1ra-87/14 — Art. 27, 191 al. 2 CP

Instanța de fond din 01.06.2012 pînă la 26.02.2013;

Curtea de Apel Bălți din 22.03. – pînă la 19.06.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 23.10.2013 pînă la 25.02.2014. Procedura de citare a fost legal executată. Inculpatul Gavriliuc Vladimir și avocatul acestuia, Țurcanu Igor, au solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat. Procurorul a solicitat respingerea recursurilor, cu menținerea hotărîrii atacate. În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Ocnița din 26 februarie 2013, inculpatul Gavriliuc Vladimir a fost condamnat în baza art. 27, 191 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități convenționale, ceea ce constituie 14.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială deplină în cadrul Î.S „Calea Ferată din Moldova” pe un termen de 3 ani. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, inculpatul Gavriliuc Vladimir la 29 noiembrie 2011, în jurul orei 18.00, aflîndu-se la locul de muncă în calitate de refueler la stația de alimentare din depoul locomotive a stației Ocnița a ÎS „Calea Ferată din Moldova” și fiind persoană cu răspundere materială, avînd scopul însușirii intenționate a bunurilor încredințate în administrarea sa, din interes material, dispunînd de cheile de la lacătul stației alimentatorului nr. 1, a descuiat lacătul și prin intermediul furtunului-pistol a umplut cu motorină 5 vase cu volumul a cîte 20 de litri fiecare și un vas de 10 litri, iar în total a sustras 110 litri de motorină, cauzînd proprietarului un prejudiciu material în sumă de 1539,27 lei. Ulterior, motorina sustrasă intenționa să o scoată de pe teritoriul depozitului, însă, acțiunea nu a fost dusă pînă la capăt, deoarece a fost reținut de colaboratorii de poliție. 1 3. Inculpatul Gavriliuc Vladimir și avocatul acestuia, Țurcanu Igor, au atacat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Gavriliuc Vl. În motivarea apelului, apelanții au indicat, că sentința atacată este bazată doar pe presupuneri și probele cercetate în ședința de judecată nu dovedesc vinovăția inculpatului în cele imputate, iar procurorul nu a prezentat probe pertinente, admisibile, concludente și utile întru dovedirea vinovăției inculpatului. La fel, în susținerea cerințelor, au mai invocat că, - - conform art. 251 CPP, actele procedurale și probele administrate de către organul de urmărire penală, atrag nulitatea acestora; - instanța de fond la judecarea cauzei penale, contrar prevederilor art. 24 CPP, s-a manifestat în favoarea acuzării; - instanța de fond, contrar prevederilor art. 325 CPP, l-a condamnat pe Gavriliuc Vl. în baza art. 27, 191 alin. (2) Cod penal, cu calificativul lit. d) – „cu folosirea situației de serviciu”, - în situația cînd, acest calificativ al componenței de infracțiune incriminată inculpatului prin rechizitoriu, nu i-a fost imputat, ultimului fiindu-i imputat calificativul lit. c) – „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, astfel sentința contrazice art. 394 CPP; - neajunsul de motorină în cantitate de 107 litri depistat în urma reviziei, se încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele normative, astfel Î.S „Calea Ferată din Moldova” nu i-a fost cauzat prejudiciu.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Gavriliuc Vladimir și de avocatul acestuia, Țurcanu Igor, cu menținerea sentinței. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului Gavriliuc Vladimir în comiterea infracțiunii imputate. În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente, concludente și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:  declarațiile martorilor Cusailo V., Perceac N., declarațiile reprezentantului părții vătămate, Fortuna V.;  ordinul nr. 161 din 30.09.2002, privind transferarea lui Gavriliuc Vl. în funcția de refueler cu obligațiunea de distribuire a produselor petroliere (f.d. 82);  fișa de post a lui Gavriliuc Vl. cu indicarea obligațiunilor de serviciu (f.d. 83);  procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.11.2011 (f.d. 14-20);  procesul-verbal de examinare a obiectului din 08.12.2011 (f.d. 31);  raportul de expertiză nr. 4254 din 14.12.2011 în privința motorinei (f.d. 91- 92);  certificat privind costul motorinei (f.d. 80);  procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Cusailo V. la locul infracțiunii (f.d. 119-124). La fel, instanța de apel a conchis că probele administrate în cauză combat declarațiile inculpatului, prin care ultimul susține că nu a sustras motorina, aceasta a fost depistată în vase pe teritoriu unde lucra și le muta cu locul, această metoda fiind 2 aleasă întru evitarea răspunderii penale. Mai mult, potrivit fișei de post, Gavriliuc Vl. nu a anunțat despre motorina depistată polițistul de serviciu. Cu referire la argumentele apelanților, precum că neajunsul de motorină depistat în urma reviziei se încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele normative, astfel întreprinderii nu i-a fost cauzat prejudiciu, instanța de apel a conchis că este neîntemeiat, deoarece inculpatul a fost reținut cu motorina sustrasă anume pe teritoriul depozitului, cantitatea căreia fiind practic aceeași ca și cantitatea neajunsului depistat în urma reviziei. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, astfel stabilindu-i inculpatului o pedeapsă în limita sancțiunii art. 191 alin. (2) lit. b) Cod penal, sub formă de amendă.

Inculpatul Gavriliuc Vladimir și avocatul acestuia, Țurcanu Igor, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, au contestat cu recursuri ordinare decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Gavriliuc Vl., din motiv că decizia instanței de apel este contrară prevederilor art. 414-417 CPP, că probele administrate la dosar nu au fost verificate și apreciate în conformitate cu art. 100 alin. (4), 101 CPP, fiind pronunțată o decizie ilegală, or, probele existente nu sunt pertinente și concludente, astfel nu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. În acest aspect, recurenții s-au referit la declarațiile martorilor Cusailo V., Perceac N. - cărora, în viziunea lor, instanțele de judecată nu le-au dat o apreciere cuvenită și s-au manifestat în favoarea părții acuzării. La fel, recurenții mai invocă că, instanța de fond contrat prevederilor art. 325 CPP, din oficiu, a modificat semnul calificativ a laturii obiective a infracțiunii imputate, încălcîndu-i inculpatului dreptul la apărare. Astfel, prin rechizitoriu inculpatului i s-a incriminat calificativul lit. c) – „cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, procurorul n-a modificat învinuirea în judecată, însă, instanța de fond, din oficiu, l-a condamnat pe Gavriliuc Vl. în baza art. 27, 191 alin. (2) Cod penal, cu calificativul lit. d) – „cu folosirea situației de serviciu”, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ilegalității reîncadrării acțiunilor inculpatului, astfel spus, a trecut cu vederea că învinuirea din rechizitoriu sub aspectul laturii obiective contravine cu cele constatate de prima instanță. De asemenea, recurenții invocă că neajunsul de motorină în cantitate de 107 litri se încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele normative, astfel, prin certificatul nr. 1014 din 22.10.2012, eliberat de Î.S „Calea Ferată din Moldova” (f.d. 80), acesteia nu i-a fost cauzat un prejudiciu material; La fel, recurenții mai indică, că partea introductivă a deciziei instanței de apel contrazice cu partea descriptivă, deoarece Gavriliuc Vl. a fost declarat de prima instanță vinovat în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal - delapidarea cu folosirea situației de serviciu, iar instanța de apel a indicat în partea descriptivă la calificativul art. 191 alin. (2) lit. b) Cod penal – delapidarea de două sau mai multe persoane.

Judecînd recursurile ordinare declarate, în baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente. 6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la 3 judecarea apelului, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, - temei care își găsește reflectare în decizia contestată. Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției. În acest context Colegiul penal lărgit, subliniază prevederile art. 100 alin. (4) CPP, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie să se verifice sub toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o conțin. Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. 6.2. Potrivit hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție „Privind sentința judecătorească” nr. 5 din 19.06.2006, la pct. 23, se explică instanțelor de judecată că, - „… instanțele vor ține cont de faptul că învinuirea se consideră mai gravă în cazul cînd, în învinuire se introduc semne calificative care nu au fost puse la baza învinuirii inculpatului inițial, sau majorează volumul învinuirii, deși nu modifică estimația juridică a celor săvîrșite. Drept învinuire care esențial, după circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior, imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare”. În acest context, se observă că prima instanță în partea descriptivă a sentinței de condamnare, la încadrarea juridică a faptei a adoptat o soluție absolut greșită, a se vedea după text, - „Instanța de judecată consideră vina inculpatului Gavriliuc Victor este pe deplin dovedită și încadrează acțiunile lui în baza art. 27, 191 alin. (2) lit. d) Cod penal după calificativele tentativă la delapidarea averii străine, exprimată prin însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, cu folosirea situației de serviciu. Instanța constată că învinuirea inculpatului a fost adusă în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal, însă în ședința de judecată nu a fost stabilită cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate. Necătînd la aceasta, învinuirea, atît la faza urmăririi penale, cît și în ședința de judecată, a indicat calificativul „însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului”, însă, nu a indicat norma de drept, adică art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, fapt dovedit în ședința de judecată. Necătînd la aceasta, instanța găsește că, încadrînd acțiunile inculpatului în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, situația inculpatului nu se agravează, deoarece el a fost pus sub învinuire în baza normei date, adică alin. (2) art. 191 Cod penal”. 4 Or, potrivit art. 325 CPP, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod. Potrivit rechizitoriului, fapta incriminată inculpatului a fost încadrată în baza art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal – semnul calificativ cauzarea de daune în proporții considerabile, în ședința de judecată procurorul a solicitat condamnarea inculpatului în baza acestei norme de drept, astfel instanța de judecată constatînd că, „… nu a fost stabilită cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate”, nu era în drept să se manifesteze în favoarea părții acuzării și să reîncadreze acțiunile inculpatului la semnul calificativ lit. d) - cu folosirea situației de serviciu, care nu i-a fost incriminat. Deși, partea apărării a invocat în cererea de apel acest motiv, instanța de apel nu l-a menționat la descrierea fondului apelului și, ulterior a evitat să se pronunțe. Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis o eroare de drept în sensul art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, care nu poate fi corectată de instanța de recurs, astfel recursul declarat urmează a fi admis, impunîndu-se casarea deciziei atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apeluri, și ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Gavriliuc Vladimir și de avocatul acestuia, Țurcanu Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Gavriliuc Vladimir Vasile și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Pronunțată în ședință publică la 25 martie 2014, ora 09:30. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Elena Covalenco Liliana Catan Iurie Diaconu 5