recurentul invocă temei de casare a

hotărârilor contestate pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, totodată

semnalând pct. 10) a aceleiași norme procesual penale, care stipulează că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise în instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,

Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor contestate.

Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei Parhomcic G. și critică hotărârile judecătorești numai în partea

stabilirii pedepsei, invocând că, în speță nu au fost identificate careva interdicții

de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatei, or, aceasta se

caracterizează pozitiv la locul de trai, și-a recunoscut vinovăția s-a căit sincer de

cele comise și în instanța de fond, cauza a fost examinată în ordinea prevăzută la

art. 3641 Cod de procedură penală.

Motivele recurentului, precum că instanțele de fond incorect au

individualizat pedeapsa și neîntemeiat nu au aplicat în privința inculpatei alte

pedepse alternative, Colegiul penal le consideră neîntemeiate.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, potrivit art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare

și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele

legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

3

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, iar la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină seama

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal menționează, că la stabilirea pedepsei inculpatei, atât prima

instanță, cât și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare

a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează

ori atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acesteia și corect au conchis că inculpata a comis o infracțiune gravă

din intenție, iar la momentul săvârșirii acesteia avea antecedentele penale

nestinse (art. 111 Cod penal), astfel, anterior inculpata a fost condamnată pentru

săvârșirea infracțiunilor similare, prin urmare corectarea și reeducarea inculpatei

este posibilă doar prin aplicarea unei pedepse cu închisoare.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc în

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate la

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Colegiul penal atestă că, sancțiunea art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, în

baza căruia a fost condamnată Parhomcic G., prevede pedeapsă cu amendă în

mărime de la 500 la 1 000 unități convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele

cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de până la 3 ani.

Însă, în cauză deferită judecății, se constată că, potrivit sentinței adoptate

în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Parhomcic G. a fost

condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspunderea în instituțiile și

organizațiile de stat pe un termen de 2 ani, iar conform prevederilor art. 85 Cod

penal, prin cumul de sentințe la pedeapsa stabilită, i-a fost adăugată partea

neexecutată a pedepsei complimentare numite prin sentința Judecătoriei Bălți

din 17.05.2011, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

4

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere în instituțiile și

organizațiile de stat pe un termen de 3 ani. După care, legalitatea sentinței a fost

verificată de instanța de apel, care a menținut condamnarea în privința inculpatei

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, statuând că corect prima instanța a

apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei și just a individualizat

pedeapsa stabilită în privința acesteia. Or, criticele apelantului în partea ce ține

de solicitarea casării sentinței în latura pedepsei, au fost respinse, ca nefondate.

La baza acestei concluzii, instanțele judecătorești au acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, au ținut cont de circumstanțele

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, gravitatea infracțiunii săvârșite, care

face parte din categoria celor grave, de faptul că inculpata Parhomcic G. și-a

recunoscut vina și s-a căit sincer, precum și de persoana inculpatei, care anterior

a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor similare și a comis o nouă

infracțiune ce constituie recidivă, astfel fiind predispusă de a comite infracțiuni,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatei, precum și

de prevenirea de a săvârși infracțiuni noi.

Colegiul penal menționează că argumentele recurentului, precum că la

stabilirea pedepsei instanța de apel, nu a ținut cont de circumstanțele atenuante

prezente în cauză, precum că inculpata a recunoscut vina, nu pot fi reținute,

deoarece recunoașterea vinei este o circumstanță atenuantă, mai mult că această

circumstanță este un drept al inculpatei, care deja a fost luat în considerație de

către instanța de fond la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de escrocherie.

Or, potrivit exigențelor HP CSJ, nr. 13 din 16.12.2013 ”Cu privire la aplicarea

prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești”, expuse în pct. 35,

recunoașterea vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate

valorifica ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. f)

CP, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența

în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Colegiul penal consideră relevant de a specifica că, argumentele invocate

de recurent în cererea sa de recurs au constituit obiect de examinare la judecarea

cauzei în instanța de apel, deoarece după conținutul lor sunt similare celor

consemnate în cererea de apel, respectiv asupra acestora instanța de apel s-a

expus argumentat în hotărârea pronunțată, așa cum este indicat și în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră legală și

argumentată, însușind argumentele ei, reiterarea cărora nu mai este necesară.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale prescrise la art. 414 - 418

5

Cod de procedură penală, impunându-se în consecință inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Uncu Natalia în

numele inculpatei Parhomcic Galina, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 16 martie 2016, în cauza penală în privința lui Parhomcic

Galina Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 decembrie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2016-11-02
0,94
1ra-1346/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1346/2016 C U R T E A S U P R E M Ă DE J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 02 noiembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte - Petru Ursache, judecătorii - Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, ex
CSJ 2016-12-07
0,94
1ra-1862/2016 — art.187 alin.2, 201 prim alin.1, 166 alin.2, 166 alin.2, 167 CP
Dosarul nr.1ra-1862/2016 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE D E C I Z I E 07 decembrie 2016 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte: Petru Ursache Judecători: Nadejda Toma şi Vladimir Timofti examinând admisibilitatea în p
CSJ 2017-07-19
0,94
1ra-1042/2017 — art.217 alin.3 lit.e Cod penal
Dosarul 1ra-1042/17 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ţ i e D E C I Z I E 19 iulie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: preşedinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguş, Vladimir Timofti, examinând a
CSJ 2015-05-27
0,94
1re-62/15 — art.190 alin. 2 lit. c, 326 alin. 3 lit. a Cod penal
Dosarul 1re-62/15 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 27 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul penal în următoarea componență: președinte – Petru Ursache, judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, a examinat admi
CSJ 2016-11-03
0,94
1ra-1094/2016 — art. 190 alin. 2 lit. c, d Cod penal
Dosarul nr. 1ra-1094/2016 Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05 octombrie 2016 mun.Chişinău Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte – Ursache Petru, judecători – Timofti Vladimir şi Toma Nadejda, examinînd adm
Sursă