1ra-978/14 — art.213 lit.b CP

1ra-978/14 — art.213 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-978/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

23 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun și Vladimir Timofti,

judecînd recursurile ordinare declarate de inculpatul Bacalîm Victor, de avocatul

Igor Țurcan și inculpatul Cojocari Teodor, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2014, pe cauza penală în privința lui:

Bacalîm Victor Nicolai, născut la 25 februarie

1964, originar și domiciliat în s. Moșana, r-nul

Dondușeni

și

Cojocari Teodor Ion, născut la 06 iunie 1937,

originar din s. Cernoleuca, r-nul Dondușeni,

domiciliat în or. Dondușeni, str. B. Glavan 11;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 29.04.2011 – 05.12.2011;

- instanța de apel: 25.01.2012- 08.06.2012;

06.03.2013-12.02.2014;

- instanța de recurs: 08.10.2012- 25.12.2012;

24.04.2014-23.09.2014

CONSTATĂ:

Victor și Cojocari Teodor au fost achitați de sub învinuirea adusă în baza art. 213 lit.

b) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiuni.

faptul, că deținînd în baza ordinului nr. 2 din 12.10.1999, funcția de medic generalist

coordonator al Centrului de Sănătate a s. Moșana a I.M.S.P. Spitalul Raional

Dondușeni și fiind totodată și medic de familie, atîrnîndu-se neglijent față de

obligațiunile sale de serviciu, fiind obligat să acorde asistență medicală bolnavilor, la

1

adresarea lui Ceban Larisa privitor la faptul, că la copilul dînsei Ceban Andrei, născut

la 23.08.1997, brusc s-a înrăutățit starea sănătății, cu pierderea poftei de mîncare,

vome și ridicarea temperaturii, nu a asigurat nivelul corespunzător de examinare,

supraveghere și tratament al bolnavului. Astfel, medicul Bacalîm Victor, fiind obligat

să efectueze examenul clinic general în condițiile ambulatoriului sătesc (constatarea

stării bolnavului, ascultarea sistemului respirator, fixarea temperaturii corpului,

investigațiilor radiologice a pulmonilor, stabilirea diagnosticului, prescrierea

tratamentului corespunzător) fără a vizita pacientul, a recomandat numai

administrarea medicamentelor așa ca "Aspirină", "Paracetamol", "Ampiox". Ca

urmare a tratamentului recomandat, starea sănătății copilului nu s-a îmbunătățit, iar

medicul Bacalîm Victor în primele 24 ore nu a efectuat examenul clinic general, nu a

stabilit corect diagnosticul maladiei, a îndreptat copilul în secția de pediatrie a

Spitalului Raional Dondușeni tocmai la 28 octombrie 2004. Conform raportului de

expertiză medico-legală în comisie nr. 383 (expertiza a început la 18.12.2008 și

finalizată la 05.02.2009, efectuarea măsurilor obligatorii la timp (în primele 24 ore)

prin stabilirea corectă a diagnosticului maladiei evita decesul copilului Ceban Andrei

Victor la 01.11.2004, care era deja internat la Institutul de Cercetări Științifice de

Ocrotire a Sănătății Mamei și Copilului și se află în legătură cauzal urmările

survenite.

2.1. De către organul de urmărire penală, Cojocari Teodor a fost învinuit de

faptul, că deținînd în baza ordinului nr. 1 din 04.10.1999 funcția de medic pediatru al

I.M.S.P. Spitalul Raional Dondușeni atîrnîndu-se neglijent față de obligațiunile sale

de serviciu, fiind obligat să acorde asistență de urgență copiilor bolnavi, la internarea

copilului Ceban Andrei, 23.08.1997 anul nașterii, în secția pentru copii al I.M.S.P.

Spitalul Raional Dondușeni, în stare de gravitate medie (febră 38,2° C, grețuri, vome

repetate, guturai, dureri în gît, retenția urinei timp de 24 ore, respirație aspră

pulmonară cu raluri burtoase de calibru și bilateral), nu a asigurat nivelul necesar de

examinare, supraveghere și tratament bolnavului. Astfel, Cojocari Teodor, fiind

medic curant, era obligat să efectueze examenul clinic general și stabilind că în urma

tratamentului starea bolnavul-agravează, avînd rolul decisiv al consiliului de medici

format la 29.10.2004, nu a efectuat la copil investigațiile radiologice ale pulmonilor,

nu a numit cercetările de laborator a sputei cu scopul identificării agentului patogen,

nu a numit antibiotice cu spectru larg de acțiune, terapie intensivă. Ca urmare, pe

fondalul progresării, insuficienței respiratorii, insuficienței acute și a lipsei de

investigații paraclinice complecte, la 29.10.2004 ora 08:00, a externat în stare gravă

copilul Ceban Andrei Victor. Conform raportului de expertiză medico-legală în

comisie (expertiza începută la 18.12.2008 și finalizată la 05.02.2009), aceste

deficiențe de investigații, tratament incomplet și externarea bolnavului în stare gravă,

au condiționat la 01.11.2004 survenirea decesului copilului Ceban Andrei Victor,

2

care era deja internat la Institutul de Cercetări Științifice de Ocrotire a Sănătății

Mamei și Copilului și se află în legătură cauzală cu urmările survenite.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care ambii inculpați să fie condamnați în baza art.

213 lit. b) Cod penal, cu încetarea procesului penal în privința lor, din motivul

intervenirii termenului de prescripției, deoarece instanța de fond eronat a achitat

inculpații pe motiv că lipsește latura obiectivă și cea subiectivă, că nu a fost

concretizată învinuirea sub care au fost puși inculpații.

fost respins apelul procurorului și menținută sentința instanței de fond.

4.1. În argumentarea soluției sale, instanța de apel a invocat, că instanța de

fond a stabilit corect starea de fapt și de drept pe cauză, a făcut o analiză amplă a

probelor prezentate și concluzii care se bazează pe materialul probant prezentat, ce nu

contravine sentinței de achitare.

De asemenea, a menționat, că învinuirea nu a prezentat careva probe

pertinente și concludente, care în ansamblu cu circumstanțele cauzei ar dovedi

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii incriminate, mai mult ca atît, instanța

de fond în sentința sa expres s-a pronunțat asupra tuturor probelor sus indicate, le-a

verificat, făcînd o analiză amplă și minuțioasă, a indicat din care motive nu a admis

probe la care se referă acuzarea, a apreciat probele la justa valoare, legal și întemeiat

a adoptat o hotărîre de achitare.

Instanța de apel a mai reținut, că sunt argumentate și corespund

circumstanțelor cauzei constatările făcute de către instanța de fond, că în ședința de

judecată atît inculpatul Bacalîm V., cît și succesorul părții vătămate Ceban Larisa,

martorii Ceban Victor, Ceban Petru, Ceban Zinaida au confirmat, că starea sănătății

copilului s-a înrăutățit a doua zi seara după efectuarea vaccinei. Nu au făcut o

chemare a medicului, la acel moment a medicului terapeut, Bacalîm V., ci doar seara

au solicitat o consultație telefonică. Astfel, învinuirea adusă, precum că el în timp de

24 ore după adresarea părinților nu a efectuat examenul clinic general este eronată,

pentru că doar a treia zi părinții au chemat medicul la domiciliu, Bacalîm V. s-a

deplasat în cîteva minute la bolnav, a consultat copilul a stabilit diagnoza, care

ulterior a fost confirmată și indicat tratament.

De asemenea, este întemeiată concluzia instanței de fond, că la calificarea

acțiunilor lui Bacalîm Victor în baza art. 213 lit. b) Cod penal era obligatorie

stabilirea concretă a articolului sau punctului din cadrul actelor normative, care

conțin regulile sau metodele de acordare a asistenței medicale ce au fost încurcate.

Astfel de acte normative de care organul de urmărire penală nu au fost stabilite și nu

au fost indicate în învinuire. După cum rezultă din probele prezentate învinuirea

adusă lui Cojocari Teodor este inexactă, nu au fost stabilite regulile sau metodele de

3

acordare a asistenței medicale care au fost încălcate de inculpat. Examenul clinic

general al pacientului Ceban Andrei a fost stabilit de un consiliu format de mai mulți

medici, printre care medicul urolog, infecționist, chirurgul, care în ședință au

confirmat toate chestiunile referitor la tratamentul pacientului, că totul s-a hotărît

colegial, în consiliu, adică nimeni nu are un rol decisiv la stabilirea diagnozei

tratamentului. Instanța de judecată a remarcat, că la ședință s-a stabilit, că externarea

copilului a fost efectuată la insistența mamei acestuia, ca urmare nu a fost efectuat

nici examenul radiologie.

cauză, prin care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel pe

motivele indicate în recurs.

Recurentul a invocat, că hotărîrile instanțelor judecătorești se întemeiază pe

faptul că, fiecare probă a părții acuzării este interpretată ca fiind una care nu

corespunde realității acțiunilor lui Bacalîm Victor Nicolai și Cojocari Teodor Ion,

fără a privi toate probele în ansamblu, fără a le da o apreciere din punct de vedere al

pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Acuzarea a considerat, că medicii Bacalîm Victor Nicolai și Cojocari Teodor

Ion erau responsabili de tratamentul acordat și trebuia să solicite consultarea

specialistului necesar dar au găsit calea cea mai ușoară să dea copilul mamei pentru

ca ea să-1 ducă la Institutul de Cercetări Științifice de Ocrotire a Sănătății Mamei și

Copilului unde au și survenit urmările fatale-decesul copilului.

Potrivit informației prezentate de către Ministerul Sănătății, în perioada anilor

2004 I.M.S.P. „Spitalul raional Dondușeni" activa în baza Statutului, aprobat de către

Consiliul raional, în adresa căruia urma să se adreseze acuzarea de stat.

La examinarea cauzei penale în instanța de judecată procurorul poate solicita

administrarea de noi probe pentru susținerea acuzării de stat (art.53 alin.(l) pct.3)

CPP).

Astfel, procurorul participant în instanța de apel, nu a participat la examinarea

în instanța de fond, din acest motiv recurentul a considerat că instanța de apel ilegal a

respins demersul privind prezentarea unor probe noi.

Deoarece cauza penală se examina în ordine de apel toate acțiunile ce urmau

să se desfășoare trebuiau să fie cu acordul judecătorilor. Din acest motiv în momentul

în care a parvenit informația de la Ministerul Sănătății, unde li s-a sugerat să ridice și

Statutul I.M.S.P.„Spitalul raional Dondușeni" în baza căruia activa (în anul 2004),

pentru a înainta o nouă învinuire în scopul concretizării și corectării erorilor, s-a

înaintat un demers de amînare a ședinței cu scopul de acumulare a tuturor actelor

normative, însă instanța l-a respins. În aceste condiții, recurentul a invocat că instanța

4

a încălcat dreptul acuzării de a prezenta noi probe, de a formula o învinuire concretă,

care ar fi în concordanță cu prevederile art. 6 CEDO.

decembrie 2014, a fost admis recursul ordinar, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei penale de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

6.1. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că instanța de apel:

- nu a acordat deplină eficiență rezultatelor expertizei medico-legale (Vol. II,

f.d. 104-106), în care este indicat, că „la adresa mamei minorului, pe data de

23.10.2004, medicul Bacalîm V. era obligat să examineze activ pacientul, dar nu să

recomande numai administrarea medicamentelor", de asemenea, „...dacă era stabilit

la timp și corect diagnosticat, erau administrate medicamentele efective, posibil putea

fi evitat decesul ", însă aceste date ale expertizei au rămas fără o motivare și

apreciere, în cazul cînd procurorul a mai solicitat de a cerceta și noi probe în acest

sens, pe care instanța le-a respins.

- nu s-a expus asupra faptului, că în cadrul urmăririi penale, nu s-a dispus

efectuarea unei investigații suplimentare bacteriologice, virusologice, ce ar putea

aprecia concret agentul patologic al maladiei, fapt ce a fost solicitat de succesorului

părții vătămate, Larisa Ceban, atît în instanțele inferioare, cît și în instanța de recurs,

prin intermediul referinței (Vol. III, f.d. 254-253).

- nu s-a expus asupra concluziilor expertului judiciar, Ion Cuvșinov, date în

cadrul ședinței instanței de apel (Vol. III, f.d. 213-218), și anume „rezultatul

expertizelor medico-legale au confirmat faptul că inculpații au avut atitudine

iresponsabilă față de obligațiunile sale. Medicul curant și șeful secției respective

trebuie să decidă și sunt responsabili de tactica și tratamentul bolnavului și la

necesitate solicită consultația specialistului necesar, cît și un tratament necesar într-o

subdiviziune specializată.".

- a încălcat prevederile art. 53 alin. (1) pct. 3), art. 24 alin. (2) Cod de

procedură penală, art. 6 CEDO, respingînd demersul de amînare a ședinței de

judecată cu scopul de acumulare a tuturor actelor normative de către acuzarea de stat,

pentru a înainta a nouă învinuire în scopul corectării erorilor.

2014, a fost admis apelul procurorului, casată sentința instanței de fond, cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Conform art. 332 alin. (1) și art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

procesul penal în privința lui Bacalîm Victor și Cojocari Teodor pe art. 213 lit. b)

Cod penal a fost încetat în baza art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, în legătură cu

expirarea termenului de atragere la răspundere penală.

7.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, instanța de fond a dat

o apreciere tendițioasă în exclusivitate probelor prezentate de partea apărării pe care

5

le-a statuat la baza sentinței de achitare, fără a se expune în careva mod asupra

motivelor de respingere a probelor acuzării.

Deși inculpații Bacalîm Victor și Cojocari Teodor nu recunosc vina, chiar

dacă ambii au diagnosticat la pacientul minor o altă maladie, decît cea constatată în

rezultatul multiplelor expertize medico-legale în comisie, Colegiul penal a considerat

că vinovăția lor și-a găsit deplină confirmare prin probele verbale și materiale

administrate în prezenta cauză.

În calitate de probe materiale ce confirmă vinovăția inculpaților în faptele lor

imputate, Colegiul penal a reținut:

- sesizarea de către mama defunctului Ceban Larisa a organelor

procuraturii, cu solicitarea atragerii la răspunderea penală a persoanelor, care se

fac vinovate de decesul copilului său (f.d. 5 Vol. I) și certificatul de deces în care

motivul decesului este constatat insuficiență hepato-renală (f.d. 14 Vol. 1);

- calendarul vaccinărilor pe perioada 2001-2005, referitor la care comisia de

experți a constatat ca fiind respectat intervalul de timp între vaccinele administrate

minorului Ceban Andrei (f.d. 233 Vol. 1);

- ordinele și dispozițiile Ministerului Sănătății (f.d. 28-40; 41-58 Vol. 1);

- raport de examinare medico-legală nr. 1979 potrivit căruia decesul lui

Ceban Andrei a survenit în rezultatul insuficienței pulmonare ca consecință a

bronhopneumoniei purulente. Din conținutul aceleiași concluzii rezultă, că potrivit

raportului de analiză toxicologică nr. 270 din 01.11.2004 în viscerele cadavrului nu

s-au depistat substanțe toxice, cercetat de medicul Chetrari (f.d. 66-70 Vol.1);

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr. 100 din 10.05.2005,

acceptat drept probă veridică în cauza dată ce denotă, că decesul copilului Ceban

Andrei a survenit din cauza bronhopneumoniei bilaterale purulente, care se confirmă

prin rezultatul examinării medico-legale a cadavrului și tabloului histopatologic a

modificărilor organelor interne, însă reieșind din faptul, că n-au fost efectuate

investigații suplimentare bacteriologice, virusologice de apreciat concret agentul

patologic al maladiei nu a fost posibil, la fel fiind imposibilă și confirmarea legăturii

cauzale dintre vaccinarea contra hepatitei A și evoluția bronhopneumoniei

pulmonare, constatîndu-se că acordarea asistenței medicale copilului Ceban Andrei

în SP Dondușeni, ICȘOM și C a fost în volum deplin, decesul lui fiind condiționat de

caracterul sever al maladiei (f.d. 87-94 Vol. 1), la solicitarea mamei defunctului,

OUP la data de 25.07.2006 a dispus efectuarea unei expertize medico-legală în

comisie (f.d. 144-145 Vol. 1), care s-a finisat cu întocmirea raportului de expertiză

nr. 282 din 15.08. - 10.12.2008 potrivit căruia, decesul copilului a survenit în urma

bronhopneumoniei bilaterale purulente, fapt adeverit de modificările patologice

depistate în cadrul examinării medico-legale a cadavrului și confirmate prin

investigațiile histopatologice a materialului necroptic; asistența medicală acordată

copilului Ceban Andrei în IMSP SR Dondușeni fiind corectă dar nu în volum deplin,

6

pentru că în această instituție n-a fost efectuată investigarea radiologică a

pacientului și nu s-au administrat antibiotice cu spectrul larg de acțiune, strict

necesare în cazul dat, or ieșirea ficatului de sub rebordul costal cu 3-5-7 cm nu poate

fi în corelație de cauzalitate cu vaccinarea contra hepatitei A, efectuată la data de

22.10.2004 (f.d. 154-164 Vol. 1); în dependență de rezultatele acestei expertize OUP

la data de 05.06.2007 dispune efectuarea altei expertize în comisie, care s-a finalizat

cu întocmirea raportului de expertiză nr. 175 din 08-12.06.2007, potrivit căruia în

situația grea, în care se afla pacientul la data de 28.10.2004 în timpul spitalizării la

IMSP Dondușeni, a fost necesară efectuarea examenului radiologie a cutiei toracice

și terapie intensivă cu antibiotice cu spectrul larg de acțiune, ca "Cefalosporine" de

generația lll-IV, aceste acțiuni fiind în competența medicului pediatru, apoi în

competența celorlalți medici a consiliului medical (f.d. 177-179 Vol. 1); în rezultatul

acestor concluzionări, la data de 18.03.2008 pe caz se dispune efectuarea încă a unei

expertize, în corespundere cu care minorul Ceban Andrei s-a îmbolnăvit acut la data

de 22.10.2004 fiind spitalizat abia la 28.10.2004, în acest interval de timp fiind tratat

în condiții casnice cu „Aspirină", „Paracetamol" șl „Ampiox", care au ascuns

clinica maladiei, astfel că responsabil de neefectuarea examenului general medical

se face medicul ambulatorului sătesc, la care pe data de 23.10.2004 s-a adresat

mama bolnavului. În obligațiile fiecărui medic din consiliul medical întrunit la data

de 28.10.2004 fiind stabilirea diagnosticului corect a maladiei și întreprinderea

tuturor măsurilor necesare în vederea tratării corecte și deplină a pacientului. Rolul

decisiv în acest consiliu, revenindu-i medicului pediatru. Condițiile tehnice a SR

Dondușeni permițînd efectuarea investigațiilor necesare întru diagnosticarea și

tratarea acestui gen de maladie respiratorie. Starea gravă a sănătății copilului nu

permitea externarea lui din spitalul Dondușeni. Asistența medicală „Aviasan” fiind

necesară din primele clipe, cînd copilul nu reacționa pozitiv la medicamentele

prescrise la SP Dondușeni. La data de 29.10.2004 în stare extrem de gravă copilul a

fost externat la insistența părinților, responsabil de acest fapt fiind medicul curant.

Asistența medicală incompletă a fost admisă în toate instituțiile medicale

(ambulatoriul sătesc și SR Dondușeni), care în comun se află în legătură cauzală cu

decesul minorului Ceban Andrei. De rînd cu aceasta, tratamentul administrat în

condiții casnice de mama copilului a dus la un debut necaracteristic al bolii, ce a

creat dificultăți ulterioare în diagnosticarea corectă și promptă a bolii (raportul de

expertiză medico-legală în comisie nr. 105 din 02.04 - 30.10.2008 (f.d. 286-291

Vol.1). Ultima concluzie din expertiza medicală, a determinat numirea pe caz încă a

unei expertize, care s-a finisat cu întocmirea raportului de expertiză nr 383 din

18.12.2008 - 05.02.2009, potrivit căruia Bacalîm Victor era obligat să efectueze

examenul clinic general în condițiile ambulatoriului sătesc, îndată ce a fost contactat

de mama bolnavului, dar nu să recomande fără consultarea celui din urmă,

administrarea medicamentelor ca „Aspirină", „Paracetamol" și „Ampiox". Dacă

7

aceste măsuri obligatorii erau efectuate la timp (în primele 24 ore) medicul stabilea

corect diagnosticul maladiei, iar decesul putea fi evitat. Necătînd la faptul constatării

de către Consiliul medical al SR Dondușeni, a stării grave a pacientului Ceban

Andrei, la data de 29.10.2004 ora 04:00, investigațiile radiologice ale pulmonilor nu

sunt efectuate, nu se numesc cercetări de laborator a sputei în scopul identificării

agentului patogen, numirea antibioticilor cu spectru larg de acțiune, terapie

intensivă. Pe fondalul progresării insuficienții respiratorii, insuficienții acute și a

lipsei de investigații paraclinice complete, minorul Ceban Andrei este externat în

stare gravă de la spital la data de 29.10.2004, ora 08:00. Aceste deficiențe de

investigații, tratament și externarea bolnavului în stare gravă au condiționat

survenirea decesului mai tîrziu la ICȘOM și C, astfel, că asistența medicală

incompletă a fost admisă egal atît în ambulatoriul sătesc, cît și la SR Dondușeni,

care în comun au cauzat survenirea decesului minorului Ceban Andrei (f.d. 4-8 Vol.

2). Potrivit raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 62 din 03.11.2010 -

11.03.2010 vaccinele administrate minorului, inclusiv și împotriva hepatitei n-au

condiționat apariția maladiei "Bronhopneumonie purulentă formă gravă", ea

reprezentînd o maladie desinestătătoare care putea să se dezvolte ca consecință a

unei infecții virale. La adresarea mamei copilului la 23.10.2004, medicul Bacalîm

Victor era obligat să examineze activ pacientul prin constatarea stării lui, ascultarea

sistemului respirator, fixarea temperaturii corpului, numirea investigațiilor

radiologice a pulmonilor, stabilirea diagnosticului, prescrierea tratamentului

corespunzător, dar nu să recomande (fără a vedea bolnavul) administrarea

medicamentelor. La etapa spitalicească dacă era stabilit la timp și corect

diagnosticul, erau administrate medicamente efective, posibil putea fi evitat decesul.

Cauza înrăutățirii sănătății minorului, a fost debutul bronhopneumoniei, nefiind

condiționată de administrarea vaccinului. Legătură cauzală între prima vaccinare

ROR din 14.09.2004, revaccinarea BȚJ din 20.09.2004, vaccina HVA din 22.10.2004

și înrăutățirea bruscă a sănătății copilului la data de 23.10.2004 nu există.

Vaccinarea și revaccinarea în lanț pe perioada 14.09.2004 - 22.10.2004 n-au

condiționat și n-au favorizat afectarea rinichilor cu dezvoltarea insuficienții renale

acute. Internarea tîrzie (după 6 zile) și lipsa tratamentului medicamentos specific a

condiționat o evoluție gravă a bolii si au putut dezvolta schimbări patologice

ireversibile, inclusiv la ficat și rinichi (f.d. 104-106 Vol. 2).

Astfel, Colegiul penal a concluzionat că baza probantă administrată în

prezenta cauză, permite săvîrșirea de către inculpații Bacalîm Victor și Cojocari

Teodor a faptelor prejudiciabile, prevăzute la art. 213 lit. b) Cod penal după

cum urmează:

- Bacalîm Victor în aceea, că deținînd în baza ordinului nr. 2 din 12.10.1999

funcția de medic generalist coordonator al Centrului de Sănătate Moșana a IMSP

Spitalul raional Dondușeni, exercitînd totodată și funcția de medic de familie și fiind

8

obligat să acorde asistența medicală bolnavilor, la adresarea cet. Ceban Larisa privind

înrăutățirea stării sănătății feciorului dînsei Ceban Andrei, născut la 23.08.1997, prin

pierderea poftei de mîncare, vome și ridicarea temperaturii, atîrnîndu-se neglijent față

de obligațiile de serviciu, nu i-a asigurat nivelul corespunzător de examinare,

supraveghere și tratament, or fiind obligat să efectueze examenul clinic general în

condițiile ambulatoriului sătesc prin constatarea stării bolnavului, ascultarea

sistemului respirator, fixarea temperaturii corpului, numirea investigațiilor

radiologice a pulmonilor, stabilirea diagnosticului, prescrierea tratamentului

corespunzător, fără vizitarea pacientului, la apelul telefonic al mamei acestuia, a

recomandat administrarea medicamentelor „Aspirină", „Paracetamol" și „Ampiox",

care în rezultatul administrării n-au îmbunătățit starea sănătății copilului, astfel, că

neefectuînd examenul clinic general și nestabilind corect diagnosticul maladiei în

primele 24 ore, eu îndreptarea întîrziată doar la 28.10.2004 a pacientului în secția

pediatrie a Spitalului raional Dondușeni, medicul Bacaîm Victor a încălcat din

neglijență regulile și metodele de acordare a asistenței medicale, fapt ce, potrivit

raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 383 din 18.12.2008 - 05.02.2009,

a provocat decesul copilului Ceban Andrei Victor, ce s-a produs la 01.11.2004, în

Institutul de Cercetări Științifice de Ocrotire a Sănătății Mamei și Copilului din mun.

Chișinău, constatîndu-se, că efectuarea în primele 24 ore a măsurilor necesare pentru

stabilirea corectă a diagnosticului maladiei putea evita decesul acestuia;

- Cojocari Teodor, în aceea că deținînd în baza ordinului nr. 1 din 04.10.1999

funcția de medic pediatru al IMSP Spitalul raional Dondușeni și fiind obligat să

acorde asistență de urgență copiilor bolnavi, la internarea copilului Ceban Andrei,

născut la 23.08.1997 în secția pentru copii al IMSP Spitalul Dondușeni în stare

gravitate medie (febră 38,2 gr., grețuri, vome repetate, guturai, dureri de gît, retenția

urinei timp de 24 ore, respirație aspră pulmonară cu raluri burtoase de calibru diferit

bilateral), prin atîrnarea neglijentă față de obligațiile de serviciu manifestată prin

încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, n-

a asigurat nivelul necesar de examinare, supraveghere și tratament al bolnavului, că

medic curant fiind obligat să efectueze examenul clinic general și stabilind, că în

rezultatul tratamentului starea bolnavului se acutizează, avînd rolul decesiv în

Consiliul de medici format la 29.10.2004, n-a efectuat investigațiile radiologice, a

pulmonilor, nu a numit cercetări de laborator a sputei cu scopul identificării agentului

patogen, nu a administrat antibiotice cu spectru larg de acțiune și terapie intensivă. Ca

urmare pe fondalul progresării insuficienței respiratorii acute și a lipsei de investigații

paraclinice complecte, la data de 29.10.2004, ora 08:00 a externat în stare gravă

copilul Ceban Andrei, care în continuare a fost internat la Institutul de Cercetări

Științifice de Ocrotire a Sănătății Mamei și Copilului din mun. Chișinău, unde a și

decedat la data de 01.11.2004. Potrivit raportului de expertiză medico legală în

comisie nr. 383 din 18.12.2008 -05.02.2009, deficiențele de investigații tratament

9

incomplet și externarea bolnavului în stare gravă, au condiționat survenirea decesului.

Ajungînd la această concluzie, Colegiul a menționat, că soluția instanței de

fond privind achitarea inculpaților de sub învinurea lor formulată, doar în baza a două

rapoarte de expertiză medico - legale nr. 1979 din 01.11.2004 și nr. 100 din

10.05.2005 este una absolut incorectă, or după aceasta pe cauză au mai fost efectuate

cinci expertize medico-legale în comisie, care au combătut rezultatele primelor două

expertize, constatînd cu certitudine motivul decesului minorului Ceban Andrei,

scopul efectuării cărora a și fost constatarea tuturor împrejurărilor ce au dus la

decesul unui copil minor.

Instanța de apel a relatat că, versiunea referitor la intoxicația minorului ca

rezultat al vaccinării, ce s-a acutizat și a determinat survenirea decesului, a fost

preluată inițial de către partea apărării, fiind susținută pe parcursul judecării cauzei

penale în susținerea nevinovăției inculpaților, însă nu și-a găsit confirmare în

rezultatul investigărilor clinice și de laborator, efectuate pe parcursul petrecerii

celorlalte cinci expertize medico-legale. Or, chiar din declarațiile inculpaților rezultă,

că simptomatica bolii declanșate la minor nu este caracteristică vaccinării.

Totodată, Colegiul a menționat, că însăși consiliul de medici a concluzionat

că sursa de intoxicație a fost legată de boala de bază - infecția respiratorie virală

acută. Astfel, că apariția acestei versiuni a fost determinată doar de constatarea

ulterior făcută de medicii legiști în rapoartele nominalizate mai sus cu nr. 1979 și

Instanța de apel a reținut că, din raportul de expertiză medico-legală nr. 105

din 02.04.2008 se deduc următoarele criterii:

ambulatoriului sătesc, la care la 23.10.2004 s-a adresat mama minorului bolnav;

medicul stabilea corect diagnosticul maladiei, iar decesul putea fi evitat;

Victor era obligat să examineze activ pacientul prin constatarea stării bolnavului,

ascultîndu-i sistemul respirator, fixînduu-i temperatura corpului, numindu-i

investigații radiologice a pulmonilor, stabilindu-i diagnosticul, prescriindu-i

tratament corespunzător, și nu să-i recomande, fără a vizita pacientul, administrarea

de medicamente;

a fost corectă, dar nu în volum deplin, or, în această instituție n-a fost efectuată

investigarea radiologică a pacientului și nu s-au administrat antibiotice cu spectru

larg de acțiune, strict necesare în cazul dat;

terapiei intensive cu aintibiotice cu spectrul larg de acțiune, ca "Cefalosporine"

de generația IIMV. aceste indicații în primul rînd fiind de competența medicului

10

pediatru, apoi a cetortatți membri a consiliului medical;

29.10.2004, ora 08:00, la insistența părinților, iar responsabil de acest fapt este

nemijlocit medicul curant (medicul pediatru);

(ambulatoriul sătesc. SR Dondușeni și CMC) care în comun au legătură cauzală cu

decesul minorului Ceban Andrei;

gravă, au condiționat survenirea decesului, mai tîrziu la ICȘOM și C;

specific a condiționat o evoluție gravă a bolii și a putut dezvolta schimbări

patologice ireversibile, inclusiv la ficat și rinichi.

Astfel, Colegiul penal constatînd prezența în acțiunile inculpaților Bacalîm

Victor și Cojocari Teodor a elementelor infracțiunii, prevăzută de art. 213 lit. b) Cod

penal, a considerat necesar de a-i libera de răspunderea penală în temeiul art. 60 alin.

(1) lit. b) Cod penal în legătură cu expirarea termenilor de prescripție, dispunînd în

temeiul art. art. 332 alin. (1) și 391 alin. (1) pct. 6) Cod procedură penală încetarea în

privința lor a procesului penal.

recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să fie menținută sentința instanței de fond.

În motivarea soluției sale, recurentul a invocat că, instanța de apel a ignorat

decizia anterioară a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 25 decembrie

2014 și a adoptat o decizie prin care de fapt dispozitivul nu corespunde soluției.

Prima instanță a stabilit cu certitudine nevinovăția adusă în baza art. 213 lit. b)

Cod penal, constatînd lipsa semnelor infracțiunii.

Recurentul a precizat că, la adoptarea soluției sale, instanța de apel a ignorat și

nu s-a expus asupra cerințelor succesorului legal al victimei, Ceban Larisa, care în

obiecțiile la apelul procurorului a solicitat menținerea sentinței de achitare, cu

respingerea apelului.

Totodată, probele administrate la materialele cauzei au fost apreciate greșit,

fără a acumula probe suplimentare, fapt dovedit și prin aprecierea eronată a raportului

de expertiză nr. 1979 din 01.11.2004, unde în rubrica „diagnosticul medico-legal”

este indicat – intoxicația cu toxic necunoscut, iar moartea lui Ceban Andrei a survenit

în rezultatul insuficienței pulmonare ca consecință a bronhopneumoniei bilaterale

purulente, fapt indicat și în raportul de expertiză medico-legală nr. 100 din

10.05.2005, ce se confirmă prin rezultatul examinării medico-legale a cadavrului și

tabloului histopatologic a modificărilor organelor interne. Însă, inculpatul

menționează că, reieșind din faptul că nu au fost efectuate investigații suplimentare

11

bacteriologice, virusologice, de apreciat corect agentul patologic nu a fost posibil, iar

obligațiunile sale profesionale au fost executate și făcute înscrierile necesare în cartea

de ambulatoriu, dar a dispărut de la materialele cauzei, fapt menționat și în sentința

instanței de fond, iar instanța de apel nu a ținut cont de asta.

Astfel, decizia instanței de apel este bazată pe presupuneri, nefiind confirmate

probele veridice.

8.1. Recurs ordinar împotriva deciziei menționate a depus avocatul Igor

Țurcanu și inculpatul Cojocari Teodor, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie menținută sentința instanței de fond.

Recurenții invocă că, la adoptarea soluției instanța de apel a considerat că

dispariția cartelei medicale a bolnavului Ceban Andrei și lipsa unei investigări

efective în vederea constatării împrejurărilor în care s-a pierdut cartela, nu

influențează la stabilirea adevărului. În acest sens se menționează, că cartela

respectivă a fost expediată în adresa Centrului de Medicină Legală, în baza căreia

urma să fie efectuată expertiza medico-legală pentru stabilirea cauzei decesului și

corectitudinii vaccinărilor efectuate.

Astfel, în opinia recurenților, acest înscris reprezintă o probă a dosarului penal

și urma să fie o parte integrală a acestuia, or, în cazul dispariției cartelei medicale

aceasta urma să fie înlocuită sau restabilită.

Mai mult ca atît, expertizele au fost efectuate fără ca experților să le fie puse, în

mod obligatoriu, toate materialele suplimentare aflate la dispoziția coordonatorului

expertizei judiciare, adică cartela medicală a bolnavului Ceban Andrei, pe 76 file,

care a dispărut misterios la etapa urmăririi penale, iar autoritățile competente nici nu

s-au autosesizat pentru a descoperi persoana sau persoanele vinovate de dispariția

unei probe din dosar și fără de care nu se putea petrece nici expertiza.

Totodată, recurenții specifică faptul că, partea apărării a fost lipsită de

posibilitatea de a apela la experții independenți pentru a fi efectuate expertize

medico-legale.

Pe de altă parte, instanța de apel nu a ținut cont de indicațiile Curții Supreme

de Justiție, coform căreia era obligată să se expună asupra referinței succesorului

legal al victimei și anume asupra faptului că la urmărirea penală nu au fost efectuate

investigații bacteorologice și virusologice, pentru a stabili agentul patogen.

Prima instanță corect a pus la baza sentinței de achitare raportul de examinare

medico-legală nr. 1979, precum și raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.

100 din 10.05.2005.

Astfel, raportul de examinare și rapoartele de expertiză diferă unul de altul,

dețin diferite argumente și constatări, care pun la îndoială vinovăția inculpaților. Din

probele prezentate de către partea acuzării, nu au fost stabilite regulile sau metodele

de acordare a asistenței medicale care au fost încălcate de inculpat. Examenul clinic

12

general al pacientului a fost stabilit de un consiliu format din mai mulți medici, care

au confirmat toate chestiunile referitor la tratamentul pacientului, adică nimeni nu are

rolul decisiv la stabilirea diagnozei tratamentului.

Instanța de fond, legal și întemeiat a constatat că art. 213 CP este aplicabil

atunci cînd se atestă nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care

un alt profesionist, în aceleași condiții, le-ar fi respectat și este inaplicabil în caz de

eroare medicală, exprimată în producerea unor consecințe grave.

Latura obiectivă cere prezența faptei prejudiciabile care ia forma acțiunii sau

inacțiunii de încălcare a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale,

reguli și metode care nu au fost stabilite de organul de urmărire penală și nu au fost

încriminate lui Cojocari Teodor în actul de învinuire.

Mai mult ca atît, în apelul său procurorul a invocat raportul de expertiză

medico-legală în comisie nr. 282 din 15.08.2006-10.12.2006, potrivit căruia asistența

medicală acordată copilului a fost corectă, dar nu în volum deplin. Concluzia dată, în

opinia recurenților, exclude vina inculpaților, iar toate rapoartele de expertiză la care

a făcut referire poartă un caracter de presupunere, însă nu confirmă vina inculpaților.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept

să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În acest aspect, Colegiul lărgit va statua și asupra respectării prevederilor art.

(1) alin. (3) Cod procedură penală, care, referitor la scopul procesului penal,

stipulează, că organele de urmărire penală și instanțele judecătorești în cursul

procesului sunt obligate să activeze în așa mod încît nici o persoană să nu fie

neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

În susținerea recursurilor, recurenții au invocat aceleași motive și anume

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală și

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției inculpaților, în

comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs consideră, că în cauză sunt prezente erorile de drept

menționate de recurenți.

Din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel nu a examinat cauza în

privința lui Bacalîm Victor și Cojocari Teodor sub toate aspectele, complet și

obiectiv, cu respectarea prevederilor art. 414, 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de

procedură penală și nu a făcut o analiză amplă probelor prezentate cu expunerea

argumentărilor sale, iar probele administrate în cauză, nu au fost verificate și

apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității lor, iar în ansamblu – în coroborare cu alte probe.

13

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs concluzionează că, instanța de fond

corect a conchis că învinuirea adusă inculpaților Bacalîm Victor și Cojocari Teodor

nu este bazată pe probe ce ar confirma vinovăția acestora.

Instanța de fond cercetînd probele prezentate și anume audiind inculpații,

succesorul părții vătămate, martorii și examinînd materialele dosarului, inclusiv

rapoartele de expertiză și raportul de examinare medico-legală, a conchis că

învinuirea formulată inculpaților nu și-a găsit confirmare pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 213 Cod penal, care prevede răspunderea penală pentru

încălcarea din neglijență a regulilor sau metodelor de acordare a asistenței medicale.

Conform actului de punere sub învinuire a inculpaților, pentru fiecare în parte

nu este indicat concret care reguli sau metode de acordare a asistenței medicale, din

toate existente, au fost încălcate de către inculpați și au avut ca urmare decesul unei

persoane.

Este necesar de menționat, că regulile sau metodele de acordare a asistenței

medicale încălcate de făptuitor, trebuie să aibă un caracter imperativ, deci să fie

cuprinse în acte normative în vigoare, indiferent de organul competent (Parlamentul,

Guvernul, Ministerul Sănătății etc.). Nu pot fi luate în considerație regulile sau

metodele de acordare a asistenței medicale avînd caracter doar de recomandare. La

calificarea faptei este obligatorie stabilirea concretă a articolului sau punctului din

cadrul actelor normative, care conțin regulile sau metodele de acordare a asistenței

medicale, care au fost încălcate.

Prin urmare, instanța de recurs ajunge la concluzia că învinuirea adusă lui

Bacalîm Victor și Cojocari Teodor este neclară, din motiv că nu s-a făcut referire la

careva act cu caracter normativ care conține regulile sau metodele de acordare a

asistenței medicale, ținînd cont de faptul că elementul material al infracțiunii

prevăzute de art. 213 Cod penal este descris prin prisma unei dispoziții de blanchetă

și în rechizitoriu urma să fie făcută trimitere la actele normative.

În această ordine de idei, în viziunea Colegiului este absolut inadmisibilă

formularea din Decizia Curții de Apel :”... Colegiul ține să menționeze că, lipsa la

momentul comiterii-faptelor prejudiciabile a cadrului legal și a fișelor de post ce ar

determina cu strictețe obligațiile funcționale a inculpaților, care au fost adoptate și

întocmite ulterior celor întîmplate, nu reduce răspunderea lor în încălcarea din

neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, or în situația

creată ei urmau să se conformeze cerințelor actelor normative existente la acel

moment cum ar fi: Legea nr. 411 - XIII din 28.03.1995 "privind ocrotirea sănătății"

cu modificările și completările ulterioare, or încălcarea legii nominalizate nu se

incriminează inculpaților, astfel încît instanța de apel a depășit vădit limitele învinuiri

formulate.

Astfel, instanța de recurs consideră ca fiind incorectă condamnarea inculpaților

în baza unei și aceleiași norme penale - art. 213 lit. b) Cod penal, deoarece învinuirea

14

adusă este condiționată de acțiunile succesorului părții vătămate, care au condus la

neîndeplinirea și neefectuarea corespunzătoare a unor obligațiuni. De către organul de

urmărire penală nu a fost indicat care este actul normativ care ar conține regulile de

externare a bolnavului și dacă inculpații ar fi comis o încălcare a acestor norme.

Latura obiectivă a infracțiunii imputate inculpaților cere prezența faptei

prejudiciabile care ia forma acțiunii sau inacțiunii de încălcare a regulilor sau

metodelor de acordare a asistenței medicale, legătura cauzală dintre fapta

prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă se caracterizează prin imprudență concretizată în neglijență

față de fapta prejudiciabilă și în imprudență față de urmări prejudiciabile.

Astfel, instanța de recurs precizează că în speța dată lipsește latura obiectivă și

subiectivă, în sensul că nu a fost concretizată învinuirea sub care au fost puși

inculpații, prin urmare nu este stabilită vinovăția inculpaților de săvîrșire a faptei

prejudiciabile.

Totodată, instanța de recurs precizează că art. 213 Cod penal este inaplicabil în

caz de eroare medicală, exprimată în procedura vătămării grave a integrității

corporale sau a sănătății ori a decesului din cauza naturii lucrurilor (evoluția

complicată a bolii, simptomatologia atipică, reacția alergică neprevăzută a

organismului pacientului, prezența unei boli necunoscute, particularitățile anatomice

anomalice ale organismului pacientului etc.), situație în care orice alt lucrător medical

ar fi produs același prejudiciu în aceleași condiții de lucru.

În acest sens, Colegiul lărgit relevă că prima instanță corect a analizat raportul

de examinare medico-legală nr. 1979 din 01.11.2004, care a conchis că moartea cet.

Ceban Andrei a survenit în rezultatul insuficienței pulmonare ca consecință a

bronhopneumoniei purulente, fiind stabilit diagnosticul ca intoxicație cu toxic

necunoscut.

Întru confirmarea celor expuse vine și raportul de expertiză medico-legală nr.

100 din 10.05.2005, prin care se atestă faptul că bronhopneumonia bilaterală

purulentă este o maladie severă și cu timpul acest proces se complică cu insuficiență

patogenă ce provoacă decesul, iar de confirmat legătura cauzală dintre vaccinare

contra hepatitei A și dezvoltarea bronhopneumoniei nu este posibil și careva

complicații nu au apărut. Totodată, s-a concluzionat că acordarea asistenței medicale

la copilul Ceban Andrei a fost în volum deplin, decesul fiind condiționat de caracterul

sever a maladiei și acțiunile lucrătorilor medicali ce au efectuat vaccinarea și decesul

copilului legătura de cauzalitate lipsește.

Mai mult ca atît, declarațiile directorului Centrului de Medicină Legală,

Cuvșinov Ion, confirmă faptul că decesul copilului a survenit în urma

bronhopneumoniei purulentă în formă gravă, iar aceste date au fost luate din

rezultatele necropsiei cadavrului, investigațiile de laborator și documentele medicale.

Totodată, expertul a declarat că nu se poate defini sau diferenția cine din personalul

15

medical este vinovat de decesul copilului, deoarece s-au comis erori la fiecare etapă,

deși s-au administrat antibiotice de care nu trebuiau, de asemenea, nu a fost făcută

chemarea la bolnav ci doar s-a solicitat o consultație, iar aceasta nu se consideră o

chemare pentru acordarea asistenței medicale.

Mai mult, instanța de recurs precizează că tot expertul în declarațiile sale

suplimentare date în instanța de apel invocă faptul că, în perioada anului 2004 nu erau

adoptate și puse în vigoare standardele naționale de diagnostic și tratament, care

oficial au fost implementate în anul 2008, purtînd denumirea de Protocoale Clinice

Naționale, care prevăd măsuri concrete de diagnosticare și tratament, obligatorii

pentru executare.

Tot aici, Colegiul reține că, Protocoale Clinice Naționale sunt elaborate în baza

Ghidurilor internaționale bazate pe dovezi a eficacității clinice și, în același timp, și

economice. Ele sunt instrumente pentru luarea deciziilor clinice, ultimele fiind

deseori destul de dificile. Deci, departe de a încorseta gîndirea medicală,

raționamentul clinic, Protocoalele îl ajută pe medic să acționeze de la un standard de

calitate obligatorie. Ele, fiind implementate, contribuie substanțial la îmbunătățirea

calității asistenței medicale.

Însă, în perioada la care se referă cazul dat, Cuvșinov Ion a adăugat că, doar în

unele instituții medicale erau fișe de post în care erau incluse obligațiunile

funcționale, dar ele nu se refereau la metodicile obligatorii de diagnostic și tratament.

Astfel, în cazul dat a fost pusă o diagnoză greșită, respectiv și tratamentul administrat

nu era cel care trebuia să fie. Analiza sîngelui și radiologia fiind obligatorie în cazul

dat. Or, pe lîngă manifestările clinice și modificările patologice, examenul radiologic

ar fi dat un rezultat clar ce ar fi permis unui specialist calificat în domeniu să

diagnostice pneumonia, pentru ca rezultatele radiologice în cea mai mare parte

încununează cercetările, confirmînd sau infirmînd existența ei.

În urma celor menționate, instanța de recurs precizează că, instanța de apel în

decizia sa a invocat cele relatate mai sus, însă eronat au fost apreciate, deoarece ele

confirmă nevinovăția inculpaților.

De asemenea, Colegiul reține că instanța de apel a pus la baza soluției de

condamnare sesizarea mamei defunctului către organele procuraturii, însă a ignorat să

se expună asupra faptului că aceasta a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, iar la

03.12.2012 a depus referință prin care s-a expus pentru respingerea apelului

procurorului și menținerea sentinței de achitare, deoarece careva pretenții în privința

inculpaților nu are (f.d. 254-255 Vol. III).

Astfel, instanța de recurs conchide că, instanța de apel unilateral a făcut

trimitere la unele probe din dosar, concluzionînd că acestea confirmă vina

inculpaților în comiterea infracțiunii imputate, fără a verifica și a aprecia în cumul

toate probele acumulate la urmărirea penală și în ședințele de judecată, pe cînd

instanța de fond a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, și a

16

apreciat corect probele administrate.

În cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de

către instanța de fond și a ajuns la concluzia prezenței vinovăției inculpaților în

săvîrșirea infracțiunii imputate, urma să dezvăluie această concluzie expunîndu-și

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la

baza hotărîrii de condamnare, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Principiul procesului echitabil cere ca hotărîrea să fie motivată, justițiabilul

trebuie să poată lua cunoștință de motivele care au determinat instanța să adopte una

sau altă soluție și să poată să le conteste dacă sistemul juridic prevede o cale de atac

împotriva acestei hotărîri. Lipsa motivării unei decizii judiciare poate pune în pericol

dreptul la un proces echitabil.

Jurisprudența CEDO de asemenea, prevede că în baza aceleași probe nu poate

fi emisă o hotărîre de achitare și ulterior de condamnare, fără ca instanța care

condamnă persoana să nu cerceteze de sinestătător și să argumenteze concluzia sa de

condamnare.

Tot la acest capitol, Colegiul lărgit susține poziția instanței de fond și anume

faptul că la emiterea sentinței de achitare s-a condus de prevederile art. 6 alin. (1) și

(2) CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și

într-un termen rezonabil a cauzei sale, de care o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale

cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată

împotriva sa. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată

pînă ce vinovăția sa va fi legal stabilită.

Așa dar, instanța de fond corect a constatat că probele administrate de către

organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziția

instanțelor judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției inculpaților,

iar fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

În contextul celor enunțate, Colegiul reține că, o hotărîre de condamnare nu

poate fi bazată doar pe presupuneri, or prima instanță a ținut cont de aceste prevederi

legale, precum și de principiul, că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate,

se tratează în favoarea inculpaților și a adoptat soluția întemeiată.

În aceiași ordine de idei se mai rețin și prevederile pct. 6 al Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție „Privind sentința judecătorească” nr. 5 din 19 iunie 2006,

din care rezultă, că vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră dovedită

numai în cazul cînd instanța de judecată a dat răspuns la toate chestiunile prevăzute

în art. 385 Cod de procedură penală, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot

fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în urma unei proceduri

legale.

17

Prin urmare, Colegiul menționează că prima instanță a pronunțat o sentință

legală, întemeiată și motivată, și în atare situație, se concluzionează, că apelul

declarat de către procuror a fost greșit admis, iar recursurile declarate de către

inculpatul Bacalîm Victor, de avocatul Igor Țurcan și inculpatul Cojocari Teodor sunt

întemeiate și urmează a fi admise, cu casarea totală a deciziei recurate și menținerea

sentinței instanței de fond.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Bacalîm Victor, de

avocatul Igor Țurcan și inculpatul Cojocari Teodor, casează total decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 12 februarie 2014și menține sentința Judecătoriei

Dondușeni din 05 decembrie 2011, prin care Bacalîm Victor Nicolae și Cojocari

Teodor Ion au fost achitați de învinuirea adusă în baza art. 213 lit. b) Cod penal,

deoarece faptele lor nu întrunesc elementele acestei infracțiuni.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 21 octombrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

Vladimir Timofti

18