1ra-266/2017 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-266/2017 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 1ra-266/2017

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache

judecători – Ghenadie Nicolaev și Petru Moraru,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatei Daniliuc Larisa și de avocatul Lungu Artur

în numele inculpatei Gheorghieș Valentina, prin care se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Briceni din 18 decembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 28 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Gheorghieș

Valentina și Daniliuc Larisa

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2012 — 18.12.2013;

Instanța de apel: 17.01.2014 — 14.05.2014;

Instanța de recurs: 04.07.2014 — 18.11.2014;

Instanța de apel: 05.01.2015 — 28.09.2016;

Instanța de recurs: 15.12.2016 — 25.01.2017.

Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă:

Valentina și Daniliuc Larisa au fost condamnate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal la 8

ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul financiar-

bancar pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip

închis, pentru femei.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Cojocari Tamara a fost lăsată fără

examinare, cu dreptul de a înainta o asemenea acțiune în conformitate cu prevederile

Codului de procedură civilă a RM.

1

director executiv al Asociației de Economii și împrumut „Finagrocredit”, cu sediul în s.

Criva, r-nul Briceni, avînd intenția de a dobîndi ilicit bunurile altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, la 22.02.2009 a încheiat un contract de depunere de

economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3 luni, cu Cojocari T. Conform ratei

de schimb a BNM din 22.02.2009, 20.000 euro constituiau 267.062 lei. Acest contract,

directorul executiv al A.E.Î. „Finagrocredit”, Gheorghieș V., împreună cu contabila

A.E.Î. „Finagrocredit”, Daniliuc L., nu l-au reflectat în documentele contabile primare

și centralizatoare, și în rapoartele financiare ale asociației, iar banii 20.000 euro, depuși

de Cojocari T. la Asociația de Economii și Împrumut „Finagrocredit”, au fost însușiți

ilicit de către inculpate, cauzînd părții vătămate o daună în proporții considerabile.

 avocatul Victor Șova în numele inculpatei Gheorghieș V., care a solicitat

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata

Gheorghieș V. să fie achitată.

Apelantul a invocat că prima instanță nu a dat o apreciere obiectivă probelor

acumulate și administrate în cadrul ședinței de judecată.

A mai menționat că inculpata nu a dobîndit bunurile ilicit, dar au fost primite în

baza acordului cu Cojocari T., care intenționa să pună banii la depozit, și fiindcă a doua

zi după transmiterea banilor a plecat la Moscova a fost imposibilă restituirea imediată a

banilor. Din această cauză, banii în sumă de 20.000 euro au rămas la păstrare în safeu

pînă cînd peste cîteva zile, cu acordul lui Cojocaru T., acei bani au fost depuși prin

intermediul lui Gheorghieș V. pe contul de la Mobiasbanca.

Astfel, nu este temei de a concluziona că ea a primit bunurile ilicit și i-a însușit

pentru sine.

La calificarea acțiunilor nu s-a ținut cont că lipsește latura subiectivă a

escrocheriei, or, Gheorghieș V. nu a avut intenția de a însuși banii și nu a avut nici un

profit din aceasta, ea nu a negat faptul că a primit banii, s-a obligat să-i restituie, însă

situația financiară precară nu-i permitea acest lucru;

 avocații Silviu Burlacu și Boris Cîrțîca în numele inculpatei Daniliuc L., care

au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Daniliuc L. să fie achitată.

Apelanții au invocat că inculpata nu a fost prezentă la discuția despre transmiterea

unor sume bănești între Gheorghieș V. și Cojocari T.

Careva elemente ale infracțiunii de escrocherie în acțiunile inculpatei Daniliuc L.

nu au fost stabilite. Mai mult, toate acțiunile inculpatei Gheorghieș V. cad sub incidența

legislației civile, sunt relații de împrumut care urmează a fi recuperate conform

procedurii civile.

2

Daniliuc L., după două săptămîni a aflat că Gheorghieș V. a primit bani la

depozit, ea a fost împotrivă deoarece Cojocari T. nu locuia pe teritoriul s. Criva, nu era

membră a asociației și banii nu erau în valută autohtonă.

Inculpatele nu au negat primirea banilor, au fost eliberate și recipise semnate,

ceea ce dovedește că nu a existat intenția de a dobîndi banii părții vătămate.

 partea vătămată Cojocari T., care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și admiterea integrală a acțiunii civile prin care să fie dispusă încasarea

prejudiciului material în mărime de 20.000 euro și a prejudiciului moral în mărime de

30.000 lei. Apelanta a indicat că instanța neîntemeiat nu a soluționat acțiunea civilă.

părții vătămate a fost respins ca nefondat.

Apelurile avocaților au fost admise, sentința casată, cauza rejudecată și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa au fost achitate de sub învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5) Cod penal, din motiv că fapta

inculpatelor nu întrunește elementele infracțiunii.

Dispozițiile sentinței referitoare la corpurile delicte și acțiunea civilă au fost

menținute fără modificări.

prezentate și cercetate în prima instanță confirmă doar faptul încheierii între Cojocari T.

și Asociația de Economii și împrumut „Finagrocredit”, reprezentată de Gheorghieș V.,

a unui contract de depunere de economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3

luni, cu dobîndă și nici o probă nu demonstrează faptul însușirii acestei sume de către

inculpată.

La fel, instanța de apel a constatat că declarațiile părții vătămate și a martorului

A. Corobceanu nu confirmă vinovăția inculpatelor în comiterea infracțiunii imputate,

deoarece din conținutul lor nu rezultă că inculpatele au avut intenția de a dobîndi ilicit

suma de 20.000 euro prin înșelăciune.

S-a constatat că inculpata Gheorghieș V. a încheiat cu Cojocari T. un contract de

depunere de economii și prin recipisă contrasemnată și de inculpata Daniliuc L., s-a

obligat de a restitui acesteia suma contractului, restituind doar o partea din bani, din

motivul situației financiare precare, la moment.

Gheorghieș V. nu a refuzat categoric să restituie datoria părții vătămate, din

moment ce a mai achitat o parte din banii acesteia - 6000 euro, obligîndu-se să achite

restul sumei cînd va primi banii de la persoanele care nu și-au onorat contractul de

credit cu A.E.Î. „Finagrocredit”.

Deci, între părți a existat un acord de voință, între ele persistînd relații civile, ceea

ce demonstrează lipsa în acțiunile inculpatelor a elementelor infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (5) Cod penal.

3

Astfel, instanța de apel a concluzionat că între părți au avut loc niște relații civile,

deoarece partea vătămată, dispunînd de recipisa eliberată de inculpata Gheorghieș V.,

putea să-și apere drepturile sale adresîndu-se în ordinea procedurii civile.

Nici una din probele acumulate nu a demonstrat intenția inculpatelor de însușire a

averii străine și concluzia primei instanțe precum că acestea au însușit suma de 20.000

euro, transmiși de către Cojocari T. în urma încheierii contractului de depunere de

economii, comportă un caracter incert.

declarat recursuri ordinare:

 procurorul, care a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că instanța de apel nu a audiat inculpatele în raport cu faptele

incriminate, dar s-a limitat cu luările de cuvînt. În acest sens, este relevantă

jurisprudența CEDO, conform căreia, în cazul în care instanța de control reanalizează o

cauză în fapt și în drept și studiază în ansamblu problema vinovăției sau nevinovăției,

procedura nu are un caracter echitabil în lipsa aprecierii directe a declarației persoanei

acuzate, care susține că nu a comis acte calificate ca infracțiuni.

La fel, a menționat că întreg probatoriu prezentat și cercetat în prima instanță

confirmă faptul că inculpatele au folosit suma de 20.000 euro, obținută de la partea

vătămată, pentru acoperirea unor datorii a altor persoane față de „Mobiasbancă”.

Nu s-a ținut cont de caracterul social periculos al faptei comise, de consecințele

care au survenit în urma comiterii infracțiunii, că infracțiunea a fost săvîrșită cu intenție

și a avut consecințe negative asupra părții vătămate, deoarece aceasta a fost pusă în

situația de imposibilitate de a procura un apartament.

 partea vătămată Corobceanu T., a solicitat casarea totală a deciziei și parțială a

sentinței, în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie admisă integral

acțiunea civilă înaintată de aceasta.

Recurenta a menționat că instanța de apel nu a examinat probele acuzării prin

prisma pertinenței și concludenței acestora, nejustificat ajungînd la concluzia asupra

nevinovăției inculpatelor în comiterea infracțiunii de escrocherie.

Instanțele de fond nu au soluționat acțiunea civilă înaintată în cadrul procesului

penal, încălcînd astfel dispozițiile art. 225 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Nu există nici o necesitate de a fi administrate probe suplimentare, iar instanțele

nu au precizat care a fost impedimentul pentru acestea de a dispune încasarea pagubei

materiale de la cei responsabili.

Prin „admiterea în principiu” a acțiunii civile, au fost ignorate drepturile și

interesele părții vătămate și anume dreptul de a fi despăgubită de către autorii

nemijlociți ai infracțiunii și partea responsabilă civilmente, iar pentru a opri urmările

prejudiciabile ale infracțiunii, dreptul la despăgubiri urmează a fi realizat cît mai rapid

posibil, fără intervenția unei alte instanțe civile.

4

noiembrie 2014 recursurile ordinare declarate au fost admise, decizia instanței de apel

casată integral, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

prima instanță a constatat divergent și neclar asupra elementelor constitutive ale

infracțiunii incriminate inculpatelor, menționînd în sentință de mai multe ori că acestea

au cauzat părții vătămate ba daune considerabile, ba daune în proporții deosebit de

mari și nu s-a expus în niciun fel asupra circumstanței recunoscute de inculpate și partea

vătămată că ultimei i-au fost restituite 6000 euro, nefiind clar urmează această sumă a fi

considerată tot dobîndită ilicit, ori necesită a fi exclusă din învinuire.

Mai mult de atît, soluția din dispozitivul sentinței de a lăsa acțiunea civilă fără

soluționare, deoarece necesită a fi prezentate probe suplimentare pentru a o confirma, nu

este una prevăzută de legea procesual-penală pentru o sentință de condamnare și

prezintă dubiile și îndoielile instanței în raport cu fapta constatată în descriptivul

sentinței, adică că a fost dobîndită ilicit anume suma de 20.000 euro.

Astfel, instanța de recurs a concluzionat că prima instanță nu a judecat fondul

cauzei în conformitate cu rigorile legale și a adoptat o hotărîre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția.

Totodată, rejudecînd cauza potrivit regulilor generale, conform părții descriptive

a deciziei contestate, instanța de apel:

a) a menținut faptele imputate inculpatelor, descrise și constatate de prima

instanță ca fiind dovedite, dar în final a pronunțat, în mod divergent și, prin urmare

absolut neîntemeiat, o soluție de achitare a ultimelor. Decizia instanței de apel

întrunește, astfel, elemente proprii atît sentinței de condamnare cît și celei de achitare,

fiind adoptată o hotărîre neprevăzută de legea procesual-penală în acest sens;

b) nu a apreciat fiecare probă, examinată de prima instanță, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor, nu a enunțat motivele pentru care a respins

probele aduse în sprijinul acuzării, inclusiv cele invocate în recursurile ordinare și nu a

rejudecat cauza în raport cu circumstanțele invocate în rechizitoriu;

c) dispozitivul deciziei conține soluții divergente – cu toate că sentința a fost

casată, o parte din ea a fost și menținută. Soluția privind menținerea sentinței în latura

civilă, în cazul în care sentința prevede mai multe relevanțe divergente în acest sens -

acțiunea civilă necesită a fi admisă în principiu, fiind lăsată fără examinare, cu dreptul

de a o înainta în ordinea civilă, contravine art. 387 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală - instanța nu se pronunță asupra acțiunii civile dacă inculpatul a fost achitat pe

motiv că nu sînt întrunite elementele infracțiunii.

fost respinse ca nefondate apelurile declarate de avocatul Șova Victor în numele

5

inculpatei Gheorghieș Valentina, de avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatei

Daniliuc Larisa și de avocatul Cîrțîca Boris în numele inculpatei Daniliuc Larisa.

A fost admis apelul declarat de partea vătămată Corobceanu Tamara, sentința

casată parțial, inclusiv din alte motive decît cele invocate, cu pronunțarea unei noi

hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează.

Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa au fost recunoscute vinovate și

condamnate în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare fiecare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în domeniul financiar-bancar pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip închis, pentru femei.

A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Corobceanu Tamara cu

încasarea în mod solidar de la Gheorghieș Valentina și de la Daniliuc Larisa în

beneficiul lui Corobceanu Tamara a prejudiciului material în mărimea echivalentului în

lei a sumei de 14 000 euro la momentul executării deciziei instanței de apel.

S-a încasat de la Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa în beneficiul lui

Corobceanu Tamara prejudiciul moral în mărime de 5 000 lei, de la fiecare.

S-a încasat în mod solidar de la Gheorghieș Valentina și de la Daniliuc Larisa în

beneficiul lui Corobceanu Tamara cheltuielile de asistență juridică în mărime de 6 600

lei, precum și cheltuielile de transport în mărime de 6 580 lei.

V., activînd în calitate de director executiv al Asociației de Economii și împrumut

„Finagrocredit”, cu sediul în s. Criva, r-nul Briceni, avînd intenția de a dobîndi ilicit

bunurile altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, la 22.02.2009 a încheiat un

contract de depunere de economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3 luni, cu

Cojocari T. Conform ratei de schimb a BNM din 22.02.2009, 20.000 euro constituiau

267.062 lei. Acest contract, directorul executiv al A.E.Î. „Finagrocredit”, Gheorghieș

V., împreună cu contabila A.E.Î. „Finagrocredit”, Daniliuc L., nu l-au reflectat în

documentele contabile primare și centralizatoare, și în rapoartele financiare ale

asociației, iar banii 20.000 euro, depuși de Cojocari T. la Asociația de Economii și

Împrumut „Finagrocredit”, au fost însușiți ilicit de către inculpate, cauzînd părții

vătămate o daună în sumă de 20 000 euro.

inculpatele Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa nu au recunoscut vina în comiterea

infracțiunii de escrocherie, totuși vinovăția acestora se demonstrează pe deplin prin

declarațiile părții vătămate și a martorului Corobceanu Alexandru, precum și prin

înscrisurile cercetate în ședința instanței de apel.

Instanța de apel a considerat că probele administrate pe cauză, cercetate în ședința

primei instanțe, precum și în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de

art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente, concludente, utile pentru a

putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și

6

demonstrînd pe deplin vinovăția inculpatelor în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că încheierea anume a unui contract din

numele asociației cu Cojocari Tamara, cu aplicarea ștampilei, dar fără a fi reflectat în

actele contabile și financiare, indică asupra faptului că Cojocari Tamara a fost înșelată

referitor la natura juridică a unui asemenea contract, deoarece nu a fost reflectat în

actele contabile și rapoartele financiare ale asociației, anume prin înșelăciune și abuz de

încredere fiind manifestate acțiunile inculpatelor, întrucît Gheorghieș Valentina

personal i-a propus lui Cojocari Tamara să depună banii, folosindu-se și de relațiile de

încredere stabilite, fiind rude, cunoscînd și situația financiară a asociației.

Din declarațiile inculpatelor, ale părții vătămate, ale martorului A. Corobceanu,

precum și probele scrise cercetate în ședința de judecată, se confirmă că Gheorghieș

Valentina și Daniliuc Lasrisa la 22.02.2009 au primit suma 20000 euro de la Cojocari

Tamara, fapte ce reies din declarațiile părții vătămate și martorului Corobceanu

Alexandr, totodată Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa au o realitate vădit falsă

prin întocmirea la 22.02.2009 a contractului de depunere către Cojocari Tamara a sumei

de 20000 euro A.E.Î. „Finagrocredit”, asociație care era în criză financiară la acel

moment, convenind asupra procentelor și termenului restituirii banilor.

Anume inculpatele au asigurat partea vătămată că va primi soldul depozitului la

expirarea termenului, contractul însă nu a fost înregistrat și trecut în documentele

contabile, inculpatele imitînd ulterior prin diverse căi îndeplinirea promisiunii de

achitare cu partea vătămată, în urma cărui fapt ultima și-a retras plîngerea adresată la

Comisia Națională a Pieței Financiare, la insistența lui Gheorghieș Valentina, fiind

emise în acest sens recipise din 16.04.2010, precum și din 04.11.2010 de restituire a

banilor.

În același timp, banii în sumă de 20000 euro nu au fost restituiți de către

Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa, deși a trecut un timp îndelungat de la

momentul primirii banilor și încheierea contractului cu partea vătămată și momentul

restituirii sumei de 1000 euro și 5000 euro, care a avut loc în luna aprilie anul 2010,

circumstanțe ce indică asupra faptului că inculpatele au acționat anume prin înșelăciune

și abuz de încredere, și doar în urma adresărilor și insistărilor părții vătămate, acesteia i-

a fost returnată suma de 6000 euro, fapt confirmat atît partea vătămată, cît și de

inculpate.

Concomitent, instanța de apel a considerat necesar de a exclude din învinuirea

înaintată inculpatelor a agravantei „cu cauzarea daunei considerabile”, deoarece suma

dobîndită de 20000 euro, care constituia 267 062 lei la momentul comiterii faptei,

depășește proporția de 5 000 unități convenționale care potrivit art. 126 alin. (1) Cod

penal constituie proporții deosebit de mari.

La fel, instanța de apel a constatat că suma dobîndită ilegal de inculpate de la

Cojocari Tamara este de 20 000 euro, din care a fost restituită suma de 6 000 euro, la

7

momentul judecării cauzei în ordine de apel partea vătămată a solicitat încasarea sumei

de 14 000 euro în folosul său, în sensul dat pretențiile inculpatei cu privire la

recuperarea sumei de 14 000 euro au fost considerate întemeiate și dovedite prin

înscrisurile cercetate.

În opinia instanței de apel, suma de 5 000 lei dispusă de a fi încasată de la fiecare

inculpată va fi în raport cu suferințele suportate de partea vătămată și va aduce

satisfacție pentru prejudiciul moral cauzat prin acțiunile inculpatelor, prejudiciul moral

fiind evident.

2016 au declarat recursuri ordinare:

 avocatul Burlacu Silviu în numele inculpatei Daniliuc Larisa, care invocînd

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

inculpata Daniliuc Larisa să fie achitată.

În susținerea recursului, recurentul a punctat următoarele considerente:

- declarațiile concubinului părții vătămate, Corobceanu Alexandru, urmau a fi

apreciate critic, deoarece este evident faptul că acesta este parte cointeresată pe acest

dosar;

- instanțele de fond, examinînd și cercetînd prezenta cauză penală, nu au luat în

considerație faptul că partea vătămată Cojocari T., fiind audiată și depunînd de 5 (cinci)

ori declarații pe aceeași cauză penală de fiecare dată a completat declarațiile sale cu

circumstanțe noi. Toate aceste completări ale declarațiilor trezesc anumite dubii și

bănuieli asupra veridicității declarațiilor depuse de către Cojocari Tamara;

- fiind audiată atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării

judecătorești Daniliuc Larisa vina nu a recunoscut și a declarat că nu a fost prezentă la

discuția despre careva sume bănești și la transmiterea unor sume bănești între

Gheorghieș Valentina și Cojocari Tamara nu a asistat. Despre existența împrumutului în

sumă de 20 000 euro a aflat abia peste două-trei săptămîni. Suma de 20 000 euro nu a

fost introdusă în contabilitate, deoarece această sumă nu figura după contabilitatea

asociației.

 avocatul Lungu Artur în numele inculpatei Gheorghieș Valentina, care

invocînd temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrilor judecătorești cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care inculpata Gheorghieș Valentina să fie achitată.

În susținerea cerințelor invocate în recurs, recurentul a indicat următoarele:

- între Corobceanu T. și Asociația de Economii și Împrumut „Finagrocredit”, cît

și ulterior între prima și Gheorghieș Valentina au existat și există relații civile, care

puteau fi soluționate în procedură civilă cu respectarea legislației civile și procesual-

civile și a termenelor de prescripție;

8

- consideră că în cauza dată lipsește scopul de însușire a banilor de la cet.

Corobceanu T. de către Gheorghieș V., în calitate de administrator al Asociației de

Economii și Împrumut „Finagrocredit”, reieșind și din faptul că datoria parțial a fost

restituită;

- instanțele de fond greșit au concluzionat că intenția de prejudiciere a cet.

Corobceanu T. a apărut la momentul perfectării și încheierii contractului de depozit,

ceea ce nu se dovedește, deoarece în prezența unei asemenea intenții Gheorghieș V.

putea să nu semneze recipise. Ulterior, este important ca la calificarea acțiunilor să se

țină cont de faptul că fapta incriminată nu constituie o însușire, ceea ce ar duce la o

recalificare a acțiunilor de la art. 190 alin. (5) Cod penal la art. 196 alin. (4) Cod penal.

Curții Supreme de Justiție și partea vătămată Corobceanu Tamara, care au solicitat

respingerea acestora cu menținerea deciziei.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind vădit

neîntemeiate, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și de

drept.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, cu referire la argumentele invocate de către recurenți precum că

declarațiile concubinului părții vătămate, Corobceanu Alexandru, urmau a fi apreciate

critic, deoarece este evident faptul că acesta este parte cointeresată pe acest dosar;

instanțele de fond nu au luat în considerație faptul că partea vătămată Cojocari T., fiind

audiată și depunînd de 5 (cinci ) ori declarații pe aceeași cauză penală de fiecare dată a

completat declarațiile sale cu circumstanțe noi; Daniliuc Larisa vina nu a recunoscut și a

declarat că nu a fost prezentă la discuția despre careva sume bănești și la transmiterea

unor sume bănești între Gheorghieș Valentina și Cojocari Tamara nu a asistat; între

Corobceanu T. și Asociația de Economii și Împrumut „Finagrocredit”, cît și ulterior

între prima și Gheorghieș Valentina au existat și există relații civile, care puteau fi

soluționate în procedură civilă; în cauza dată lipsește scopul de însușire a banilor de la

cet. Corobceanu T. de către Gheorghieș V., în calitate de administrator al Asociației de

Economii și Împrumut „Finagrocredit”, reieșind și din faptul că datoria parțial a fost

restituită – toate aceste argumente au fost invocate și în instanța de apel asupra cărora

instanța de judecată s-a expus prin următoarele:

„Motive de a nu crede declarațiilor părții vătămate și a martorului pe caz nu au

fost stabilite, mai ales că ultimii au dat declarații în instanța de judecată fiind

preîntîmpinați pentru răspunderea penală pentru darea de mărturii false, precum și sub

jurămînt, aceste declarații parțial fiind confirmate și prin declarațiile inculpatelor,

9

totodată declarațiile respective sunt sprijinite prin probele cercetate și corespund cu

circumstanțele stabilite pe caz (f.d. 106, vol. III).

Nu pot fi luate în considerație nici argumentele aduse că instanța de judecată a

pus și nu a explicat faptul, că partea vătămată Cojocari T. fiind audiată și depunînd de

5 ori declarații de fiecare dată a completat declarațiile sale cu ceva nou, fiind audiată

în calitate de martor a depus declarații care ulterior au fost deja completate cu ceva

nou, fiind deja audiată ca parte vătămată, în timpul confruntării din nou completează

declarațiile depuse anterior cu careva evenimente și fapte care au fost declarate

anterior, fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești declarațiile sale sunt din nou

cu careva fapte și evenimente completate, care pînă a fi depuse nu au fost relatate

niciodată, fiind completate anume în ce privește participarea lui Daniliuc L. la anumite

evenimente care au avut loc între Gheorghieș și ea, toate aceste completări a

declarațiilor trezesc anumite dubii și bănuieli asupra veridicității declarațiilor depuse

de către Tamara Cojocari, că instanța de judecată urmează să aprecieze critic

declarațiile depuse de către Cojocari T. pe cursul acestei cauze penale.

Astfel, cele invocate se combat cu situația stabilită referitor la dobîndirea banilor

de la Cojocari Tamara prin înșelăciune, de fapt partea vătămată în plîngerea depusă

inițial a indicat situația întîmplată privind depunerea banilor la asociație (f.d. 107, vol.

III).

Nu pot fi luate în considerație nici afirmațiile aduse că Daniliuc Larisa vina nu a

recunoscut și a declarat că nu a fost prezentă la discuția și la transmiterea sumei

bănești între Gheorghieș V. și Cojocari, că despre existența împrumutului în sumă de

20000 euro de la Cojocari T. de către Gheorghieș V. a aflat abia peste două-trei

săptămîni, suma de 20000 euro nu a fost introdusă în contabilitate, deoarece această

sumă nu figura după contabilitatea asociației, că careva transferuri de bani la bancă ea

nu a efectuat, că a semnat recipisă la solicitarea lui Cojocari T. și a dorit să o ajute pe

Gheorghieș, fiind cu caracter de afirmație.

Din declarațiile părții vătămate și a martorului Corobceanu A. rezultă

participarea lui Daniliuc la depunerea banilor, iar temei de a considera că Daniliuc

Larisa este învinuită pe nedrept nu sunt. (f.d. 107-108, vol. III)

Din probele cercetate atît în instanța de fond, cît și instanța de apel, nu s-au

stabilit relații civile de împrumut dintre Gheorghieș Valentina și Cojocari Tamara,

după cum invocă apărarea, dar sunt stabilite fapte penale sub formă de escrocherie,

demonstrate prin probele cercetate, la cercetarea cărora apărarea a avut acces deplin.

Astfel, din probele cercetate atît în instanța de fond, cît și în instanța de apel, se

constată prezența elementelor infracțiunii prevăzute de art. 190 al. 5 CP RM, sub formă

de escrocherie, adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și uz

de încredere, săvîrșită de două persoane, cu folosirea situației de serviciu, săvîrșită în

proporții deosebit de mari, prin acțiunile sale atît Gheorghieș Valentina, cît și Daniliuc

Larisa au indus în eroare partea vătămată, creîndu-i o reprezentare despre asociația

10

unde a depus banii în urma încheierii contractului, însă acest contract nu a fost

reflectat nici în actele contabile, nici în rapoartele financiare, situație de care erau

responsabile atît Valentina Gheorghieș ca director executiv, cît și Larisa Daniliuc ca

contabil-șef la asociație, banii fiind dobîndiți ilegal, prin acțiunile sale cauzîndu-i un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari. (f.d. 108, vol. III)

Deși ulterior lui Cojocari Tamara i-a fost restituită suma de 6000 euro în anul

2010, această sumă a fost restituită doar după mai multe adresări ale lui Cojocari

Tamara, inclusiv cu petiție la Comisia Națională a Pieței Financiare, ca rezultat fiind

efectuat control al activității asociației, unde anume la insistența din partea lui

Gheorghieș Valentina, Cojocari Tamara a relatat că nu are pretenții, dar de fapt suma

integrală de 20000 euro nu a fost restituită, moment dovedit și prin declarațiile părții

vătămate și a inculpatelor.

Astfel din circumstanțele stabilite pe caz se deduce concluzia că intenția

inculpatelor cuprinde dobîndirea ilegală prin înșelăciune și abuz de încredere a sumei

totale de 20000 euro, sumă primită și indicată și în contractul de depunere, care nu a

fost reflectată în actele contabile și nici în rapoartele financiare ale asociației, dar a

fost de fapt dobîndită ilegal de Gheorghieș Valentina și Daniliuc Larisa, care cunoscînd

situația financiară dificilă a asociației și dezinformînd pe Cojocari Tamara, totodată au

obținut posibilitatea reală de a folosi banii din momentul transmiterii lor de către

Cojocari Tamara.” (f.d. 97, vol. III).

În ce privește critica invocată de avocatul Lungu Artur prin care susține că

instanțele de fond greșit au concluzionat că intenția de prejudiciere a cet. Corobceanu T.

a apărut la momentul perfectării și încheierii contractului de depozit, deoarece în

prezența unei asemenea intenții Gheorghieș V. putea să nu semneze recipise este

nefondată, or, anume eliberarea unor recipise părții vătămate a constituit acea

circumstanță care a atribuit o anumită doză de legalitate acțiunilor inculpatelor,

asigurînd o „acoperire juridică” actului de transmitere a bunurilor (banilor) din sfera de

stăpînire a părții vătămate în sfera de stăpînire a inculpatei Gheorghieș V.

La fel, se respinge și alegația potrivit căreia fapta incriminată nu constituie o

însușire, ceea ce ar duce la o recalificare a acțiunilor de la art. 190 alin. (5) Cod penal la

art. 196 alin. (4) Cod penal, deoarece atît în actul de învinuire, cît și în fapta constatată

de către instanțele de fond a fost reținut că la 22.02.2009 a fost încheiat un contract de

depunere de economii în sumă de 20.000 euro, pe un termen de 3 luni, cu Cojocari T.

Acest contract, directorul executiv al A.E.Î. „Finagrocredit”, Gheorghieș V., împreună

cu contabila A.E.Î. „Finagroeredit”, Daniliuc L., nu l-au reflectat în documentele

contabile primare și centralizatoare, și în rapoartele financiare ale asociației,

circumstanță dovedită prin hotărîrea Comisiei Naționale a Pieței Financiare nr. 18/4 din

14.05.2010 (f.d. 20-30, vol. I).

Așadar, reiese că suma de 20 00 euro constituie o însușire, adică inculpatele au

intrat în posesia sumei date și au întrebuințat-o în scopuri personale.

11

În concluzie la cele consemnate supra, Colegiul penal conchide că motivele

invocate de recurenți în recursurile ordinare declarate nu sunt aplicabile din punct de

vedere al prezenței vreunei erori de drept care ar constitui temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate, iar din acest considerent se impune soluția

declarării inadmisibilității recursurilor ordinare de pe rol.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Burlacu Silviu în

numele inculpatei Daniliuc Larisa și de avocatul Lungu Artur în numele inculpatei

Gheorghieș Valentina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de de Apel Bălți din

28 septembrie 2016, în cauza penală în privința lui Gheorghieș Valentina și Daniliuc

Larisa, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 februarie 2017.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ghenadie Nicolaev

Petru Moraru

12