1rh-2/2017 — Art. 42 al. 2,3,4, 236 al.2 CP

Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 30 ianuarie 2012, Rimschi V. a fost condamnat în baza art. art. 42 alin. (2), (3), (4), 236 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Prin aceeași sentință au fost condamnați A. Balachin, T. Prozor, A. Prozor, D. Odajiu, S. Odajiu, A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi, V. Șabelschi, Y. Greenberg, E. Moiseev, A. Andronache în privința cărora hotărârile judecătorești nu se contestă. 1

Instanța de fond a constatat că, V. Rimschi, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 decembrie 2005, în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, pentru favorizarea punerii în circulație a dolarilor falși, în primăvara anului 2008, dispunând deja de o parte de utilaj și materie primă pentru fabricarea dolarilor falși, a hotărât să fabrifice și să pună în circulație dolari falși pentru a obține ilegal foloase materiale. În vederea realizării scopului menționat dânsul a atras în calitate de complici pe A. Juravliov, I. Crivoi, I. Paniciuc, T. Prozor și A. Prozor, stabilindu-i fiecăruia rolul său în această activitate ilegală. În circumstanțele menționate ei acționând prin înțelegere prealabilă și de comun acord la indicația lui V. Rimschi au transportat din s. Pererîta, r-nul Briceni, din casa procurată și transmisă lui T. Prozor și A. Prozor de către V. Rimschi, o parte din utilajul destinat fabricării dolarilor falși, care era păstrat acolo și anume: clișeul pentru imprimarea semnelor de palpare a dolarilor SUA, hârtie pentru confecționarea banilor falși, clei, vopsea specială, utilaj de presat și alte materiale, în s. Sîngera, mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 17, în subsolul unei construcții nefinisate din gospodăria lui V. Manea, iar altă parte din utilaj, clișeul și 700 kg de hârtie specială A. Prozor și T. Prozor au transportat-o pentru păstrare din s. Pererîta, r-nul Briceni la domiciliul său amplasat în or. Ialoveni, str. Moldova 13. La indicația lui V. Rimschi, A. Juravliov, I. Paniciuc au asamblat utilajul, precum și au confecționat suplimentar utilaj pentru încleierea și tăierea hârtiei. Ulterior, în toamna anului 2008 în subsolul amplasat în s. Sîngera, mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 17, în gospodăria lui V. Manea, la indicația lui V. Rimschi- A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc au confecționat 20000 de bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA false, adică în proporții deosebit de mari. O parte din bancnotele confecționate i-au fost transmise lui V. Rimschi pentru a fi puse în circulație, iar restul bancnotelor false, clișeul, materia primă și utilajul din motive de securitate, la indicația lui V. Rimschi, au fost transportate și depozitate la vila lui I. Paniciuc amplasată în ÎP „Vesna” din or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău. Ulterior, în vara anului 2009, la indicația lui V. Rimschi, A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc, la vila ultimului amplasată în or. Vadul lui Vodă, mun. Chișinău au prelungit confecționarea bancnotelor de 100 de dolari SUA false și această infracțională a fost curmată la 21.07.2009, când A. Juravliov, I. Crivoi și I. 2 Paniciuc au fost reținuți în flagrant. Iar în urma percheziției efectuate la vila lui I. Paniciuc a fost depistat și ridicat utilajul, clișeul și materia primă pentru fabricarea dolarilor falși, precum și 22 bancnote de 100 dolari SUA false, care au reușit să le taie și 11.069 bancnote cu nominalul de 10 dolari SUA false, aflate în proces de fabricare, ceea ce constituie proporții deosebit de mari. Bancnotele false cu nominalul de 100 dolari SUA fabricate de către V. Rimschi și I. Paniciuc au fost puse în circulație în următoarele circumstanțe. Astfel, la 15.07.2009, aproximativ la ora 2120, V. Rimschi, în parcul amplasat pe str. Dimo, mun. Chișinău, în apropierea poligonului „Dinamo”, împreună și prin înțelegere cu I. Paniciuc a primit de la ultimul la solicitarea sa 644 de bancnote cu valoarea nominală de 100 dolari false, care se păstrau la vila lui I. Paniciuc și prin folosirea unui ascunziș la rădăcina unui copac, au pus în circulație prin transmitere persoanei infiltrate de către organul de urmărire penală V. Fiodorov suma indicată, pentru care V. Rimschi a primit de la V. Fiodorov 2500 dolari SUA, veritabili. Prin aceeași metodă și în același loc, V. Rimschi la 16.07.2009 a pus în circulație 1250 bancnote de dolari SUA false, pe care le-a transmis persoanei infiltrate de către organul de urmărire penală V. Fiodorov contra sumei de 3000 dolari veritabili, iar la 17.07.2009 V. Rimschi a mai pus în circulație 3554 bancnote de dolari SUA false, pe care le-a transmis persoanei infiltrate de către organul de urmărire penală V. Fiodorov contra sumei de 6000 dolari veritabili. La 20.07.2009, persoana infiltrată de către organul de urmărire penală V. Fiodorov, pe str. Dimo, mun. Chișinău, i-a transmis lui V. Rimschi 14500 dolari SUA veritabili pentru care V. Rimschi urma să pună în circulație prin transmitere lui V. Fiodorov a 700 000 dolari SUA falși, care urmau a fi fabricați la indicația lui V. Rimschi de către A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc la vila ultimului amplasată în s. Vadul lui Vodă. La 21.07.2009, V. Rimschi a fost reținut pe bd. Renașterii, mun. Chișinău, având asupra sa 12700 dolari SUA veritabili primiți de la persoana infiltrată V. Fiodorov pentru punerea în circulație a 700000 dolari SUA falși.

Împotriva sentinței au declarat apel V. Rimschi și avocatul acestuia M. Rudenc, care au solicuitat casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că agenții sub acoperire au organizat provocări, iar martorii cheie P. Sert și R. Pogrebnaia nu au fost interogați în prima instanță. Probele au fost apreciate eronat, demersurile apărării de a efectua expertiza au fost 3 nemotivat respinse. În prima instanță nu au fost administrate probe care ar confirma participarea lui V. Rimschi la fabricarea dolarilor, procurarea de către acesta a materiei prime și alte acțiuni ce țin de falsificare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În argumentarea soluției adoptate instanța a menționat, că concluzia instanței de fond privind vinovăția lui V. Rimschi în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2),(3),(4), 236 alin.(2) lit. c) Cod penal, este justă și întemeiată. În continuare, Colegiul penal analizând, materialul probator prin prisma criticilor formulate de apelanți, a conchis, că în speță nu s-a confirmat faptul că colaboratorii de poliție au organizat o provocare, prin care l-ar fi determinat pe V. Rimschi să săvârșească infracțiunea imputată. În opinia instanței de apel, organul de urmărire penală, prin aplicarea metodelor operative de investigații, prin infiltrarea persoanelor sub acoperire și anume V. Fiodorov, informatorul cu numele cifrat „Bulgar”, precum și a persoanei atrase la colaborare R. Pogrebnaia, a acționat legal, în limita competențelor acordate prin Legea cu privire la activitatea operativă de investigații, deoarece depistarea și documentarea acțiunilor ilegale ale inculpaților nu putea fi înfăptuită prin alte metode decât prin infiltrarea persoanelor sub acoperire și atragerea altor persoane la colaborare. Instanța de apel a menționat că, infiltrând aceste persoane sub acoperire după ce făptuitorii, deja, își atinseră scopul lor criminal, și anume, au asamblat utilajul, au confecționat suplimentar utilaj pentru tăierea hârtiei, au confecționat bancnote cu nominalul de 100 de dolari SUA falși, organele de drept au acționat legal, în limita competenței acordate prin Legea cu privire la activitatea operativă de investigații, iar în final au curmat activitatea infracțională a făptuitorilor reținându-i în flagrant, la 21 iulie 2009 pe A. Juravliov, I. Crivoi și I. Paniciuc. Astfel, Colegiul a constatat, că martorul V. Fiodorov și organizatorul V. Rimschi se știau din anul 2004, care s-au întâlnit întâmplător în anul 2009 unde ultimul i-a propus să se implice în acțiunile criminale. Acțiunile organelor de drept au fost legale, așa, martorul V. Silion a declarat că din partea lui nu era nici o provocare, el acționa numai când era 4 sunat de cet. E. Moiseev, care îi dădea indicații. În instanțele de judecată s-a constatat că, toate întâlnirile făptuitorilor erau supravegheate de către poliție, care nu se implica în acțiuni, nu purcedea la provocări, dar numai îi supraveghea și administra probe, acțiuni pe care instanța de apel nu le-a considerat ca fiind provocatoare. Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a constatat faptul că, în cadrul urmăririi penale inculpații A. Juravliov, D. Odajiu și S. Odajiu, fiind interogați în prezența avocaților, au recunoscut faptul fabricării valutei străine false cu scopul punerii în circulație, însă în ședința de judecată au renunțat la aceste depoziții și au declarat că au depus asemenea mărturii, fiind maltratați. Colegiul a apreciat critic declarațiile inculpaților privind maltratarea lor, deoarece în urma controlului efectuat de către procuror, aceste fapte nu și-au găsit confirmare fiind adoptată o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale. Inculpatul V. Rimschi în motivarea apelului a declarat, că I. Crivoi, a dus prima instanță în eroare, deoarece inițiatorul fabricării dolarilor și rublelor rusești false a fost martorul V. Fiodorov, pe care instanța de apel le-a considerat ca fiind declarative, deoarece ele sunt combătute prin declarațiile inculpaților D. Odajiu, I. Crivoi, martorilor și materialele dosarului. La fel, instanța de apel a considerat declarative și argumentele avocatului M. Rudenco, care indică că în instanță nu au fost administrate probe care ar confirma participarea lui V. Rimschi la fabricarea banilor falși, procurarea de către acesta a materiei prime și alte acțiuni ce țin de fabricare, tot în apel, avocatul M. Rudenco a recunoscut că, procesul de fabricare a banilor, timpul și locul este dovedit doar prin declarațiile inculpaților A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi și în concluzie, în instanța de judecată s-a constatat cu certitudine, că V. Rimschi i-a organizat pe A. Juravliov, I. Paniciuc, I. Crivoi în vederea fabricării fișelor pentru cazino stilizați sub forma bancnotei de 100 dolari SUA. 5. Sentința și decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri de către condamnatul Rimschi V. și avocatul acestuia I. Rotaru, care au solicitat casarea acestora cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, invocând că cauza a fost anchetată ilegal de poliție, deoarece competența aparținea CCCEC; persoanele infiltrate R. Pogrebnaia și P. Sert nu au fost interogați de instanțele de fond, iar demersurile în acest sens neîntemeiat au fost respinse. În speță a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei. În materialele cauzei nu există nici o probă, care ar demonstra că V. Rimschi ar fi participat la producerea valutei false 5 și punerea în circulație a acesteia.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2013, s-a dispus inadmisibilitatea recursurilor ordinare, deoarece nu au îndeplinit cerințele legale de conținut și fiind vădit neîntemeiate.

Nefiind de acord cu hotărârile judecătorești pronunțate în speță cu recurs în anulare le-a contestat condamnatul V. Rimschi, unde a solicitat casarea acestora, invocând că toate probele ce au fost puse la baza condamnării, au fost obținute cu încălcarea legislației în vigoare, ceia ce reprezintă viciu fundamental.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 16 octombrie 2014, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat, ca fiind vădit neîntemeiat. La adoptarea soluției date, Colegiul penal a reținut că, instanța de recurs ordinar, examinând recursurile declarate a verificat, dacă instanțele de judecată au aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept. Sub acest aspect s-a remarcat că, împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că instanțele de fond au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate atât în apelurile de pe rol, cât și în recursurile ordinare ale recurenților. În consecință, raportând argumentele invocate în recursul în anulare, la hotărârile judecătorești criticate, instanța de recurs în anulare, a considerat vădit neîntemeiate argumentele recurentului privitor la încălcarea dreptului la un proces echitabil și de a primi o soluție legală și întemeiată la argumentele înaintate în apel și recurs, iar instanțele de judecată la judecarea cauzei au respectat toate exigențele legii în acest sens, adoptând hotărâri legale și argumentate. În consecință, instanța de recurs în anulare nu a constatat prezența erorilor de drept ce ar genera casarea hotărârilor atacate sub aspectele invocate, deoarece soluțiile adoptate de către aceste instanțe sunt întemeiate și motivate, de către instanțele de judecată nu au fost comise erori de drept, care ar indica existența unui viciu fundamental în cauză și ar duce la casarea unei hotărâri irevocabile. 6

La 17 februarie 2015 condamnatul V. Rimschi, a depus cerere de revizuire împotriva hotărârilor judecătorești, solicitând casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, argumentând că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la 13 ianuarie 2015 a emis Hotărârea pe cauza Rimschi c. Moldovei, prin care a fost constatată violarea art. 5§3 din CțEDO. La fel, în cererea înaintată, condamnatul a propus o soluție alternativă, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din art. 42 alin. (2), (3), (4), 236 alin. (2) lit. c) Cod penal (red. 2002) în art. 241 Cod penal. În susținerea cerințelor sale, condamnatul a invocat că, cauza penală în privința lui a fost fabricată, iar la materialele cauzei nu există probe pertinente, concludente și veridice care ar demonstra vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii imputate, mai mult în materialele cauzei nu se regăsește nici un act care ar demonstra dispariția corpurilor delicte (dolarilor falși). Pe lângă motivele enunțate, condamnatul și-a exprimat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor și a menționat că, probele obținute de către agenții sub acoperire V. Fiodorov, P. Sert și R. Pogrebnaia nu au putere juridică și urmau a fi excluse din învinuire în conformitate cu art. 251 alin. (1) Cod de procedură penală, eroare ce reprezintă viciu fundamental. Tot aici s-a menționat că V. Fiodorov nu putea avea calitatea de martor în cauza penală respectivă, deoarece la acel moment avea statut procesual de bănuit și se afla în stare de arest preventiv. Totodată, prima instanță în cadrul cercetării judecătorești, de 20 de ori a amânat ședința de judecată pentru ca procurorul să prezinte probe, iar în final, contrar art. 6§1, 3 din CțEDO, în lipsa probelor enunțate a pronunțat o hotărâre de condamnare cu încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 mai 2015 cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată.

În argumentarea soluției adoptate Colegiul a relevat că în Hotărârea CțEDO din 13 ianuarie 2015, în cauza Rimschi c. Moldovei, Curtea Europeană nu a constatat o violare a art.6 din Convenție, și nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, dar a constatat violarea art. 5§3 din CțEDO – măsura preventivă sub forma arestului preventiv aplicată în privința reclamantului pentru mai mut de treizeci de luni a fost excesiv de lungă și nu a fost bazată pe motive rezonabile și suficiente, iar cererea condamnatului V. Rimschi nu este argumentată sub aspectul art. 5§3 din CțEDO. Colegiul a reținut că, alegațiile condamnatului, prin prisma dezacordului cu 7 modalitatea de apreciere a probelor, nu sunt relevante în speță, deoarece condamnatul în cazul dat, urma să supună criticii doar acele încălcări ale instanțelor naționale care au tangență cu constatările din Hotărârea CțEDO din 13 ianuarie 2015.

La 12 iulie 2017 condamnatul Rimschi V. a depus cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești, care invocând prevederile art. 4§2 din protocolul 7, art. 45§1 al CțEDO, art. 6 pct. 44), art. 29 alin. (4) Cod de procedură penală, hotărârea CEDO din 13.01.2015 Rimschi vs Moldova, prin care au fost constatate încălcările art. 5§3 al CțEDO, a menționat, că în cauza penală nr. 2009010880 au fost admise mai mult de 20 de încălcări esențiale, care au avut drept consecință condamnarea sa ilegală la 12 ani închisoare pentru o presupusă infracțiune economică fără părți vătămate și fără prejudiciu. -martorul Fiodorov V. la 15-17 iulie 2009 a efectuat achiziții de control în lipsa autorizației judecătorului de instrucție; -potrivit încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 22.07.2009 Fiodorov V. s-a aflat în arest la domiciliu în perioada 14-24 iulie 2009, avînd calitatea de bănuit într-o altă cauză penală, astfel consideră că acesta a fost audiat în calitate de martor în prezenta cauză penală contrar prevederilor art. 63 alin. (7) Cod de procedură penală; - martorii P. Sert și R. Pogrebnaia nu au fost audiați în cadrul ședinței primei instanțe, astfel dânsul a fost privat de dreptul de a le adresa întrebări, iar martorul Fiodorov V. nu a fost audiat în instanța de apel, prin ce a fost încălcat art. 6§3 lit. d) al CțEDO; - prin sentință s-a constatat că martorul P. Sert a efectuat o achiziție de control de 1 026 ruble rusești de la inculpatul Odajiu D., însă prin rechizitoriu așa episod nu a fost incriminat; - în cauza Plotnicova vs. Moldova din 15.05.2012 Curtea a constatat încălcarea art. 6§3 lit. d) al CțEDO, pe motiv că acuzatorul a refuzat să citeze în ședința instanței de apel martorul apărării; - instanțele de fond eronat au reținut că dânsul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă; - hotărârea de condamnare nu se poate întemeia, în măsură determinantă, pe declarațiile martorului protejat sau pe probele obținute în urma efectuării măsurilor speciale de investigații. 8

Judecând cererea de revizuire în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că aceasta urmează a fi respinsă din următoarele considerente. Potrivit art. 4641 alin. (1) (2) (4) Cod de procedură penală, persoanele al cărui drept a fost încălcat, rudele condamnatului și procurorul pot depune la Curtea Supremă de Justiție cerere de revizuire a hotărârii irevocabile pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale ale omului fiind respectate următoarele condiți: cel puțin una dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta, continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate; cererea de revizuire este depusă în termen de un an de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Analizând materialele cauzei Colegiul constată că prin Hotărârea CțEDO din 13 ianuarie 2015 emisă în cauza Rimschi vs. Moldova a fost constatată violarea art. 5§3 din Convenție. Ulterior, în conformitate cu prevederile art. 8 al Legii nr. 173 din 06.07.1994 privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale, Hotărârea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova la data de 22 mai 2015, însă condamnatul Rimschi V. a depus cererea de revizuire la 12 iunie 2017 (f.d.58, vol. 37), adică peste termenul de un an de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. În acest context Colegiul ține să menționeze, că din dispoziția art. 230 Cod de procedură penală, rezultă în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Dat fiind faptul, că condamnatul Rimschi V. a formulat cererea de revizuire cu depășirea termenului de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a hotărârii CEDO din 13 ianuarie 2015 emisă în cauza Rimschi vs. Moldova, astfel încălcând prevederile art. 4641 alin. (4) Cod de procedură penală, Colegiul va respinge cererea de revizuire ca fiind tardivă. Mai mult, anterior condamnatul Rimschi V. la 17 februarie 2015 s-a adresat cu cerere de revizuire, care prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 21 mai 2015 a fost respinsă ca neîntemeiată. 9 Prin urmare, conform prevederilor alin. (10) art. 4641 Cod de procedură penală, instanța de judecată respinge cererea de revizuire în cazul în care constată că este tardivă sau neîntemeiată. În atare circumstanțe, Colegiul penal lărgit, conchide că cererea de revizuire declarată de condamnatul Rimschi Valentin împotriva hotărîrilor judecătorești pronunțate în cauză, urmează a fi respinsă ca fiind tardivă.

În conformitate cu prevederile art.4641 alin. (10) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit, DECIDE: Respinge ca tardivă cererea de revizuire declarată de condamnatul Rimschi Valentin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, deciziilor Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 noiembrie 2013 și 16 octombrie 2014 în cauza penală în privința lui Rimschi Valentin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iulie 2017. Președinte Constantin Alerguș Judecătorii Svetlana Filincova Nicolae Craiu Tamara Chișca-Doneva Luiza Gafton 10