1ra-87/14 — art. 27, 191 al. 2 CP

1ra-87/14 — art. 27, 191 al. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-87/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu,

cu participarea procurorului Dumitru Graur, avocatului Țurcanu Igor și

inculpatului Gavriliuc Vladimir, a judecat în ședință publică recursurile ordinare

declarate de inculpatul Gavriliuc Vladimir și de avocatul acestuia, Țurcanu Igor,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013, în cauza

penală în privința lui

Gavriliuc Vladimir Vasile, născută la 18 martie 1970, originar

din sat. Rămăzan, r-nul Rîșcani, domiciliat în or. Ocnița, str.

Burebista 40, ap. 55, moldovean, cetățean al Republicii

Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

25.02.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

Inculpatul Gavriliuc Vladimir și avocatul acestuia, Țurcanu Igor, au solicitat

admiterea recursurilor în sensul declarat.

Procurorul a solicitat respingerea recursurilor, cu menținerea hotărîrii atacate.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost condamnat în baza art. 27, 191 alin. (2) lit. d) Cod penal la amendă în

mărime de 700 unități convenționale, ceea ce constituie 14.000 lei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții de răspundere materială deplină în cadrul Î.S „Calea Ferată

din Moldova” pe un termen de 3 ani.

Gavriliuc Vladimir la 29 noiembrie 2011, în jurul orei 18.00, aflîndu-se la locul de

muncă în calitate de refueler la stația de alimentare din depoul locomotive a stației

Ocnița a ÎS „Calea Ferată din Moldova” și fiind persoană cu răspundere materială,

avînd scopul însușirii intenționate a bunurilor încredințate în administrarea sa, din

interes material, dispunînd de cheile de la lacătul stației alimentatorului nr. 1, a

descuiat lacătul și prin intermediul furtunului-pistol a umplut cu motorină 5 vase cu

volumul a cîte 20 de litri fiecare și un vas de 10 litri, iar în total a sustras 110 litri de

motorină, cauzînd proprietarului un prejudiciu material în sumă de 1539,27 lei.

Ulterior, motorina sustrasă intenționa să o scoată de pe teritoriul depozitului, însă,

acțiunea nu a fost dusă pînă la capăt, deoarece a fost reținut de colaboratorii de

poliție.

1

cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Gavriliuc Vl.

În motivarea apelului, apelanții au indicat, că sentința atacată este bazată doar

pe presupuneri și probele cercetate în ședința de judecată nu dovedesc vinovăția

inculpatului în cele imputate, iar procurorul nu a prezentat probe pertinente,

admisibile, concludente și utile întru dovedirea vinovăției inculpatului.

La fel, în susținerea cerințelor, au mai invocat că, -

- conform art. 251 CPP, actele procedurale și probele administrate de către

organul de urmărire penală, atrag nulitatea acestora;

- instanța de fond la judecarea cauzei penale, contrar prevederilor art. 24 CPP,

s-a manifestat în favoarea acuzării;

- instanța de fond, contrar prevederilor art. 325 CPP, l-a condamnat pe

Gavriliuc Vl. în baza art. 27, 191 alin. (2) Cod penal, cu calificativul lit. d) – „cu

folosirea situației de serviciu”, - în situația cînd, acest calificativ al componenței de

infracțiune incriminată inculpatului prin rechizitoriu, nu i-a fost imputat, ultimului

fiindu-i imputat calificativul lit. c) – „cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”, astfel sentința contrazice art. 394 CPP;

- neajunsul de motorină în cantitate de 107 litri depistat în urma reviziei, se

încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele normative, astfel Î.S „Calea Ferată

din Moldova” nu i-a fost cauzat prejudiciu.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul Gavriliuc Vladimir și de

avocatul acestuia, Țurcanu Igor, cu menținerea sentinței.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire

la vinovăția inculpatului Gavriliuc Vladimir în comiterea infracțiunii imputate.

În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente,

concludente și utile, care confirmă vinovăția acestuia, inclusiv:

 declarațiile martorilor Cusailo V., Perceac N., declarațiile reprezentantului

părții vătămate, Fortuna V.;

 ordinul nr. 161 din 30.09.2002, privind transferarea lui Gavriliuc Vl. în

funcția de refueler cu obligațiunea de distribuire a produselor petroliere (f.d. 82);

 fișa de post a lui Gavriliuc Vl. cu indicarea obligațiunilor de serviciu (f.d.

83);

 procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29.11.2011 (f.d. 14-20);

 procesul-verbal de examinare a obiectului din 08.12.2011 (f.d. 31);

 raportul de expertiză nr. 4254 din 14.12.2011 în privința motorinei (f.d. 91-

92);

 certificat privind costul motorinei (f.d. 80);

 procesul-verbal de verificare a declarațiilor martorului Cusailo V. la locul

infracțiunii (f.d. 119-124).

La fel, instanța de apel a conchis că probele administrate în cauză combat

declarațiile inculpatului, prin care ultimul susține că nu a sustras motorina, aceasta a

fost depistată în vase pe teritoriu unde lucra și le muta cu locul, această metoda fiind

2

aleasă întru evitarea răspunderii penale. Mai mult, potrivit fișei de post, Gavriliuc Vl.

nu a anunțat despre motorina depistată polițistul de serviciu.

Cu referire la argumentele apelanților, precum că neajunsul de motorină

depistat în urma reviziei se încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele

normative, astfel întreprinderii nu i-a fost cauzat prejudiciu, instanța de apel a conchis

că este neîntemeiat, deoarece inculpatul a fost reținut cu motorina sustrasă anume pe

teritoriul depozitului, cantitatea căreia fiind practic aceeași ca și cantitatea

neajunsului depistat în urma reviziei.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de

fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, astfel stabilindu-i

inculpatului o pedeapsă în limita sancțiunii art. 191 alin. (2) lit. b) Cod penal, sub

formă de amendă.

art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, au contestat cu recursuri ordinare decizia instanței de

apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare în privința lui Gavriliuc Vl., din motiv că decizia instanței de apel este

contrară prevederilor art. 414-417 CPP, că probele administrate la dosar nu au fost

verificate și apreciate în conformitate cu art. 100 alin. (4), 101 CPP, fiind pronunțată

o decizie ilegală, or, probele existente nu sunt pertinente și concludente, astfel nu

dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În acest aspect, recurenții s-au referit la declarațiile martorilor Cusailo V.,

Perceac N. - cărora, în viziunea lor, instanțele de judecată nu le-au dat o apreciere

cuvenită și s-au manifestat în favoarea părții acuzării.

La fel, recurenții mai invocă că, instanța de fond contrat prevederilor art. 325

CPP, din oficiu, a modificat semnul calificativ a laturii obiective a infracțiunii

imputate, încălcîndu-i inculpatului dreptul la apărare.

Astfel, prin rechizitoriu inculpatului i s-a incriminat calificativul lit. c) – „cu

cauzarea de daune în proporții considerabile”, procurorul n-a modificat învinuirea

în judecată, însă, instanța de fond, din oficiu, l-a condamnat pe Gavriliuc Vl. în baza

art. 27, 191 alin. (2) Cod penal, cu calificativul lit. d) – „cu folosirea situației de

serviciu”, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra ilegalității reîncadrării

acțiunilor inculpatului, astfel spus, a trecut cu vederea că învinuirea din rechizitoriu

sub aspectul laturii obiective contravine cu cele constatate de prima instanță.

De asemenea, recurenții invocă că neajunsul de motorină în cantitate de 107

litri se încadrează în limita pierderilor prevăzute de actele normative, astfel, prin

certificatul nr. 1014 din 22.10.2012, eliberat de Î.S „Calea Ferată din Moldova” (f.d.

80), acesteia nu i-a fost cauzat un prejudiciu material;

La fel, recurenții mai indică, că partea introductivă a deciziei instanței de apel

contrazice cu partea descriptivă, deoarece Gavriliuc Vl. a fost declarat de prima

instanță vinovat în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal - delapidarea cu folosirea

situației de serviciu, iar instanța de apel a indicat în partea descriptivă la calificativul

art. 191 alin. (2) lit. b) Cod penal – delapidarea de două sau mai multe persoane.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă la

3

judecarea apelului, în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, - temei care își găsește reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În acest context Colegiul penal lărgit, subliniază prevederile art. 100 alin. (4)

CPP, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie să se verifice sub

toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din

punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o

conțin.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii,

nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

6.2. Potrivit hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție „Privind sentința

judecătorească” nr. 5 din 19.06.2006, la pct. 23, se explică instanțelor de judecată că,

- „… instanțele vor ține cont de faptul că învinuirea se consideră mai gravă în cazul

cînd, în învinuire se introduc semne calificative care nu au fost puse la baza

învinuirii inculpatului inițial, sau majorează volumul învinuirii, deși nu modifică

estimația juridică a celor săvîrșite. Drept învinuire care esențial, după

circumstanțele reale, diferă de cea de la început urmează de considerat orice altă

modificare a învinuirii (imputarea altor acțiuni în locul celor imputate anterior,

imputarea infracțiunii care diferă de cea imputată după obiectul atentat, caracterul

faptei și acțiunii), care afectează dreptul inculpatului la apărare”.

În acest context, se observă că prima instanță în partea descriptivă a sentinței

de condamnare, la încadrarea juridică a faptei a adoptat o soluție absolut greșită, a se

vedea după text, -

„Instanța de judecată consideră vina inculpatului Gavriliuc Victor este pe

deplin dovedită și încadrează acțiunile lui în baza art. 27, 191 alin. (2) lit. d) Cod

penal după calificativele tentativă la delapidarea averii străine, exprimată prin

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, cu folosirea situației de serviciu.

Instanța constată că învinuirea inculpatului a fost adusă în baza art. 191 alin. (2) lit.

c) Cod penal, însă în ședința de judecată nu a fost stabilită cauzarea de daune în

proporții considerabile părții vătămate. Necătînd la aceasta, învinuirea, atît la faza

urmăririi penale, cît și în ședința de judecată, a indicat calificativul „însușirea

ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului”, însă,

nu a indicat norma de drept, adică art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, fapt dovedit în

ședința de judecată.

Necătînd la aceasta, instanța găsește că, încadrînd acțiunile inculpatului în

baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal, situația inculpatului nu se agravează,

deoarece el a fost pus sub învinuire în baza normei date, adică alin. (2) art. 191 Cod

penal”.

4

Or, potrivit art. 325 CPP, judecarea cauzei în primă instanță se efectuează

numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii

formulate în rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite

dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la

apărare. Modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite

numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Potrivit rechizitoriului, fapta incriminată inculpatului a fost încadrată în baza

art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal – semnul calificativ cauzarea de daune în proporții

considerabile, în ședința de judecată procurorul a solicitat condamnarea inculpatului

în baza acestei norme de drept, astfel instanța de judecată constatînd că, „… nu a fost

stabilită cauzarea de daune în proporții considerabile părții vătămate”, nu era în

drept să se manifesteze în favoarea părții acuzării și să reîncadreze acțiunile

inculpatului la semnul calificativ lit. d) - cu folosirea situației de serviciu, care nu i-a

fost incriminat.

Deși, partea apărării a invocat în cererea de apel acest motiv, instanța de apel

nu l-a menționat la descrierea fondului apelului și, ulterior a evitat să se pronunțe.

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis o eroare de drept în

sensul art. 427 alin.(1) pct.6) CPP, care nu poate fi corectată de instanța de recurs,

astfel recursul declarat urmează a fi admis, impunîndu-se casarea deciziei atacate și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apeluri, și ținînd

cont de motivele casării deciziei atacate, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Gavriliuc Vladimir și de

avocatul acestuia, Țurcanu Igor, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 iunie 2013, în cauza penală în privința lui Gavriliuc Vladimir

Vasile și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată în ședință publică la 25 martie 2014, ora 09:30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

5