1ra-1352/14 — art. 190 alin. 5 Cod penal

1ra-1352/14 — art. 190 alin. 5 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1352/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de procuror și de partea vătămată Cojocari Tamara împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în privința

inculpatelor

Gheorghieș Valentina Vasilii, născută

la 17 februarie 1958 în Ukraina, locuitoare a s. Criva,

r-nul Briceni, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

Daniliuc Larisa Nicolae, născută la 19

septembrie 1951 în Ukraina, locuitoare a s. Criva, r-nul

Briceni, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 26 aprilie 2012– 18 decembrie 2013,

în instanța de apel: 17 ianuarie 2014 – 11 iunie 2014,

în instanța de recurs: 17 iulie – 18 noiembrie 2014.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție,

C O N S T A T Ă :

Valentina și Daniliuc Laris au fost condamnate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal

la 8 ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

financiar-bancar pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis,

începînd cu 18 decembrie 2013.

1

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cojocari Tamara a fost lăsată

fără examinare, cu dreptul de a înainta o asemenea acțiune în conformitate cu

prevederile CPC a RM.

de director executiv al Asociației de Economii și împrumut „Finagroeredit”, cu

sediul în s. Criva, r-nul Briceni, avînd intenția de a dobîndi ilicit bunurile altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, la 22.02.2009 a încheiat un contract

de depunere de economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3 luni, cu

Cojocari T. Conform ratei de schimb a BNM din 22.02.2009, 20.000 euro

constituiau 267.062 lei. Acest contract, directorul executiv al A.E.Î.

„Finagroeredit” Gheorghieș V., împreună cu contabila A.E.Î. „Finagroeredit”

Daniliuc L., nu l-au reflectat în documentele contabile primare și centralizatoare, și

în rapoartele financiare ale asociației, iar banii 20.000 euro, depuși de Cojocari T.

la Asociația de Economii și împrumut „Finagroeredit”, au fost însușiți ilicit de

către inculpate, cauzînd părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Instanța de fond a reținut că învinuirea înaintata s-a confirmat în ședința de

judecată și a calificat acțiunile inculpatelor conform art.190 alin. (5) CP conform

indicilor – excrocheria, dobîndirea, ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvîrșită de două persoane, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile, cu folosirea situației de serviciu, săvîrșită în proporții

deosebit de mari.

Totodată, pentru elucidarea tuturor întrebărilor ce ține de acțiunea civilă și

necesitatea de a fi prezentate instanței un șir de acte de către AEÎ „Finagrocredit”,

acțiunea civilă necesită a fi admisă în principiu, fiind lăsată fără examinare, cu

dreptul de a o înainta în ordinea civilă.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata Gheorghieș

V. să fie achitată.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a dat o apreciere obiectivă

probelor acumulate și administrate în cadrul ședinței de judecată.

Inculpata nu a dobîndit bunurile ilicit, dar au fost primite în baza acordului cu

Cojocari T., care intenționa să pună banii la depozit, și fiindcă a doua zi după

transmiterea banilor a plecat la Moscova a fost imposibilă restituirea imediat a

banilor. Deaceia banii în sumă de 20.000 euro au rămas la păstrare în safeu pînă

cînd peste cîteva zile, cu acordul lui Cojocaru T., acei bani au fost depuși prin

intermediul lui Gheorghieș V. pe contul de la Mobiasbancă.

Astfel, nu este temei de a concluziona că ea a primit bunurile ilicit și i-a

însușit.

La calificarea acțiunilor nu s-a ținut cont că lipsește latura subiectiva a

excrocheriei, Gheorghieș V. nu a avut intenția de a însuși banii și nu a avut nici un

profit din aceasta, ea nu a negat faptul că a primit banii, s-a obligat să-i restituie,

însă situația grea financiară nu-i permite.

Consemnarea, prin recipisă, de către inculpată a obligației către Cojocaru T.

de restituire a banilor sunt relații civile.

2

3.1 Au declarat apeluri și avocații Silviu Burlacu și Boris Cîrțica solicitînd

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

Daniliuc L. să fie achitată.

Apelanții au invocat că inculpata nu a fost prezentă la discuția despre careva

sume bănești și la transmiterea unor sume bănești între Gheorghieș V și Cojocari

T.

Despre existența împrumutului în de 20.000 euro a aflat peste două-trei

săptămîni. Această sumă nu a fost introdusă în actele contabile, nu figura după

contabilitatea Asociației.

Careva transferuri de bani la bancă ea nu a efectuat. A semnat recipisa,

deoarece a solicitat Cojocari T., dorind să o ajute pe Gheorghieș V.

Careva elemente a infracțiunii de escrocherie în acțiunile inculpatei Daniliuc

L. nu au fost stabilite. Mai mult, toate acțiunile inculpatei Gheorghieș V. cad sub

incidența legislației civile, sunt relații de împrumut care urmează a fi recuperate

conform procedurii civile.

Daniliuc L., la două săptămîni a aflat că Gheorghieș V. a primit bani la

depozit, ea a fost împotrivă deoarece Cojocari T. nu locuia pe teritoriul s. Criva, nu

era membră a asociației și banii nu erau în lei.

Inculpatele nu au negat primirea banilor, au fost eliberate și recipise

semnate, ceea ce dovedesc că nu a existat intenția de a dobîndi banii.

3.2. Partea vătămată Cojocari T. la fel a declarat apel, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și admiterea integrală a acțiunii civile: prejudiciul

material de 20.000 euro și prejudiciul moral de 30.000 lei.

Apelanta a indicat că instanța neîntemeiat nu a soluționat acțiunea civilă.

vătămate a fost respins ca nefondat.

Apelurile avocaților au fost admise, sentința casată, cauza rejudecată și

pronunțată o nouă hotărîre.

Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa au fost achitate de sub învinuirea

comiterii infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatelor nu întrunesc elementele infracțiunii.

Dispozițiile sentinței referitor la corpurile delicte și acțiunea civilă a fost

menținută fără modificări.

Instanța de apel a reținut că probele prezentate și cercetate în instanța de fond,

confirmă doar faptul încheierii între Cojocari T. și Asociația de Economii și

împrumut „Finagrocredit", reprezentată de Gheorghieș V., a unui contract de

depunere de economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3 luni, cu dobîndă

și nici o probă nu demonstrează faptul însușirii acestei sume de către inculpată.

Astfel, concluzia instanței privind vinovăția în însușire poartă un caracter de

presupunere.

Declarațiile părții vătămate și a martorului A. Corobceanu nu confirmă

vinovăția inculpatelor în comiterea infracțiunii imputate, deoarece din conținutul

lor nu rezultă că inculpatele au avut intenția de a dobîndi ilicit suma de 20.000 euro

prin înșelăciune.

S-a constatat că inculpata Gheorghieș V. a încheiat cu Cojocari T. un contract

de depunere de economii și prin recipisă contrasemnată și de inculpata Daniliuc L.,

3

s-a obligat de a restitui acesteia suma contractului, restituind doar o partea din bani,

din motivul situației financiare grele la moment.

Gheorghieș V. nu a refuzat să restituie datoria părții vătămate, de rînd ce a

mai achitat o parte din banii acesteia - 6000 euro, obligîndu-se să achite restul

sumei cînd va primi banii de la persoanele care nu și-au onorat contractul de credit

cu A.E.Î. „Finagrocredit".

Deci, între părți a existat un acord de voință, între ele persistînd relații civile,

ceea ce mărturisește despre lipsa în acțiunile inculpatelor a elementelor infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal.

Procurorul nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat cert că inculpatele încă

de la bun început au avut intenția de a înșela partea vătămată și de a nu achita

datoria survenită în urma încheierii contractului de depunere de economii.

Între părți au avut loc niște relații civile, deoarece partea vătămată, dispunînd

de recipisa eliberată de inculpata Gheorghieș V., putea să-și apere drepturile sale

adresîndu-se în ordinea procedurii civile.

Nici una din probele acumulate nu a demonstrat intenția inculpatelor de

însușire a averii străine și concluzia instanței de fond precum, că acestea au însușit

suma de 20.000 euro, transmiși de către Cojocari T. în urma încheierii contractului

de depunere de economii, poartă un caracter de presupunere.

Instanța de fond corect a lăsat acțiunea civilă fară examinare, ținînd cont că

acțiunea civilă a fost înaintată atît împotriva inculpatelor cît și împotriva A.E.Î.

„Finagrocredit", fiind necesar de a prezenta instanței un șir de acte care confirmă

mărimea acțiunii înaintate.

și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că instanța de apel n-a audiat inculpatele în raport cu

faptele incriminate, dar s-a limitat cu luarea de cuvînt. În acest sens este relevantă

jurisprudența CEDO, conform căreia, în cazul în care instanța de control

reanalizează o cauză în fapt și în drept și studiază în ansamblu problema vinovăției

sau nevinovăției, procedura nu are un caracter echitabil în lipsa aprecierii directe a

declarației persoanei acuzate, care susține că nu a comis acte calificate ca

infracțiuni.

Instanța de apel a încălcat prevederile art. 24 alin. (2) și 101 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Întreg probatoriu prezentat și cercetat în instanța de fond confirmă faptul că,

inculpatele au folosit suma de 20.000 lei, obținută de la partea vătămată, pentru

acoperire unor datorii a altor persoane față de "Mobiasbancă", însăși inculpatele

recunosc acest fapt.

Nu s-a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise, de

consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunii, că infracțiunea a fost

săvîrșită cu intenție și a avut consecințe negative asupra părții vătămate, deoarece

aceasta a fost pusă în situația de imposibilitate de procurare a unui apartament.

Deși inculpatele nu recunosc vina, aceasta este dovedită prin probele

administrate.

Partea apărării invocînd dezacordul cu probele prezentate de acuzare în

instanța de fond, nu a solicitat examinarea acestora în instanța de apel.

4

În drept, recursul este fondat prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și partea vătămată, în care cere casarea

deciziei menționate, casarea parțială a sentinței în latura civilă și a dispune

admiterea integral a acțiunii civile.

Recurenta a menționat că instanța de apel nu a examinat probele acuzării una

câte una pentru a se pronunța asupra pertinenței și concludentei fiecărei probe în

parte, ci pornește de la examinarea unui ansamblu probator lipsit de orice precizie

și transparență, confundă probele fără a le analiza, pentru a concluziona că nu

există nici o probă care ar dovedi vinovăția inculpatelor.

Or, vinovăția inculpatelor, adică faptul însușirii sumei de 20.000 euro a fost

dovedit de deplin.

Instanțele nu au soluționat acțiunea civilă formulată în cadrul procesului

penal, încălcând astfel dispozițiile art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Nu există nici o necesitate de a fi administrate probe suplimentare, iar

instanțele nu au precizat cine a pus la îndoială cuantumul prejudiciului material

solicitat.

Care a fost impedimentul pentru instanțe de a dispune încasarea pagubei

materiale de la cei responsabili.

Prin "admiterea în principiu" a acțiunii civile, sunt ignorate drepturile și

interesele părții vătămate și anume dreptul de a fi despăgubită de către autorii

nemijlociți ai infracțiunii și partea responsabilă civilmente. Iar pentru a opri

urmările prejudiciabile ale infracțiunii, dreptul la despăgubiri urmează a fi realizat

cât mai rapid posibil, fără intervenția unei alte instanțe civile.

În drept, recursul este fondat prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a

fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rînd, conform art. 385 alin. (1) pct. 1) – 3), 10) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă,

dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă

a fost săvîrșită de inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care

anume lege penală este prevăzută ea, dacă trebuie admisă acțiunea civilă, în folosul

cui și în ce sumă. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală,

partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

5

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii. În cazul cînd

o parte a acuzației este considerată neîntemeiată – temeiurile pentru aceasta. În

corespundere cu art. 225 alin. (4) Cod de procedură penală, instanța de judecată

lasă acțiunea civilă fără soluționare în procesul penal în cazul adoptării sentinței de

încetare a urmăririi penale sau de achitare din motivul lipsei componenței

infracțiunii.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței, instanța

de fond:

a) a constatat divergent și neclar asupra elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate inculpatelor, menționînd în sentință de mai multe ori că

acestea au cauzat părții vătămate ba daune considerabile, ba daune în proporții

deosebit de mari și nu s-a expus în niciun fel asupra circumstanței recunoscute de

inculpate și partea vătămată că ultimei i-au fost restituite 6000 euro, nefiind clar

urmează această sumă a fi considerată tot dobîndită ilicit, ori necesită a fi exclusă

din învinuire (v. 2, f.d. 40, pct. 1 și 2 din decizie).

b) soluția din dispozitivul sentinței de a lăsa acțiunea civilă fără

soluționare, deoarece necesită a fi prezentate probe suplimentare pentru a o

confirma, nu este una prevăzută de legea procesual-penală pentru o sentință de

condamnare și prezintă dubiile și îndoielile instanței în raport cu fapta constatată în

descriptivul sentinței, adică că a fost dobîndită ilicit anume suma de 20.000 euro.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

legale și a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

În al doilea rind, potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. În

corespundere cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 385 alin. (1)

pct. 1) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă, dacă a avut loc fapta de săvîrșirea căreia este

învinuit inculpatul. Potrivit art. 394 alin. (1) pct. 1), alin. (3) pct. 1) și 2) Cod de

procedură penală, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,

timpul, modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele

infracțiunii. Partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea

învinuirii pe baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată,

descrierea circumstanțelor cauzei constatate de instanța de judecată și enunțarea

temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu indicarea motivelor pentru care

instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării. În corespundere cu art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

6

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 387 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă

inculpatul a fost achitat pentru că nu sînt întrunite elementele infracțiunii.

Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către instanța de apel.

Or, rejudecînd cauza potrivit regulilor generale, conform părții descriptive a

deciziei contestate, instanța de apel:

a) nu a indicat învinuirii pe baza căreia cauza a fost trimisă în judecată, deci

a menținut faptele imputate inculpatelor, descrise și constatate de instanța de fond

ca fiind dovedite, dar în final a pronunțat, în mod divergent și, prin urmare absolut

neîntemeiat, o soluție de achitare a ultimilor. Decizia instanței de apel întrunește,

astfel, elemente proprii atît sentinței de condamnare cît și celei de achitare,

adoptînd o hotărîre neprevăzută de legea procesual-penală în cest sens;

b) nu a apreciat fiecare probă, examinată de prima instanță, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a enunțat motivele pentru

care a respins probele aduse în sprijinul acuzării, inclusiv cele invocate în

recursurile ordinare și nu a rejudecat cauza în raport cu circumstanțele invocate în

rechizitoriu (v. 2 f.d. 121, pct. 4 din decizie);

c) dispozitivul deciziei conține soluții divergente – cu toate că sentința a fost

casată, o parte din ea a fost și menținută. Soluția privind menținerea sentinței în

latura civilă, în cazul în care sentința prevede mai multe relevanțe divergente în

acest sens - acțiunea civilă necesită a fi admisă în principiu, fiind lăsată fără

examinare, cu dreptul de a o înainta în ordinea civilă, contravine art. 387 alin. (2)

pct. 2) Cod de procedură penală - instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile

dacă inculpatul a fost achitat pentru că nu sînt întrunite elementele infracțiunii (pct.

1, 2 și 4 din decizie).

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că instanța de apel nu a judecat

apelul de pe rol în condițiile legii, deoarece a adoptat o hotărîre care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează total hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările comise de ambele instanțe, a normelor procedurale

specificate constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului de pe rol, casării totale a deciziei contestate și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procuror și partea vătămată

Cojocari Tamara, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 mai 2014, în privința inculpatelor Gheorghieș Valentina Vasilii și Daniliuc

Larisa Nicolae, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată la 22 decembrie

2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

8

Dosarul nr. 1ra-1352/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco, Liliana Catan,

Ion Guzun,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare declarate de procuror și partea vătămată Cojocari Tamara împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 mai 2014, în privința

inculpatelor

Gheorghieș Valentina Vasilii, născută

la 17 februarie 1958 în Ucraina, locuitoare a s. Criva,

r-nul Briceni, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

Daniliuc Larisa Nicolae, născută la 19

septembrie 1951 în Ucraina, locuitoare a s. Criva, r-nul

Briceni, cetățeancă a R. Moldova, fără antecedente

penale.

În conformitate cu art. 433 alin. (1), 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3)

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procuror și partea vătămată

Cojocari Tamara, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

14 mai 2014, în privința inculpatelor Gheorghieș Valentina Vasilii și Daniliuc

Larisa Nicolae, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată la 09 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Liliana Catan

Ion Guzun

9