1rh-2/15 — art. 42 alin 2, 3, 4, 236 alin 2 lit. c CP

1rh-2/15 — art. 42 alin 2, 3, 4, 236 alin 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1rh-2/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru, Ghenadie Nicolaev, Iurie Bejenaru și Oleg

Sternioală,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

avocatului Ilie Rotaru,

a judecat în ședință publică cererea de revizuire împotriva sentinței

Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2012, deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, deciziilor Colegiului penal al Curții Supreme de

Justiție din 06 noiembrie 2013 și 16 octombrie 2014, declarată de condamnatul

Rimschi Valentin Xenofont, născut la 24 august

1952, originar reg. Odesa, Ucraina și domiciliat

mun. Chișinău, str. Studenților 10/2, ap. 14.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.11.2009 - 30.01.2012;

Instanța de apel: 18.04.2012 - 10.04.2013;

Instanța de recurs: 03.09.2013 - 06.11.2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocatul Ilie Rotaru, a susținut cererea de revizuire, solicitînd admiterea

acesteia.

Procurorul s-a pronunțat pentru respingerea cererii de revizuire declarate de

condamnat, ca fiind neîntemeiată.

Asupra cererii de revizuire, Colegiul penal lărgit,

A C O N S T A T A T :

fost condamnat în baza art. art. 42 alin. (2), (3), (4), 236 alin. (2) lit. c) Cod penal,

la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință au fost condamnați A. Balachin, T. Prozor, A. Prozor,

D. Odajiu, S. Odajiu, A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi, V. Șabelschi,

Y. Greenberg, E. Moiseev, A. Andronache și achitați V. Tonu, N. Buzdugan,

S. Stepuleac, S. Melnic, în privința cărora hotărîrile judecătorești nu se contestă.

I. Paniciuc, T. Prozor și A. Prozor au fabricat, prin participație, bancnote de 100

dolari SUA false în proporții deosebit de mari, V. Rimschi și I. Paniciuc au pus,

1

prin participație, în circulație valută falsă și anume dolari SUA, în proporții

deosebit de mari, în următoarele circumstanțe.

V. Rimschi, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 23 decembrie 2005, în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, pentru

favorizarea punerii în circulație a dolarilor falși, în primăvara anului 2008,

dispunînd deja de o parte de utilaj și materie primă pentru fabricarea dolarilor falși,

a hotărît să prelungească activitatea infracțională în acest domeniu, avînd scopul

fabricării și punerii în circulație a dolarilor falși pentru a obține ilegal foloase

materiale.

În acest scop a atras în activitatea dată pe complicii A. Juravliov, I. Crivoi,

I. Paniciuc, T. Prozor și A. Prozor, stabilindu-i fiecăruia rolul său în această

activitate ilegală.

Astfel, ei acționînd prin înțelegere prealabilă și de comun acord, avînd unul

și același scop, la indicația lui V. Rimschi au transportat din s. Pererîta,

r-nul Briceni, din casa procurată și transmisă lui T. Prozor și A. Prozor de către

V. Rimschi, casă aflată în vecinătate cu gospodăria părinților lui T. Prozor, unde

A. Prozor și-a înregistrat viza de reședință, o parte din utilajul destinat fabricării

dolarilor falși, care era păstrat acolo și anume: clișeul pentru imprimarea semnelor

de palpare a dolarilor SUA, hîrtie pentru confecționarea banilor falși, clei, vopsea

specială, utilaj de presat și alte materiale, amplasată în s. Sîngera, mun. Chișinău,

str. Cuza-Vodă 17, în subsolul unei construcții nefinisate din gospodăria lui

V. Manea.

Totodată A. Prozor și T. Prozor au transportat o parte din utilaj, clișeul și

700 kg de hîrtie specială din s. Pererîta, r-nul Briceni la domiciliul său amplasat în

or. Ialoveni, str. Moldova 13, pentru păstrare.

La indicația lui V. Rimschi, A. Juravliov, I. Paniciuc au asamblat utilajul,

precum și au confecționat suplimentar utilaj pentru încleierea și tăierea hîrtiei.

Ulterior, în toamna anului 2008 în subsolul amplasat în s. Sîngera,

mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 17, în gospodăria lui V. Manea, la indicația lui

V. Rimschi, A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc au confecționat 20000 de

bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA false, adică în proporții deosebit de

mari.

O parte din bancnotele confecționate i-au fost transmise lui V. Rimschi

pentru a fi puse în circulație, iar restul bancnotelor false, clișeul, materia primă și

utilajul din motive de securitate, la indicația lui V. Rimschi, au fost transportate și

depozitate la vila lui I. Paniciuc amplasată în or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău,

ÎP „Vesna”.

Ulterior, în vara anului 2009, la indicația lui V. Rimschi, A. Juravliov,

I. Crivoi și I. Paniciuc, la vila ultimului amplasată în or. Vadul lui Vodă,

mun. Chișinău au prelungit confecționarea bancnotelor de 100 de dolari SUA false

și această activitate infracțională a fost curmată la 21.07.2009, cînd A. Juravliov,

I. Crivoi și I. Paniciuc au fost reținuți în flagrant. Iar în urma percheziției efectuate

imediat de către col aboratorii de poliție la vila lui I. Paniciuc a fost depistat și

ridicat utilajul, clișeul și materia primă pentru fabricarea dolarilor falși, precum și

22 bancnote de 100 dolari SUA false, care au reușit să le taie și 11.069 bancnote cu

nominalul de 10 dolari SUA false, aflate în proces de fabricare, ceea ce constituie

proporții deosebit de mari.

2

Bancnotele false cu nominalul de 100 dolari SUA fabricate de către

V. Rimschi și I. Paniciuc au fost puse în circulație în următoarele circumstanțe.

Astfel, la 15.07.2009, aproximativ la ora 2120, V. Rimschi, în parcul

amplasat pe str. Dimo, sect. Rîșcani, mun. Chișinău, în apropierea poligonului

„Dinamo”, împreună și prin înțelegere cu I. Paniciuc a primit de la ultimul la

solicitarea sa 644 de bancnote cu valoarea nominală de 100 dolari false, care se

păstrau la vila lui I. Paniciuc și prin folosirea unui ascunziș la rădăcina unui copac,

au pus în circulație prin transmitere persoanei infiltrate de către organul de

urmărire penală V. Fiodorov suma indicată, pentru care V. Rimschi a primit de la

V. Fiodorov 2500 dolari SUA, veritabili.

Prin aceeași metodă și în același loc, V. Rimschi la 16.07.2009 a pus în

circulație încă 1250 bancnote de dolari SUA false, pe care le-a transmis persoanei

infiltrate de către organul de urmărire penală V. Fiodorov contra sumei de 3000

dolari veritabili, iar la 17.07.2009 V. Rimschi a mai pus în circulație 3554

bancnote de dolari SUA false, pe care le-a transmis persoanei infiltrate de către

organul de urmărire penală V. Fiodorov contra sumei de 6000 dolari veritabili.

La 20.07.2009, persoana infiltrată de către organul de urmărire penală

V. Fiodorov, pe str. Dimo, mun. Chișinău, i-a transmis lui V. Rimschi 14500 dolari

SUA veritabili pentru care V. Rimschi urma să pună în circulație prin transmitere

lui V. Fiodorov a 700000 dolari SUA falși, care urmau a fi fabricați la indicația lui

V. Rimschi de către A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc la vila ultimului

amplasată în s. Vadul lui Vodă. Însă, în urma înfăptuirii achiziției de control, la

21.07.2009, V. Rimschi a fost reținut pe bd. Renașterii, mun. Chișinău, avînd

asupra sa 12700 dolari SUA veritabili primiți de la persoana infiltrată

V. Fiodorov pentru punerea în circulație a 700000 dolari SUA falși. În cadrul

perchezițiilor la domiciliul lui I. Paniciuc și A. Juravliov au fost ridicați o parte din

dolarii SUA veritabili, primiți de către V. Rimschi de la V. Fiodorov pentru

fabricarea a 700000 dolari SUA falși.

pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că agentul sub acoperire

V. Fiodorov a organizat provocări, iar martorii P. Sert și R. Pogrebnaia nu au fost

interogați în prima instanță, probele au fost apreciate eronat, demersurile apărării

de a efectua expertiza au fost respinse nemotivat.

3.1. Avocatul M. Rudenco în numele inculpatului V. Rimschi, a contestat

cu apel sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, invocînd că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor,

nu au fost constatate circumstanțe care ar stabili: locul, timpul, mijloacele,

motivul, scopul și intenția lui A. Juravliov și I. Crivoi de transmitere lui

V. Rimschi a valutei străine false. La fel, în prima instanță nu au fost administrate

probe care ar confirma participarea lui V. Rimschi la fabricarea dolarilor,

procurarea de către acesta a materiei prime și alte acțiuni ce țin de falsificare.

Agenții sub acoperire l-au provocat pe V. Rimschi la acțiunea de transmitere

a dolarilor, cît și la acțiunea de organizare și instigare de către V. Rimschi a

inculpaților A. Juravliov, I. Paniciuc și I. Crivoi.

2013, apelurile declarate au fost respinse, cu menținerea sentinței fără modificări.

3

Instanța de apel a constatat că prima instanță, reieșind din probele

administrate și din sensul prevederilor art. 325 Cod de procedură penală, corect a

ajuns la concluzia că prin acțiunile sale inculpatul V. Rimschi a săvîrșit

infracțiunea, prevăzută de art. art. 42 alin.(2),(3),(4), 236 alin.(2) lit. c) Cod penal,

adică prin coparticipare în calitate de autor, organizator și instigator la fabricarea

valutei străine false cu scopul punerii în circulație și punerea ei în circulație, în

proporții deosebit de mari.

Analizînd probele, materialele dosarului, motivele indicate de către apelanți

în apeluri, instanța de apel a conchis că nu s-a confirmat faptul că colaboratorii de

poliție au organizat un experiment operativ de provocare, prin care l-au determinat

pe inculpatul V. Rimschi să săvîrșească infracțiunea imputată, motive din care a

fost, cum confirmă în apeluri apelanții, încălcat dreptul la un proces echitabil și

respectiv nu poate fi dispusă condamnarea lui V. Rimschi.

În opinia instanței de apel, organul de urmărire penală, prin aplicarea

metodelor operative de investigații, prin infiltrarea persoanelor sub acoperire și

anume V. Fiodorov, informatorul cu numele cifrat „Bulgar”, precum și a

persoanei atrase la colaborare R. Pogrebnaia, a acționat legal, în limita

competențelor acordate prin Legea cu privire la activitatea operativă de

investigații, deoarece depistarea și documentarea acțiunilor ilegale ale inculpaților

nu putea fi înfăptuită prin alte metode decît prin infiltrarea persoanelor sub

acoperire și atragerea altor persoane la colaborare, în caz contrar organele de

urmărire penală erau în imposibilitate totală de a descoperi asemenea infracțiuni

camuflate.

Instanța de apel a accentuat că, infiltrînd aceste persoane sub acoperire după

ce făptuitorii, deja, își atinseră scopul lor criminal, și anume, au asamblat utilajul,

au confecționat suplimentar utilaj pentru tăierea hîrtiei, au confecționat bancnote

cu nominalul de 100 de dolari SUA falși, care în final au curmat activitatea

infracțională a făptuitorilor reținîndu-i în flagrant, la 21 iulie 2009 pe inculpații

A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc.

Astfel, instanța de apel a constatat, că martorul V. Fiodorov și

organizatorul V. Rimschi se știau din anul 2004, care s-au întîlnit întîmplător în

anul 2009 unde ultimul i-a propus să se implice în acțiunile criminale.

Acțiunile organelor de constrîngere a Statului au fost legale, așa, martorul

V. Silion a declarat că din partea lui nu era nici o provocare, el acționa numai

cînd era sunat de cet. E. Moiseev, care îi dădea indicații.

În instanțele de judecată s-a constatat că, toate întîlnirile făptuitorilor erau

supravegheate de către poliție, care nu se implica în acțiuni, nu purcedea la

provocări, dar numai îi supraveghea și aduna probe, acțiuni pe care instanța de

apel nu le-a constatat ca provocatoare.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a constatat faptul că, în

cadrul urmăririi penale inculpații A. Juravliov, D. Odajiu și S. Odajiu, fiind

interogați în prezența avocaților, au recunoscut faptul fabricării valutei străine

false cu scopul punerii în circulație, însă în ședința de judecată au renunțat la

aceste depoziții și au declarat că au depus asemenea mărturii, deoarece au fost

maltratați de către colaboratorii de poliție. Instanța de apel a apreciat critic

declarațiile inculpaților privind maltratarea lor, deoarece în urma unui control

4

înfăptuit de către procuror, aceste fapte nu și-au găsit confirmare și a fost adoptată

o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale.

Inculpatul V. Rimschi în motivarea apelului a declarat, că inculpatul

I. Crivoi, a dus prima instanță în eroare, deoarece inițiatorul fabricării dolarilor și

rublelor rusești false a fost martorul V. Fiodorov, pe care instanța de apel le-a

considerat ca motive declarative, deoarece ele sunt combătute prin declarațiile

inculpaților D. Odajiu, I. Crivoi, martorilor și materialele dosarului.

De asemenea, instanța de apel a considerat declarative și motivele indicate

în apelul avocatului M. Rudenco în numele inculpatului V. Rimschi, care indică

că în instanța de judecată nu au fost administrate probe care ar confirma

participarea lui V. Rimschi la fabricarea dolarilor, procurarea de către acesta a

materiei prime și alte acțiuni ce țin de fabricare, tot în apel, avocatul M. Rudenco a

recunoscut că, procesul de fabricare a banilor, timpul și locul este dovedit doar

prin declarațiile inculpaților A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi și în concluzie, în

instanța de judecată s-a constatat cu certitudine, că V. Rimschi i-a organizat pe

A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi în vederea fabricării fișelor pentru cazino

stilizați sub forma bancnotei de 100 dolari SUA.

contestat cu recursuri ordinare hotărîrile judecătorești, solicitînd casarea acestora,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că dosarul

penal a fost anchetat ilegal de poliție, deoarece competența legală aparținea

CCCEC; persoanele infiltrate R. Pogrebnaia și P. Sert nu au fost interogați de

instanțele de judecată, demersurile respective ale avocaților fiind respinse de

judecători; instanțele de fond au încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei

penale; neîntemeiat au fost admise toate probele acuzării și respinse ale apărării;

nu există nici o probă ce ar demonstra că V. Rimschi ar fi participat la producerea

valutei false și a participat la punerea în circulație a valutei; probele administrate

pe caz au fost apreciate eronat; probele au fost acumulate de către martorul

V. Fiodorov, cu încălcarea normelor de procedură penală.

06 noiembrie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare, deoarece nu

au îndeplinit cerințele legale de conținut și ca fiind vădit neîntemeiate.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs ordinar a menționat că

avocatul I. Rotaru și inculpatul V. Rimschi și-au întemeiat recursurile ordinare în

baza art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 9) și 12) Cod de procedură penală, însă, în

aceste recursuri nu a fost menționată esența circumstanțelor, că cauza a fost

judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate; că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

că nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei

legi mai blînde, că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este

prevăzută de legea penală, că faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și

5

care ar fi în acest caz încadrarea juridică corectă, fiind omisă argumentarea

ilegalității hotărîrilor contestate în acest sens, cu specificarea unor concrete erori de

drept în aspectul dat.

Astfel, recursurile ordinare nominalizate nu au întrunit condițiile de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nefiind competentă să completeze recursul

ordinar al apărării și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar

justifica.

Mai mult, instanța de recurs ordinar a observat, că recursurile declarate,

potrivit argumentelor invocate sunt întemeiate pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei, însă, pornind de la relevanțele art. art. 27,

414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens

decît cel pe care îl propune apărarea și inculpatul este o competență legală a acestei

instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură, este neîntemeiat invocată prin intermediul recursului ordinar.

judecătorești, solicitînd casarea acestora, invocînd că toate probele administrate la

caz, ce au fost puse la baza condamnării, au fost obținute cu încălcarea legislației

în vigoare, ceia ce reprezintă viciu fundamental.

16 octombrie 2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de

condamnat, ca fiind vădit neîntemeiat.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs în anulare a reținut că, potrivit

art. 453 Cod de procedură penală, raportat la prevederile art. 6 pct. 44) Cod de

procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv

cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul R. Moldova

despre depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de

alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

În acest context, una din cerințele esențiale la declararea recursului în

anulare este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept

comise la judecarea cauzei, care cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental

în cadrul procedurii precedente care a afectat hotărîrea atacată.

Analizînd textul recursului, instanța de recurs în anulare a conchis, că

recurentul în calitate de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

invocat încălcarea art. 6 din CțEDO - dreptul la un proces echitabil și art. 13 din

6

CțEDO - dreptul de a primi o soluție legală și întemeiată la argumentele înaintate

în apel și recurs.

În acest context, instanța de recurs în anulare a reținut că, deși instanța de

recurs ordinar, examinînd recursurile ordinare declarate a constatat că acestea nu

întrunesc condițiile de conținut și instanța de recurs nu este competentă să

completeze recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și în drept, totuși a verificat,

dacă instanțele de judecată au aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept.

Sub acest aspect instanța de recurs ordinar a remarcat că, împrejurările

menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent

că instanțele de fond au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, pronunțîndu-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate atît

în apelurile de pe rol, cît și în recursurile ordinare ale recurenților.

În sensul vizat s-a reținut, că potrivit părții descriptive a hotărîrilor

contestate, instanțele întemeiat au exclus din învinuire epizoadele incriminate

inculpatului și bazate doar pe acțiunile de investigație operativă – provocarea

organizată de către persoanele infiltrate, efectuată cu încălcarea legii de procedură

penală, motiv pentru care au aplicat față de inculpat art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală.

În celelalte cazuri aceste măsuri au fost produse în strictă conformitate cu

prescripțiile de drept procesual.

Instanța de recurs în anulare a constatat, că instanța de recurs ordinar de

asemenea just a apreciat că indicarea neîntemeiată de către instanța de apel în

partea descriptivă a deciziei sale formularea “a format un grup criminal”, nu a

afectat în nici un fel soluția adoptată de instanțe, deoarece inculpatul nu a fost

condamnat și în temeiul acestui element constitutiv, prevăzut la art. 236 alin. (2)

lit. b) Cod penal, dar neregăsit în dispozitivul hotărîrilor atacate.

Totodată, afirmațiile recurentului precum că, organul de urmărire penală a

ignorant dispozițiile privind activitatea specială de investigații, stipulate în

art. art. 132/1 – 136 Cod de procedură penală, în viziunea instanței de recurs în

anulare, corect au fost considerate de către instanța de recurs ordinar fără suport

legal, deoarece aceste norme au intrat în vigoare din 27 octombrie 2012, adică

după finisarea urmăririi penale, iar potrivit art. 3 Cod de procedură penală, în

desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească și legea

procesual penală nouă nu are efect ultraactiv.

Ca rezultat, instanța de recurs în anulare a constatat corectitudinea

concluziei instanței de recurs ordinar precum că, instanțele de fond nu au comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrile atacate

conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că toate recursurile

ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Astfel, raportînd argumentele invocate în recursul în anulare, la hotărîrile

judecătorești criticate de către recurent, instanța de recurs în anulare, a considerat

vădit neîntemeiate argumentele recurentului privitor la încălcarea dreptului la un

7

proces echitabil și de a primi o soluție legală și întemeiată la argumentele înaintate

în apel și recurs, iar instanțele de judecată la judecarea cauzei au respectat toate

exigențele legii în acest sens, adoptînd hotărîri legale și argumentate sub acest

aspect.

În consecință, instanța de recurs în anulare nu a constatat prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, deoarece

soluțiile adoptate de către aceste instanțe sunt întemeiate și motivate, de către

instanțele de judecată nu a fost comisă nici o eroare de drept, care ar indica

existența unui viciu fundamental în cauză și ar duce la casarea unei hotărîri

irevocabile.

de procedură penală, a depus cerere de revizuire împotriva sentinței Judecătoriei

Ialoveni din 30 ianuarie 2012, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 aprilie 2013, deciziilor Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din

06 noiembrie 2013 și 16 octombrie 2014, solicitînd desființarea hotărîrilor

nominalizate, cu achitarea sa, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la

13 ianuarie 2015 a emis Hotărîrea pe cauza Rimschi c. Moldovei, prin care a fost

constatată violarea art. 5§3 din CțEDO.

La fel, în cererea înaintată, condamnatul a propus și o soluție alternativă,

prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din art. art. 42 alin. (2), (3), (4), 236 alin.

(2) lit. c) Cod penal (red. 2002), - fabricarea în scopul punerii în circulație sau

punerea în circulație a valutei străine false, în proporții deosebit de mari, săvîrșită

prin coparticipare în calitate de autor, organizator și instigator, în art. 241 Cod

penal, - practicarea ilegală a activității de întreprinzător, soldată cu obținerea

unui profit în proporții mari.

9.1. În susținerea cerințelor sale, condamnatul a invocat că, cauza penală în

privința lui a fost fabricată de către colaboratorii de poliție, iar la materialele

cauzei nu există probe pertinente, concludente și veridice care ar demonstra

vinovăția lui în săvîrșirea infracțiunii imputate, mai mult în materialele cauzei nu

se regăsește nici un act care ar demonstra dispariția corpurilor delicte (dolarilor

falși).

Pe lîngă motivele enunțate, condamnatul referindu-se la prevederile art. 7

din Constituția R. Moldova, art. art. 6 pct. 4), 25 alin. (2), (3), 63 alin. (7), 94 alin.

(1) pct. 11), 101 alin. (4), (5), 186 alin. (6), (11), 466 Cod de procedură penală,

art. art. 167, 175 alin. (9), 303 alin. (1) Cod de executare, art. 6 din Legea nr. 45

din 12.04.1994 „Cu privire la activitatea operativă de investigații”, și-a exprimat

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și a menționat că, probele

obținute de către agenții sub acoperire V. Fiodorov, P. Sert și R. Pogrebnaia nu au

putere juridică și urmau a fi excluse din învinuire în conformitate cu art. 251 alin.

(1) Cod de procedură penală, eroare ce reprezintă viciu fundamental, mai mult,

avînd statut procesual de bănuit în cauza penală nr. 2009010880 și fiind în stare de

arest preventiv, V. Fiodorov nu putea avea calitatea de martor în cauza penală

respectivă.

Totodată, prima instanță în cadrul cercetării judecătorești, de 20 de ori a

amînat ședința de judecată pentru ca procurorul să prezinte probe care urmau să fie

dobîndite pînă la expedierea cauzei penale în instanța de judecată (lipsa în ședința

de judecată a martorilor acuzării R. Pogrebnaia și P. Sert), iar în final, contrar

8

art. 6§1, 3 din CțEDO, prima instanță în lipsa probelor enunțate a pronunțat o

hotărîre de condamnare cu încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Tot în acest context condamnatul a mai adăugat că, constatările din

rechizitoriu nu corespund circumstanțelor de fapt în situația în care martorul

P. Sert achiziționează de la inculpatul D. Odajiu suma de 1034000 ruble rusești iar

martorului V. Fiodorov îi livrează suma de 1800000 ruble rusești false.

În viziunea condamnatului, în sentință a fost constatat un epizod în plus,

privind punerea în circulație a 1026000 ruble rusești false, ceia ce nu corespunde

rechizitoriului.

9.2. Anexînd la cererea de revizuire copiile încheierilor Judecătoriei Centru

din 11.08.2014, 26.09.2014, condamnatul V. Rimschi, a menționat că, judecătorii

de instrucție neîntemeiat i-au respins plîngerile înaintate, iar încălcările specificate

în plîngerile nominalizate, inclusiv violarea art. 5§3 din CțEDO constatată de

CtEDO, continue să producă consecințe grave și nu pot fi remediate decît prin

revizuirea hotărîrilor judecătorești de condamnare.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit, consideră că aceasta urmează a fi respinsă

ca fiind neîntemeiată din următoarele considerente.

Potrivit art. 4641 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile

pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o

încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului ori a dispus

scoaterea cauzei de pe rol ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și

reclamanți pot fi supuse revizuirii dacă cel puțin una dintre consecințele grave ale

încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu

poate fi remediată decît prin revizuirea hotărîrii pronunțate.

Conform Hotărîrii Curții Europene pentru Drepturile Omului din 13 ianuarie

2015, emisă în cauza Rimschi c. Moldovei, a fost constatată violarea art. 5§3 din

CțEDO, astfel Guvernul R. Moldova, pentru încălcarea acestor drepturi ale

condamnatului V. Rimschi, a fost obligat să achite despăgubiri în sumă de 3000

euro, cu titlu de daune morale.

Colegiul penal lărgit atestă că, reexaminarea cauzei este necesară numai în

cazurile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o violare a

Convenției, iar partea lezată continuă să sufere consecințele negative foarte grave,

cînd decizia națională contestată este, în esență, contrară Convenției, sau violarea

este cauzată de erori sau deficiențe procedurale de o asemenea gravitate încît

apare un dubiu serios în privința rezultatului procedurilor naționale contestate.

Se relevă, că în Hotărîrea CțEDO din 13 ianuarie 2015, în cauza Rimschi

c. Moldovei, Curtea Europeană nu a constatat o violare a art.6 din Convenție,

astfel spus nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, dar a constatat în unanimitate

violarea art. 5§3 din CțEDO – măsura preventivă sub forma arestului preventiv

aplicată în privința reclamantului pentru mai mut de treizeci de luni a fost excesiv

de lungă și nu a fost bazată pe motive rezonabile și suficiente.

Așa fiind, se relevă că constatările Curții Europene menționate supra, nu

constituie în sine o “… violare cauzată de erori sau deficiențe procedurale de o

asemenea gravitate încît să apară un dubiu serios în privința rezultatului

procedurilor naționale contestate”, iar cererea condamnatului V. Rimschi nu este

9

argumentată sub aspectul art. 5§3 din CțEDO, mai mult, alegațiile condamnatului,

prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor, invocate la pct.

9.1. al prezentei decizii nu sunt relevante în speță, cu alte cuvinte condamnatul în

cazul dat, urma să supună criticii doar acele încălcări ale instanțelor naționale care

au tangență cu constatările din Hotărîrea CțEDO din 13 ianuarie 2015.

Totodată, Colegiul lărgit menționează, că hotărîrile judecătorești rămase

definitive și irevocabile capătă putere de lucru judecat (res iudicata pro veritate

habetur), ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere, inter alia, ca, atunci cînd instanțele judecătorești dau

o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție

(a se vedea cazul Brumărescu vs. România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999).

O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care

reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii

(a se vedea cazul Bujnița vs. Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

10.1. În continuare, Colegiul penal lărgit menționează, că referirea

condamnatului la decizia Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău din 15 ianuarie

2015, este neîntemeiată, deoarece potrivit acestei decizii a fost menținută hotărîrea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26.05.2014, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată înaintată de către V. Rimschi către Ministerul Justiției al

R. Moldova privind repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei penale.

Astfel, prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 26.05.2014, a

fost constatată încălcarea dreptului lui V. Rimschi la examinarea în termen

rezonabil a cauzei penale nr. 2009010880 de învinuire a lui V. Rimschi în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 236 alin. (2) Cod penal, în perioada 21.07.2009-

10.04.2013, fiind încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Finanțelor al R. Moldova în beneficiul lui V. Rimschi, cu titlu de prejudiciu moral

suma de 15000 lei.

Deci, hotărîrile nominalizate supra, confirmă faptul că condamnatul

V. Rimschi, pentru încălcarea dreptului său la examinarea în termen rezonabil a

cauzei penale a primit o recompensă în sumă de 15000 lei și argumentele acestuia

în sensul dat, sunt nefondate.

10.2. Pentru a-și susține punctul de vedere vizat în cererea de revizuire,

condamnatul a făcut referire și la încheierile judecătorilor de instrucție a

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11.08.2014 și 26.09.2014, care, în viziunea

condamnatului, neîntemeiat i–au respins plîngerile în sensul detenției ilegale sub

arest preventiv, încălcări care continue să producă consecințe grave în privința

acestuia, însă Colegiul lărgit remarcă că, aceste concluzii ale condamnatului nu

corespund adevărului și urmează a fi respinse din motiv că plîngerile

condamnatului înaintate în baza art. 469-471 Cod de procedură penală, corect au

fost respinse de către instanțele de judecată, acestea nefiind competente să

examineze asemenea cereri, deoarece astfel de plîngeri se examinează de către

judecătorul de instrucție la executarea pedepsei, iar toate ilegalitățile menționate de

10

condamnat în plîngeri, sunt indicate pînă la data cînd decizia instanței de apel a

devenit definitivă.

Prin urmare, conform prevederilor alin. (10) art. 4641 Cod de procedură

penală, instanța de judecată respinge cererea de revizuire în cazul în care constată

că este tardivă sau neîntemeiată.

În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit, conchide că cererea de revizuire

declarată de condamnatul Valentin Rimschi împotriva hotărîrilor judecătorești

pronunțate în cauză, urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E:

Respinge cererea de revizuire declarată de condamnatul Rimschi Valentin

Xenofont împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2012, deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, deciziilor

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2013 și 16

octombrie 2014, în propria cauză penală, ca fiind neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 iunie 2015, ora 14:00.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

11