1ra-16/14 — art. 186 alin. 2 CP

Dosarul 1ra-16/14

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

28 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Gordilă Nicolae, Alerguș Constantin,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul Chișca

Maxim în numele inculpatului Lupanciuc Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 16 mai 2013 în cauza penală privindu-l pe

Lupanciuc Valentin Tudor, născut la 30 octombrie

1991, originar și domicliat în mun. Chișinău, str. Crăsescu

106;

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 28.03.2012 pînă la 28.12.2012;

- în instanța de apel din 26.01.2013 pînă la 16.05.2013;

- în instanța de recurs din 17.09.2013 pînă la 28.01.2014,

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Avocatul Chișca Maxim și inculpatul Lupanciuc Valentin, care și-au susținut

recursul declarat, solicitînd admiterea acestuia.

Procurorul Crijanovschi Sergiu și avocatul părților vătămate Gavriliuc Ion, care au

solicitat respingerea recursului declarat de avocatul inculpatului Lupanciuc Valentin.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

1.Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012,

Lupanciuc Valentin a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost comisă de către

inculpat și că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către Zagnat Iurie a fost respinsă.

Tot prin aceeași sentință a fost achitat și Dragomir Petru, hotărîrile în privința

căruia nu se contestă cu recurs ordinar.

învinuire pentru faptul, că în perioada de timp 16 septembrie 2011 – 17 septembrie 2011,

avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în biserica „Sf.Proroc Ilie”,

unde activa în calitate de dascăl, din casa parohială, dintr-un dulap, pe ascuns a sustras

bani în sumă de 1800 lei, cauzîndu-i părții vătămate Zagnat Iurie o daună în proporții

considerabile.

Tot el, la 04 septembrie 2011, aproximativ la orele 1600, împreună și după o

înțelegere prealabilă cu Dragomir Petru, avînd scopul sustragerii bunurilor altor

persoane, aflîndu-se în strana bisericii „Sf.Proroc Ilie”, unde Lupanciuc Valentin activa

1

în calitate de dascăl, iar Dragomir Petru în calitate de paracliser, de pe masă au sustras

telefonul mobil de model „Orange 3G FI00”, la prețul de 800 lei, cauzîndu-i părții

vătămate Pahom Dorin o daună în proporții considerabile.

În drept, acțiunile lui Lupanciuc Valentin au fost încadrate în prevederile art. 186

alin. (2) lit. b), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Gavriliuc Ion în numele părții vătămate Zagnat Iurie.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Lupanciuc Valentin

să fie condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal la amendă în mărime de

500 unități convenționale, invocînd că achitîndu-l pe Lupanciuc Valentin Tudor instanța

de fond s-a bazat doar pe declarațiile inculpaților, care au negat vinovăția sa în comiterea

infracțiunilor incriminate; că argumentele instanței, precum că „...toate probele sunt

întemeiate pe presupuneri...” sunt injuste, deoarece acuzarea a prezentat probe ce

dovedesc incontestabil vinovăția inculpaților. Potrivit declarațiilor părților vătămate

Pahom Dorin și Zagnat Iurii, martorilor Gondiu Alexei, Garaz Veronica, Măgari

Domnica și Gnip Elena, precum și probelor din dosar cum ar fi: raportul de testare

Poligraf nr.3917 din 17.11.2011 (f.d. 38) a lui Lupanciuc Valentin; procesul-verbal de

confruntare din 22.12.2011 între partea vătămată Pahom Dorin și învinuitul Dragomir

Petru; procesul-verbal de confruntare din 22.12.2011 între partea vătămată Pahom Dorin

și învinuitul Lupanciuc Valentin, se dovedește incontestabil vinovăția inculpaților de

comiterea infracțiunilor imputate. A considerat eronată concluzia instanței, precum că

inculpatul Lupanciuc Valentin nu a sustras bani în sumă de 1800 lei de la partea

vătămată Zagnat Iurie, iar pe episodul de sustragere a telefonului mobil împreună cu

Dragomir Petru de la partea vătămată Pahom Dorin nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

3.2. Avocatul Gavriliuc Ion în numele părții vătămate Zagnat Iurie în apelul

declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care Lupanciuc Valentin să fie condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod

penal și cu încasarea daunei pricinuite prin infracțiune, invocînd că nu a fost dată o

apreciere obiectivă probelor din dosar. Instanța din start s-a axat pe poziția că inculpații

nu recunosc vina, iar toată analiza probelor a fost efectuată prin acest aspect, astfel

pronunțînd o sentință ilegală de achitare în privința inculpaților.

fost admise apelurile procurorului și a avocatului Gavriliuc Ion în numele părții vătămate

Zagnat Iurie, casată sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012

și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

Lupanciuc Valentin a fost condamnat în baza art.186 alin. (2) lit. b) d) Cod penal la

amendă în mărime de 400 unități convenționale.

S-a dispus încasarea de la Lupanciuc Valentin în beneficiul lui Zagnat Iurie

prejudiciul material în mărime de 1800 lei.

4.1. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut, că Lupanciuc Valentin în

perioada de timp 16 septembrie 2011 – 17 septembrie 2011, avînd scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, aflîndu-se în biserica „Sf.Proroc Ilie”, mun. Chișinău, unde

activa în calitate de dascăl, din casa parohială, dintr-un dulap, pe ascuns a sustras bani în

2

sumă de 1800 lei, cauzîndu-i părții vătămate Zagnat Iurie o daună în proporții

considerabile.

Tot el, la 04 septembrie 2011, aproximativ la orele 1600, împreună și după o

înțelegere prealabilă cu Dragomir Petru, avînd scopul sustragerii bunurilor altor

persoane, aflîndu-se în strana bisericii „Sf.Proroc Ilie”, unde Lupanciuc Valentin activa

în calitate de dascăl, iar Dragomir Petru în calitate de paracliser, de pe masă au sustras

telefonul mobil de model „Orange 3G FI00”, la prețul de 800 lei, cauzîndu-i părții

vătămate Pahom Dorin o daună în proporții considerabile.

4.2. Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea, că atît la urmărirea penală

și la cercetarea judecătorească, cît și în instanța de apel, vinovăția inculpatului este

demonstrată integral prin probele acumulate legal în cadrul urmăririi penale, precum și

prin cele examinate în instanța de judecată și recercetate și verificate în cadrul instanței

de apel.

De asemenea, Colegiul a considerat întemeiat de a admite acțiunea civilă cu

încasarea de la Lupanciuc Valentin în beneficiul lui Zagnat Iurie prejudiciul material în

sumă de 1800 lei.

Maxim în numele inculpatului Lupanciuc Valentin, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

6), 8), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței de

achitare a primei instanțe, invocînd că:

- instanța de apel a făcut trimitere la un șir de probe, plagiind rechizitoriul, apelul

procurorului și declarațiile părților vătămate, inculpaților depuse în instanța de fond;

- instanța de apel a examinat cauza penală potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, însă nu a dat nici o apreciere depozițiilor martorului apărării Lupanciuc Tudor,

cît și a depozițiilor martorului acuzării, Măgari Domnica, pe cînd recercetarea probelor

la rejudecarea cauzei penale în instanța de apel este o procedură obligatorie;

- instanța de apel facînd o plagiere a declarațiilor părții vătămate cît și o

interpretare proprie, fără a cerceta și a elimina discrepanța apărută între declarațiile

martorului apărării și a părții vătămate Zagnat Iurie, eronat a statuat asupra faptului,

precum că prin declarațiile părții vătămate se confirmă vinovăția lui Lupanciuc Valentin;

- acțiunile inculpatului Lupanciuc Valentin, nu realizează latura obiectivă a

infracțiunii atribuite, sub aspectul sustragerii, împreună și după o înțelegere prealabilă cu

inculpatul Dragomir Petru a telefonului mobil de model „Orange 3G FI00”, bun, care

aparține părții vătămate, Pahom Dorin, din perspectiva faptului că legiuitorul, definește

în art.41 Cod penal – participația constă în cooperarea cu intenție a două sau mai multe

persoane la săvîrșirea unei infracțiuni intenționate. Astfel, se impune obligația prezenței

unei legături subiective între participanți, cooperarea materială sau intelectuală,

activitatea infracțională îndreptată împotriva aceluiași obiect juridic, condiții a căror

existentă nu se găsesc în speța dată;

- consideră susceptibilă respingerii învinuirea adusă inculpatului Lupanciuc

Valentin, în partea sustragerii împreună și după o înțelegere prealabilă cu Dragomir

Petru a telefonului mobil;

- este inadmisibil ca instanța de apel să constate vinovăția inculpatului în baza

acelorași probe care au determinat prima instanță să pronunțe sentința de achitare, fără

ca probele puse la baza condamnării să fie cercetate în ședința de judecată în instanța de

apel, conform prevederilor ce reglementează cercetarea judecătorească.

3

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis reieșind din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică, dacă s-au aplicat corect normele legale de către prima

instanță și instanța de apel, dacă faptele au fost constatate corect, respectîndu-se normele

de drept material și procesual.

Verificînd legalitatea hotărîrilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal lărgit

reține, că la judecarea apelului, instanța de apel a comis o eroare de drept, prin

verificarea superficială a legalității și temeiniciei sentinței de achitare și neîntemeiat a

ajuns la concluzia de vinovăție a lui Lupanciuc Valentin în comiterea a două episoade de

furt, un episod săvîrșit de două persoane, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, astfel fiind greșit admis apelul procurorului.

În conformitate cu prevederile art. 389 Cod de procedură penală, sentința de

condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate în instanța de judecată.

Potrivit textului sentinței pronunțate în cauză, instanța a concluzionat că

învinuirea adusă inculpatului este neîntemeiată, deoarece lipsește suportul probatoriu,

care nemijlocit ar dovedi temeinicia săvîrșirii a două episoade de furt imputate lui

Lupanciuc Valentin.

În acest sens, corect prima instanță a reținut, cu referire la episodul de sustragere a

banilor părții vătămate Zagnat Iurie de către Lupanciuc Valentin, că careva probe

pertinente și concludente care ar dovedi faptul, că anume Lupanciuc Valentin a sustras

banii în sumă de 1800 lei, nu au fost acumulate în cadrul cercetării judecătorești, iar

învinuirea nu poate fi bazată pe presupuneri că Lupanciuc Valentin ar fi putut comite

sustragerea imputată.

Instanța de apel, pronunțînd o nouă hotărîre, și-a bazat concluzia de vinovăție a lui

Lupanciuc Valentin tot pe aceleași probe în baza cărora prima instanță l-a achitat pe

inculpat. În special, instanța de apel și-a bazat concluzia de condamnare a lui Lupanciuc

Valentin pe episodul de sustragere a banilor în sumă de 1800 lei, doar pe raportul de

testare Poligraf nr. 3917 din 07.11.2011, în care experții Cucoară A. și Carabețchi I., în

răspunsurile lui Lupanciuc Valentin, la întrebările nr. 4, 7, 9 s-au evidențiat modificări

semnificative care pot fi interpretate ca indici ai comportamentului simulat al

subiectului.

Raportul respectiv însă, nu poate fi acceptat ca probă, deoarece utilizarea

poligrafului nu este prevăzută de art. 93 Cod de procedură penală, ca mijloc de probă.

Cu referire la episodul de sustragere a telefonului mobil de la partea vătămată

Pahom Dorin, de asemenea corect prima instanță a statuat că acțiunile inculpatului, nu

realizează latura obiectivă a infracțiunii atribuite, sub aspectul sustragerii după o

înțelegere prealabilă a telefonului mobil de model „Orange 3G F100”.

Descifrările convorbirilor telefonice, procesul-verbal de examinare a obiectului,

sunt probe care dovedesc perioada aflării telefonului la ambii inculpați, și anume cartela

4

SIM cu numărul 069664706, ce aparține inculpatului Dragomir Petru, care s-a aflat în

telefonul nominalizat, de pe 05.09.2011 pînă pe 11.09.2011, iar cartela cu SIM numărul

060475337, care aparține fratelui lui Lupanciuc Valentin, care s-a aflat în telefon pe data

de 11.09.2011, circumstanță determinativă întru stabilirea faptului, că inculpatul

Lupanciuc Valentin nu a participat la presupusa sustragere a telefonului de model

„Orange 3G F100”, mai mult ca atît despre faptul dat a aflat de la inculpatul Dragomir

Petru, undeva peste patru zile de la fapta de sustagere comisă exclusiv de Dragomir

Petru.

Acțiunile lui Lupanciuc Valentin, manifestate prin eliminarea fotografiilor din

telefonul nominalizat în scopul de a nu-i lăsa vre-o suspiciune lui Pahom Dorin, că

telefonul acestuia a fost sustras de Dragomir Petru, cît și faptul aflării telefonului peste 6

zile din ziua sustragerii la Lupanciuc Valentin, nu formează fapta de sustragere.

Astfel, prima instanță just a considerat că Lupanciuc Valentin urmează a fi achitat

pe ambele episoade, deoarece pe episodul de sustragere a banilor în sumă de 1800 lei de

la partea vătămată Zagnat Iurie, acesta nu a comis fapta dată, iar pe episodul de

sustragere a telefonului mobil de la partea vătămată Pahom Dorin, nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii în acțiunile inculpatului Lupanciuc Valentin.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul Chișca Maxim în numele inculpatului

Lupanciuc Valentin este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel, deoarece apelul a fost greșit admis, cu menținerea sentinței primei

instanțe în privința inculpatului Lupanciuc Valentin.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Chișca Maxim în numele

inculpatului Lupanciuc Valentin, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 mai 2013 în privința lui Lupanciuc Valentin Tudor, cu menținerea

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 28 decembrie 2012 în privința aceluiași

Lupanciuc Valentin Tudor.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 18 februarie 2014, ora

0950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Gordilă Nicolae

Alerguș Constantin

5