1ra-1405-2014 — art.190 alin.2 lit.b, c CP

1ra-1405-2014 — art.190 alin.2 lit.b, c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-1405/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Andrei Formusatii, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 aprilie 2014, în cauza penală în

privinț a lui

Cojocari Viorel Mihail, născut la 11 martie 1976, originar

din or.Sînjerei, domiciliat în mun.Bălți, str.Calea Orheiului

117

și

Mișin Veaceslav Iacob, născut la 11 decembrie 1963,

originar din s.Bălănești, r-nul Criuleni, domiciliat în or.Orhei,

str.Brîncuși 22.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11 Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă:

Veaceslav au fost recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.190 alin.(2) lit.b), c)

Cod penal la cîte 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter

comercial, pe un termen a cîte 2 ani, fiecare.

Potrivit art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe un

termen de probă de cîte 2 ani, pentru fiecare.

Acțiunile civile înaintate de Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie au fost admise în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

acțiuni de escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere în următoarele circumstanțe:

În luna iunie 2009, aflîndu-se în s.Elizaveta, mun.Bălți, locuitorii satului

Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie au făcut cunoștință cu Cojocari Viorel, care în

procesul discuției, aflînd de dorința acestora de a pleca la lucru peste hotarele

1

R.Moldova, i-a convins că poate să le acorde un ajutor în vederea perfectării și

obținerii actelor necesare pentru plecarea lor la lucru în Cehia, precum și obținerii vizei

de lucru la ambasada Cehiei în R.Moldova.

După ce Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie, au acceptat propunerea lui Cojocari

Viorel, în luna iulie 2009, aflîndu-se în s.Elizaveta, mun.Bălți, în scopul dobîndirii

ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul

perfectării și obținerii actelor necesare pentru plecarea la lucru în Cehia, precum și

obținerii de la ambasada Cehiei în R.Moldova a vizei de lucru în Cehia și a altor

documente, asigurîndu-i că le va deschide vize de lucru în țara dată, a primit de la

fiecare cîte 1250 euro, ce constituie suma de cîte 19759,25 lei.

Ulterior, în procesul perfectării de către Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie a

actelor necesare pentru a fi prezentate la ambasada Cehiei în R.Moldova, într-o zi din

vara anului 2009, ultimii s-au întîlnit în or.Orhei cu cet.Mișin Veaceslav, care

acționînd cu intenție, îndreptată spre dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, sub

pretextul programării într-un mod mai urgent la ambasada Cehiei, prin înșelăciune și

abuz de încredere, a primit de la fiecare din ei cîte 500 euro, ce constituie suma de cîte

7903,7 lei.

În toamna anului 2009 lui Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie de către ambasada

Cehiei în R.Moldova le-a fost refuzat în deschiderea vizelor, astfel prin acțiunile sale

au dobîndit ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere Cojocari Viorel suma de

39518,50 lei și Mișin Veaceslav suma de 15807,40 lei, cauzîndu-le părților vătămate o

daună în proporții considerabile.

Instanța, reținînd declarațiile părților vătămate A.Grumațchi și Iu.Pleșco date în

cadrul cercetării judecătorești, unde au afirmat că au transmis fiecare în parte pentru

perfectarea vizei lui Cojocari Viorel cîte 1250 euro, în total suma de 2500 euro și lui

Mișin Veaceslav cîte 500 euro, în total suma de 1000 euro, care la acea perioadă,

conform cursului valutar al BNM constituia suma de 39518,50 lei și, respectiv, suma

de 15807 lei, ce potrivit art.126 Cod penal, nu constituie proporții mari, dar

considerabile, a conchis că acțiunile inculpaților urmează a fi reîncadrate din

prevederile art.190 alin.(4) Cod penal în cele ale art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal.

inculpatului V.Cojocari, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpații să fie condamnați în baza art.190 alin.(4) Cod penal, numindu-le pedeapsa

lui Mișin Veaceslav - 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu

caracter comercial pe un termen de 2 ani și lui Cojocari Viorel - 7 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 2 ani,

invocînd că instanța, analizînd și cercetînd probele acuzării, corect a tras concluzia ca

fiind dovedită vinovăția inculpaților pe faptul dobîndirii ilicite a bunurilor altei

persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, comisă de două persoane, însă

neîntemeiat a tras concluzia că prin acțiunile sale aceștia au cauzat daune considerabile

părților vătămate și a reîncadrat acțiunile lor de la alin.(4) la alin.(2) al art.190 Cod

penal, deoarece incorect a dispersat faptele acestora, pe cînd acțiunile lor s-au

manifestat prin acțiuni unice, cu caracter continuu, pe o perioadă mai îndelungată, de

unde rezultă că fiecare din ei a dobîndiit ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere de

la părțile vătămate cîte 27662,95 lei, fiecare, iar în total suma de 55325,90 lei, ce

constituie proporții mari;

2

- avocatul în numele inculpatului V.Cojocari, casarea acesteia și pronunțarea

unei hotărîri de achitare, deoarece dînsul nu a comis infracțiunea incriminată și nu a

dobîndit ilicit bunurile altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, ci doar a

luat actele transmise de V.Mișin; instanța neîntemeiat și-a bazat concluzia pe

declarațiile părților vătămate, pe cînd acestea urmau a fi apreciate critic, deoarece în

declarațiile lor sînt divergențe cu privire la suma de bani ce a fost trasmisă, cui aceasta

a fost transmisă, de rînd ce din declarațiile martorului L.Bocancea rezultă că martorul

V.Tudos nu a fost prezent la discuția dintre A.Grumațchii, Iu.Pleșco cu V.Cojocari, și

careva bani nu au fost trasmiși; instanța nu a luat în seamă nici faptul că părțile

vătămate s-au adresat cu cererea la organele de poliție abia peste trei ani de zile.

respins apelul procurorului, ca nefondat și admis apelul avocatului V.Teleba în numele

inculpatului Cojocari Viorel, și prin extindere și în privința lui Mișin Veaceslav, casată

sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care:

- Cojocari Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3621 alin.(2)

lit.b), c) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 2 ani;

- Mișin Veaceslav, a fost recunoscut vinovat și condamnat art.362/1 alin.(2)

lit.b), c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu

caracter comercial pe un termen de 2 ani.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei pe

un termen de probă de 2 ani. În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat că Cojocari Viorel, acționînd de comun acord cu

Mișin Veaceslav, în luna iunie 2009, în scopul obținerii unui folos financiar, au

întreprins acțiuni privind organizarea intrării, tranzitării și șederii ilegale cu scop de

lucru pe teritoriul Cehiei, prin confecționarea și folosirea documentelor false în

vederea tăinuirii intenției reale de intrare și ședere pe teritoriul Cehiei a cetățenilor

R.Moldova, Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie, locuitori ai s.Elizaveta, mun.Bălți, care

nu dețineau cetățenia țării nominalizate și nu erau rezidenți ai acestui stat, primind de

la fiecare din ei suma de 1750 euro în următoarele circumstanțe:

În luna iunie 2009, aflîndu-se în s.Elizaveta, mun.Bălți, locuitorii satului

Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie au făcut cunoștință cu Cojocari Viorel, care în

procesul discuției, aflînd de dorința acestora de a pleca la lucru peste hotarele

R.Moldova, i-a convins că poate să le acorde un ajutor în vederea perfectării și

obținerii actelor necesare pentru plecarea lor la lucru în Cehia, precum și obținerii vizei

de lucru la ambasada Cehiei în R.Moldova.

După ce Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie au acceptat propunerea lui Cojocari

Viorel, în luna iulie 2009, acesta înțelegîndu-se în prealabil cu Mișin Veaceslav, a

primit de la fiecare cîte 1250 euro, ce constituie suma de cîte 19759,25 lei.

Ulterior, în procesul perfectării de către Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie a

actelor necesare pentru a fi prezentate la ambasada Cehiei în R.Moldova, într-o zi din

vara anului 2009, ultimii s-au întîlnit în or.Orhei cu Mișin Veaceslav, care acționînd cu

intenție unică cu Cojocari Viorel, îndreptată la obținerea unui folos financiar, sub

pretextul programării într-un mod mai urgent la ambasada Cehiei, a primit de la fiecare

din ei cîte 500 euro, ce constituie cîte 7903,7 lei.

3

În toamna anului 2009 lui Grumațchi Andrei și Pleșco Iurie, de către ambasada

Cehiei în R.Moldova le-a fost refuzat în deschiderea vizelor pentru plecarea lor la

lucru în Cehia.

4.2. Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe,

audiind inculpații V.Cojocari și V.Mișin, părțile vătămate A.Grumațchi și Iu.Pleșco,

martorul L.Bocancea, cercetînd probele scrise – plîngerile părților vătămate

A.Grumațchi, Iu.Pleșco, certificatul medical nr.13899 eliberat la 05.08.2009,

certificatul de sănătate nr.019535, certificatul medical, cazierul juridic pe numele

cet.A.Grumațchi, cu traducere în lima Cehă, autentificate notarial, procesele-verbale de

confruntare dintre Iu.Pleșco, A.Grumațchi și V.Mișin, dintre E.Popescu și V.Mișin,

dintre V.Cojocari și V.Mișin, dintre V.Cojocari și A.Grumațchi, dintre V.Cojocari și

Iu.Pleșco, pe care apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a

ajuns la concluzia că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.362/1 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, adică organizarea, în

scopul obținerii, direct sau indirect, a unui folos financiar sau material, a intrării,

șederii, tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a

persoanei, care nu este nici cetățean, nici rezident al acestui stat, săvîrșită asupra a două

persoane, de către două persoane, dar nu de escrocherie, după cum au fost încadrate de

organul de urmărire penală, cît și de prima instanță, adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

Astfel, instanța a conchis că prima instanță a dat faptei săvîrșite de inculpați o

încadrare juridică greșită, deoarece acțiunile acestora nu au fost îndreptate spre

dobîndirea ilicită a bunurilor părților vătămate A.Grumațchi și Iu.Pleșco, ci în

obținerea directă sau indirectă a unui folos financiar sau material pentru serviciile

acordate de către ei părților vătămate pentru intrarea și șederea ilegală a ultimilor pe

teritoriul Cehiei, deci componența de infracțiune de organizare a migrației ilegale, care

s-a realizat atît prin latura obiectivă, cît și cea subiectivă a infracțiunii date, fiindcă

banii au fost transmiși inculpaților de către părțile vătămate tocmai pentru ca aceștia să

le organizeze intrarea lor ilegală pe teritoriul Cehiei, spunîndu-le ce acte sînt necesare

pentru intrare, organizîndu-le colectarea lor, traducerea acestora în limba cehă și

programarea la ambasada Cehiei pentru deschiderea vizei, de rînd ce cunoșteau că

ultimii nu sînt nici cetățeni, nici rezidenți ai acestui stat.

La fel, instanța de apel, în suportul concluziei de reîncadrare a acțiunilor

inculpaților în baza art.362/1 Cod penal, a reținut și declarațiile părților vătămate, care

în prima instanță, cît și în apel au declarat că banii în sumă de cîte 1750 euro, au fost

trasmiși inculpaților nu în urma înșelăciunii sau abuzului de încredere, ci pentru

organizarea intrării și șederii în Cehia, unde urmau să se angajeze la muncă, ambii

solicitînd încasarea numai a jumătate din suma transmisă inculpaților, de unde reiese

că aceștia recunosc că o jumătate din sumă a fost cheltuită de inculpați pentru acțiunile

de organizare a migrației lor ilegale, din care motiv instanța, conducîndu-se de

prevederile art.411 Cod de procedură penală, prin extindere a examinat cauza și în

privința inculpatului V.Mișin.

Instanța de apel, reținînd cele relatate și constatate în ședință a considerat că

apelul procurorului, care a solicitat condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de

care aceștia au fost puși sub învinuire, în baza art.190 alin.(4) Cod penal, este nefondat,

pe motiv că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie.

4

De asemenea, instanța de apel a respins argumentele apărării referitor la prezența

unor contraziceri în declarațiile părților vătămate, care inițial au arătat că au transmis

banii lui V.Cojocari și V.Mișin în anul 2010, iar ulterior au indicat că transmiterea

banilor a avut loc în anul 2009, deoarece această circumstanță nu influențează asupra

esenței cauzei, unele elemente pot fi uitate, însă declarațiile acestora că inculpații și-au

asumat obligația de a organiza migrarea lor ilegală, cărora le-au transmis suma de cîte

1750 euro, sînt consecvente și identice, precum și în partea cui au fost transmiși acești

bani cîte 1250 euro lui V.Cojocari, care le-a lămurit că nașul său, V.Mișin, poate să-i

ajute în perfectarea documentelor și obținerea vizei pentru a pleca la muncă în Cehia,

ca apoi făcînd cunoștință prin intermediul lui V.Cojocari cu V.Mișin, i-au transmis

ultimului suma de cîte 500 euro, pentru urgentarea înregistrării la ambasadă, astfel de a

pune la îndoială veridicitatea acestor declarații nu s-a constatat.

Lipisit de temei instanța a considerat și afirmația avocatului, precum că

declarațiile martorului V.Tudos, urmau a fi apreciate critic, din motiv că cele relatate

de ultimul în procesul-verbal al ședinței de judecată, nu corespund adevărului,

deoarece partea apărării careva obiecții asupra procesului-verbal nu a înaintat, în

corespundere cu prevederile art.336 alin.(6) Cod de procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel, ținînd cont de dispozițiile art.61, 75 Cod

penal, precum și de faptul că inculpații anterior nu au fost trași la răspundere penală, că

infracțiunea a fost comisă de ei în anul 2009, ambii se caracterizează pozitiv la locul de

trai, au la întreținere copii minori, iar inculpatul V.Mișin și pe mama sa în etate, că

circumstanț e agravante în cauză lipsesc, considerat posibil de a le acorda acestorza o

șansă pentru corectare în condițiile neprivative de libertate.

Astfel, instanța reținînd circumstanțele atenunate sus menț ionate, cît și rolul

fiecărui inculpat la comiterea faptei, a concluzionat că inculpatului V.Cojocari urmează

a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de amendă, iar lui V.Mișin - de închisoare, însă

reieșind din faptul că ultimul este veteran al organelor afacerilor interne și a trupelor de

carabenieri din R.Moldova, a conchis că nu este rațional ca dînsul să execute pedeapsa

reală cu închisoarea, considerînd că scopul pedepsei se va obține fără izolarea lui de

societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, în corespundere cu

dispozițiile art.90 Cod penal.

invocînd temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece hotărîrea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, invocînd că instanța de apel la adoptarea soluției de

condamnare a dat deplină eficiență prevederilor procesual penale, a făcut o apreciere

corectă a probelor, a reținut utilitatea probelor prezentate de partea acuzării, însă

incorect a făcut concluzii ce nu se racordă la ele, adică la ansamblul probator acumulat

pe cauză, din care motiv neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpaților din prevederile

art.190 alin.(4) în cele ale art.362/1 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, de rînd ce probele

acumulate de către organul de urmărire penală, cărora instanța de apel le-a dat o

apreciere cuvenită, și anume declarațiile părților vătămate Iu.Pleșco, A.Grumațchi,

martorilor E.Popescu, V.Tudos, M.Cucereavîi, L.Grumațchi, cît și probele scrise,

demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de escrocherie și nu de

organizare a migrației ilegale, adică prin organizarea nemijlocită a intrării lui

A.Grumațchi și Iu.Pleșco pe teritoriul R.Cehe, neargumentînd poziția sa, prin care

acțiuni concrete a fost organizată intrarea părților vătămate pe teritoriul unui stat străin.

5

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele administrate în instanța

de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că, deși aceste prevederi legale sînt obligatorii,

instanța de apel nu le-a respectat pe deplin și, în special, în latura aprecierii juridice a

faptei imputate inculpaților Mișin Veaceslav și Cojocari Viorel în baza art.190 alin.(4)

Cod penal.

Astfel, consultînd textul sentinței, prima instanță a administrat probele prezentate

de procuror, și anume declarațiile inculpaților, a părților vătămate Iu.Pleșco,

A.Grumațchi, a martorilor V.Tudos, M.Cucereavîi, L.Grumațchi, E.Popescu, și

probele scrise: plîngerile părților vătămate, certificatele medicale nr.13899 din

05.08.2009, de sănătate nr.019535, cazierul juridic pe numele cet.A.Grumațchi,

traduse în limba cehă și autentificate notarial, procesele-verbale de confruntare dintre

Iu.Pleșco, A.Grumațchi și V.Mișin, dintre E.Popescu și V.Mișin, dintre V.Cojocari și

V.Mișin, dintre V.Cojocari și A.Grumațchi, dintre V.Cojocari și Iu.Pleșco, ș i,

reț inînd prevederile art.126 Cod penal, a considerat dovedită vinovăția lui V.Cojocari

și V.Mișin în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.b), c) Cod penal,

deoarece aceș tia au cauzat părților vătămate daune nu în proporții mari, ci în

proporț ii considerabile.

Instanța de apel casînd sentința ș i rejudecînd cauza, a reîncadrat acțiunile

inculpaț ilor în prevederile altei norme penale – art.3621 alin.(2) lit.b), c) Cod penal,

motivînd că din probele acumulate în cauză, acțiunile acestora nu au fost îndreptate

spre dobîndirea ilicită a bunurilor părților vătămate A.Grumațchi și Iu.Pleșco, ci în

obținerea, directă sau indirectă, a unui folos financiar sau material pentru serviciile

acordate de către ei părților vătămate pentru intrarea și șederea ilegală a acestora pe

teritoriul Cehiei, adică organizarea migarației ilegale. Concluzia dată instanț a ș i-a

bazat-o pe aceleași probe, enumerate mai sus, în baza cărora prima instanță a conchis

că acțiunile inculpaț ilor întrunesc elementele infracțiunii de escrocherie.

Colegiul consideră că concluziile instanței de apel sînt pripite, iar probele

administrate în cauză nu au fost verificate și apreciate în ansamblu, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței și coroborării lor, ce ar fi demonstrat acțiunile concrete

întreprinse de inculpați pentru organizarea și intrarea părților vătămate pe terioriul unui

stat străin.

Conform art.52 Cod penal se consideră componență de infracțiune totalitatea

semnelor obiective, stabilite de legea penală, ce califică o faptă prejudiciabilă drept

infracțiune concretă, iar potrivit art.113 Cod penal se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

6

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

Prin urmare, referitor la încadrarea acțiunilor inculpaților V.Mișin și V.Cojocari

în baza art.3621 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, Colegiul atestă că, conform teoriei

dreptului ca obiect juridic al acestei componențe de infracțiune îl formează relațiile

sociale cu privire la desfășurarea în condiții de legalitate a organizării intrării, șederii

sau tranzitării teritoriului statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu

este nici cetățean, nici rezident al acestui stat.

Art.3 din Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a

aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității

transnaționale organizate din 15.11.2000, la care R.Moldova este parte din 16.10.2005,

definește expresia de „trafic ilegal de migranți”, care desemnează faptul de a asigura,

în scopul obținerii, direct sau indirect, un folos financiar ori un folos material, intrarea

ilegală într-un Stat Parte a unei persoane, care nu este nici ceățean, nici rezident

permanent al acestui stat, iar expresia „intrare ilegală” - desemnează trecerea

frontierelor atunci cînd condițiile necesare intrării ilegale în statul primitor nu sînt

satisfăcute.

Reieș ind din cele menț ionate, Colegiul penal consideră că instanța de apel

preamatur a tras concluzia că inculpații au realizat latura obiectivă a infracțiunii de care

au fost recunoscuți vinovați, deoarece nu pot constitui documente, care apar în

contextul activităților organizate de către subiectul infracțiunii prevăzute de art.3621

Cod penal, acele documente, care sînt necesare în vederea eliberării vizelor de

intrare/ieșire în/din R.Moldova, fiindcă aceste documente nu au destinația care rezultă

din interpretarea dispoziției ce incriminează fapta de organizare a migrației ilegale,

acestea fiind destinate nu intrării pe teritoriul unui stat, perfectarea acestora poate doar

contribui la intrarea pe teritoriul statului.

Astfel, rețînd cele relatate, pentru a încadra acțiunile inculpaților V.Mișin și

V.Cojocari în baza art.3621 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, instanța de apel urma să

argumenteze prin care probe se demonstrează faptul că inculpaț ii au avut intenț ia

obț inerii unui folos material pentru serviciile acordate acestora pentru intrarea și

șederea ilegală a lor pe teritoriul Cehiei.

În concluzie, Colegiul penal consideră că instanța de apel, în speța dată, nu a

analizat la modul cuvenit acțiunile și intenția inculpaților V.Cojocari și V.Mișin, care

s-au obligat să pună la dispoziția părților vătămate invitațiile de lucru în Cehia, care de

fapt nu permiteau intrarea pe teritoriul Cehiei cu scopul angajării la lucru, cît și a altor

documente, asigurîndu-le deschiderea vizelor de lucru în această țară și urgentarea

procedurii de progarmare la ambasada Cehiei, insuflîndu-le astfel încredere, siguranță

și legalitate în acțiunile lor, ce a generat transmiterea benevolă a banilor acestora, ș i

nu a constatat din care motiv li s-a refuzat părților vătămate în deschiderea vizelor – că

documentele erau false sau din alt temei.

Astfel, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la judecarea apelului a comis

erori de drept, prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată.

Procedînd în asemenea mod, instanța nu a acordat deplină eficiență prevederilor

art.414 alin.(2) și 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, ceea ce echivalează cu

erori judiciare, ce s-au soldat cu o hotărîre neîntemeiată și nemotivată.

7

Avînd în vedere că erorile de drept invocate nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, decizia instanței de apel în cauza dată urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația ca în conformitate cu

art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate,

să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, avînd în vedere prevederile

art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel și recurs și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții

de Apel Bălți, Andrei Formusatii, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 30 aprilie 2014, în cauza penală în privința lui Cojocari Viroel și Mișin

Veaceslav și dispune rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia publicată integral la 16 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

8