1ra-332/2016 — art. 190 al.4 CP

1ra-332/2016 — art. 190 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 1ra-332/2016

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2016 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti, Constantin Alerguș, Nadejda

Toma,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocatul Roșca

Ivan în numele inculpaților Cojocari Viorel și Mișin Veaceslav și de avocatul

Gujuman Fiodor în numele inculpatului Cojocari Viorel, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2015, în cauza

penală în privința lui

Cojocari Viorel Mihail, născut la 11 martie 1976,

originar din or. Sîngerei, domiciliat în mun. Bălți,

str. Calea Orheiului 117

și

Mișin Veaceslav Iacob, născut la 11 decembrie

1963, originar din sat. Bălășești, r-nul Criuleni,

domiciliat în or. Orhei, str. Brîncuși 22.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Veaceslav au fost condamnați în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la cîte 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter comercial, pe un

termen a cîte 2 ani, fiecare.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de cîte 2 ani, pentru fiecare.

Acțiunile civile înaintate de Grumațchi A. și Pleșco Iu. au fost admise în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordinea procedurii civile.

Veaceslav, au comis acțiuni de escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în următoarele circumstanțe.

1

În luna iunie 2009, aflîndu-se în sat. Elizaveta, mun. Bălți, locuitorii satului

Grumațchi A. și Pleșco Iu. au făcut cunoștință cu Cojocari V., care în procesul

discuției, aflînd de dorința acestora de a pleca la lucru peste hotarele R. Moldova, i-a

convins că poate să le acorde un ajutor în vederea perfectării și obținerii actelor

necesare pentru plecarea lor la lucru în Cehia, precum și obținerii vizei de lucru la

ambasada Cehiei în R. Moldova.

După ce Grumațchi A. și Pleșco Iu., au acceptat propunerea lui Cojocari V., în

luna iulie 2009, aflîndu-se în sat. Elizaveta, mun. Bălți, în scopul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul perfectării

și obținerii actelor necesare pentru plecarea la lucru în Cehia, precum și obținerii de la

ambasada Cehiei în R. Moldova a vizei de lucru în Cehia și a altor documente,

asigurîndu-i că le va deschide vize de lucru în țara dată, a primit de la fiecare cîte 1250

euro, ce constituia suma de cîte 19759,25 lei.

Ulterior, în procesul perfectării de către Grumațchi A. și Pleșco Iu. a actelor

necesare pentru a fi prezentate la ambasada Cehiei în R. Moldova, într-o zi din vara

anului 2009, ultimii s-au întîlnit în or. Orhei cu Mișin V., care acționînd cu intenție,

îndreptată spre dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, sub pretextul programării

într-un mod mai urgent la ambasada Cehiei, prin înșelăciune și abuz de încredere, a

primit de la fiecare din ei cîte 500 euro, ce constituia suma de cîte 7903,7 lei.

În toamna anului 2009 lui Grumațchi A. și Pleșco Iu. de către ambasada Cehiei

în R. Moldova le-a fost refuzat în deschiderea vizelor, astfel prin acțiunile sale au

dobîndit ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere Cojocari V. suma de 39518,50 lei

și Mișin V. suma de 15807,40 lei, cauzîndu-le părților vătămate o daună în proporții

considerabile.

Instanța, reținînd declarațiile părților vătămate A. Grumațchi și Iu. Pleșco date în

cadrul cercetării judecătorești, unde au afirmat că au transmis fiecare în parte pentru

perfectarea vizei lui Cojocari V. cîte 1250 euro, în total suma de 2500 euro și lui Mișin

V. cîte 500 euro, în total suma de 1000 euro, care la acea perioadă, conform cursului

valutar al BNM constituia suma de 39518,50 lei și, respectiv, suma de 15807 lei, ce

potrivit art. 126 Cod penal, nu constituie proporții mari, dar considerabile, a conchis că

acțiunile inculpaților urmează a fi reîncadrate din prevederile art. 190 alin. (4) Cod

penal în cele ale art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

numele inculpatului Cojocari V., care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații

să fie condamnați în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, numindu-le pedeapsa lui Mișin

V. - 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter comercial pe

un termen de 2 ani și lui Cojocari V. - 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 2 ani, din motiv că instanța corect

a tras concluzia ca fiind dovedită vinovăția inculpaților pe faptul dobîndirii ilicite a

bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, comisă de două

persoane, însă, neîntemeiat a concluzionat că prin acțiunile sale aceștia au cauzat

daune considerabile părților vătămate, reîncadrînd acțiunile lor de la alin. (4) la alin.

(2) al art. 190 Cod penal, deoarece incorect a dispersat faptele acestora, pe cînd

acțiunile lor s-au manifestat prin acțiuni unice, cu caracter continuu, pe o perioadă mai

îndelungată, de unde rezultă că fiecare din ei a dobîndiit ilicit, prin înșelăciune și abuz

2

de încredere de la părțile vătămate cîte 27662,95 lei, fiecare, iar în total suma de

55325,90 lei, ce constituie proporții mari;

- avocatul, casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece

inculpatul nu a comis infracțiunea incriminată și nu a dobîndit ilicit bunurile altei

persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere, ci doar a luat actele transmise de V.

Mișin, instanța neîntemeiat și-a bazat concluzia pe declarațiile părților vătămate, pe

cînd acestea urmau a fi apreciate critic, deoarece în declarațiile lor sînt divergențe cu

privire la suma de bani ce a fost trasmisă, cui aceasta a fost transmisă, de rînd ce din

declarațiile martorului L. Bocancea rezultă că martorul V. Tudos nu a fost prezent la

discuția dintre A. Grumațchi, Iu. Pleșco cu V. Cojocari, și careva bani nu au fost

trasmiși, instanța nu a luat în seamă nici faptul că părțile vătămate s-au adresat cu

cererea la organele de poliție abia peste trei ani de zile.

respins apelul procurorului, ca nefondat și admis apelul avocatului V. Teleba în

numele inculpatului Cojocari V. și prin extindere în privința lui Mișin Veaceslav,

casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

- Cojocari Viorel a fost condamnat în baza art. 362/1 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 2 ani;

- Mișin Veaceslav a fost condamnat în baza art. 362/1 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter

comercial pe un termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a constatat, că Cojocari V. acționînd de comun acord cu

Mișin V., în luna iunie 2009, cu scopul obținerii unui folos financiar, au întreprins

acțiuni privind organizarea intrării, tranzitării și șederii ilegale cu scop de lucru pe

teritoriul Cehiei, prin confecționarea și folosirea documentelor false în vederea

tăinuirii intenției reale de intrare și ședere pe teritoriul Cehiei a cetățenilor R. Moldova,

Grumațchi A. și Pleșco Iu., locuitori ai sat. Elizaveta, mun. Bălți, care nu dețineau

cetățenia țării nominalizate și nu erau rezidenți ai acestui stat, primind de la fiecare din

ei suma de 1750 euro în următoarele circumstanțe.

În luna iunie 2009, aflîndu-se în sat. Elizaveta, mun. Bălți, locuitorii satului

Grumațchi A. și Pleșco Iu. au făcut cunoștință cu Cojocari V., care în procesul

discuției, aflînd de dorința acestora de a pleca la lucru peste hotarele R. Moldova, i-a

convins că poate să le acorde un ajutor în vederea perfectării și obținerii actelor

necesare pentru plecarea lor la lucru în Cehia, precum și obținerii vizei de lucru la

ambasada Cehiei în R. Moldova.

După ce Grumațchi A. și Pleșco Iu. au acceptat propunerea lui Cojocari V., în

luna iulie 2009, acesta înțelegîndu-se în prealabil cu Mișin V., a primit de la fiecare

cîte 1250 euro, ce constituia suma de cîte 19759,25 lei.

Ulterior, în procesul perfectării de către Grumațchi A. și Pleșco Iu. a actelor

necesare pentru a fi prezentate la ambasada Cehiei în R. Moldova, într-o zi din vara

anului 2009, ultimii s-au întîlnit în or. Orhei cu Mișin V., care acționînd cu intenție

unică cu Cojocari V., îndreptată la obținerea unui folos financiar, sub pretextul

3

programării într-un mod mai urgent la ambasada Cehiei, a primit de la fiecare din ei

cîte 500 euro, ce constituia cîte 7903,7 lei.

În toamna anului 2009 lui Grumațchi A. și Pleșco Iu., de către ambasada Cehiei

în R. Moldova le-a fost refuzat în deschiderea vizelor pentru plecarea lor la lucru în

Cehia.

4.2. Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe,

audiind inculpații, părțile vătămate, martorul L. Bocancea și probele materialele, în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, a ajuns la concluzia că acțiunile

inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 362/1

alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Astfel, instanța a conchis că prima instanță a dat o încadrare juridică greșită

faptei săvîrșite de inculpați, deoarece acțiunile lor nu au fost îndreptate spre dobîndirea

ilicită a bunurilor părților vătămate A. Grumațchi și Iu. Pleșco, ci în obținerea directă

sau indirectă a unui folos financiar sau material pentru serviciile acordate de către ei

părților vătămate pentru intrarea și șederea ilegală a ultimilor pe teritoriul Cehiei. Banii

au fost transmiși inculpaților de către părțile vătămate pentru ca aceștia să le

organizeze intrarea lor ilegală pe teritoriul Cehiei, spunîndu-le ce acte sînt necesare

pentru intrare, organizîndu-le colectarea lor, traducerea acestora în limba cehă și

programarea la ambasada Cehiei pentru deschiderea vizei, de rînd ce cunoșteau că

ultimii nu sînt nici cetățeni, nici rezidenți ai acestui stat.

La fel, instanța de apel, a reținut declarațiile părților vătămate, care în prima

instanță, cît și în apel au declarat că banii în sumă de cîte 1750 euro, au fost transmiși

inculpaților nu în urma înșelăciunii sau abuzului de încredere, ci pentru organizarea

intrării și șederii în Cehia, unde urmau să se angajeze la muncă, ambii solicitînd

încasarea numai a jumătate din suma transmisă inculpaților, de unde reiese că aceștia

recunosc că o jumătate din sumă a fost cheltuită de inculpați pentru acțiunile de

organizare a migrației lor ilegale, din care motiv instanța, conducîndu-se de

prevederile art. 411 Cod de procedură penală, prin extindere, a examinat cauza și în

privința inculpatului V. Mișin.

De asemenea, instanța a respins argumentele apărării referitor la prezența unor

contraziceri în declarațiile părților vătămate, care inițial au arătat că au transmis banii

lui V. Cojocari și V. Mișin în anul 2010, iar ulterior au indicat că transmiterea banilor

a avut loc în anul 2009, deoarece această circumstanță nu influențează asupra esenței

cauzei, unele elemente pot fi uitate, însă declarațiile acestora că inculpații și-au asumat

obligația de a organiza migrarea lor ilegală, cărora le-au transmis suma de cîte 1750

euro, sînt consecvente și identice, precum și în partea cui au fost transmiși acești bani

cîte 1250 euro lui V. Cojocari, care le-a lămurit că nașul său, V. Mișin, poate să-i ajute

în perfectarea documentelor și obținerea vizei pentru a pleca la muncă în Cehia, ca

apoi făcînd cunoștință prin intermediul lui V. Cojocari cu V. Mișin, i-au transmis

ultimului suma de cîte 500 euro, pentru urgentarea înregistrării la ambasadă, astfel de a

pune la îndoială veridicitatea acestor declarații nu s-a constatat.

Lipsită de temei instanța a considerat și afirmația avocatului, precum că

declarațiile martorului V. Tudos, urmau a fi apreciate critic, din motiv că cele relatate

de ultimul în procesul-verbal al ședinței de judecată, nu corespund adevărului,

deoarece partea apărării careva obiecții asupra procesului-verbal nu a înaintat, în

conformitate cu prevederile art. 336 alin. (6) Cod de procedură penală.

4

La individualizarea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de

cerințele art. 61, 75, 90 Cod penal, de gravitatea infracțiunii comise, de personalitatea

inculpaților, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării acestora,

astfel stabilindu-i lui Cojocari V. o pedeapsă sub formă de amendă, iar lui Mișin V. o

pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, invocînd că instanța de apel la adoptarea soluției de condamnare a dat deplină

eficiență prevederilor procesual penale, a făcut o apreciere corectă a probelor, însă

incorect a recalificat acțiunile inculpaților din prevederile art. 190 alin. (4) în cele ale

art. 362/1 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, probele demonstrează vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii de escrocherie și nu de organizare a migrației ilegale.

noiembrie 2014, a fost admis recursul, casată total decizia și dispusă rejudecarea

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din motiv că la judecarea

cauzei în instanța de apel nu au fost respectate prevederile art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

6.1. Instanța de recurs a menționat, că instanța de apel nu a verificat și apreciat

în ansamblu probele conform art. 101 Cod de procedură penală, nu a dat o apreciere

juridică faptei imputate inculpaților în baza art. 190 alin. (4) Cod penal.

Colegiul penal a considerat, că instanța de apel prematur a tras concluzia că

inculpații au realizat latura obiectivă a infracțiunii de care au fost recunoscuți vinovați

în baza art. 362/1 Cod penal și nu a analizat la modul cuvenit acțiunile și intenția

inculpaților V. Cojocari și V. Mișin.

pronunțată integral la 28 octombrie 2015, a fost respins apelul avocatului V. Teleba în

numele inculpatului Cojocari V., ca nefondat și admis apelul procurorului, casată

sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Cojocari Viorel și

Mișin Veaceslav au fost condamnați în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, fiindu-le

stabilită pedeapsa lui Cojocari V. – 7 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 3 ani și lui

Mișin V. – 8 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții cu caracter comercial pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a constatat că, Cojocari Viorel și

Mișin Veaceslav au comis acțiuni de escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere în proporții mari, în următoarele

circumstanțe.

În luna iunie 2009, aflîndu-se în sat. Elizaveta, mun. Bălți, locuitorii satului

Grumațchi A. și Pleșco Iu. au făcut cunoștință cu Cojocari V., care în procesul

discuției, aflînd de dorința acestora de a pleca la lucru peste hotarele R. Moldova, i-a

convins că poate să le acorde un ajutor în vederea perfectării și obținerii actelor

necesare pentru plecarea lor la lucru în Cehia, precum și obținerii vizei de lucru la

ambasada Cehiei în R. Moldova.

5

După ce Grumațchi A. și Pleșco Iu., au acceptat propunerea lui Cojocari V., în

luna iulie 2009, acesta, înțelegîndu-se în prealabil cu Mișin V., aflîndu-se în sat.

Elizaveta, mun. Bălți, cu scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin

înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul perfectării și obținerii actelor necesare

pentru plecarea la lucru în Cehia, precum și obținerii la ambasada Cehiei în R.

Moldova a vizei de lucru în această țară, obligîndu-se că va pune la dispoziția

persoanelor date a invitațiilor de lucru în Cehia, precum și alte documente, asigurîndu-

i că le va deschide vize de lucru în țara dată, a primit de la fiecare cîte 1250 euro, ce

constituia suma de cîte 19759,25 lei.

Ulterior, în procesul perfectării de către Grumațchi A. și Pleșco Iu. a actelor

necesare pentru a fi prezentate la ambasada Cehiei în R. Moldova, într-o zi nestabilită

de către organul de urmărire penală din vara anului 2009, aceștia s-au întîlnit în or.

Orhei cu Mișin V., care acționînd cu intenție cu Cojocari V., îndreptată spre dobîndirea

ilicită a bunurilor altei persoane, sub pretextul programării într-un mod mai urgent la

ambasada Cehiei, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la fiecare din ei cîte

500 euro, ce constituia suma de cîte 7903,7 lei.

În toamna anului 2009 lui Grumațchi A. și Pleșco Iu. de către ambasada Cehiei

în R. Moldova le-a fost refuzat în deschiderea vizelor, astfel prin acțiunile sale au

dobîndit ilicit, prin înșelăciune și abuz de încredere de la Grumațchi A. bani în sumă

totală de 1750 euro, ce constituia suma de 27662,95 lei și de la Pleșco Iu. bani în sumă

totală de 1750 euro, ce constituia suma de 27662,95 lei, cauzîndu-le părților vătămate

o daună în proporții considerabile, iar în total au însușit bani în sumă totală de 55325,9

lei, ce constituie proporții mari.

7.2. Instanța a concluzionat că, faptele incriminate inculpaților prin rechizitoriu,

și-au găsit confirmare la judecarea cauzei în instanța de apel, probele au fost apreciate

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, care confirmă vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii și anume prin declarațiile părților vătămate, ale

martorilor, cît și prin alte probe scrise administrate la dosar.

Colegiul penal a reținut, că acțiunile inculpaților nu puteau fi dispersate de către

instanța de fond, ele s-au manifestat prin intenții și acțiuni unice cu caracter continuu,

pe o perioadă îndelungată, astfel infracțiunea prevăzută de art. 190 alin. (4) Cod penal

a fost comisă de ambii inculpați, ce se confirmă prin declarațiile părților vătămate,

conform cărora ei au transmis suma de bani în proporții mari cu scopul de a obține

vize de lucru în Cehia, neavînd înțelegeri cu inculpații privind transmiterea banilor

pentru efectuarea cărorva acțiuni în parte.

Instanța a conchis, că sînt neîntemeiate argumentele avocatului V. Teleba în

interesele inculpatului V. Cojocari, privind lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor

constitutive ale infracțiunii, deoarece probele au fost apreciate conform art. 101 Cod de

procedură penală și confirm vinovăția inculpatului.

La individualizarea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut cont de

cerințele art. 16, 61, 75 Cod penal, astfel stabilindu-le inculpaților o pedeapsă

echitabilă pentru fapta comisă sub formă de închisoare.

Fiodor în numele inculpaților la data de 26 noiembrie 2015, în temeiul art. 427 alin. (1)

pct. 6), 8) Cod de procedură penală, care solicită:

- avocatul Roșca I. în numele inculpaților Cojocari V. și Mișin V., casarea

acesteia, în latura stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

6

hotărîri, prin care inculpaților să le fie stabilită o pedeapsă nonprivativă de libertate, cu

aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a

luat în considerație prevederile art. 61, 75, 76 Cod penal și le-a aplicat inculpaților o

pedeapsă prea aspră care nu este proporțională și echitabilă cu scopul pedepsei penale,

inculpatul Mișin V. a suferit o intervenție chirurgicală complicată, suferind de o boală

incurabilă, avînd nevoie de tratament, iar în condițiile de detenție este imposibilă

aplicarea unor proceduri speciale de terapie chimică, are la întreținere fiica minoră și

mama în vîrstă înaintată, este veteran al organelor afacerilor interne și de război, iar

Cojocari V. are la întreținere trei copii minori, soția nefiind angajată, prejudiciul

părților vătămate a fost recuperat integral, considerînd că în privința acestora poate fi

aplicată o pedeapsă nonprivativă de libertate;

- avocatul Gujuman F. în numele inculpatului Cojocari V., casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel.

În argumentarea cerințelor a invocat că instanța de apel a apreciat incorect

circumstanțele de fapt ale cauzei cu concluzionarea neîntemeiată asupra vinovăției,

probele nu au fost apreciate în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, în

prezenta cauză nu s-a demonstrat faptul dobîndirii ilicite a bunurilor prin înșelăciune și

abuz de încredere, iar decizia adoptată contravine prevederilor art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

inadmisibilitatea recursurilor, din motiv că argumentele invocate de recurenți nu se

regăsesc în prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursurile avocaților Gujuman

Fiodor și Roșca Ivan în numele inculpatului Cojocari Viorel urmează a fi respinse, iar

recursul avocatului Roșca Ivan în numele inculpatului Mișin Veaceslav urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Referitor la recursurile declarate de avocații Gujuman F. și Roșca I. în

numele inculpatului Cojocari Viorel.

Recurenții au invocat temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, la judecarea cauzei menționate în instanța de recurs, aceste temeiuri nu și-

au găsit confirmare.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecînd apelurile, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,

fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de fond, astfel ajungînd la

concluzia corectă enunțată la pct. 7-7.2. din decizie.

În sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului avocatului V. Teleba în numele inculpatului V. Cojocari.

7

În acest context, instanța de recurs, menționează că din conținutul deciziei

rezultă, că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii de către inculpat, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se

concluzia de vinovăție a acestuia.

Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel și lecturînd

textul deciziei, rezultă că instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate, și-a motivat soluția adoptată în baza probelor administrate și verificate în

ședința de judecată a instanței de apel, fapt reflectat în procesul-verbal al ședinței de

judecată, instanța oferind răspunsuri la toate motivele invocate în apel, iar conținutul

deciziei corespunde prevederilor legale.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate.

Potrivit textelor recursurilor, recurenții critică modalitatea de apreciere a

probelor de instanța de apel și aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate,

astfel în acest sens Colegiul penal reține, că instanța de apel a verificat și apreciat

probele în ședința de judecată, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (4), 101

Cod de procedură penală, a ținut cont de recomandările instanței de recurs din 18

noiembrie 2014 și a stabilit toate aspectele de fapt și de drept, astfel corect ajungînd la

concluzia cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (4) Cod penal.

Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu

achitarea acestuia, de vreme ce probele pertinente și concludente, analizate în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurenți, au format obiect

de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora instanța le-a dat o motivare

argumentată și expusă la pct. 7.2. din decizie, soluție, care este susținută și de instanța

de recurs, și a cărei reluare nu se mai impune.

La fel, instanța de recurs menționează, că dezacordul cu modalitatea de apreciere

a probelor, nu se conține în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, astfel criticile formulate nu sunt motivate sub aspectul casării deciziei recurate.

Cu referire la aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, Colegiul penal

atestă că individualizarea acesteia menționată în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa stabilită inculpatului în

conformitate cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, instanța de apel

pronunțîndu-se argumentat asupra motivelor în latura pedepsei penale.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată

în conformitate cu prevederile legale și decizia corespunde prevederilor art. 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

8

Din considerentele relevate, Colegiul penal lărgit conchide, că recursurile

declarate de avocați în numele inculpatului Cojocari Viorel urmează a fi respinse, ca

inadmisibile.

Referitor la recursul declarat de avocatul Roșca I. în numele inculpatului

Mișin Veaceslav.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecînd

recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea parțială sau totală a

hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărîri, dacă nu se

agravează situația condamnatului.

Potrivit textului recursului, recurentul critică decizia instanței de apel sub

aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul penal consideră că instanța de apel a individualizat incorect pedeapsa

stabilită inculpatului.

În acest sens Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art. 75 Cod penal,

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie una echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii

penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în

partea specială.

Astfel, Colegiul penal atestă că la stabilirea pedepsei inculpatului V. Mișin,

instanța de apel nu a acordat în deplină măsură eficiență prevederilor art. 75, 79 Cod

penal.

În acest sens Colegiul menționează, că aplicarea pedepsei mai blînde decît cea

prevăzută de sancțiunea normei penale pentru comiterea unei infracțiuni concrete este

un mijloc acordat instanței de judecată pentru o individualizare maximă a pedepsei.

În conformitate cu alin. (1) art. 79 Cod penal, ținînd cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de

alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,

precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă

categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.

9

Este de menționat faptul, că reieșind din textul normei menționate rezultă că la

stabilirea unei pedepse mai blînde, care nu este prevăzută în sancțiunea articolului

corespunzător din Codul penal, în baza căruia este încadrată infracțiunea, se admite

luînd numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței

circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia pînă la săvîrșirea infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea

infracțiunii.

În spiritul acestei norme penale, se înțelege că trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea

infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri, care

constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sînt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale.

Ca excepționale, instanța urmează să stabilească astfel de împrejurări care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și date privind

personalitatea făptuitorului și alte circumstanțe de importanță majoră.

Astfel, din materialele cauzei rezultă prezența unei circumstanțe excepționale ce

se referă la personalitatea lui Mișin Veaceslav și anume, faptul că acesta suferă de o

boală incurabilă.

La individualizarea pedepsei inculpatului, Colegiul penal va ține cont de

prevederile art. 61, 75, 79 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, care face parte

din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, cît și de circumstanțele excepționale.

În acest context instanța de recurs consideră, că prezența circumstanței

excepționale menționate îndreptățește posibilitatea stabilirii unei pedepse, cu aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 190 alin.

(4) Cod penal și anume, de 5 ani închisoare.

Colegiul penal menționează că potrivit art. 90 alin. (1), (2) Cod penal, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile

săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,

instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat,

va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, care se

stabilește de la 1 an la 5 ani.

Astfel, avînd la bază prevederile și circumstanțele susmenționate, și ținînd cont

de condiția medicală a inculpatului, Colegiul penal consideră că nu este rațională

executarea pedepsei închisorii de către inculpat, fiind necesară suspendarea executării

acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Avînd în vedere cele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia de a admite

recursul avocatului Roșca Ivan în numele inculpatului Mișin Veaceslav, cu casarea

parțială a deciziei atacate, în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea în această parte a

unei noi hotărîri.

10

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocații Gujuman

Fiodor și Roșca Ivan în numele inculpatului Cojocari Viorel, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 septembrie 2015, cu menținerea

hotărîrii atacate în privința acestuia.

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Roșca Ivan în numele inculpatului

Mișin Veaceslav, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

30 septembrie 2015, în latura stabilirii pedepsei lui Mișin Veaceslav, rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre în această parte, după cum urmează:

Mișin Veaceslav Iacob se consideră condamnat în baza art. 190 alin. (4) Cod

penal și i se stabilește pedeapsa cu aplicarea art. 79 Cod penal la 5 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții cu

caracter comercial pe un termen de 3 ani.

În baza art. 90 Cod penal se dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoare stabilită lui Mișin Veaceslav Iacob pe o perioadă de probațiune

de 3 ani.

Inculpatul Mișin Veaceslav Iacob urmează a fi eliberat din instituția penitenciară

în care se deține, dacă nu execută o altă pedeapsă.

În rest, se mențin celelalte dispoziții ale hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 februarie 2016.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

Nadejda Toma

11