1ra-1493/14 — art.287 alin 1 CP

1ra-1493/14 — art.287 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1493/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători –Liliana Catan, Elena Covalenco, Iurie Diaconu și Ion Guzun,

judecînd recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Bacalov Anatolie Pavel, născut la 30

ianuarie 1985, originar și domiciliat în or.

Drochia, str. Ștefan cel mare 7;

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță: 04.03.2013 – 31.07.2013;

- instanța de apel: 28.08.2013- 25.06.2014;

- instanța de recurs: 15.08.2014- 18.11.2014;

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza art.287 alin.(l) Cod Penal, pe motiv

că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

reținut că, Bacalov Anatolie este învinuit de faptul, că la data de 28.09.2012,

aproximativ la ora 21.00, aflîndu-se în centrul satului Baraboi, r-nul Dondușeni, în

apropierea stației auto, neavînd careva relații cu Bogaziv Svetlana Gheorghii, a

săvîrșit față de ultima un atac de huliganism în următoarele împrejurări.

La data sus numită, Bogaziv Svetlana Gheorghii coborînd din rutiera Baraboi-

Chișinău, s-a adresat către Bacalov Anatolie, cu rugămintea de a o duce cu

automobilul pînă acasă, deoarece avea genți grele, la ce acesta a reacționat critic și,

încălcînd grosolan și demonstrativ ordinea publică, exprimată prin vădită lipsă de

respect față de societate, cu o obrăznicie deosebită, fără de careva motiv, a numit-o

pe aceasta cu cuvinte necenzurate, înjosindu-i în așa fel onoarea și demnitatea, apoi

1

a apucat-o de păr și i-a aplicat cîteva lovituri cu palma peste față, cu piciorul în

picior, în rezultatul la ce i-a pricinuit dureri fizice și leziuni corporale sub formă

de: edemul țesuturilor moi a frunții pe stînga, echimoze în regiunea ochiului sting,

hemoragia în sclera ochiului stîng, echimoză și edemul nasului, excoriații ale buzei

superioare, comoție cerebrală, echimoze ale brațului stîng și a gambei dreapta,

care, conform raportului de expertiză medico-legală nr.135 "d" din 27.10.2012, se

califică ca vătămare corporală ușoară.

admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Bacalov Anatolie

să fie condamnat în baza art.287 alin.(l) Cod penal la 1(unu) an și 6(șase) luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip seminînchis.

În motivarea apelului a invocat că:

- sentința este neîntemeiată și ilegală, dat fiind faptul că concluziile instanței

privitor la nevinovăția lui Bacalov Anatolie sunt în opinia sa eronate, instanța a

examinat și a dat o apreciere probelor în mod unilateral, fiind date aprecieri doar

probelor prezentate de către partea apărării, care și au fost puse la baza sentinței de

achitare, lăsînd fără apreciere probelor prezentate de către partea acuzării;

- în procesul judecării cauzei instanța nu s-a expus asupra apariției leziunilor

corporale depistate la partea vătămată, consideră declarațiile părții vătămate ca

fiind veridice și în raport cu alte probe în ansamblu, prezentate de către acuzatorul

de stat, și anume raportul de expertiză medico-legală nr.135 „d" din 27.10.2012,

duce, în opinia sa, la concluzia că anume prin acțiunile huliganice ale lui Bacalov

Anatolie i-au fost pricinuite părții vătămate Bogaziv Svetlana leziuni corporale;

- instanța de fond nu a dat o apreciere depozițiilor părții vătămate Bogaziv

Svetlana, în raport cu expertiza medico-legală și a declarațiilor martorilor acuzării-

din puct de vedere a coroborării lor;

- consideră necesară aprecierea critică a declarațiilor inculpatului Bacalov

Anatolie, dat fiind faptul că acestea se află în contradicție cu concluzia expertului

medico-legal și nu corespunde realității;

- necătînd că inculpatul atît în cadrul urmăriri penale, cît și în instanța de

judecată nu și-a recunoscut vina sa și a prezentat în instanță martori care au dat

declarații în favoarea sa, acest fapt a determinat tergiversarea examinării cauzei;

- probele prezentate de Bacalov Anatolie sunt neveridice, deoarece nu se

confirmă prin alte probe cu care ar corobora, iar motivul comiterii infracțiunii de

către inculpat este unul huliganic, condiționat de dorința de a-și demonstra

supremația și atitudinea sfidătoare față de victimă;

- în acțiunile lui Bacalov Aanatolie s-a distins forma huliganismului simplu,

prevăzut de art.287 alin.(l) Cod penal și care este pasibil de răspundere penală;

2

- probele acumulate în cadrul urmării penale, prezentate și susținute de către

partea acuzării în cadrul judecării cauzei în instanța de fond confirmă pe deplin

vinovăția adusă inculpatului în baza art.287 alin.(l) Cod penal.

fost respins apelul procurorului ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței

contestate.

4.1.Instanța de apel a motivat soluția prin faptul că, prima instanță a verificat

complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a dat probelor

administrate pe caz o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor.

În baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și

apreciate de către prima instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel

prin o verificare multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a

sentinței adoptate pe caz, instanța de apel a conchis, că învinuirea formulată lui

Bacalov Anatolie în baza art.287 alin.(l) Cod penal, nu și-a găsit confirmare și pe

caz nu au fost prezentate probe care ar confirma vinovăția adusă acestuia.

Instanța de apel consideră că concluzia privind nevinovăția inculpatului se

dovedește prin probele administrate la dosar și reapreciate în cadrul apelului cum

ar fi: declarațiile inculpatului Bacalov Anatolie; declarațiile părții vătămate

Bogaziv Svetlana; declarațiile martorului Bogaziv Gheorghe; declarațiile

martorului Gandrabura Ivan; Martorului Vieru Veaceslav; declarațiile

martorului Gîscă Leonid.

Ca urmare instanța de apel a dedus, că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal și acțiunile

acestuia nu au fost orientate spre încălcarea ordinii publice ce exprimă o vădită

lipsă de respect față de societate, dat fiind faptul că martorul Gîscă Leonid, care a

fost prezent la fața locului, în ședința instanței de fond a declarat că în stradă nu se

afla nimeni în momentul cînd de ei s-a apropiat Bogaziv Svetlana.

La fel, instanța de apel a menționat că prin acțiunile lui Bacalov Anatolie nu

au fost constatate acțiuni de încălcare grosolană a ordinii publice, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților autorităților

sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile care, prin

conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită. Astfel,

potrivit declarațiilor inculpatului, a martorului Gîscă Leonid, precum și a părții

vătămate Bogaziv Svetlana, rezultă că conflictul apărut dintre inculpat și partea

vătămată pe caz nu a durat mai mult 2-3 minute, inițiator al conflictului a fost

partea vătămată, care era sub influența băuturilor alcoolice, care a încercat să intre

3

în automobilul lui Bacalov Anatolie fără permisiunea lui, forțînd ușa încuiată a

automobilului.

De asemenea, instanța de apel, potrivit declarațiilor inculpatului și a

martorilor a constatat, că după ce s-a încetat cearta între inculpat și partea

vătămată Bogaziv Svetlana, ultima pornindu-se spre casă, s-a împiedicat și a căzut

jos, iar inculpatul a ajutat-o să se ridice, fapt ce a dat temei de a conclude că în

acțiunile lui Bacalov Anatolie nu există cinism sau obrăznicie deosebită, iar

apariția leziunilor corporale la partea vătămată puteau să apără în timpul cînd

inculpatul a luat-o forțat de lîngă mașină.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate Bogaziv

Svetlana date în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, deoarece

aceasta nu s-a prezentat în cadrul apelului, iar declarațiile martorilor Bogaziv Ana

și Bogaziv Gheorghe, de asemenea au fost apreciate critic, deoarece asupra

circumstanțelor cauzei acestea au fost redate doar din cele spuse lor de partea

vătămată Bogaziv Svetlana, necunoscînd cu certitudine cele întîmplate în centrul

satului Baraboi între Bogaziv Svetlana și Bacalov Anatolie.

făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicitînd casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare în alt complet de

judecată.

În susținerea recursului a invocat că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, a dat o apreciere eronată probelor administrate de către partea

acuzării și poziția instanțelor de fond și apel este contrară probelor acumulate pe

cauză și examinate în ședințele de judecată;

- consideră declarațiile părții vătămate ca fiind veridice și în raport cu alte

probe în ansamblu prezentate de către acuzatorul de stat și anume raportul de

expertiză medico-legală nr.135 „d" din 27.10.2012 care duce, în opinia sa, la

concluzia că anume prin acțiunile huliganice ale lui Bacalov Anatolie i-au fost

pricinuite părții vătămate Bogaziv Svetlana leziuni corporale;

- instanțele nu au dat apreciere depozițiilor părții vătămate Bogaziv Svetlana

în raport cu expertiza medico-legală și cu declarațiile martorilor acuzării din

punct de vedere a coroborării lor.

invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi admis din următoarele

considerente.

Potrivit prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror

4

probe noi prezentate instanței de apel, sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar și poate administra la cererea părților orice probe noi pe care

le consideră necesare și este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu

au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Se constată, că la examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut seama în

deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, nu a

cercetat sub toate aspectele probele prezentate de acuzare, nu le-a verificat

minuțios prin prisma pertinenței, concludentei, iar în ansamblul, din punct de

vedere al coroborării lor, nu a apreciat fiecare probă separat adusă de procuror în

susținerea învinuirii și nu s-a expus în mod convingător de ce respinge aceste

probe.

Conform art.93 Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt

dobîndite în modul stabilit de Codul de procedură penală, care servesc la

constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea

vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa

soluționare a cauzei.

Potrivit alin.(2) al acestei norme, ca probe sunt considerate declarațiile

bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate și a martorilor,

rapoartele de expertiză, corpurile delicte, obținute în conformitate cu prevederile

legii.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel în cauza dată nu a

respectat aceste stricte prevederi legale și nu a făcut analiza tuturor probelor

prezentate de procuror în expunerea argumentelor sale.

6.1.Verificînd argumentele recursului în raport cu materialele cauzei,

Colegiul constată, că judecînd apelul, instanța de apel n-a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv, adoptînd o soluție pripită de respingere a apelului

5

declarat de procuror, prin ce a comis eroarea de drept prescrisă de art. 427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat motivat și

pertinent asupra tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, hotărîrea

pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În speță, soluția de respingere a apelului declarat de procuror este

neargumentată și necorespunzătoare cumulului de probe administrate și nemijlocit

verificate în ședințele de judecată atît a primei instanțe, cît și a celei de apel, în

condițiile art. 100 alin. (4) CPP.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit menționează că, dacă instanța de apel

a respins apelul procurorului, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care

s-a bazat pronunțînd hotărîrea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate ori respinse ca probe. La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor din dosar și poate administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le

consideră necesare, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel.

Pornind de la motivele recursului ordinar declarat de procuror, care au fost

indicate de către ultimul și în apel, rezultă că instanța de apel și-a argumentat

soluția foarte superficial privitor la respingerea și aprecierea critică a mai multor

probe ale acuzării.

Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu a verificat

minuțios probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală

și nu au fost supuse analizei în coroborare, la baza deciziei adoptate fiind reținute

aceleași probe care au fost cercetate de instanța de fond și doar enumerate în

decizie, neexaminînd sub toate aspectele hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel și-a motivat soluția indicînd că ” fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(1) Cod penal și

acțiunile acestuia nu au fost orientate spre încălcarea ordinii publice ce exprimă o

vădită lipsă de respect față de societate, dat fiind faptul că martorul Gîscă Leonid,

care a fost prezent la fața locului, în ședința instanței de fond a declarat că în

stradă nu se afla nimeni în momentul cînd de ei s-a apropiat Bogaziv Svetlana.

La fel, instanța de apel a menționat, că prin acțiunile lui Bacalov Anatolie

nu au fost constatate acțiuni de încălcare grosolană a ordinii publice, însoțite de

aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe, de opunerea de rezistență violentă reprezentanților

autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice, precum și acțiunile

care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.

Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului, a martorului Gîscă Leonid, precum și a

părții vătămate Bogaziv Svetlana, rezultă că conflictul apărut dintre inculpat și

partea vătămată pe caz nu a durat mai mult 2-3 minute, inițiator al conflictului a

6

fost partea vătămată, care era sub influența băuturilor alcoolice, care a încercat

să intre în automobilul lui Bacalov Anatolie fără permisiunea lui, forțînd ușa

încuiată a automobilului”.

Această motivare este declarativă, instanțele de fond și de apel au

concluzionat pripit că în acțiunile lui Bacalov Anatolie nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, și ca urmare acesta a fost

achitat de învinuirea comiterii infracțiunii incriminate, deși concluzia de achitare

se combate prin declarațiile părții vătămate Bogaziv Svetlana, susținute și de

concluziile expertizelor medico-legale nr.304 din 18.09.2012 și nr.135 (d) din

27.10.2012 și a declarațiilor martorilor acuzării, care au confirmat aspectul

pătimitei pînă la coborîrea acesteia din rutieră. Din punct de vedere a coroborării

lor, probe invocate de către procuror inclusiv în apelul său conform p.3 a prezentei

decizii, au rămas fără apreciere, asupra lor instanța de apel nu s-a pronunțat, sau s-

a pronunțat arbitrar, fără argumentarea cuvenită.

Conform doctrinei penale, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (1) Cod penal, constă în fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunile

care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea

de rezistență violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă

actele huliganice, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-

un cinism sau obrăznicie deosebită.

Prin ordine publică se înțelege un sistem stabil de relații sociale care asigură

ambianța liniștită de conviețuire în societate, de inviolabilitate a persoanei și a

integrității patrimoniului, precum și activitatea normală a organelor și instituțiilor

de stat publice.

Prin încălcare grosolană a ordinii publice se exprimă o vădită lipsă de respect

față de societate, săvârșirea unor acțiuni intenționate ce atentează la regulile sociale

și morale de conviețuire, care sunt încălcate într-un mod grosolan și demonstrativ

de către violatorul ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare

batjocoritoare cu cetățeni, prin înjosirea onoarei și demnității personalității,

încălcare îndelungată și insistentă a ordinii publice, zădărnicirea activităților de

masă, suspendarea temporară a activității normale a întreprinderilor, instituțiilor,

organizațiilor, transportului obștesc etc.

Prin exprimarea unei vădite lipse de respect față de societate se au în vedere

acțiunile evidente ce ating interesele legitime ale unui grup ori chiar ale unei

persoane care se află la locul infracțiunii (proferarea de expresii indecente,

abordarea unei ținute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene etc.)

Prin acțiuni care încalcă grosolan ordinea publică se înțelege fapta săvîrșită

în public, îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea

7

jignitoare a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură

ordinea publică și liniștea persoanelor.

Fapta prejudiciabilă analizată presupune aplicarea violenței asupra

persoanelor.

În sensul art. 287 Cod penal, prin violență se are în vedere violența soldată cu

vătămarea ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori violența soldată cu

leziuni corporale care nu presupun nici dereglarea de scurtă durată a sănătății, nici

pierderea neînsemnată și stabilă a capacității de muncă.

Astfel, infracțiunea de huliganism în afară de prezența acțiunii principale –

încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei acțiunii adiacente

– acțiune exprimată alternativ în: aplicarea violenței asupra persoanelor,

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele

huliganice.

În speță, instanța de recurs în acest context menționează expertizele medico-

legale nr.304 din 18.09.2012 și nr.135 (d) din 27.10.2012, ce expres confirmă că:

„ la Bogaziv Svetlana au fost depistate: edemul țesuturilor moi a frunții pe

stînga, echimozele în regiunea ochiului stîng, hemoragia în sclera ochiului stîng,

echimoza în edemul nasului, excoriațiile buzei superioare, echimoza mucoasei

buzei superioare, comoție cerebrală, echimozele brațului stîng și a gambei dreapta

care se califică vătămare corporală ușoară....(f.d.7);

” leziunile corporale depistate la Bogaziv Svetlana, puteau să se formeze în

rezultatul aplicării mai multor lovituri cu un obiect contondent dur și sunt

caracteristice unei maltratări. Formarea acestor leziuni în rezultatul căderii de la

înălțime proprie se exclude. Formarea leziunilor corporale de însăși pătimita se

exclude. Mecanismul de formare a leziunilor corporale poate fi următorul:

pîtimașa a primit căteva lovituri în regiunea feței, o parte de leziuni puteau să le

primească la lovirea de automobil.”(f.d.53).

Prin urmare, soluția instanței de apel, precum că:” s-a constatat faptul că

după ce s-a încetat cearta între inculpat și partea vătămată, Bogaziv Svetlana,

pornindu-se spre casă, s-a împiedicat și a căzut jos, iar inculpatul a ajutat-o să se

ridice....”, este una declarativă, ce rezultă din declarațiile inculpatului, care au fost

date în scopul evitării răspunderii penale.

Deasemenea, Colegiul menționează că nu este acceptabilă versiunea

instanțelor de fond, bazată pe declarațiile martorilor apărării, care au confirmat că

la momentul conflictului iscat între inculpat și partea vătămată în stradă nu era

nimeni, or prezența acestor martori la acel moment, nu echivalează cu lipsa

persoanelor în stradă, ca de alt fel cum se menționează, că conflictul s-a petrecut

în centrul satului Baraboi, care este loc public.

8

Instanțele au ignorat prevederile art. 131 lit. a) Cod penal și au calificat

„centrul satului „ nu ca „loc public” unde poate fi încălcată ordinea publică, doar

pe motiv că la momentul conflictului acolo se aflau doar trei persoane, ignorîndu-

se totodată și noțiunea de „ordinea publică”, explicată în pct. 3 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2006 „Cu privire la practica

judiciară în cauzele penale despre huliganism", la care se face referire (f. d. 160

și f.d.237), dar înțeleasă și aplicată de instanțe incorect.

Este evident, că prin acțiunile inculpatului a fost încălcată ordinea publică,

fiind încălcată ambianța liniștită de conviețuire în societate, cît și relațiile de

inviolabilitate a persoanei părții vătămate Bogaziv Svetlana, care a fost maltratată

în loc public, în centru satului Baraboi, în prezența martorilor Gîlcă Leonid și

Barabulea Marcel.

Prin urmare, Colegiul lărgit constată, că instanța de apel a argumentat la

general faptul că probele prezentate de acuzare nu confirmă vinovăția inculpatului,

fără să aprecieze fiecare probă în parte și să se expună asupra admisibilității sau

inadmisibilității acesteia, și deși instanța de apel a menționat prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității,

iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a

respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei recurate.

Instanța de apel nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, a

susținut o poziție eronată a instanței de fond în ce privește aprecierea probelor,

acceptînd niște concluzii de ordin general, cu privire la conținutul declarațiilor

martorilor precum și probelor materiale expuse mai sus.

În viziunea Colegiului, erorile procesuale admise de către Curtea de Apel

cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală -–

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, or

nepronunțarea asupra motivelor invocate în apel echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului și în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei

în apel, așa cum cere art. 435 Cod procedură penală, întrucît o asemenea eroare

juridică nu poate fi corectată în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile

legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apel, să

verifice și să aprecieze profund probele administrate și examinate în instanță în

strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să analizeze la modul

9

cuvenit acțiunile inculpatului, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

prezența sau lipsa în acțiunile inculpatului a infracțiunii huliganismului, reieșind

din practica unitară în acest domeniu, și să-și argumenteze clar concluziile sale în

decizia adoptată, ținînd cont de motivele casării deciziei atacate, de prevederile

Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 30.03.2009 privind

introducerea unor modificări și completări în Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în

ordine de apel”, Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 4 din 19.06.2006

„Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre huliganism”, de practica

unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să înlăture omisiunile

admise și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

Deasemenea, în cadrul rejudecării instanța de apel urmează să verifice și

chestiunea ce ține de data comiterii pretinsei infracțiuni la care Colegiul penal al

Curții de Apel s-a referit tangențial, însă nu a soluționat problema, nefiind

reflectată în procesul verbal, lăsînd astfel loc pentru interpretări diferite.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 25 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Bacalov

Anatolie și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă de atac.

Decizia motivată publicată la 16 decembrie 2014.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

10