1ra-1245/2013 — art. 362-1 alin. 3 lit. b CP

1ra-1245/2013 — art. 362-1 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-1245/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013

și sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, din 21 ianuarie 2013, de către

avocatul Lozovscaia Tatiana, în numele inculpatei

Cojocar Larisa Vasili, născută la 14 mai 1975,

originară și domiciliată în mun. Chișinău, str. Roșiori 62.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Cojocar L.V. a fost condamnată în baza art. 362/1 alin. (3) lit. b) Cod penal, la 5

ani închisoare, în penitenciar pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții pe termen de 4 ani.

În baza art. 85 Cod penal, s-a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei,

stabilindu-i definitiv pedeapsa de 5 ani închisoare, în penitenciar pentru femei,

cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții pe termen de 4 ani.

S-a aplicat față de Cojocar L.V. măsura preventivă, liberarea provizorie sub

control judiciar, pînă la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat în beneficiul părții vătămate Cicati Valentina prejudiciul material

în sumă de 10.000 dolari SUA. Acțiunea civilă lui Cicati Igor privind încasarea

prejudiciului material au fost lăsate spre examinare în procedura civilă.

în Chișinău și acționând împreună și de comun acord cu o persoana nestabilită

de către organul de urmărire penală de origine ucrainean pe nume „Igor" și alte

persoane neidentificate de către organul de urmărire penală, urmărind scopul

obținerii directe a unui profit financiar în mărime de 14.000 dolari SUA, a

organizat intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Canadei, tranzitarea ilegală a

teritoriului Federației Ruse și Republicii Coreea, a cetățeanului RM Cicati Igor,

care nu este nici cetățean și nici rezident al acestor state.

Pe parcursul lunii mai 2011, Cojocar L.V. s-a întâlnit cu Cicati I. în mun.

Chișinău, unde i-a explicat acestuia că preventiv este necesară intrarea pe

teritoriul Ucrainei, iar ulterior de pe teritoriul Ucrainei prin tranzitarea

teritoriului Federației Ruse și Republicii Coreea îi va fi organizată intrarea și

1

șederea pe teritoriul Canadei. Tot atunci, Cojocar L.V. a convenit cu Cicati I. să

primească de la el pentru organizarea plecării acestuia în Canada suma de 14.000

dolari SUA.

Ulterior, la mijlocul lunii iunie 2011, Cojocar L.V. a solicitat și a primit de la

Cicati Valentina, soția lui Cicati I., pentru organizarea migrației ilegale a

ultimului în Canada, un avans în mărime de 2500 dolari SUA.

La sfârșitul lunii iunie 2011, Cojocar L.V. i-a dat indicații lui Cicati I. de a se

deplasa în or. Kiev, Ucraina și de a avea cu sine 4500 dolari SUA, ca al doilea

avans necesar în scopul organizării migrației ilegale în Canada.

Astfel, la 30 iunie 2011, Cicati I. acționând conform instrucțiunilor primite

de la Cojocar L.V., s-a deplasat în or. Kiev, Ucraina, unde ajungînd a fost întâlnit

de ea. Tot atunci, ea a solicitat și a primit de la Cicati I. al doilea avans în mărime

de 4500 dolari SUA.

In aceiași zi, Cojocar L.V. 1-a cazat temporar pe Cicati I. pentru o perioadă

de aproximativ o lună, într-un apartament din or. Kiev, Ucraina.

In continuare, în perioada iulie - august 2011, persoanele necunoscute, care

acționau împreună și de comun acord cu Cojocar L.V. și persoana nestabilită de

către organul de urmărire penală pe nume „Igor”, au confecționat în

circumstanțe nestabilite pentru Cicati I. un pașaport fals al cetățeanului Statului

Israel, cu numărul 10629926, pe numele lui Dubinsky Igor, în care era aplicată

fotografia lui Cicati I. Apoi, la începutul lunii august 2011, persoana necunoscută

pe nume „Igor" i-a transmis lui Cicati I. acest pașaport fals, biletul avia cu

destinația Kiev - Sankt-Petersburg și 1-a instructat referitor la modalitatea de

folosire a documentelor și anume, că acesta urmează să iasă de pe teritoriul

Ucrainei în baza pașaportului cetățeanului RM pe numele său, iar pe teritoriul

Federației Ruse urmează să intre în baza pașaportului cetățeanului Statului

Israel, pe numele lui Dubinsky I. și în continuare să se deplaseze spre or.

Vladivostok, Federația Rusă, Republica Coreea, Canada, unde să se legitimeze cu

pașaportul fals al cetățeanului Statului Israel.

Așa dar, la 06 august 2011, Cicati I. conform indicațiilor anterior primite s-a

deplasat cu avionul din aeroportul Kiev, Ucraina, spre or. Sankt-Petersburg,

Federația Rusă. În aceiași zi, ajungând la punctul de trecere a frontierei de stat

Pulkovo-aeroport, în sensul de intrare, Cicati I., în cadrul controlului de acte a

prezentat pașaportul fals al cetățeanului Statului Israel, pe numele lui Dubinsky

I., intrând pe teritoriul Federației Ruse.

La 09 august 2011, Cicati I. s-a deplasat cu avionul din aeroportul din or.

Sankt-Petersburg, spre or. Vladivostok, Federația Rusă, unde în cadrul

controlului de acte, la fel a prezentat pașaportul fals al cetățeanului Statului

Israel, pe numele lui Dubinsky I.

La 11 august 2011, Cicati I. s-a deplasat cu avionul din Aeroportul din or.

Vladivostok, Federația Rusă spre or. Vancuver, Canada, tranzitând or. Seul,

Republica Coreia, unde în cadrul controalelor de acte, în sensul de ieșire și

2

intrare, Cicati I. a prezentat pașaportul fals al cetățeanului Israelului cu numărul

10629926 pe numele lui Dubinsky I.

Tot la 11 august 2011, Cojocar L.V a contactat-o telefonic pe Cicati V., unde

în cadrul discuției a solicitat de la ultima pentru organizarea migrației ilegale a

lui Cicati I. suma de 3000 dolari SUA. Ca rezultat în aceiași zi, Cicati V. a

transmis lui Cojocar L.V., prin sistemul bancar de transfer bănesc suma de 3000

dolari SUA.

La 12 august 2011, Cicati I. ajungând în or. Vancuver, Canada, în cadrul

controlului de acte la intrarea pe teritoriul Canadei a prezentat pașaportul fals al

cetățeanului Statului Israel, pe numele lui Dubinsky I., unde a fost reținut de

către reprezentanții organelor de drept pe motivul deținerii actelor de identitate

false.

În aceiași zi Cicati I., a fost deportat de către autoritățile Canadei în

Federația Rusă, cu ruta Vancuver, Canada – Seul, Republica Coreea –

Vladivostok, Federația Rusă.

Astfel, prin acțiunile sale, Cojocar L.V. a comis infracțiunea prevăzută de

art. 362/1 alin. (3), lit. b) Cod Penal, adică, organizarea, în scopul obținerii, direct sau

indirect, a unui folos financiar sau material, a intrării, șederii, tranzitării ilegale a

teritoriului statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei care nu este nici

cetățean, nici rezident al acestui stat, soldate cu daune în proporții deosebit de mari

intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice și

juridice.

Tatiana în numele inculpatei, care a solicitat casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri prin care inculpatei să-i fie

stabilită pedeapsa prevăzută de sancțiunea art. 362/1 alin. (3) Cod Penal, sub

formă de amendă, invocînd faptul achitării amenzii, ca urmare și lipsa

antecedentelor penale nestinse.

2013, a fost respins apelul declarat și menținută sentința fără modificări.

Instanța de apel a considerat că urmărirea penală și judecata în fond s-au

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și, respectiv, nu se

constată încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Starea de fapt și de drept constatată de prima instanță concordă cu

circumstanțele stabilite și probele administrate, relevate în cuprinsul sentinței.

Sentința cuprinde elementele definitorii condamnării, prevăzute de articolul

394 alin. (l) și (2) CPP.

In atare situație, instanța de apel menționează că este corectă concluzia

primei instanțe privind starea de fapt constatată și privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune în baza art. 362/1

alin. (3) lit. b) Cod penal.

3

Instanța de apel a conchis că la soluționarea chestiunii ce vizează pedeapsa

aplicată inculpatei, s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75,

85 Cod penal, astfel, fiind aplicate pedepse în limitele prevăzute de lege.

Instanța de apel a apreciat ca fiind legal soluționată acțiunea civilă, astfel,

menținîndu-se și dispozițiile sentinței privind încasarea de la inculpată în

beneficiul părții vătămate Cicati V. prejudiciul material în sumă de 10.000 dolari

SUA, precum și admiterea în principiu a acțiunii civile a lui Cicati I. privind

încasarea prejudiciului material, urmând să fie examinată de instanța civilă.

declară recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate pe caz, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatei să-i fie stabilită pedeapsa

prevăzută de sancțiunea art. 362/1 alin. (3) Cod Penal, sub formă de amendă,

invocînd faptul achitării amenzii, ca urmare și lipsa antecedentelor penale

nestinse.

penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Apărătorul consideră hotărîrile adoptate pe caz neîntemeiate numai în

partea stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpatei

Cojocar L.V. în baza art. 362/1 alin. (3) lit. b) Cod penal, instanța de recurs nu se

va expune.

Analizînd conținutul recursului declarat, Colegiul constată că apărătorul a

invocat individualizarea eronată a pedepsei de către instanța de judecată. Însă,

instanța de recurs consideră că, în mod just instanța de apel a respins apelul

apărătorului, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la pedeapsa

inculpatei, instanța de fond motivat a stabilit categoria și măsura de pedeapsă,

relevând în cuprinsul sentinței circumstanțele cauzei, că inculpata anterior este

condamnată cu amendă pentru infracțiune similară, persoana inculpatei,

categoria infracțiunii săvîrșite, de influența pedepsei asupra corectării și

reeducării inculpatei și, în așa mod, corect a concluzionat că atingerea scopului

pedepsei se v-a asigura prin aplicarea închisorii.

Invocînd doctrina juridică, Colegiul specifică că individualizarea

(personalizarea) pedepselor este operațiunea prin care pedepsele sunt adaptate

la nevoile apărării sociale. Infracțiunile, chiar dacă sunt de același gen, se pot

înfățișa în cele mai diverse moduri relevînd grade diferite de pericol social. De

asemenea, infractorii prezintă o periculozitate socială diferită. În cazul în care

este neconcordanță și disproporție între gravitatea unei infracțiuni și pedeapsa

prevăzută de lege sau între periculozitatea infractorului și pedeapsa aplicată

4

acestuia, scopul pedepsei nu se mai realizează, putîndu-se ajunge la rezultate

contrarii acestuia. În vederea realizării funcțiilor sale, pedeapsa trebuie să fie

adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerare a

gravității infracțiunii săvîrșite.

Individualizarea pedepsei este o condiție pentru realizarea scopului

pedepsei. Astfel, dacă se aplică unui infractor o pedeapsă prea severă față de

nevoile sale de îndreptare, acesta va reacționa în sens negativ, iar dacă se aplică o

pedeapsă prea blîndă unui infractor periculos, el va fi implicit încurajat să comită

și alte fapte în viitor. Personalizarea pedepselor nu se află în opoziție cu

promptitudinea aplicării acestora, ci, dimpotrivă, cele două idei se completează

reciproc, în sensul că aplicarea promptă a unor pedepse corect individualizate

constituie premisa că scopul acestora va fi atins.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatei, în opinia instanței de recurs,

instanța de apel corect a constatat că inculpata este anterior condamnată: prin

sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08.04.2011, în baza art.art. 30

alin. (l) și 362/1 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în mărime de 600 u.c., cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în domeniul turismului sau alte activități conexe pe termenul de 2 ani

(f.d. 33-34, v.2).

Conform încheierii executorului judecătoresc din 26.10.2012 s-a dispus

încetarea dosarului de executare nr. 009s-237r/10 intentat în temeiul titlului

executoriu nr.1-347-11, emis de Judecătoria Centru, mun. Chișinău la 08.04.2011,

privind încasarea de la Cojocar L.V., amendă, în beneficiul statului, în sumă de

12.000 lei (f. d. 35, v.2).

Astfel, Colegiul consideră, justă constatarea instanțelor de judecată că, la

momentul săvârșirii infracțiunii (perioada lunilor mai-august 2011), inculpata nu

a executat pedeapsa principală stabilită prin sentința Judecătoriei Centru din

08.04.2011 - amenda 12.000 lei.

Colegiul menționează că corect instanța de apel a evidențiat faptul, că la

momentul săvârșirii infracțiunii nu era executată nici pedeapsa complementară

stabilită prin aceeași sentință a Judecătoriei Centru din 08.04.2011.

Invocînd doctrina juridică, Colegiul menționează că la soluționarea corectă

a problemei privind stabilirea pedepsei în cazul recidivei de infracțiuni (art.82

CP), instanțele de judecată cercetează circumstanțele care confirmă existența

recidivei de infracțiuni, luînd în considerare antecedentele penale care nu au fost

stinse sau anulate pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție.

Recidivă este comiterea cu intenție a unei sau mai multe infracțiuni de către o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Până la soluționarea problemei privind aplicarea pedepsei pentru recidivă de

infracțiuni, judecătorul trebuie să cerceteze minuțios circumstanțele care confirmă

sau infirmă existența recidivei de infracțiuni. În acest context, urmează a fi

apreciate corespunzător prevederile art. 34 Cod penal, în raport cu prevederile art.

5

111,112 Cod penal, reieșind din antecedentele penale care nu au fost stinse sau

anulate pentru infracțiunile săvârșite cu intenție.

La aplicarea pedepsei în cazul recidivei se i-au în considerare: numărul de

infracțiuni săvârșite anterior; caracterul, gravitatea și consecințele infracțiunilor;

circumstanțele în virtutea cărora pedeapsa pentru infracțiunile anterioare nu și-a

atins scopul; caracterul, gravitatea și urmările infracțiunii noi.

În opinia instanței de recurs, instanțele de fond și de apel corect au stabilit

că în speță nu există temeiul prevăzut la art. 111 alin. (l) lit. e) Cod penal, adică

inculpata se consideră ca având antecedente penale nestinse.

Colegiul consideră că instanța de apel în acest context, corect a menționat că

inculpata a comis o infracțiune în stare de recidivă, întrucît la momentul

săvîrșirii infracțiunii, antecedentul penal pe sentința anterioară nu este stins,

nefiind executată pedeapsa.

In atare situație, pedeapsa aplicată inculpatei este legală, întemeiată, corectă

și echitabilă, iar temei pentru aplicarea amenzii nu există.

Colegiul constată că, pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța

de fond și de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut în art. 61 Cod penal, și se apreciază că este dozată corespunzător atît

cuantumul, cît și modalitatea de executare a pedepselor aplicate.

Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea

faptei comise, a circumstanțelor reale de săvîrșire a acesteia și a celor personale

ale inculpatei, pedeapsa stabilită de către instanța de fond și de apel este aptă să

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea ei, la

formarea unei atitudini corespunzătoare a acesteia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale.

În recursul ordinar declarat de apărător, hotărîrile judecătorești adoptate pe

caz sunt criticate, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 12) alin. (1) ale

art. 427 Cod de procedură penală.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă reieșind din argumentele descrise în textul cererii de recurs Colegiul

constată, că recurenta nu contestă hotărîrile adoptate judecătorești în baza

temeiului de casare privind încadrarea juridică greșită, fapt ce impune concluzia

că invocarea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură

penală, este formală și nu reflectă motivele descrise în cererea de recurs.

Prin urmare, Colegiul consemnează că la judecarea recursului nu au fost

constatate motive ce ar da temei de a rejudeca cauza în ordine de recurs, din care

considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

6

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 și sentinței Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău, din 21 ianuarie 2013, de către avocatul Lozovscaia

Tatiana, în numele inculpatei Cojocar Larisa Vasili, în cauza penală în privința

acesteia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7